Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (9). Revoluţia sindicală Iunie 8, 2012

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: ,

Continui publicarea, în serial, a studiului lui Marian Munteanu, fost conducător al manifestaţiei din Piaţa Universităţii din 1990, cu privire la revoluţia română. Studiul a fost publicat iniţial în ziarul “Ziua”, în perioada decembrie 2001 – ianuarie 2002 şi se referă la realităţile politice de atunci.

Vezi episoadele anterioare:
Insurecţia naţională
Restauraţia sistemului democratic
Pseudo-miturile. „Revoluţionarismul conspirativ” şi „dizidenţa”
Pseudo-elita
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Elemente generale
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Vatra civică
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Partidul-stat
Traseul postdecembrist al restauraţiei. Formula politicã a partidului-stat. PSDNLSC…

Traseul postdecembrist al restauraţiei. Revoluţia sindicală

Sindicalismul nu are o tradiţie semnificativã în România. Majoritatea populaţiei trãia în mediul rural (80 % în 1938) iar ţãranii, dupã cum se ştie, nu au fost niciodatã preocupaţi de greve, mitinguri sau şedinte. Revoluţia industrialã a început relativ recent la noi, vechile bresle sînt de mult uitate, iar cînd dezvoltarea economicã ar fi permis o structurare a mişcãrii sindicale, a venit rãzboiul şi, dupã el, comunismul.

Sindicatele au rãmas, în comunism, nişte simple forme fãrã fond, menţinute în viaţã numai din considerente strict propagandistice. Prerogativele sindicatelor se limitau la organizarea de şedinte, mai lejere niţeluş decît cele de partid, unde oamenii îşi mai descãrcau din cînd nãduful într-un cadru organizat. Simple interfetţ lipsite de putere, cele mai importante “decizii” ale structurilor sindicale rãmîneau cele cu privire la împãrţirea biletelor pentru staţiunile de odihnã şi tratament.

Atît experienţa fostului PCR cît şi un instinct sãnãtos au fãcut ca, dupã 1989, masele largi de salariaţi sã gãseascã în sindicate cea mai convenabilã formulã de reprezentare şi organizare. Ataşaţi profesiei şi muncii, prudenţi faţã de noile formule politice, oamenii au identificat în sindicalism un cadru eficient pentru susţinerea intereselor lor profesionale. De asemenea, mulţi intelectuali din mediul economic au preferat sã se angajeze în lupta sindicalã, reticenţi şi ei faţã de inconsistenţa iniţiativelor politice post-decembriste.

Pe de altã parte, pseudo-elita, care s-a repezit rapid la sacul cu bani al politicii, a penetrat mai greu mediul sindical care prezintã unele “dezavantaje”. Mai obositoare şi mai lipsitã de surse rapide de îmbogãtire, munca sindicalã cere şi cunoştinţe concrete, legate de activitatea din mediul respectiv. Prin natura lucrurilor, mediul sindical presupune o legãturã profesionalã cu oamenii, cu activitatea din întreprinderi şi instituţii. Acolo, democraţia directã funcţioneazã iar demagogia, atît de prezentã în viaţa de partid, rãzbate mai greu.

În aceşti 12 ani, feritã oarecum de bîjbîielile politice de la “vîrful” societãţii româneşti, mişcarea sindicalã s-a întãrit în interior. Existã structuri, forme de organizare, o prezenţã semnificativã în interiorul corpurilor socio-profesionale, prezenţã care lipseşte partidelor politice. Chiar dacã persistã un anume fragmentarism şi chiar rivalitãţi sau neînţelegeri, diferitele grupuri, federaţii şi confederaţii sindicale seamãnã cu regimentele şi diviziile risipite ale unei mari armate, armatã care nu şi-a pierdut identitatea. Ceea ce îi uneşte este mult mai puternic decît ceea ce, deocamdatã, îi separã.

