Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Scrisoarea către Ceauşescu a lui Nica Leon şi Nadia Comăneci, fata petrecăreaţă, în presa canadiană din decembrie 1989 Martie 14, 2012


În octombrie 1989 domnul Leon Nica, care avea să se implice mai apoi în revoluţia din Bucureşti (îl puteţi vedea într-o înregistrare video din balconul CC, cînd prim-ministrul ceauşist Constantin Dăscălescu şi-a dat demisia – linc), a scris o scrisoare deschisă către Nicolae Ceauşescu. Respectiva scrisoare a fost publicată, într-o formă scurtată, de ziarul canadian „The Globe and Mail” din Toronto, în 20 decembrie 1989, adică cînd revoluţia română deja începuse la Timişoara dar nu se extinsese încă la Bucureşti. Lîngă scrisoarea lui Nica Leon este publicat un articol despre Nadia Comăneci, care nu de mult fugise din România şi ajunsese în SUA.

Prezint, preluat de pe saitul domnului Richard Andrew Hall, copia articolului din ziarul canadian. De pe saitul procesul comunismului (linc), prezint textul complet al scrisorii domnului Nica Leon. Fiindcă ziarul canadian a scurtat scrisoarea la publicare, cu litere îngroşate am evidenţiat părţile prezente în ziar. Între paranteze drepte (tot cu litere îngroşate) sînt cuvinte adăugate în ziarul canadian.

Scrisoare deschisă adresată preşedintelui Ceauşescu de dl. Nica Leon în octombrie 1989, publicată parţial în „The Globe and Mail” din 20 decembrie 1989

Mă numesc Nica Leon şi domiciliez în Bucureşti, str. Tîmpa nr. 5, bl. 3C, ap. 23, sector 2, cod 73352, sînt subinginer mecanic la I.A.C.E.R.D. – Şantierul Naţional al Tineretului şi doresc, pe această cale, să supun atenţiei dvs. următoarele rînduri:

Urmăresc de mult timp politica dvs. internă şi externă, cunosc bine realităţile poporului din care fac parte, cunosc legile acestei ţări, legi impuse de dvs., dar pe care nu le respectaţi decît în măsura în care corespund cu interesele castei pe care o conduceţi.

Spun castă, deoarece dvs. [domnule preşedinte] nu reprezentaţi voinţa poporului în numele căruia vorbiţi, dar nici a partidului. Milioanele de membrii de partid, membrii deveniţi din interes, din obligaţie, de nevoie sau din întîmplare nu sînt, în prezent, cei care participă sau elaborează politica partidului, ci simpli cetăţeni care, ca noi toţi, sînt lipsiţi de orice drept de a-şi aduce aportul la elaborarea politicii partidului, toţi aceştia neputînd aduce critici la adresa politicii pe care o înfăptuiţi în numele lor, nu pot influenţa sau modifica planurile pe care dvs. le întocmiţi şi nici nu au un rol hotărîtor în viaţa ţării, deoarece, toate aceste milioane sînt nişte marionete în mîinile dvs. şi nu cetăţeni adevăraţi, care, cu mult curaj să-şi exercite dreptul de a susţine propriile lor interese, interesele colectivelor, oraşelor sau regiunilor din care fac parte.

Aceştia nu au curajul să-şi apere nici măcar familiile lor, nu fac nimic pentru a asigura copiilor lor un viitor cît mai bun, ci dimpotrivă, prin tăcerea lor contribuie la distrugerea şi mai accentuată a ţării şi a poporului român.

Ştiu bine că toţi aceşti membrii de partid au o dublă personalitate, care cu toţii, în discuţii libere cu familia sau cu prietenii, critică politica pe care o duceţi, metodele pe care le folosiţi şi, toţi sînt nemulţumiţi de felul în care conduceţi ţara. Poate doar cîţiva membrii care fac parte din casta conducătoare, de frică să nu-şi piardă privilegiile, au uitat de ţară şi de popor, de rude şi prieteni, de viitorul propriilor lor urmaşi şi vă ţin hangul, dar aceştia sînt puţini la număr, iar ciolanul pe care-l rod acum şi de care ţin cu atîta tărie e pe sfîrşite, ţara e secătuită, poporul nu mai poate dar nici nu mai vrea să-i ţină în spate.

Realitatea dovedeşte că aşa stau lucrurile, o parte dintre ei, acum, cînd au scăpat ciolanul şi cînd mai au cîteva zile pînă la eternul sfîrşit, au început să denunţe politica şi metodele pe care le folosiţi, încercînd acum, cu o ultimă sforţare, să prindă şi trenul istoriei. Măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, să facă şi ei ceva pentru popor.

Cît au avut puterea în mînă, zic ei, au fost necopţi la minte, nu şi-au dat seama de ceea ce  făceau, au crezut că nu o să fie chiar aşa, iar acum, cînd văd unde s-a ajuns, cînd se văd la lada de gunoi a istoriei s-au gîndit să ridice glasul.

