Mitul atotputerniciei securităţii

Prezint acum un articol al meu mai vechi, publicat în revista timişoreană „VIP în Banat” nr. 10 (55) din 1-15 iunie 2004, nepublicat însă în volum. E vorba aici de o diferenţă de percepţie a fostei securităţi între mine şi o mare parte a intelectualităţii, pe care o remarc şi astăzi. Îmi menţin părerea că eu sînt ăla care am apreciat obiectiv fosta securitate şi ei – majoritatea – sînt ăia care greşesc. Demonstraţia a fost deja făcută în decembrie 1989, dar este ignorată de publicul românesc.

Mitul atotputerniciei Securităţii

„Evenimentul Zilei” din 24 mai 2004 publică articolul Andreei Pora „Televiziunea ceauşistă, citadela turnătoriei”. Alături de documente care dovedesc colaborarea cu Securitatea a unor persoane din televiziune, articolul conţine şi speculaţiile autoarei despre numărul colaboratorilor Securităţii. Dacă dînsa a extrapolat o situaţie din televiziune (instituţie cu importanţă ideologică deosebită) la ansamblul societăţii româneşti, credem că a făcut o greşeală.

Andreea Pora explică că în 1989, numărul ofiţerilor activi de Securitate „se ridica potrivit declaraţiilor lui Virgil Măgureanu, la 14259. Cifre care nu includ însă trupele de Securitate aflate în subordinea Ministerului de Interne estimate, în momentul revoluţiei, la 23370 de ofiţeri şi militari în termen. Nu includ nici informatorii. Numărul acestora este, practic, necunoscut, existînd surse care îl plasează undeva în jurul raportului de 1 la 10 din populaţia activă. Deci, de aproximativ 2,3 milioane persoane [diferenţa dintre populaţie activă şi populaţie totală nu e cunoscută autoarei – nota mea]. Alte estimări sînt şi mai dure”.

După ce a născocit numărul de 2,3 milioane de informatori, Andreea Pora este uimită de ceea ce tocmai scrisese: „rămîne un mare semn de întrebare cum de a reuşit Securitatea să recruteze atîţia informatori. Mai ales în ultimii ani cînd colaborarea nu se mai obţinea cu vîrful bocancului înfipt în rinichi şi nici prin ameninţare”.

După părerea mea, atît numărul informatorilor cît şi, în general, puterea Securităţii, sînt mult exagerate în mass-media. În decembrie 1989 eram convins că regimul Ceauşescu e şubred iar Securitatea incapabilă să controleze situaţia. De aia am avut tupeul de a participa la revoluţie. Căderea lui Ceauşescu mi se pare o strălucită dovadă a slăbiciunii Securităţii.

Mitul Securităţii atotputernice este întreţinut de intelectualii deveniţi anticomunişti după revoluţie. Aceşti intelectuali, foarte influenţi în mass-media românească, caută, poate inconştient, o justificare pentru lipsa de atitudine dovedită în timpul dictaturii. A pretinde că nu se putea face nimic, fiindcă Securitatea era atotputernică, este un lucru foarte convenabil.

La 15 ani de la revoluţie este cazul să nu se mai discute problema Securităţii pe bază de presupuneri. Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) ar putea şi ar trebui să comunice o estimare a numărului informatorilor Securităţii, conform documentelor de arhivă. Chiar dacă numărul exact al informatorilor nu se poate stabili, sînt convins că CNSAS ne poate spune ordinul de mărime al acestui număr.

N-am mai găsit pe internet articolul Andreei Pora, ci doar un comentariu pe larg despre acesta, din care se deduce conţinutul acelui articol, în Observator Cultural (linc).

Mai citeşte:
Securitatea, un tigru de hîrtie
Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit (video – fragment dintr-o emisiune TV despre revoluţie moderată de Adrian Păunescu)

6 gânduri despre „Mitul atotputerniciei securităţii

  1. Este o teza originala, la care am obiectii serioase.Ceea ce s-a intimplat in Decembrie 1989 a fost de fapt o ” pasivitate aparenta ” a Securitatii.Si-au luat rapid revansa dupa 1.01.1990.Asociatiile de revolutionari ,in cea mai mare parte( Brasovul cu siguranta!!!) au fost preluate de reteaua securitatii.Cei care nu faceau parte din retea , au fost prin diverse metode indepartati si multi nici nu au certificate de revolutionari.

  2. Domnule Marius Mioc,

    Pentru cine nu il cunoaste, calculatorul este o masinarie infernala ori o simpla cutie. Depinde de puterea de intelegere a celui ce il priveste. Asa si cu un serviciu statal de informatii.
    Mai simplu: celebra cutie neagra a avionului poate fi, dupa caz, un martor hotarator sau un kilogram de fier vechi. Depinde cine o gaseste.
    Al dvs., Valeriu Mangu

    • Şi eu am impresia că multă lume nu înţelege securitatea de pe vremea lui Ceauşescu. Unii citesc cărţi, formulează teorii, dar se împiedică la diferenţa dintre teorie şi practică. Iar dacă văd că faptele nu corespund cu teoriile, încearcă să ajusteze faptele, în loc să admită că au greşit teoriile. E greu de înţeles diferenţa dintre teorie şi practică în domeniul structurilor militare ale regimului Ceauşescu dacă îţi lipseşte o experienţă de viaţă importantă: stagiul militar făcut în ultima parte a epocii Ceauşescu.

      • Domnule Marius Mioc,

        Va completez, dand in felul acesta rationamentului dvs. stralucirea pe care o merita: „E greu de inteles ce s-a intamplat in decembrie 1989 daca iti lipseste o experienta de viata importanta: revolutia facuta in strada”.
        Al dvs., Valeriu Mangu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.