Astăzi la ÎCCJ se judecă procesul inculpatului Dan Voiculescu

A căzul guvernul Ungureanu, iar Victor Ponta va fi noul prim-ministru. La Ministerul Agriculturii a fost propus Daniel Constantin (linc), reprezentant al Partidului Consevator fondat de Dan Voiculescu, cel care a înfiinţat şi trustul de presă al Jurnalului Naţional şi al Antenelor.

Interesant este că Ministerul Agriculturii figurează ca parte civilă în dosarul penal 7546/1/2009 de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (linc), dosar în care Dan Voiculescu are calitatea de inculpat. Obiectul procesului este „infracţiunea de spălare de bani (Legea 656/2002, art. 23)”, iar ceilalţi inculpaţi sînt: Constantin Baciu, Gheorghe Marian Domnişoru, Vica Ene (fostă Udrea), Grigore Marinescu, Gheorghe Menciniposchi, Sorin Pantiş, Alexandru Petre, Flavius Adrian Pop, Corneliu Popa, Jean Cătălin Sandu, Vlad Nicolae Săvulescu şi Gheorghe Sin.

Revoluţia din 1989 a început la Suceava!

Am prezentat deja pe acest blog o recenzie la revista „Clio 1989” nr. 1/2005, publicaţie autodeclarată „de nivel academic” editată de Institutul Revoluţiei Române. Era începutul activităţii acestui institut şi revista recenzată era prima revistă cu pretenţii academice scoasă de institut (mai fuseseră tipărite de IRR şi 2 numere din „Caietele Revoluţiei”, dar aceea nu era o revistă cu pretenţii). În recenzia respectivă – „Clio 1989 – revistă de nivel academic?” (linc) – m-am referit la articolele publicate în „Clio 1989” nr. 1/2005 de către Ioan Scurtu, director ştiinţific al IRR şi persoana care a coordonat respectivul număr de revistă şi Georgiana Margareta Scurtu, fiica primului. Separat am recenzat şi alte articole din revista „Clio 1989” nr. 1/2005. Prezint acum o recenzie apărută în presa timişoreană la articolul „Declanşarea şi desfăşurarea revoluţiei pe meleaguri sucevene în etapa 22 decembrie 1989 – 20 mai 1990” publicat de profesorul universitar Mihai Iacobescu în respectivul număr al revistei „Clio 1989”.

Revoluţia din 1989 a început la Suceava!

Articol din 2002, de la cealaltă hărţuire a OTV-ului

OTV-ul a fost hărţuit nu numai acum, cînd i s-a redus (pentru a 3-a oară) licenţa de emisie. OTV-ul a mai fost hărţuit în 2002, pe vremea guvernării Năstase, cînd i s-a retras licenţa. A reprimit-o după mult timp.

Printre cei care atacau mediatic OTV-ul, pregătind retragerea licenţei acestuia (ceea ce s-a şi întîmplat), era şi Clubul Român de Presă. În revista timişoreană „VIP în Banat” din septembrie 2002 am dat o replică acestor atacuri la adresa ideii de libertate de exprimare. Articolul l-am reprodus şi în cartea mea „Libertatea şi politrucii”, tipărită în 2003. Reproduc acum acel articol şi pe acest blog.

Clubul Român de presă cere reintroducerea cenzurii

Ziarul „Adevărul” din 10 august 2002 publică un comunicat al Clubului Român de Presă în care acesta cere „intervenţia fermă şi exemplară a Consiliului Naţional al Audiovizualului în cazul postului de televiziune OTV”. Vina postului OTV este că acesta este un „vehicul media folosit adesea pentru promovarea unor campanii de discreditare a diferitelor personalităţi publice, ca şi pentru cultivarea unor idei cu caracter antidemocratic”. Faptul că OTV-ul s-a încumetat să discrediteze pe cineva din breasla ziariştilor sporeşte vinovăţia acestui post TV.

