Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

1989, Chişinău. Lupta împotriva şcolilor mixte Martie 13, 2012



Unul din subiectele abordate în cadrul mişcării de eliberare naţională din Basarabia a fost şi cel al şcolilor mixte, adică a şcolilor unde exista atît secţie cu predare în limba rusă, cît şi secţie cu predare în limba „moldovenească” (română). Săptămînalul „Literatura şi Arta”, port-drapel al mişcării de eliberare naţională, ducea campanie intensă pentru separarea şcolilor. În şcolile mixte, se argumenta, predomină, atît la cancelaria profesorilor cît şi pe coridoarele unde ies elevii în pauze, limba rusă. Este necesar să se înfiinţeze şcoli pur moldoveneşti sau pur ruseşti în locul acestor şcoli mixte, era punctul de vedere susţinut de ziar.

Problema şcolilor mixte a apărut şi în România imediat după revoluţia din 1989, UDMR-ul adoptînd o poziţie similară cu cea a mişcării naţionale româneşti din Basarabia: anume, cererea de a se înfiinţa şcoli monolingve în locul şcolilor mixte cu secţii atît în română cît şi în maghiară. Recent, o problemă asemănătoare a apărut şi în jurul Universităţii de Medicină din Tîrgu Mureş.

Pentru reamintirea felului cum se vedea în 1989 la Chişinău problema şcolilor mixte, redau articolul „Visul unei nopţi de vară” de Iuliu Gheorghiciuc, publicat în „Literatura şi Arta” din 24 20 aprilie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Visul unei nopţi de vară

M-am străduit, dragă cititorule, să-ţi prezint cifrele de mai jos în aşa fel, ca să te plictisesc, ca să nu-ţi trezesc nici o emoţie. Căci azi emoţiile au ajuns să fie un fel de duşmani ai poporului. Preţ pe piaţă au numai acţiunile concrete (al căror timp a sosit) [Simion Grosu, prim-secretarul Partidului Comunist din RSS Moldovenească, ţinuse o cuvîntare publicată în presa chişinăuană, intitulată „Timpul acţiunilor concrete”] şi raţiunea (care trebuie să triumfe) [„raţiunea trebuie să triumfe” era un alt slogan la modă în vremea aceea la Chişinău, cînd se discutau problemele etnice]. Sper totuşi, că nu vor fi interzise căsătoriile din dragoste, ca fiind bazate numai pe emoţii.

Aşa dar, în raionul Sovietic al Chişinăului (fără suburbii) funcţionează 14 şcoli. Sub aspect naţional tabloul e următorul:
Şcoli ruse – 43%
Şcoli micste – 50%
Şcoli moldoveneşti – 7%

Dar o şcoală poate fi mai mare sau mai mică, deaceea ar fi corect să numărăm nu clădirile, în care se află şcolile, ci numărul de locuri, de care dispun ele. Obţinem:
Şcoli ruse – 44%
Şcoli micste – 51%
Şcoli moldoveneşti – 5%

E deja un tablou real? Nu prea, fiindcă n-am definit încă ce-i aceea şcoală micstă. E o şcoală, compusă din două şcoli, dintre care una e rusă, iar alta… ruso-moldovenească. Prima nu face nici o concesie lingvistică „istoriceschi slojivşimsea realiam”, iar a doua… Cred că nu face să începem acuma o discuţie neproductivă relativ la care grai înfrumuseţează pereţii acestei şcoli, răsună pe coridoare şi în curte, la careuri şi consilii pedagogice, adunări pioniereşti şi comsomoliste, manifestări festive şi sportive, subotnice [adunări pentru muncă patriotică] şi voscresnice, lecţii de muzică şi artă plastică, desen liniar şi muncă (toate acestea într-o singură clasă… a fiicei mele).

Mai bine să fim constructivi şi să precizăm statistica, trecînd locurile ocupate de clasele ruse în şcolile micste la rubrica „şcoli ruse”, iar cele rămase, la „şcoli ruso-moldoveneşti”. Astfel vom obţine şi o definiţie scurtă a noţiunii de şcoală micstă: şcoală ruso-ruso-moldovenească. Deci:
Şcoli ruse – 72%
Şcoli ruso-moldoveneşti – 23%
Şcoli moldoveneşti – 5%

Acest tablou e cel mai aproape de realitate şi n-are nimic comun cu statistica oficială (Metoda de calcul o pot ecsplica personal doritorilor).