Cam tîrziu, dar mai bine mai tîrziu decît niciodată.

Acum cînd ţara a ajuns la fundul sacului, acum cînd poporul e sărăcit, dezorientat, flămînd şi în nevoie, acum cînd în fruntea ţării se află autoinstalat un guvern şi un partid slab şi neputincios, care se află acolo datorită fricii şi prostiei oamenilor, a armatei şi a Ministerului de Interne, care, şi-au uitat rolul de a sluji ţara şi poporul, pentru acelaşi ciolan, contribuie la menţinerea în fruntea ţării a castei conducătoare, subjugînd poporul din care şi ei fac parte, în numele unor idealuri care nu s-au realizat şi nu se vor realiza vreodată, în numele minciunii şi prostiei.

Părinţilor noştrii li s-a spus că ei sînt generaţia de sacrificiu, să se sacrifice pentru ca noi să trăim mai bine, dar noi trăim mult mai prost decît ei, iar copiii noştri şi mai prost.

Mult mai gravă este însă politica pe care o promovează casta conducătoare, atît de distructivă încît viitorul ne apare foarte, foarte sumbru.

Cu toate că nu sîntem în Franţa evului mediu şi la noi domneşte lozinca: după mine potopul! Dar poporul este oare de acord  cu aceasta? V-aţi întrebat vreodată d-le preşedinte?

Este adevărat că la această situaţie s-a ajuns şi datorită poporului, care avea obligaţia de a nu aplauda orice vorbă vă ieşea din gură, ci dimpotrivă, trebuia să ia atitudine împotriva tuturor măsurilor pe care le-aţi luat în defavoarea lui, trebuia să fie conştient că nu armata, securitatea sau casta conducătoare va muncii în locul lui şi nici nu ne puteţi băga pe toţi la puşcărie.

Nu ne-aţi fi băgat pe toţi la puşcărie pentru că nu mai puteaţi realiza exportul, export al cărui sclav este poporul, popor nevoit de dvs. şi de casta conducătoare să ia tot ceea ce este mai bun din ţară şi să dea altora, pentru a obţine valuta necesară aşa ziselor „opere” ale dvs., cărţi fără valoare, bani pentru internaţionalismul proletar sau pentru ajutorarea cine mai ştie a cărei organizaţii sau grupări războinice, cu care dvs. sînteţi frate.

După opinia dvs. nu sînt frate cu fratele meu, cu soţia şi cu copilul meu, sînt frate cu cine ştie ce războinic de peste mări şi ţări, căruia trebuie să-i dăm toată crema muncii poporului noastru, iar poporul îşi pierde viaţa stînd la cozi, obligat să mănînce gunoaie, în timp ce războinicul trebuie să fie bine hrănit şi îmbrăcat, să miroasă frumos, că de, fiind frate cu dvs, vă mai pupaţi, din cînd în cînd, atuncî cînd sfîrşeşte proviziile şi vine după altele.

Consideraţi că noi sîntem de acord cu aşa ceva?

Dvs. afirmaţi că democraţia care domneşte în România este a poporului, pentru popor. Dacă este aşa, după cum afirmaţi în repetate rînduri, că societatea şi sistemul social –politic din ţară sînt cele mai perfecte din lume, de ce nu întrebaţi poporul cînd doriţi să exportaţi tot ceea ce este mai bun în ţară? De ce nu faceţi referendum naţional pe această temă? De ce nu consultaţi poporul, prin referendum, la toate problemele de importanţă majoră, aşa cum aţi promis ?

Să nu mi se spună că Marea Adunare Naţională … că nu cred o vorbă, acest for este format din oi care nu fac nimic altceva decît să se lase conduse de ciobanul lor, pe unde vrea el şi cum vrea el.

M.A.N.-ul nu există decît ca să dea din mîini, aplaudînd şi aprobînd în unanimitate tot ceea ce doriţi dvs., uitînd că poporul îi va trage la răspundere şi că istoria nu-i va ierta.

Să nu mi se spună că organizaţiile noastre democratice au puterea, deoarece nu cred şi nu o credeţi nici dvs., toate aceste organe şi organizaţii, al căror preşedinte sînteţi, sînt manipulate tot de dvs., în interesul dvs, iar tot ceea ce ar fi împotriva dorinţelor dvs. sau a castei nu este permis.

Oare ne credeţi tîmpiţi?

Într-adevăr putem fi asemănaţi cu oile, deoarece poporul vă urmează fără crîcnire, în aparenţă desigur.

Poporul e vinovat că aplaudă chiar şi atunci cînd afirmaţi că mănîncă prea mult.

