Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (7). Partidul-stat Mai 29, 2012


Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002.

Vezi episoadele anterioare:
Insurecţia naţională
Restauraţia sistemului democratic
Pseudo-miturile. „Revoluţionarismul conspirativ” şi dizidenţa”
Pseudo-elita
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Elemente generale
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Vatra civică

Traseul postdecembrist al restauraţiei. Partidul-stat

Nae Ionescu, aflat în Occident prin anii 20, a fost rugat sã explice situaţia politicã de la noi. Ei, occidentalii, nu reuşeau sã înţeleagã cum de funcţioneazã totuşi mecanismul politic în România, presãrat cu nenumãrate partide, aripi, fracţiuni, grupãri care mai de care mai diverse şi mai contradictorii. Marele profesor le-a spus cam asa: “Aici, în Occident, în Germania de exemplu, în fiecare sat existã cîte un bãtrîn înţelept, înţeleptul satului. Cînd oamenii din comunitatea respectivã au un necaz, o divergenţã, o nelãmurire, vin la el, îi cer sfatul şi ţin seama de recomandãrile lui. La noi, în România, a continuat Nae Ionescu, în fiecare sat existã cîte unul mai altfel, dar acela este… prostul satului. Toţi ceilalţi sînt înţelepţi”.

Dincolo de tîlcul poveştii, se pare cã democraţia are în România o istorie mai veche decît s-ar putea bãnui la prima vedere. De la obştile ţãrãneşti pînã la diversele “partide” boiereşti din evul mediu, coagularea voinţei politice a românilor a urmat un traseu aparte. Pînã şi domnitorii înainte de a fi proclamaţi ca “unşi ai lui Dumnezeu” erau mai întîi aleşi sau acceptaţi de grupurile aristocratice dominante (sau, cum am spune astãzi, de cercurile influente) în funcţie de diversele tendinţe şi interese existente la acel nivel.

Desigur, românii s-au manifestat unitar în istorie, dar pe cu totul alte coordonate. Nimeni nu poate contesta unitatea noastrã lingvisticã, religioasã, culturalã în general. Cînd este însã vorba de armonizarea voinţei politice, lucrurile se complicã.

A. Pseudo-elita – factorul coagulant al partidului-stat

Sistemul politic modern a preluat şi a amplificat tendinţele mai vechi existente în societatea româneascã. Noile instituţii însã, generatoare de birocraţii şi mecanisme greoaie, au favorizat dezvoltarea unei noi categorii “socio-profesionale”: pseudo-elita de care vorbeam într-un articol anterior. Adicã oameni care, fie din lene, fie din neputinţã intelectualã, nu au putut sã-şi construiascã o carierã profesionalã în vreun domeniu oarecare, dar au ales terenul propice al politicii. Viaţa publicã modernã le convine de minune. Dupã cum hoţii de buzunare, escrocii şi alte categorii de infractori rãzbat greu sau deloc în comunitãţile tradiţionale închise, în care oamenii se cunosc bine unul pe altul, şi aleg spaţiile aglomerate, pieţele, mijloacele de transport, aceastã nouã specie de infractori a gãsit în societatea modernã, cu instituţiile sale centralizate şi depersonalizate, un excelent mediu de dezvoltare. Lansaţi în literaturã prin celebrul personaj fanariot Dinu Pãturicã, activi într-un sistem diagnosticat cu precizie şi severitate de Eminescu şi prezentaţi pe înţelesul tuturor de Caragiale, aceşti paraziţi ai instituţiilor moderne ale societãţii româneşti au dovedit – şi dovedesc, ca orice parazit – o cumplitã vitalitate. Au ştiut sã utilizeze cu dibãcie toate dificultãţile, cele mai multe obiective, cu care s-a confruntat societatea româneascã, au trecut fãrã nici o emoţie dintr-un regim în altul şi dintr-un partid în altul, au ştiut mai bine decît oricine sã exploateze slãbiciunile sistemului democratic penetrînd masiv atît instituţiile statului cît şi cele ale societãţii civile.

Pseudo-elita a penetrat şi dizolvat sistemul social-politic românesc, transformîndu-l într-un monstru polimorf, un soi de caracatiţã politico-administrativã, pe care o vom denumi “partidul-stat”, imprimîndu-i un caracter pseudo-democratic şi anti-naţional. Au fost rarefiate toate graniţele instituţionale, pentru a permite atît subminarea puterii decizionale cît şi circulaţia nestînjenitã a reprezentanţilor pseudo-elitei. Ei sînt prezenţi peste tot. Pentru ei nu existã nici legi, nici separaţia puterilor, nici repere ideologice, nimic. Orice partid, orice ideologie şi orice mãsuri economice sînt bune atît timp cît ei şi numai ei îşi pãstreazã poziţiile şi privilegiile. Fie mediocri din punct de vedere profesional, fie tehnicieni capabili, defecţiunea lor comunã este de naturã moralã. Lor nu le pasã sau le pasã prea puţin de consecinţele generale ale activitãţii lor.

