Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mihai Răzvan Ungureanu despre revoluţie: „Blugii ne erau plini de sînge”. Reportaj sau fonfleu? Martie 18, 2012


Actualizare 22 martie 2014: Actualizat linc la saitul Opinia Studențească, lincul vechi nu mai funcționa.

În ziarul „Opinia Studenţească” din Iaşi în 26 decembrie 1989 a apărut un articol semnat de actualul prim-ministru. „Blugii ne erau plini de sînge” se numeşte acest articol, republicat recent în „Opinia Studenţească” din 16 martie 2012 (linc). Reproduc şi eu respectiva scriitură a actualului prim-ministru:

Reporter de front
Blugii ne erau plini de sînge
calfele cizmarului trăgeau în noi ca în iepuri

Ziua de 24 Decembrie, adică Ajunul celui mai fericit Crăciun a devenit, în centrul Transilvaniei, o zi de doliu.

Am în faţa maşinii de scris batista pe care am înmuiat-o în sîngele celor care au căzut la cîţiva metri în faţa mea. Şi nu ştiu dacă aţi mai văzut pînă acum flăcările de la gura armelor automate dincolo de cîmpurile de instrucţie ale armatei sau de timpurile vînătorii. Nu ştiu dacă detunăturile v-au mai fost cunoscute în afara sunetelor casnice, habituale. Şi tot aşa, nu ştiu dacă aţi simţit vreodată mirosul dulceag al sîngelui împrăştiat pe trotuare. Dumnezeu ştie dacă m-aş fi gîndit vreodată, la vîrsta asta, că există o Moarte pe care s-o împrăştie cei care vorbesc tot româneşte.

În seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima oară şi au căzut primii. E cumplită revelaţia faptului în sine; fiindcă ţi-e tare greu să crezi că te-ai aruncat instinctiv la pămînt, în şuierul gloanţelor, iar, cînd te-ai ridicat de jos, ţi se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge. Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor şi a paturilor de puşcă asupra trupului! Cîtă simţire ai mai fi putut avea cînd tălpile adidaşilor se încleiaseră în bucăţile de creier risipite pe jos! Aşa-i că am dreptul să plîng?

Puţin mai încolo de locul în care strigam, îmbărbătîndu-ne unii pe alţii şi încercînd să nu ne oferim inconştienţi bătăii armelor ucigaşe, un fetid miros de motorină arsă îl împrăştiau tancurile. Ne-am dus la cei ce trăgeau în noi ca în iepuri, simţindu-se atotputernici între atîţia nevolnici, şi le-am arătat obrazul, i-am înconjurat, amintindu-le de părinţi şi rugîndu-ne de ei ca de soare. Apoi am crezut, am vrut şi vrem să credem că nu înţelegeau ce vorbim. A doua zi dimineaţă, mergînd printr-un cartier al Clujului, m-am întîlnit cu cei care-şi duceau morţii la groapă. Şi ca batjocorirea noastră să fie deplină, hienele din seara precedentă îi tîrîseră prin piaţă, intimidîndu-i pe cei slabi şi îndîrjindu-i pe ceilalţi. Ce-au făcut cu blindatele? Ca la Timişoara, au „ras” etajele superioare ale blocurilor, ferestrele luminate, ca să-i secere pe curioşi. Şi-au reuşit de atîtea ori!

Cînd oraşul devenise o mare de lumînări aprinse, alţii, în demenţa renunţărilor la renunţări, fixau prin luneta puştilor ochii, obrajii celor care plîngeau de bucurie la aflarea marilor veşti. Sînt cei pe care îi cere mînia noastră!

Iar dacă ne-a rămas de învăţat, atunci singur glasul libertăţii este!

Mihai-Răzvan UNGUREANU

Întrebarea pe care mi-o pun este dacă reportajul e scris pe baza experienţei reale a domnului Ungureanu sau e o simplă plăsmuire, pentru a umple paginile ziarului ieşean cu un articol pios despre victimele revoluţiei.