Trebuia să fiţi mulţumit că aţi moştenit un popor bun, harnic şi muncitor, modest şi cinstit, chiar prea îngăduitor şi răbdător, deoarece, dacă ar fi fost altfel eu cred că nici un conducător care e supărat pe poporul său că mănîncă prea mult şi, care ţine cont de aceasta, nu ar fi scăpat cu viaţă în urma unui astfel de discurs. Ar fi fost omorît cu pietre, dar poporul român a răbdat şi v-a oferit tot timpul necesar ca să faceţi ceva pozitiv şi pentru el, dar a avut degeaba încredere în dvs.

În loc să profităm că avem sau aveam o ţară frumoasă şi bogată, în loc să nu mai ştiţi ce să faceţi pentru binele poporului ne-aţi crezut proşti, ne-aţi transformat în sclavi şi, chiar mai rău, deoarece noi nici măcar nu avem dreptul de a vorbi, deşi legea ne garantează acest drept, iar dvs. în loc de bine nu mai ştiţi ce să faceţi pentru a fi şi mai umiliţi şi amărîţi.

Ne-aţi luat mîncarea, căldura, lumina, dreptul de a călătorii chiar şi în ţară, vezi criza benzinei şi scumpirea transporturilor, dreptul de a ne spăla, vezi apa caldă cu program, lipsa săpunului şi a şamponului, ne-aţi luat dreptul la opinie şi ne-aţi dat în schimb păduchii, foamea, frigul şi minciuna, birul şi curbele de sacrificiu în aşa zisa epocă de aur.

În trecut, chiar dacă aţi fost o mînă de oameni şi aţi reprezentat interesele unei puteri străine, aţi avut dreptul, pe vremea regimului burghezo-moşieresc, regim atît de hulit de dvs., să tipăriţi şi să difuzaţi ziare comuniste. Regimul trecut nu v-a exterminat, nu a pus să fiţi călcaţi cu maşina sau aruncaţi de la etaj, nu v-a internat la balamuc, nu v-a schingiuit şi torturat şi nu v-a otrăvit, deoarece, dacă ar fi făcut aşa nu mai apucaţi frumoasa vîrstă de 70 de ani, în fruntea noastră.

Vechiul regim, aşa de retrograd cum îl consideraţi dvs. s-a îngrijit de popor şi de ţară, nimeni pe vremea aceea nu murea de foame, chiar şi prizonierii de război au plecat de aici graşi, în timp ce azi mor de foame şi de frig, în special copiii şi bătrînii.

Vechiul regim avea oameni cu carte, care ştiau că lupta contrariilor este motorul dezvoltării şi, de aceea au permis existenţa mai multor partide politice, chiar şi pe cel comunist, persecutat ulterior cînd s-a văzut că vrea să vîndă ţara şi să scindeze poporul. L-a interzis cînd s-a înţeles că duce ţara la pieire, că ne va hrăni cu vise, vise pe care le propovăduiţi şi astăzi deşi nimeni nu s-a săturat vreodat mîncînd vise, chiar dacă acestea sînt de aur, după cum spuneţi dvs. că este cel al comunismului. Nici fata mea nu se satură cu vise şi nici nu crede în ele.

De vise se acupă poeţii, artiştii, medicii şi nebunii, nu un partid serios aşa cum pretindeţi dvs. că este cel pe care îl conduceţi.

Dvs. nu doriţi ca ţara şi poporul să se dezvolte, să trăim civilizat, să avem tot ceea ce ne trebuie.Consideraţi că traiul bun este doar apanajul castei conducătoare, sclavii neavînd dreptul la un trai civilizat, ci doar la promisiuni, minciuni deşarte, frig şi foame.

De ce nu permiteţi existenţa contrariilor şi în ţara noastră? Oare nu doriţi ca şi România să se dezvolte şi să intre în rîndul ţărilor civilizate?

Consideraţi că aveţi monopolul adevărului absolut? Dvs. sînteţi comunist şi deci, ateu. De ce folosiţi într-una preceptul din religie „crede şi nu cerceta”, deci, tot ce spun eu şi vreau eu, conducătorul, este bine, tot ce cereţi voi, popor, e fals!

Ori de cîte ori se ridică un cetăţean şi încearcă să cerceteze adevărurile promisiunilor şi legilor dvs. este imediat persecutat, maltratat, întemniţat, internat în spitale de boli mintale, expulzat etc. De ce d-le preşedinte?

Dvs. l-aţi criticat pe Dej, în 1968, cînd aţi afirmat că nimănui nu-i este permis, indiferent de calităţile individuale, să se aşaze înaintea ţării, poporului şi partidului, că nimeni nu deţine monopolul adevărului absolut. Dvs. de ce o faceţi?

De ce aţi organizat manifestaţiile popoulare pentru pace şi dezarmare, manifestaţii pe care le-aţi numit spontane. În realitate ele erau organizate, la cererea dvs., în încercarea de a obţine premiul Nobel şi, de ce aţi reprimat manifestaţia cu adevărat spontană a cetăţenilor Braşovului ? De ce i-aţi numit pe acei membrii de partid, muncitori de la „Steagul Roşu”, un grup de huligani.