B. Segmentele elitei reale

Pseudo-elita nu a putut acapara integral structurile instituţionale. Mai întîi pentru cã nici o instituţie nu poate funcţiona fãrã profesionişti autentici. Aceştia au trebuit toleraţi pentru cã, fãrã ei, pseudo-elita s-ar prãbuşi instantaneu, o datã cu colapsul organismului pe care-l paraziteazã.

Pe de altã parte, componente semnificative ale elitei reale au apreciat cã, într-o ţarã ca a noastrã, dominatã de vecinãtãţi imperiale, este riscant sã lupţi fãţiş cu clica mediocritãţilor şi au preferat soluţia “integrãrii în sistem”.

Meritul acestor oameni este cã au reuşit sã salveze ce se putea salva chiar şi în contexte politice dintre cele mai nefavorabile. Aşa s-a întîmplat în mult lãudata perioadã interbelicã, plinã şi ea de corupţie şi escrocherii politice, aşa s-a întîmplat în anii de coşmar ai comunismului, aşa se întîmplã şi astãzi. Cititorii vor putea gãsi singuri nenumãrate exemple, la diferite nivele de decizie, în care au fost şi sînt prezenţi numeroşi oameni de calitate, cinstiţi şi competenţi profesional, dar care funcţioneazã “în sistem”.

C. Clientela

O altã categorie sînt independenţii, în special cei activi în domeniul economic. Nu ne referim aici la cãpuşe şi pseudo-firme care au rolul doar sã mişte bani sau sã opereze diverse tipuri de fraude financiare, ci la întreprinzãtorii reali, cei care au iniţiativã şi sînt realmente productivi pe tãrîm economic. Ei au considerat mai important sã se ocupe de propriile lor afaceri decît sã îşi piardã timpul cu lupte sau construcţii politice. Fie cã au mimat fie cã au acceptat, tacit sau fãţiş, statutul de clienţi politici, ei au cooperat cu orice factor de putere care îi lãsa cît de cît sã funcţioneze. Abandonul lor – nu întotdeauna vinovat – este unul din factorii care au facilitat actuala stare de lucruri. Recrutaţi de cele mai multe ori din zonele aparatului economic şi de informaţii al fostului regim aceştia au fost puţin receptivi la punctele de vedere venite din afara sistemului lor. O greşealã care a costat scump societatea româneascã şi îi costã scump şi pe ei chiar dacã mulţi şi-au realizat obiectivele materiale personale.

(va urma)

 

2 Responses to “Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (7). Partidul-stat”

  1. parerea mea este alta fiecare sat are prosti luii, pentru ca sint mai multii nu doar unul singur ghear grupurii , in ce priveste inteleptul este unul singur pe care prosti formatatii in grupuri il face nebun si-l popularizeaza ca nebun ,realitatea fiind cu totul alta acest nebun cum il fac prosti satului este de fapt inteleptul satului privind in ograda lui veti vedea contrariul adica nui nebun si nici prost de prostii se foloseste hotii rominiei dirijindui, unde vrea eii acestea ne intelegind nimic ., prostul este prost dar sint multi inteleptul unul singur si acela fiind facut nebun, de aceste gruparii , in cele din urma inteleptul tot intelept ramine cadeaza ca sasi salveze viata ai auzit marius mioc cartile tale ce scrie uite un adevarat adevar cel ce a spus in occident enutat de acest blog mai sus este un om cu vedere de doi banii dar este vedere gresita, sa nusi mai dea cu parerea ca va spune si alte lucruri ne reale gruparile de prostii sint multe si are putere de decizie pentru ca propulseaza in fata alti hotii si prostii are doua caractere ,,un intelept spune de cit sa te pricopsesti cu un prost mai bine cari pietroaie cu un intelept,, uite un adevar. astai rominia cu mentalitatea eii strica noua generatie . SINT FRONTUL DEMOCRAT ROMIN , numi purtati pica ca gresiti tare amarnic, cei ce cititi dati un telefon 0720175140, va astept.

  2. tastatura cam defecta hotii au tastaturii noi si sterge comentarile care nu le place ce zici mioc , scuzatimi eventualele greseli ne dorite cu respectFRONTUL DEMOCRAT ROMAN.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s