Pentru a mai face o precizare vom fi nevoiţi, totuşi, să folosim determinativul „şcoli micste”. Şi anume: precum o ştim cu toţii, şcoli nu ne ajung, cele eczistente fiind supraîncărcate. În raionul Sovietic această povară e împărţită frăţeşte în felul următor:
Şcolile ruse – 5% peste numărul de elevi pentru care au fost proiectate
Şcolile micste – 22%
Şcolile moldoveneşti – 37,5%

Nu-i vorbă, problema suprapopulării şcolilor e pe cale de rezolvare. Spre sfîrşitul anului trecut, de eczemplu, în raionul Sovietic a fost dată în folosinţă o şcoală nouă, nr. 60, rusă, prevăzută pentru 1260 locuri şi completată cu 1100 elevi: „S ucetom perspectivî”.

Prea multele cifre simt, că te-au plictisit definitiv, cititorule, dar… să mergem mai departe. Două treimi din numărul elevilor din raion îşi fac studiile în limba rusă. (Circa 67% elevi ocupă 72% locuri, de aici şi decalajul dintre supraîncărcarea unor şcoli). Dar un sfert din numărul acestor elevi sînt… moldoveni. (Cifra e oficială, de la secţia raională de învăţămînt). Trei sferturi din două treimi constituie o doime – cine n-a uitat operaţiile cu fracţiile ordinare, să verifice! iar eu vă comunic concluzia evidentă: în şcolile raionului Sovietic moldovenii constituie o jumătate.

Şi – un mic rezumat. În capitala Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti copiii moldoveni constituie 50 la sută, dar dispun de numai 5 la sută locuri în şcoală naţională;
– calitatea unui loc de studii în şcoala moldovenească cedează mult celui din şcoala rusă, căci pe spaţiul ce revine la 35 elevi în şcoala rusă, în cea moldovenească trebuie să încapă 46;
– din aceste şi alte motive FIECARE AL TREILEA copil moldovean îşi face studiile în limba rusă.

Acestea fiind spuse, cum să nu votăm noi cu ambele mîini pentru acţiuni concrete întru victoria raţiunii?

Aşa stau treburile astăzi. Iar acum să vorbim de ziua de mîne. Comitetul eczecutiv Sovietic a şi adoptat o hotărîre, conform căreia în anul de studii ’89-’90 numărul de şcoli moldoveneşti va spori, iar locurile se vor repartiza astfel (aceasta dacă vor fi date la timp în folosinţă două şcoli noi – una rusă şi alta moldovenească):
Şcoli ruse – 45%
Şcoli micste – 32%
Şcoli moldoveneşti – 23%

O iniţiativă lăudabilă. Ar fi, fără îndoială, un pas… Înainte? Răspunsul ni-l va da o problemă pentru clasa întîia.

Un curent puternic de apă ne duce spre prăpastie cu viteza de 33 kilometri pe oră, iar motorul defectat al bărcii noastre poate dezvolta viteza de numai 5 kilometri pe oră. Pieirea e inevitabilă! Acuma reuşim să reparăm parţial motorul şi el face 23 kilometri pe oră. E un pas înainte? Ne salvăm? Ba bine că nu, căci tot la vale ne duce apa, spre pieire.

Păi tot aşa nu ne salvează doar 23 la sută şcoli moldoveneşti. De 33 la sută avem nevoie pentru elevii din clasele moldoveneşti, plus 2 la sută pentru ca la toamnă acel UNU DIN TREI moldoveni cu ghiozdanul mai mare decît dînsul să audă un „bine ai venit” în limba maternă. De 35 la sută avem nevoie, iar la anul ce va urma – de 37.

La 1 septembrie, anul curent, n-ar trebui să rămînă în Chişinău nici o şcoală micstă!

Las-o mai încet, omule, îmi paote zice cineva, care-i pentru restructurare, da-i contra accelerării. Anul acesta – prima etapă, la anul – a doua, apoi a treia… Principalul e că s-a urnit carul din loc.

Da, îi voi răspunde, principalul e, într-adevăr, că s-a urnit. Dar, lichidînd şcolile micste pe etape, riscăm să-i mutăm pe unii copii şi învăţători de la o şcoală în alta de cîteva ori. Fireşte, e cazul să măsurăm de şapte ori, dar nu de şapte ori să tăiem! Anume lichidarea simultană garantează o singură strămutare, mai eczact, nu mai mult de una singură, căci foarte mulţi, majoritatea, vor rămîne pe loc.

Ei, lasă, cu oponentul suspomenit găsim noi limbă comună. Căci, vorba ceea, scopul ni-i acelaşi, diferă numai mijloacele. Dar ce să-i spun celui, care afirmă că lichidarea şcolilor micste ar fi o escapadă contra internaţionalizmului? Poate să-l întreb, cum e mai bine, să aibă fiecare gospodină bucătăria sa, ori să gătească la bucătăria comună? Cînd vor fi mai prietene?