Comuniştii din perioada ilegalităţii erau mult mai puţini şi, totuşi, nimeni nu-i trata ca pe huligani. Cînd au fost arestaţi, au beneficiat de procese politice, aveau dreptul la apărare, procese la care participa şi presa liberă şi publicul.

În prezent, de ce în astfel de ocazii, nu permiteţi ca oamenii pe care-i consideraţi huligani şi care nu au făcut decît să-şi ceară drepturile lor legitime, să fie trataţi la fel de civilizat cum aţi fost tratat şi dvs. cînd făceaţi acelaşi lucru. Nimeni nu v-a schingiuit, nimeni nu v-a otrăvit, ci dimpotrivă, aţi avut dreptul să vă apăraţi, fiind publicate în presa timpului opiniile dvs.

De ce nu apar în ziarele din România opiniile celor de la Braşov, problemele lor şi ale tuturor celor care au fost condamnaţi sau internaţi, de regimul dvs, din motive politice ?

De ce în presă nu apar discursurile prilejuite de reînhumarea „eroilor” maghiari şi, de ce apare numai condamnarea lor ? Noi nu avem dreptul să ştim? Ce au condamnat colectivele de oameni ai muncii dacă nici unul nu a avut posibilitatea să citească în presă noastră conţinutul acelor cuvîntări ?

Manifestul dat de dvs. nu a fost oare un amestec grosolan în treburile interne ale Ungariei?

De ce vă amestecaţi în treburile altora?

Dvs. aţi afirmat că nimeni nu trebuie să se amestece în treburile interne ale unei ţări, pentru că fiecare popor este liber să-şi aleagă calea, fără intervenţie din afară.

De ce vă băgaţi în problemele altora şi de ce cereţi intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Polonia. Nu dvs., în 1968, aţi condamnat intervenţia samavolnică a trupelor sovietice şi a ţărilor aşa zis frăţeşti din Cehoslovacia sau acum vă pare rău că poporul polonez începe să trăiască bine, fără acordul dvs. ? Ce aveţi împotriva lor ?

De ce daţi lecţii altora, lecţii de care nu ţineţi seama cînd e vorba de politica noastră internă? Vă ocupaţi foarte mult de treburile altora, de ordinea, fie ea şi nouă, în relaţiile internaţionale, de nefolosirea forţei sau a ameninţării cu forţa în relaţiile dintre state. De ce vă uitaţi în grădina altora în timp ce la noi e prăpăd ?

De ce nu aplicaţi principiul nefolosirii forţei sau ameninţării cu forţa şi în relaţiile dintre cetăţeni şi stat ?

Nici un persecutat politic sau deţinut politic din era Nicolae Ceauşescu nu a cerut să fie distrusă sau vîndută ţara. Toţi au cerut schimbări democratice, schimbarea regimului sau a conducătorului, iar asta nu reprezintă o crimă împotriva ţării şi poporului. Dvs., comuniştii nu asta cereaţi oare în 1945 ?

Desigur, nu vă convin aceste atitudini şi nici curajul lor, îi numiţi huligani, îi transformaţi repede în deţinuţi de drept comun şi îi intemniţaţi sau deportaţi, deoarece, toţi aceştia nu cer decît dreptate şi libertate pentru popor, cereri care contravin flagrant cu interesele dvs. şi ale castei.

Nu doriţi reforme deoarece vă gîndiţi la viitorul dvs. şi al membrilor castei, fiind sigur că o dată aplicate reformele democratice, în fruntea ţării vor veni alţi oameni. Dar cum o să lăsaţi să se întîmple aşa ceva, că doar dvs.sînteţi patronul absolut. Cum să lăsaţi ca poporul să afle toate nenorocirile pe care le-aţi făcut dvs. şi membrii castei dvs.? Cum o să faceţi una ca asta, cînd în prezent prostia şi minciuna sînt la rang de cinste, cînd chiar dvs. afirmaţi că trebuie, la urma urmei, să fim mîndri de greşelile noastre!

De ce de greşelile dvs.trebuie să fim mîndri în timp ce greşeli minore, ale cetăţeanului de rînd sînt pedepsite aspru de legile şi regulamentele impuse de dvs.? Oare un şurub pe care-l strică un muncitor, faptă pentru care este criticat şi penalizat, este mai important şi mai valoros decît economia ţării pe care dvs. aţi pus-o pe butuci, prin intermediul indicaţiilor preţioase, revărsate asupra economiei şi poporului cu  atîta dărnicie ?

Un partid serios, cînd ajunge la putere trebuie să ştie meserie şi politică, fiindcă la urma urmei tot o meserie este. De ce după atîţia zeci de ani de activitate „revoluţionară” nu cunoaşteţi meserie şi, de ce nu demisionaţi, treceţi în opoziţie, învăţaţi meserie, şi apoi, candidaţi din nou la funcţia supremă ?