Pentru un reportaj pe baza experienţei reale, observ că sînt foarte puţine date concrete despre ceea ce s-a întîmplat la Cluj. Doar faptul, emoţionant şi foarte potrivit pentru un articol de ziar, că şi-a înmuiat batista în sîngele celor căzuţi. Formularea unor fraze e la modul general: „ţi-e tare greu să crezi că te-ai aruncat instinctiv la pămînt, în şuierul gloanţelor, iar, cînd te-ai ridicat de jos, ţi se lipiseră blugii de pielea picioarelor, fiindcă erau plini de sînge” în loc de „m-am aruncat instinctiv la pămînt, în şuierul gloanţelor, iar cînd m-am ridicat de jos am văzut că blugii mi se lipiseră de pielea picioarelor, plini de sînge”, cum ar fi fost normal dacă s-ar fi descris o experienţă personală. Sau: „Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor şi a paturilor de puşcă asupra trupului!”. Cine a fost lovit cu bastoane sau paturi de armă? Domnul Ungureanu personal? Destul de neclară exprimarea. Dacă ar fi fost o experienţă personală m-aş fi aşteptat la exprimări mai clare. Unele fapte relatate este îndoielnic că s-au întîmplat. Se spune de pildă că „s-au ras” cu blindatele, etajele superioare ale blocurilor, ferestrele luminate, „ca la Timişoara”. La Timişoara s-a tras în etaje superioare ale blocurilor şi în ferestre luminate, dar nu cu blindatele ci cu arme obişnuite. La Cluj, locul unde pretindea domnul Ungureanu că era prezent, nu cunosc în amănunt tot ce s-a întîmplat, dar nu sînt convins că există vreun caz de deschidere a focului înspre etajele superioare ale blocurilor. După 22 la Cluj n-au mai fost morţi şi răniţi (este un lucru care individualizează Clujul în revoluţia română: victimele au fost pe 21, cînd Ceauşescu mai era la putere, dar nu şi după 22, în aşa zisa luptă cu teroriştii).

Mihai Răzvan Ungureanu, născut la Iaşi în 1968, era în decembrie 1989 student la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (linc), calitate în care colabora cu „Opinia Studenţească”, publicaţie a studenţilor ieşeni existentă încă din perioada comunistă, care după revoluţie şi-a schimbat orientarea, dar a continuat în mare parte cu aceeaşi redactori, ca toate celelalte publicaţii din România. Ciudat cum s-ar fi putut nimeri la Cluj în timpul revoluţiei, domnul Ungureanu, care avea domiciliul şi locul de studii la Iaşi.

Acestea sînt cîteva elemente care mă fac să pun la îndoială autenticitatea reportajului scris de domnul Ungureanu. Nu vreau să vorbesc cu păcat, îmi cer iertare dacă domnul Ungureanu chiar şi-a muiat batista în sîngele celor căzuţi la Cluj, dar mie îmi miroase a ceea ce Ion Cristoiu, expertul în domeniu, ar numi fonfleu. Adică, mi se pare că în redacţia ziarului ieşean s-a pus problema „hai să publicăm un articol pios despre victimele revoluţiei”, şi unul din membri redacţiei, care s-a nimerit a fi domnul Ungureanu, a primit această sarcină. Dar cum la Iaşi nu avea despre ce victime să scrie (şi habar n-avea că la Iaşi ar fi început revoluţia, asta e o variantă lansată mai recent la care în decembrie 1989 nu se gîndea nimeni, nici măcar la Iaşi), domnul Ungureanu a încropit un text despre un oraş în care aflase că au existat victime reale, cu fapte care-ţi poţi închipui că s-au întîmplat cu adevărat chiar dacă n-ai fost prezent (şuierul gloanţelor, aruncarea la pămînt pentru a te feri de gloanţe, sînge curs pe jos care a pătat şi pe alţii, lovituri de baston sau de paturi de armă, oameni care îşi înmormîntează morţii) şi cu nişte fraze care sună bine din punct de vedere literar, atingîndu-şi scopul de a-l emoţiona pe cititor, cum e faza cu înmuiatul batistei în sînge.