Mai eczistă un alt argument contra, mi l-a spus un responsabil. Cică, învăţătorilor le e greu să se despartă de cabinetele în care fiecare cui e bătut cu mîna lor. Ei bine, şi ce facem atunci? Aşteptăm să ruginească chiroanele?

Cred că nu. Tot mai bine am face trecînd la fapte concrete. Iniţiativa şi conducerea ar trebui să şi-o asume cele mai înalte foruri. Perioada de pregătire ar putea dura două-trei luni. Mai apoi…

Închipuiţi-vă că într-o noapte de vară cineva desşurubează toate tăbliţele de pe şcoli. Apoi edificiile respective sînt declarate avuţie a poporului şi repartizate din nou, ţinîndu-se cont de un singur lucru – interesele copiilor. Adică interesele ţării noastre de mîne.

Iuliu Gheorghiciuc

Nota redacţiei: Deloc retorică, întrebarea – ce-i de făcut cu şcolile micste? – reclamă efectiv soluţii de rezolvare pe care vom încerca să le formulăm pe baza unor concluzii. Prima ar fi că şcolile micste sînt inapte de a asigura condiţii echitabile – alias de echitate – pentru desfăşurarea procesului de învăţămînt, a vieţii şcolii în genere. Această lipsă flagrantă de egalitate este probată, prin graiul impasibil al cifrelor, de articolul lui Iu. Gheorghiciuc, matematician de meserie. Aşa dar, să luăm act de această realitate şi, abandonînd scheme (foarte comode pentru unii), renunţînd, în ultimă instanţă, la muniţii perimate într-un arsenal de pomină, să purcedem împreună la înălţarea unui nou edificiu – fuzionarea şcolilor naţionale – de care au nevoie ca de aer copiii noştri. Pentru că oricît de fierbinte ne vom cere drepturile noastre legitime, vom face reale şansele de a izbuti şi de a obţine ceva doar fiind bine informaţi şi înarmaţi cu propuneri elaborate la modul cel mai concret cu putinţă. Totodată, fără un dialog, fără o discuţie la „masa de tratative” cu participarea tuturor părţilor cointeresate, orice propunere, oricît de constructivă, riscă să se înece în ofense reciproce, adîncind şi mai mult conflictul, care, după cum s-a văzut, n-a întîrziat să se anunţe în cazul şcolii nr. 28. Anume acest dialog construit pe argumente, pe buna înţelegere a lucrurilor şi respectul reciproc va face dovada adevăratului internaţionalizm şi adevăratei prietenii pe care necesitatea reînnoirii vieţii noastre ne pune în situaţia de a le confirma în fapte.

Pentru alte articole din presa basarabeană a anilor 1988-1990 vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

One Response to “1989, Chişinău. Lupta împotriva şcolilor mixte”

  1. ne recunoasterea ca stat a republici moldova este sufiucienta a se demostra ca nui libera deci inseamna ca apartine URSS deci nui libera o dovedeste si faptul ca nu poate avea scoli si sa nu confundam ROMINIA cu basarabia o recunoaste doar rominia celelante state nu o recunosc atunci sa respecte politica URSS, intrucit nui recunoscut ca stat spun din cea ce stiu iar moldovenii sa se supuna daca nu treaba lor rominia nu are ce cauta in politic lor intrucit ei vor sa devina un stat republica moldova ii recunosc ca sint romini moldovenii dar si in celelante state care se invecineaza ROMINIA sint si romini moldoveni si rominii de toate felurile ce sar intimpla daca o minoritate cum este cea magheara sa faca facultati in limba magheara sa fie de folos rominiei astai o prostie sint minoritati sa se supuna ca minoritatii in democratie exista drumurii in orizont cei doritori sa le urmeze noi romini stam pe loc , multe sint de spus si facut , primarii sa nu mai fie alesi de comune si desemnati de guvern sa nu aiba legatura cu comuna decit in a se respecta si repara greselile ulterioare agricultura care a fost facuta praf am plecat de la una am ajuns la alta sa se inteleaga bine cei ce vor sa faca si sa invete facultati , cite vrea dar cu banii lor si in limba lor materna dar nu de la bugetul statului ROMIN de la bugetul statului romin se plateste doar pentru activitati profitabile pentru rominia nu pentru nationalitatii ati auzit si cititi bine SINT FRONTUL DEMOCRAT ROMIN .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s