CNA – o instituţie pentru limitarea democraţiei

Consiliul Naţional al Audiovizualului a pedepsit pentru a treia oară postul OTV cu micşorarea duratei de valabilitate a licenţei. Ca urmare a noii sancţiuni, OTV va mai putea emite doar pînă în 29 mai 2012 (linc).

Propunerea pentru noua sancţiune a fost făcută de membrul CNA Valentin Alexandru Jucan şi votată de alţi 6 membri ai CNA: Gelu Trandafir, Narcisa Iorga, Ioan Onisei, Răsvan Popescu, Christian Mititelu şi Cristina Trepcea. Împotrivă a votat Constantin Duţu.

Spectacol pentru eroii revoluţiei, de Tudor Gheorghe

De pe youtube, un spectacol a lui Tudor Gheorghe consacrat eroilor revoluţiei din 1989 (1 oră şi jumătate). Orchestrator şi dirijor Marius Hristescu.

Texte ale cîntecelor:

2 membri ai CPRD, Marius Dugulescu şi Gheorghe Hogea, au părăsit PDL în favoarea PNL

2 deputaţi membri ai Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor, Marius Dugulescu (Timişoara) şi Gheorghe Hogea (Caraş Severin) au anunţat că părăsesc PDL în favoarea PNL.

CNSAS a renunţat la procesul cu revoluţionarul Neculae Bădilescu

Procesul deschis de CNSAS pentru constatarea calităţii de colaborator al securităţii a revoluţionarului timişorean Neculae Bădilescu, răposat în 2010, s-a sfîrşit prin renunţarea la proces de către CNSAS, se poate afla de pe portalul instanţelor (linc).

Procesul a început în 2009, şi iniţial CNSAS a cîştigat la Curtea de Apel, în 14 iunie 2010 (linc). Prin recursul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sentinţa a fost casată şi cauza trimisă spre rejudecare (linc). Asta se întîmpla în 19 mai 2011, deci după moartea domnului Bădilescu.

12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu

Dacă în 26 decembrie 1989 a avut loc prima încercare de răsturnare a guvernării FSN (linc), în 12 ianuarie 1990 a fost a doua încercare. Era zi de doliu naţional, cînd populaţia s-a adunat să cinstească amintirea victimelor revoluţiei, iar întrebările fără răspuns despre cele întîmplate în revoluţie, informaţiile care răsuflaseră despre faptul că bănuiţii de „terorism” au fost în mare parte eliberaţi şi prezenţa în noua conducere a multor activişti ai fostului regim au creat o stare de nemulţumire care a generat manifestaţii de protest în principalele două oraşe ale revoluţiei – Timişoara şi Bucureşti. La Timişoara mitingul a dus la înlăturarea domnului Fortuna de la conducerea judeţului (linc), iar la Bucureşti, pentru potolirea mulţimii care strigase şi „jos Iliescu!”, conducerea CFSN a trebuit să anunţe scoaterea în afara legii a partidului comunist şi să anuleze propriul decret prin care abolea pedeapsa cu moartea (mulţimea simţea că se doreşte scăparea vinovaţilor de crimele din decembrie 1989). S-a făgăduit un referendum pentru 28 ianuarie legat de pedeapsa cu moartea, dar acest referendum n-a mai avut loc. După ce s-a văzut scăpată de presiunea mulţimii, conducerea CFSN a anulat referendumul. Independent de ce am crede despre oportunitatea pedepsei cu moartea, a fost un moment psihologic important, fiindcă poporul român a fost minţit pentru prima oară pe faţă de noii conducători.

Reproduc relatarea despre mitingul din 12 ianuarie 1990 publicată de „Adevărul” din 13 ianuarie.