Dar cum să demisionaţi dvs., cel mai iubit fiu, [Vă întrebaţi] ce o să se facă poporul fără dvs.? Vă gîndiţi, poate, că vom orbii cu toţii de atîta plîns, dar, mai ales, vă gîndiţi la dvs. şi la casta conducătoare, că de, privilegiile se duc, se duc şi palatele, casele de vînătoare, se duc discursurile, din ce o să mai trăiţi? Nimeni, în prezent, nu angajează un om dacă nu are o calificare, ori cu diploma de la şcoala de partid nu poţi fi angajat decît ca necalificat.

Cum o să muncească ei, cînd lor nu le-a plăcut munca niciodată şi cînd nicicînd nu au stăpînit bine vreo meserie ? Ce o să facă miile de pseudo lăcătuşi, muncitori turnători sau necalificaţi ai ţării, care în prezent sînt în fruntea poporului şi ţării ? În fond asta este problema universal valabilă în socialism.

Cum o să lase şeful ciolanul din mînă, dacă îl lasă i-l ia altul şi el din ce o să trăiască? Tot ce a agonisit se duce, pierde tot, din erou ajunge simplu cetăţean, obligat să stea la propriile sale cozi. Şi, cum o să facă el asta ? Nu este acesta adevărul d-le preşedinte? Cum să lase stăpînul osul din mînă să-i fie luat de altul, mai capabil decît el?

Cum să permită stăpînul democraţia reală, că atunci se găseşte cîte unul să-l tragă la răspundere şi să-i ceară socoteală pentru toate faptele rele, să fie controlat şi obligat să facă ce vrea poporul şi nu ce vrea el – stăpînul absolut.

În fond asta este esenţa socialismului şi a partidelor comuniste.

O dată ajunse în fruntea puterii, un mic grup de indivizi pun mîna pe sacul cu privilegii şi nu-l mai cedează chiar dacă pentru asta trebuie să distrugă ţara şi poporul în numele căruia guvernează. Rusia stalinistă, China contemporană şi Cambogia sînt exemple grăitoare.

Şi pentru că în România poporul nu a ieşit încă în stradă, ca să-şi ceară drepturile,consider că mai aveţi timp timp să îndreptaţi o parte din răul pe care l-aţi pricinuit poporului şi ţării.

Cînd aţi avut nevoie de acoperire în faţa stăpînului mai puternic, în clipele cînd doreaţi să pozaţi ca independent în faţa Europei, aţi organizat un referendum naţional, pentru reducerea cheltuielilor militare cu 5%.

De ce acum, cînd doriţi să ocupaţi din nou funcţia supremă, nu organizaţi un referendum ? Aţi promis că veţi consulta poporul la luarea unor decizii importante pentru ţară. Şi ce poate fi mai important decît alegerea viitorului conducător al ţării?

Dacă toate discursurile dvs. au fost adevărate şi nu doar simple palavre, vă rog să dispuneţi să se deschidă o listă pentru candidatura la funcţia supremă în stat, în care, alături de dvs. să fiu şi eu înscris. Alegerea în această funcţie să fie făcută prin referendum naţional, întrucît această alegere este de interes naţional şi depăşeşte competenţa unui congres al comuniştilor, fie el şi al XIV-lea.

Alegerea dvs. sigură, în funcţia supremă, la congres nu este deloc democratică, ci o simplă manipulare a unor indivizi cu dublă personalitate, iresponsabili, care în faţă vă aduc osanale, iar în spate nu mai contenesc să vă critice şi să vă blameze.

Cum dvs. afirmaţi că sînteţi un erou, cred că nu veţi accepta să fiţi iarăşi alesul făţărniciei şi, mă veţi accepta să vă fiu contracandidat, în pofida regulilor stabilite tot de dvs.

Dvs. erou al neamului, erou între eroi, nu vă temeţi de propunerea mea şi sînt sigur că veţi adopta această idee şi o veţi pune în practică, deoarece, ea este inspirată din discursurile dvs., dvs. fiind acela care, în faţa ţării, aţi spus că trebuie să promovăm în funcţii de răspundere cetăţeni competenţi, mînaţi de dorinţa de a sluji ţara, chiar dacă aceştia nu sînt membrii de partid. Consider că nu vă temeţi de ideea alegerii în funcţia supremă, prin referendum naţional şi datorită faptului că dvs. sînteţi doctor în ştiinţe economice, savant de renume mondial, cu contribuţii majore la noua ordine internaţională, revoluţionar vestit, în timp ce eu  nu sînt decît un simplu subinginer, în vîrst de 34 de ani, cu facultate la seral, nu sînt nici revoluţionar şi nici nu fac parte din partid sau din vreo organizaţie de masă sau obştească, nu sînt membru de sindicat dar sînt animat de dorinţa de a sluji poporul şi de a-l ajuta să depăşească, în cel mai scurt timp, dezastrul în care ne aflăm, pentru ca şi noi să putem intra în rîndul ţărilor civilizate.

