Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Întrebări pentru Dumitru Mazilu, în ianuarie 1990 Mai 3, 2012


În decembrie 1989, principalul concurent a lui Ion Iliescu pentru preluarea conducerii statului a fost Dumitru Mazilu. Cunoscut ca fiind semnatar al unui document critic la adresa regimului Ceauşescu (un raport depus la ONU), ovaţionat de mulţime, nominalizat de unii dintre cei care au luat cuvîntul ca unul din cei care trebuie incluşi în conducerea provizorie (Virgil Măgheruşan: „În conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit: Corneliu Mănescu, Mazilu” – linc), Dumitru Mazilu şi-a creat în sediul CC propriul său centru de putere şi grup de susţinere dintre revoluţionari. Prin cuvîntarea pe care a ţinut-o în faţa mulţimii s-a arătat dornic să rupă complet cu trecutul comunist („Ţara noastră n-a fost niciodată comunistă” – linc; Să se dea la o parte marxism-leninismul – linc), spre deosebire de Ion Iliescu care vorbise despre întinarea numelui Partidului Comunist şi a celor care şi-au dat viaţa pentru cauza socialismului (linc). Pînă la urmă Ion Iliescu l-a cooptat pe Dumitru Mazilu în CFSN, oferindu-i funcţia de vicepreşedinte. O anumită nemulţumire a domnului Mazilu că a fost pus pe locul doi cred că a existat, şi s-a manifestat în 12 ianuarie 1990.

12 ianuarie 1990 fusese declarată zi de doliu naţional în amintirea victimelor revoluţiei. Prilej pentru multe persoane de a se aduna în centrul oraşelor, mai ales acolo unde existaseră victime la revoluţie, şi a discuta despre evenimentele respective. Prilej pentru a se cristaliza nedumeririle legate de noua conducere, despre faptul că teroriştii care se credea că sînt arestaţi cu miile au cam dispărut, despre unele dezinformări ale noii conduceri (de pildă cea legată de numărul morţilor), despre prezenţa în cercurile puterii a unor acoliţi ai regimului Ceauşescu (Petre Mihai Băcanu remarca un asemenea caz chiar în ziua respectivă – linc). De aici s-a ajuns la manifestaţii de protest în principalele două oraşe ale revoluţiei – Timişoara şi Bucureşti. Mazilu a fost prezent în acea zi la Timişoara, şi a aflat despre manifestaţia care l-a înlăturat de la conducerea judeţului pe Lorin Fortuna (linc), iar seara s-a întors cu avionul la Bucureşti, unde se desfăşura altă manifestaţie de protest. Cu acest prilej, Mazilu a sprijinit la un moment dat protestele. Ulterior şi-a cerut scuze la TVR pentru atitudinea lui, dar asta nu l-a scutit de vehemente atacuri în presă, printre cere şi cel venit din partea locotenent-colonelului Petre Muşină din Piatra Neamţ, publicat în „Adevărul” din 14 ianuarie 1990. Reproduc acest articol:

Răspundeţi la întrebări!

Îmi permit să vă reamintesc. Nu sînteţi dv. tînărul locotenent major de securitate care prin anii 1955-1956, după studiile făcute în URSS, aţi devenit porfesor în Şcoala de ofiţeri de securitate? Datorită inteligenţei şi pasiunii pentru studiu şi altor calităţi aţi fost repede promovat în funcţia de director al şcolii de ofiţeri de securitate pe care aţi condus-o pînă în anii 1970? În această perioadă aţi învăţat să fiţi aşa de revoluţionar?

Nu vă simţiţi conştiinţa încărcată că în această perioadă v-aţi adus o contribuţie la pregătirea unor cadre care, în perioada Revoluţiei, au ordonat să se tragă în popor? Nu recunoaşteţi pe niciunul din foştii dv. elevi care acum se află sub stare de arest şi cercetări?

În timpul dictaturii ceauşiste aţi devenit reprezentantul acesteia la ONU. În perioada cînd aţi lucrat la ONU probabil că v-aţi făcut o imagine despre prestigiul dictatorului în lume şi, dînd dovadă de previziune, aţi observat că zilele lui îi sînt numărate şi simţindu-vă cu unele păcate aţi hotărît să vă pocăiţi devenind dizident?

Domnule fost colonel de securitate, ce aţi vrut să demonstraţi la miting? Că sînteţi revoluţionar şi doriţi binele poporului român? Nu, domnule, aţi demonstrat că sînteţi oportunist, că încurajaţi haosul şi anarhia. Consideraţi că acest minunat popor român, care a răsturnat cu atîtea jertfe cea mai odioasă dictatură, nu este în măsură să ducă mai departe această victorie şi să facă alegeri libere singur, fără egida ONU? De ce avem nevoie de ONU pentru alegeri?

Domnule Mazilu, aţi pîngărit prin atitudinea dv. această zi de doliu naţional. Atunci cînd cinsteam memoria acestor eroi, dv. aţi strigat din nou cuvîntul moarte şi aţi agitat pumnul ca un dictator. Cînd aţi fost lucid şi nu aţi gîndit, domnule Mazilu? Atunci cînd aţi votat decretul abolirii pedepsei cu moartea sau în piaţă, cînd aţi cerut acel referendum?

Nu cumva prin aceasta vreţi să-i lichidaţi pe toţi acei care ştiu ceva despre dv.? Un popor de 23 de milioane, mai puţin cei din piaţă care nu ştiau pentru ce s-au adunat, v-a privit, dar nu v-a aprobat. Ba, mai mult, au fost dezamăgiţi văzînd că un membru al Consiliului Frontului Salvării Naţionale agită spiritele unei mulţimi, încurajează dezordinea, violenţa. Nu de asta avem noi nevoie acum. Nu le daţi satisfacţie, domnule Mazilu! Vrem unitate de acţiune, vrem raţiune pentru linişte, pentru a putea face toate cîte le avem de făcut. Dacă v-ar fi auzit Caragiale cu expresiile: „că nu vreţi să candidaţi” sau „că demisionaţi”, „uite popa nu e popa”, mai scria o capodoperă literară. Poate totuşi vă gîndiţi şi demisionaţi.

Purtătorul de cuvînt al mai multor militari
Petre Muşină
locotenent colonel în cadrul M.Ap.N.
reprezentant pe lîngă Inspectoratul poliţiei judeţene din Piatra Neamţ

Domnul Mazilu a demisionat pînă la urmă din CFSN, în 26 ianuarie 1990. În 1991 a publicat cartea „Revoluţia furată” în care aducea acuzaţii regimului Iliescu. A pretins chiar că a fost agresat în acel an, la Geneva, faptă despre care s-a insinuat că a fost pusă la cale de puterea politicăde atunci din România, cu scopul de a-l reduce la tăcere. Din 2004, domnul Mazilu a fost numit de Ion Iliescu în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române.

Mai citeşte:
12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
Virgil Măgheruşan: „În conducerea provizorie trebuie să avem oameni siguri, care au suferit: Corneliu Mănescu, Mazilu”
Dumitru Mazilu la CC (1): Ţara noastră n-a fost niciodată comunistă
Dumitru Mazilu la CC (2): Să se dea la o parte marxism-leninismul
– Alte articole din presa românească din perioada revoluţiei şi imediat următoare la pagina Presa românească 1989-1990
– Fragmente din emisiunea TVR din timpul revoluţiei la pagina TVR în decembrie 1989

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s