Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (1). Insurecţia naţională mai 2, 2012


Voi prezenta în serial o analiză a evenimentelor din decembrie 1989 şi ulterioare alcătuită de Marian Munteanu, unul din conducătorii mişcării din Piaţa Universităţii din anul 1990. Analiza respectivă a apărut în ziarul „Ziua” în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002, dar consider că republicarea sa e binevenită. Opiniile exprimate aparţin în totalitate autorului. Domnul Marian Munteanu, după ce a fost unul din cei mai mediatizaţi conducători ai mişcării din Piaţa Universităţii, a fost bătut şi era cît pe ce să fie omorît în evenimentele din iunie 1990 (pentru acest lucru minerul Denes Domokos, a fost osîndit la închisoare – linc). Apoi a devenit membru în conducerea Alianţei Civice, de unde s-a retras pentru a înfiinţa partidul Mişcarea pentru România, care n-a avut însă succes.

INSURECTIA NAŢIONALÃ

Condiţiile generale. Comunismul

Exportat din Uniunea Sovieticã, în împrejurãrile dramatice ale unui conflict mondial, comunismul a fost impus în România de forţe contra cãrora nu se mai putea lupta cu tehnicile clasice ale conflictelor deschise.

Nu vrednicia agenţilor comunişti a instaurat republica “popularã” [1], devenitã mai apoi “socialistã” [2] şi nu valoarea sau meritele acelor agenţi i-a plasat în fotoliile decizionale ale statului român ci doar o anume conjuncturã politico-militarã, pe care românii, ca şi alte popoare ale Estului european, nu o puteau înlãtura şi pentru care nu erau cu nimic vinovaţi. Nu românii sînt responsabili pentru tragica aventurã comunist-imperialã în care a fost tîrît şi grav mutilat unul din marile popoare ale umanitãţii, poporul rus, el însuşi victimã a unui joc de influenţe articulat din zone supra-naţionale, de vîrf, ale politicii planetare.

Ca mai toate puterile nelegitime, şi puterea comunistã instauratã la noi dupã 1944 şi-a imaginat cã este eternã. Ei, conducãtorii, au crezut cã pot stabili relaţii necondiţionate de subordonare cu poporul român. Nici azi, probabil, cominterniştii (fondatorii statului comunist) şi urmaşii lor n-au înţeles cã poporul nu a fãcut altceva decît sã accepte o fatalitate geopoliticã, sã accepte o stare de fapt şi nu sã-i accepte pe ei. Pe ei i-a suportat numai, aşa cum suporţi o molimã, o catastrofã, o boalã. I-a suportat şi i-a dispreţuit. Retras în adîncimile fiinţei sale, în viaţa de familie, în profesiuni, în spiritualitate, poporul şi-a conservat, dincolo de privaţiuni şi suferinţe, identitatea şi valorile proprii. Cînd şi unde a fost posibil, a pãtruns şi a reocupat instituţii, într-un sistematic efort de rezistenţã şi supravieţuire. Cãci nu forţa sau competenţa conducerii comuniste, nu abilitatea agenţilor cominternului şi nu aşa-zisa laşitate a românilor (o stupidã formulã propagandisticã, goalã de conţinut) a menţinut 45 de ani regimul socialist şi ideologia comunistã în România. Poporul român i-ar fi putut spulbera oricînd, printr-o simplã încordare de o clipã, dacã acel regim nu ar fi fost parte integrantã a unui macro-sistem, supra-naţional cu care o confruntare directã ar fi fost riscantã, hazardatã şi primejdioasã. Or, poporul român nu a fost niciodatã dispus sã-şi iroseascã energiile în aventuri inutile.

Comunismul a însemnat un imens conglomerat de crime şi nedreptãţi, un cumul continuu de infracţiuni, dupã cum sintetic l-a definit Petre Tutea. Mecanismul sãu represiv şi giganticul aparat ideologic şi de propagandã pãreau a fi produs, pentru un observator grãbit, cangrene definitive în fiinţa naţiunii. Şi, cu toate acestea, a fost suficientã o tresãrire energicã pentru ca, într-o clipã, în decembrie 89 statul comunist sã disparã.

Pseudo-teoriile “conspiraţiei” şi “dizidenţei”

Cine a dizolvat statul comunist? Cine a scos în stradã populaţia României?
Cei care cunosc realitãţile din România perioadei 1944-1989 ştiu bine cã în nici un caz “conspiraţiile” firave ale unor demnitari comunişti dîmboviţeni şi nici “dizidenţele” anemice n-ar fi putut clinti dictatura. Strîns controlate informativ şi lipsite de energie, ele nu reprezentau nici un pericol pentru regim, iar Ceauşescu le-ar fi putut lichida în orice moment, cu un simplu dos de palmã. Şi nici alţi cîţiva agitatori de conjuncturã – din interiorul sau din afara ţãrii – nu ar fi putut determina poporul român sã declanşeze în decembrie 1989 insurecţia naţionalã.