Admiterea şi organizarea acestui referendum ar face ca istoria neamului să reţină domnia dvs. pe treapta cea mai înaltă, depăşind-o chiar şi pe cea pe care se află Mihai Viteazul, idolul dvs., voievod care, după părerea mea, a intrat în istorie călare, dar a ieşit fără cap, poporului i-a lăsat, ca moştenire, robia, iar ţării armatele de ocupaţie a puterilor străine.

Consider şi sper că sînt in asentimentul dvs., fiind sigur că organizarea corectă a referendumului va fi prima dvs. atitudine cu caracter democratic, ea fiind şi singura în ultimii 45 de ani.

Respingerea ei ar însemna că dvs. dovediţi încă o dată, că nu doriţi binele ţării şi al poporului, că vă este teamă să aveţi contracandidaţi  în alegeri şi că nu vă cunoaşteţi interesele acum cînd sînteţi bătrîn şi bolnav. Cred că a sosit timpul să vă menajaţi şi să staţi liniştit la pensie.

Sînt sigur că sînteţi grav bolnav, deoarece, în ultimele discursuri aţi afirmat că poporul trăieşte foarte bine, în timp ce eu constat că nici moneda naţională nu mai are liberă circulaţie în ţară, fiind fără valoare cînd încerci să cumperi ceva de mîncare în ţara care odinioară era numită de străini ţara untului şi a mierii, a grîului şi a vitelor, fiind valabilă doar însoţită de invenţia dvs. numită „tichet” sau cartelă, dovadă clară a bunăstării, a nivelului ridicat de trai şi a grijii partidului faţă de cetăţean, pentru ca acesta să nu devină obez.

E clar că de văzut nu mai vedeţi bine, nu vedeţi nici mizeria în care trăim, falimentul industriei şi al agriculturii, poluarea din ţară, corupţia şi hoţia, dar nu vedeţi nici că bucata de carne cu care vă hrăniţi cîinii care vă păzesc, este muşchi, pentru ca jivinele să nu facă colesterol, în timp ce noi nu avem o bucată de carne cu care să ne hrănim copiii.

Dacă nu aţi fi aşa de bătrîn [domnul Ceauşescu are 70 de ani], aţi putea înţelege că astfel de atitudini pot fi socotite de unii ” crime împotriva umanitaţii”.

De aceea vă rog, spre binele dvs. al ţării şi al poporului să acceptaţi alegerea, în funcţia supremă, prin referendum, cu contracandidaţi.

Această idee consider că trebuie susţinută de forţele armate şi ale Ministerului de Interne care, trebuie acum, în ceasul al XII-lea să se pună în slujba ţării şi a poporului şi, să sprijine reformarea sistemului politic şi economic al României.

Pentru a putea ca şi ţara noastră să beneficieze de reformele vitale nouă, consider că trebuie ca toţi cetăţenii ţării să participe la deschiderea congresului al XIV – lea, în cazul în care este respinsă ideea referendumului, la sala unde se vor desfăşura lucrările acestui congres şi să ceară reforme politice şi economice, spre binele ţării şi al poporului.

În toate oraşele ţării cetăţenii să se adune în ziua deschiderii congresului, în faţa sediilor organizaţiilor locale unde să ceară aplicarea grabnică de reforme.

Numai uniţi vom putea instaura şi în ţara noastră un guvern legal şi democratic, care să fie în slujba intereselor ţării şi a poporului.

Toţi cetăţenii trebuie să fie conştienţi că nimeni, din afară, nu va putea face curăţenie în casa noastră, noi fiind singurii care trebuie să ne cunoaştem interesele, să ne curăţim şi să ne gospodărim ţara conform intereselor noastre.

Nu este în firea poporului român şi nici nu se mai poate să stăm nepăsători şi să vedem cum, în numele nostru, este distrusă ţara şi mai ales poporul.

Trebuie să plătim pentru bunăstare şi să fim conştienţi că nimic pe lume nu este gratis şi noi trebuie să cerem, indiferent de risc, reforme democratice  şi economice, singurele capabile să ne asigure nouă şi copiilor noştri bunăstarea reală.

Toţi militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne trebuie să se alăture poporului, pentru obţinerea acestor reforme, spre binele lor şi al urmaşilor lor.

Dacă militarii şi lucrătorii Ministerului de Interne vor încerca să se împotrivească dorinţelor poporului şi vor împiedica poporul să înfăptuiască reformele atît de necesare ţării, aceştia trebuie să fie conştienţi că, în scurt timp, vor fi traşi la răspundere pentru faptele lor, ţara nemaiputînd să suporte actuala situaţie creată de guvernul condus de Nicolae Ceauşescu.