S-au publicat în decembrie 1989 în presa românească fonfleuri mult mai grave, cu apa otrăvită şi terorişti care trag din orice poziţie. Comparativ cu acestea, articolul domnului Ungureanu pare inofensiv. Ar fi totuşi folositor ca ziariştii să lămurească episodul şi să-l întrebe pe domnul prim-ministru care e situaţia exactă cu acest articol.

 

2 Responses to “Mihai Răzvan Ungureanu despre revoluţie: „Blugii ne erau plini de sînge”. Reportaj sau fonfleu?”

  1. T. St. Says:

    Ai dreptate sa te indoiesti. Articolul nu contine nici un detaliu concret, nici un nume de strada, de cartier, restaurant (si sint citeva in zona). Libraria Universitatii e acolo, Catedrala Catolica Szent Mihály, veche de aproape 700 de ani, e acolo, Mátyás Rex, alaturi, restaurantul si hotelul Continental sint tot acolo… O multime de repere care fac marca orasului si sa nu mentionezi nici macar unul, mai ales ca pretinzi ca ai fost acolo fix pe 21 decembrie 1989 cind s-a tras? Articolul e pura fictiune. Chestie care ar merge daca ar fi vorba de un roman istoric sau de o nuvela nascuta din imaginatia autorului, dar sa te apuci de literatura in 26 decembrie 1989 bolborosind demagogic despre crimele din 21 decembrie? E o culme de indecenta. Doar daca esti propagandist de partid si ai primit misiunea sa scrii faci asa ceva. Sau din oportunism.

    Si-apoi:
    1. „În seara zilei de 21 Decembrie, s-a tras prima oară şi au căzut primii.” Incorect. Calin Nemes si Lucian Matis au fost impuscati in jurul orei 15:30.
    2. „Cît de incredibilă a fost lovitura bastoanelor (…)”. Incorect. Militarii armatei nu aveau bastoane, iar militieni nu se vad in pozele respective.
    3. „(…) şi a paturilor de puşcă asupra trupului!”. Ma indoiesc. Din poze se vede clar ca, dupa deschiderea focului, toata lumea a fugit, mai putin cei impuscati, dar militari care sa dea cu paturile pustilor in baietii cu blugi si adidasi nu se vad. Acolo doar s-a tras, nu pare sa fi fost cotonogeala.
    4. „(…) tălpile adidaşilor se încleiaseră în bucăţile de creier risipite pe jos”. Mai da-o-n fasole! La Cluj au fost 29 de morti, si nu toti linga Continental. Nici daca i-ar fi impuscat in cap pe toti nu ar fi fost atita creier imprastiat.
    5. „(…) un fetid miros de motorină arsă îl împrăştiau tancurile.” Ma indoiesc ca au fost tancuri in piata respectiva.
    6. „A doua zi dimineaţă, mergînd printr-un cartier al Clujului, m-am întîlnit cu cei care-şi duceau morţii la groapă.” Ce coincidenta! Si care cartier? E secret? Si, la Cluj, oamenii sint inmorminati a doua zi dupa deces?
    7. „Ce-au făcut cu blindatele? Ca la Timişoara, au „ras” etajele superioare ale blocurilor (…)”. In centrul Clujului nu exista nici un singur bloc. Si nici blindate nu se vad in fotografii.

    Pentru mine e clar ca baiatul nu a fost atunci, acolo.

    P.S.
    Mai urmeaza sa auzim cit de curajos era inca de mic si cum a salvat de la inec un coleg de clasa sarind, fara sa stea pe ginduri, in apele involburate cind inca nu implinise 11 ani. Si cit de impresionata a fost invatatoarea de curajul tinarului in ale carui priviri intrezarea, inca de atunci, un viitor mare barbat de stat.

  2. Si uite asa se scrie istoria despre MRU, evreul prim-ministru al Romaniei.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s