Operaţiunea mondialã de restructurare a blocului sovietic, inclusiv eliminarea ideologiei sale, a fost declanşatã şi dirijatã din centre de putere semnificative la nivel mondial, nu altele decît cele care altãdatã i-au permis, temporar, dezvoltarea. Atent, ca de atîtea ori în istorie, la momentele geo-politice favorabile şi constatînd cã aceastã operaţiune a devenit ireversibilã, poporul român a decis eliminarea formei statale comuniste. Parafrazîndu-l pe Bãlcescu, putem spune cã transformãrile europene şi mondiale au fost ocazia şi nu cauza revoluţiei române. Cauzele revoluţiei stau în caracterul profund inuman, antinaţional şi anticreştin al regimului comunist, regim politic complet strãin şi fãrã nici o legãturã organicã cu naţiunea românã. Aceastã ocazie favorabilã a apãrut în 1989. Regimului Ceauşescu i-a mai fost lãsatã, totuşi, o şansã, aceea a Congresului PCR din noiembrie ‘89 [3] cînd clasa politicã ar fi avut o ultimã posibilitate sã procedeze la o transformare calmã, fãrã convulsii, a organizãrii statale. Odatã epuizat şi acest ultimatum, decizia a fost aplicatã instantaneu. Dovada cea mai evidentã este rapiditatea cu care s-a produs procesul revoluţionar din Decembrie 89 şi, mai ales, opţiunile rãspicate ale maselor insurgente, opţiuni care difereau net de semnalele perestroikiste ale grupurilor conspirativ-dizidente ale anilor ’80 [4], instalate apoi la conducerea statului în 22 Decembrie 1989.

Poporul, autor al insurecţiei

Nimeni nu a decis declanşarea insurecţiei din decembrie 1989, ridicarea practic unanimã a poporului, pentru simplul motiv cã nimeni nu avea aceastã putere decizionalã decît poporul însuşi. Nimeni nu a organizat insurecţia, pentru simplul motiv cã nimeni nu dispunea de aparatul tehnic şi nici de timpul necesar pentru o acţiune de asemenea dificultate şi anvergurã. Nimeni nu a dat semnale de ridicare la luptã din vreun centru de comandã, pentru cã nu exista un asemenea centru. Populaţia României s-a mobilizat, simplu şi rapid, paralizînd şi anulînd printr-o acţiune fulgerãtoare funcţiunile sistemului statal. Cînd revoluţionarii “oficiali” au apãrut la televiziune, în dupã-amiaza zilei de 22 decembrie 89, dictatorul fugise, aparatul represiv nu mai funcţiona, armata fraternizase cu populaţia civilã iar programul revoluţiei fusese deja adoptat de poporul aflat în stradã. Masele sînt cele care au formulat şi au impus direcţiile viitoare al statului român: libertãţi democratice, economie de piaţã, sistem politic pluralist şi alegeri libere, eliminarea ideologiei comuniste, libertatea religiei, reîntregirea patriei, demnitate socialã şi naţionalã.

Poporul îşi fãcuse datoria: rãsturnase conducerea statului, anulase structurile instituţionale comuniste, formulase direcţiile politice viitoare. De aici încolo, cãdea în sarcina elitelor naţionale sã preia conducerea ţãrii, sã transcrie în termeni juridici şi politici hotãrîrile poporului şi sã restaureze statul democratic în România.

(va urma)

Note
[1] 30 decembrie 1947
[2] 21 august 1965
[3] Congresul al 14-lea al PCR, unde Nicolae Ceauşescu a fost reales, cu unanimitate de voturi, conducător al partidului şi al României, fiind confirmată totodată dimensiunea comunistă a conducerii statului român
[4] Grupări reprezentate de personaje ca Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, Andrei Pleşu, Mircea Dinescu ş.a.

Pentru alte analize legate de revoluţia din 1989 vezi pagina Analize despre revoluţia din 1989.

 

5 Responses to “Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (1). Insurecţia naţională”

  1. Si marian munteanu iam dat sa citeasca din balconul universitati manifestul FRONTUL DEMOCRAT ROMIN este o rusine ca nici el nu vorbeste nimic de aceste lucruri ca reamintire nu i-lam dat personal este adevarat i l-am dat prin intermediul unei femei care ii ducea sa citeasca din balcon universitati MARIENE TAICA DE ESTI VIU SPUNE A AJUNS MANIFESTUL LA TINE SI PLATFORMA PROGRAM A FRONTULUI DEMOCRAT ROMIN VORBESTE MARIENE ASCUNZICEVA SPUNE SA STIE LUMEA SINT FRONTUL DEMOCRAT ROMIN cei ce sint in masura sal informeze sai aduca la cunostinta ca nu am murit uite mariene spune vorbeste ca din balcon iti mergea gura , de nu dai un telefon de nu aduci la cunostinta manifestul esyti o rusine , femeia care iti dadea sa citesti undei intreabo ce ascunzi MARIENE sint FRONTUL DEMOCRAT ROMIN SI CRED CA AM FACUT MULTE PENTRU ROMINIA NU NUMAI IN 1989 , mioc tu o ti inainte cu BANATUL . TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMIN . TEL. 0720175140 MIOC NU STIU DACA MERITI SA ITI SCRIU .

  2. Mihai Says:

    Asteptam cu nerabdarea si continuarea!

  3. dupa revolutie prin 92 mi sa comunicat sa fiu scris in cartile tale mariuse nu am vrut sa dau banii deci nu sint inscris O RUSINE SINT FRONTUL DEMOCRAT ROMIN initoatorul revoluti ROMINE acum alergatii dupa ciolane poate le prindetii , nu merit bine poate vedem pina la urma cei adevarat din ce sa scris despre revolutie in intreaga tara iar falsurile se vor pedepsii poate aude si restul cilipirilor si indreapta inainte de a fi prea tirziu . noroc bun CU FRONTUL DEMOCRAT ROMIN MOARTE TIRANILOR.

    • mariusmioc Says:

      Mirică, vorbeşti tîmpenii. În ’92 nici eu nu ştiam că o să scriu vreo carte, aveam doar cîteva articole publicate prin ziare. Motivul pentru care nu te bagă lumea în seamă e că n-ai credibilitate.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.