Toţi, uniţi, trebuie să cerem în ziua deschiderii congresului, dreptul de a fi trataţi ca oameni şi nu ca sclavi, aşa cum ne tratează guvernul prezent.

Toţi cei care se vor afla în sala congresului trebuie să se opună ca în fruntea ţării şi a guvernului să se mai afle un reprezentant al familiei Ceauşescu.

D-le preşedinte, vă rog să înţelegeţi că ţara şi poporul nu vă mai vor, că sînteţi depăşit de problemele în care aţi afundat ţara, că nu se poate construi o societate artificială, că nu există încă o ţară dezvoltată şi puternică cu un popor sărac şi flămînd, că numai în socialism totul aparţine tuturor dar nimeni nu stăpîneşte nimic şi, deci, dacă nu stăpîneşte nimic nici nu-l interesează nimic şi că, spre binele tuturor trebuie să acceptaţi reforme democratice, iar dvs. să vă retrageţi din viaţa politică a ţării.

În caz contrar, mai devreme sau mai tîrziu, tot la schimbări se va ajunge, dar cu cît mai repede cu atît mai bine va fi pentru toţi.

Vă rog să înţelegeţi că apelul meu este inspirat din cuvîntările dvs. şi din dorinţa ca şi în România cetăţenii să trăiască civilizat, că eu nu sînt reprezentantul sau exponentul unor cercuri reacţionare sau unor puteri străine, că sînt un produs al socialismului în care m-am născut, că am fost educat în şcoli în care mi s-au spus numai minciuni, profesorii spunîndu-ne că România este o ţară foarte bogată, că socialism înseamnă bunăstare pentru popor, electricitate şi automatizare, că tot ceea ce se înfăptuieşte în ţară este pentru noi, în timp ce eu constat, la fiecare pas, că nimic din cele învăţate nu sînt adevărate, că trăim în întuneric şi în frig, în sărăcie şi opresiune, că nu sîntem liberi, că sîntem conduşi de un partid neputincios şi slab, care se teme de primul muncitor care îşi caută drepturile şi, chiar de nevinovata maşină de scris, că scara valorilor e inversată în România şi că guvernul prezent are ca motto: „distrugeţi omul de rînd şi adevărul”.

Voi încheia, urmîndu-vă exemplul, cu o scurtă strofă, la care vă rog să reflectaţi:
Să nu dea Dumnezeu cel sfînt
Să vrem dreptate , nu pămînt,
Cînd frigul nu-l vom mai răbda,
Cînd foamea ne va răscula,
Cristoşi să fiţi, nici în mormînt nu veţi scăpa!

Bucureşti, 17 10 1989

În acelaşi număr din ziarul canadian, un articol despre gimnasta Nadia Comăneci, care fugise recent din România. Calitatea proastă a copiei de ziar pe care am avut-o la dispoziţie mi-a făcut greutăţi la traducere, care în unele locuri poate avea greşeli.

Noul tip de fată petrecăreaţă din România
de Tom Teepend

Nadia Comăneci pare să fie exact tipul corect de refugiat de la sfîrşitul războiului rece. După 46 de ani de refugiaţi politici aducînd cu ei poveşti despre gulag, întemniţări şi chiar omoruri motivate politic, iat-o pe Nadia – şi ea e gata să se distreze.

Oamenii aşteptau obişnuita poveste cînd s-a aflat vestea fugii ei din România: Doamna Comăneci va veni în SUA, îşi va exprima dragostea pentru libertate şi se va apuca să lucreze în ajutorul adevărului şi justiţiei şi împotriva forţelor întunericului. Desigur ea se va dedica, cel mai probabil, cauzei antrenării unor nimfete americane pentru a performa în gimnastică precum a făcut ea la faimoasa izbîndă din 1976 de la jocurile olimpice, cînd avea vîrsta de 14 ani.

Totuşi, ea nu a făcut nimic din toate astea. A spus că îi place că a ajuns în Statele Unite dar apoi a întrebat practic: „unde-i petrecerea?”.

Ei bine, dacă revoluţionarii americani şi-au justificat acţiunile pe baza dreptului înnăscut la viaţă, libertate şi căutarea fericirii, doamna Comăneci în mod limpede a ales căutarea ca fiind favorita ei din această trinitate civilă.

Ea a ajuns aici de cîteva zile, vorbind frumos despre libertate dacă a fost întrebată, cînd a lăsat să se afle că a fugit din România pentru a fi alături de un oarecare Constantin Panait, om însurat şi el însuşi fugar din România. Se pare că el a convins-o că se va îmbogăţi acceptîndu-l ca manager al ei.

(…) Între timp, exista o legătură sentimentală la care trebuia renunţat, şi doamna Comăneci cu domnul Panait au mizat pe asta, spre durerea doamnei Panait şi consternarea publicului.