Mitingul din Piaţa Victoriei

Paul Niculescu-Mizil: „Nu vreau să invoc motivele procesului marginalizării mele … Sînt la dispoziţia Frontului Salvării Naţionale, la dispoziţia Revoluţiei”

După apariţia, în „România Liberă” din 12 ianuarie 1990 a articolului lui Petre Mihai Băcanu „Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?” (linc), ziarul „România Liberă” din 16 ianuarie 1990 publică răspunsul domnului Mizil la acel articol. Îl reproduc şi eu. De remarcat cum domnul Mizil, după modelul Ion Iliescu, vorbeşte de „marginalizarea” sa de către regimul ceauşist, deşi fusese membru al C.P.Ex. pînă în ultimile momente ale acelui regim, iar fiica sa fusese la un moment dat ibovnica lui Nicu Ceauşescu (linc). „Nu vreau să invoc motivele procesului marginalizării mele”, scrie cu modestie domnul Niculescu-Mizil. Probabil fiindcă nu are ce să invoce, procesul respectiv neexistînd niciodată. În aceeaşi scrisoare este prezentată şi interpretarea „corectă politic” a şedinţei C.P.Ex. din 17 decembrie 1989. Prin publicarea în ziar, toţi participanţii la şedinţa respectivă a C.P.Ex. au luat cunoştiinţă de linia pe care trebuie s-o adopte la anchetă, iar în procesul C.P.Ex. regăsim cam la toţi inculpaţii interpretarea lui Paul Niculescu-Mizil. Cu toate acestea, instanţa i-a considerat pe membrii C.P.Ex. coresponsabili de ordinul de deschidere a focului şi i-a condamnat la închisoare, de unde vor scăpa ca urmare a graţierii făcute de Ion Iliescu.

Scrisoarea domnului Paul Niculescu-Mizil

Petre Mihai Băcanu: Nu se poate admite ca un apropiat cu cei care au timorat, umilit, sfidat şi chiar batjocorit poporul nostru să vină acum în postura de persecutaţi şi vajnici luptători din “opoziţie”

Petre Mihai Băcanu, în „România Liberă” din 12 ianuarie 1990, dă glas unei nemulţumiri care se simţea în unele cercuri ale opiniei publice în acea perioadă: faptul că persoane sus-puse în epoca Ceauşescu se aflau în funcţii înalte şi după revoluţia din decembrie 1989, în guvernul „revoluţionar” al FSN. „Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?” este titlul unui articol care se referă la bunicul actualei deputate Oana Niculescu Mizil. Reproduc articolul pentru cititorii acestui blog. Voi reproduce ulterior şi răspunsul dat „României Libere” de Paul Niculescu Mizil.

Cine eşti dumneata, domnule Paul Niculescu-Mizil?

Precizăm, dacă nu s-a înţeles pînă acum, că această rubrică se adresează în primul rînd caracterului oamenilor, aşteptîndu-ne ca măcar în acest ceas al adevărului, cei ce au fost în prim-planul vechiului regim şi caută să se ţină acum cu amîndouă mîinile de aceleaşi (sau alte) scaune, să-şi impună o doză de decenţă în această etapă de mare şi dorită istorie. „Cînd aţi fost sinceri?” nu este în nici un caz o vînătoare de capete (ministeriale sau nu), nu este o vendetă. Este doar datoria noastră de conştiinţă de a-i prezenta în această rubrică pe cei care au avut legături apropiate cu clanul Ceauşescu. Pentru că nu se poate admite ca un apropiat cu cei care au timorat, umilit, sfidat şi chiar batjocorit poporul nostru să vină acum în postura de persecutaţi şi vajnici luptători din „opoziţie”.

Această rubrică poate să sucombe repede, dacă cei care s-au împopoţonat cu titluri ştiinţifice, cu doctorate, cu funcţii importante în vechiul regim, acceptînd compromisurile pe care le presupune apartenenţa la nomenclatură, vor ieşi de bună voie din organismele noastre revoluţionare, dacă vor găsi tăria de a face asta acum, ca să-i putem stima şi preţui mai tîrziu pentru munca lor cinstită, de acum încolo.