Doamna Comăneci a încercat să explice că, hei, este o femeie de 28 de ani, nu zîna care şi-a croit calea spre inima lumii. Asta nu a părut să aibă efectul scontat, aşa că o dezminţire a fost emisă că nu este nimic romantic, ca să spunem aşa, între ea şi domnul Panait. Neobişnuinţa ei cu limba engleză a făcut-o să se exprime greşit. Ne pare rău de neînţelegere şi aduceţi-ne înapoi contractele de sponsorizare.

Dar cei doi au continuat să călătorească împreună şi cel mai recent Nadia a fost văzută într-un apartament de 120 de dolari pe noapte de la hotelul Pompano [? – neciteţ] Beach – cînd nu era la cumpărături.

Ea a consumat o mulţime de cecuri de călătorie şi a cheltuit aproape 20000 de dolari pe o limuzină decapotabilă („S-a îndrăgostit de ea”, a spus vînzătorul. „În ţara ei nu putea avea aşa ceva”. Într-adevăr, Imperiul Răului). Deasemenea a explorat raioanele de cosmetice şi pantofi de la un magazin universal şi a cumpărat o rochie de 154 de dolari împodobită cu perle.

Conform angajaţilor hotelului, şederea doamnei Comăneci, unele din cumpărăturile ei şi consumurile de la bar au fost plătite de tabloide britanice, care au trimis reporteri şi fotografi pentru a face cronica progresului convertitei spre tentaţiile de-o clipă ale nebuniei consumerismului american.

Românii sînt ultimul popor din Blocul de Est pentru care se poate susţine un caz de azil politic: celelalte ţări devin democratice, România rămîne îngheţată în stalinism, dar situaţia nu poate continua. Cumva, pare corect că ultimul refugiat celebru să fie o fată amatoare de plăceri. După 40 de ani de [neciteţ], trebuie să fie un dividend de distracţie alături de un dividend de pace.

Pentru alte articole din presa internaţională a anului 1989, vezi pagina Mass-media străină în 1989.

 

5 Responses to “Scrisoarea către Ceauşescu a lui Nica Leon şi Nadia Comăneci, fata petrecăreaţă, în presa canadiană din decembrie 1989”

  1. Nica Leon Says:

    Marius, îţi mulţumesc pentru că ai avut ideea de a pune aici această scrisoare, pe care, din păcate, nu am mai citit-o de foarte mult timp. Astfel am avut prilejul să constat că are oarece greşeli de transcriere, motiv pentru care, te rog, să îmi spui cum aş putea interveni pe text, pentru a o face conformă cu originalul. Mulţumesc!

    • mariusmioc Says:

      Unde sînt greşelile de transcriere? În varianta engleză publicată de ziarul canadian sau în varianta românească, pe care eu am preluat-o de pe saitul procesulcomunismului.com? Poţi semnala aici prin comentarii greşelile de transcriere.

      • Nica Leon Says:

        La rîndul al IV-lea de sus ai uitat să pui o cratimă la prim-ministrul…. Corect era primul ministru…

        1. Scrie acum, pe blog, aşa: De ce că uitaţi în grădina altora în timp ce la noi e propăd ? Corect e: De ce nu vă uitaţi

        2. Scrie acum, pe blog, aşa: De ce vă băgaţi în problemele altora şi de ce cereţi intervenţia trupelor Pactului de la Varşovia în Polonia. Nu dvs., în 1968, aţi condamnat intervenţia samavolnică a din Cehoslovacia … Corect e: intervenţia samavolnică a trupelor sovietice şi a ţărilor zis frăţeşti din Cehoslovacia…

        3.Scrie acum, pe blog, aşa: Dvs. erou al neamului, erou între eroi, nu vă temeţi de propunerea mea şi sînt sigur că veţi adopta această idee şi o veţi pune în practică, deoarece, ea este inspirată din discursurile dvs., dvs. fiind acela care,… Lipseşte virgula între dvs., dvs….

        4. Scrie acum, pe blog, aşa: Sînt sigur că sînteţi grav bolnav, deoarece, în ultimele discursuri aţi afirmat că poporul trăieşte foarte bine, în timp ce eu constat că nici moneda naţională nu mai are liberă circulaţie înţară, … Corect e: în ţară…

        Mulţumesc pentru colaborare şi pentru îndreptările cuvenite, spre a fi scrisoarea aflată acum pe acest blog conformă cu originalul!

      • mariusmioc Says:

        Am corectat, dar la punctul 1 logica textului spune că e corect „De ce vă uitaţi…” nu „De ce nu vă uitaţi…”

  2. Nica Leon Says:

    Ai dreptate! Aşa e corect cum ai scris tu. Eu am greşit pentru că am pus un nu ce nu era în textul original. Mulţumesc!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s