De multe ori sindicatele au fost acuzate cã ar fi subordonate politic. Noi credem cã lucrurile nu stau chiar aşa, aceastã impresie fiind provocatã mai degrabã de unele imprecizii, ezitãri sau tensiuni (nesemnificative în fond) prezente la nivelul eşaloanelor superioare sindicale. Nu au lipsit şi nu lipsesc fãrã îndoialã diferitele forme de intervenţionism politic în activitatea sindicalã, partidele încercînd sã recruteze lideri sau sã îi foloseascã potrivit scopurilor lor. În realitate, sindicatele s-au jucat permanent cu structurile politice de putere precum şoarecele cu pisica. Politicienii şi-au imaginat de regulã cã ei sînt pisica şi au privit structurile sindicale ca pe un fel de rozãtori flãmînzi care se mulţumesc repede cu cîteva firmituri de caşcaval. Realitatea însã a fost cu totul alta, sindicatele preferînd sã coopereze abil cu toatã lumea oferind practic şansa oricãrui partid sã arate ce poate. Ce au arãtat deocamdatã partidele, ştim foarte bine: dezastrul actual.

Dacã sistemul politic va da pînã la urmã faliment, sindicatele vor fi forţate sã intervinã, sã-şi asume rolul de factor coagulant şi ordonator al societãţii, sã abandoneze comportamentul strict revendicativ şi sã-l înlocuiascã cu cel constructiv, devenind factor principal de propulsare a unei noi ordini social-politice. Cînd împrejurãrile o vor cere, sindicatele îşi vor putea reuni forţele rapid, ele deţinînd în acest moment toate condiţiile logistice pentru o asemenea coagulare. Pentru aceasta credem cã va trebui ca liderii sindicali sã facã un pas decisiv, sã iasã în întîmpinarea aşteptãrilor populaţiei şi sã adopte un nou comportament instituţional, acela de reprezentare corporativã a societãţii civile româneşti. În aceastã acţiune sindicatele vor trage dupã ele şi patronatele care, încã insuficient coagulate, sînt lipsite de forţã logisticã.

Nu prin rectificãri salariale nesemnificative şi nici prin utilizarea egoistã a unor privilegii de breaslã vor determina sindicatele sporirea cîştigurilor salariaţilor, condiţii mai bune de muncã şi trai. Nu prin simpozioane şi pledoarii patronale fragmentate şi amabile vor fi convinse guvernele sã aplice mãsuri economice viabile. În realitate, politicienii sînt foarte mulţumiţi cînd un sindicat sau altul scoate oamenii în stradã pentru cine ştie ce revendicãri punctuale. Problemele globale se rezolvã numai prin mãsuri globale.

Singura soluţie atît pentru angajaţi cît şi pentru angajatori este articularea energiilor într-un efort comun. Odatã reunite într-un for reprezentativ naţional care sã dezbatã, sã adopte şi sã susţinã noi direcţii de acţiune pentru societatea româneascã, în acord cu realitatea corpurilor socio-profesionale ale ţãrii, sindicatele vor juca într-adevãr rolul istoric de reprezentant al intereselor fundamentale ale oamenilor pe care îi reprezintã. Doar în acest fel miscarea sindicalã va deveni un factor de stabilitate şi progres social-economic şi societatea civilã româneascã îşi va avea în sfîrşit formula reprezentativã pe care o aşteaptã de atîta vreme.

Unii s-ar teme cã o asemenea iniţiativã de tip corporatist ar pune în pericol fundamentele democratice pluraliste ale statului român. Noi credem cã, dimpotrivã, un asemenea demers va întãri şi consolida democraţia, dar o democraţie autenticã, ridicatã la standardele de eficienţã specifice democraţiei occidentale. Impostura, incompetenţa, degringolada moralã şi debandada infracţionalã sînt adevãratele pericole care ameninţã democraţia şi stabilitatea statului român. În acelaşi timp, nu trebuie uitat cã sînt destui politicieni care vor înţelege rapid cã nu se pot opune voinţei riguros organizate a majoritãţii populaţiei. Oamenii politici autentici îşi vor însuşi un astfel de mesaj şi chiar vor şti sã utilizeze un asemenea sprijin pentru întãrirea propriei lor poziţii şi pentru marginalizarea adevãratului duşman al democraţiei, acea pseudo-elitã de care vorbeam într-un articol anterior.

Principala preocupare a unei astfel de iniţiative socio-profesionale ar trebui sã fie, dupã pãrerea noastrã, organizarea instituţionalã riguroasã şi separarea totalã de mediul politic partizan.

O asemenea instituţie reprezentativã a corporaţiilor socio-profesionale nu are nevoie sã lucreze cu partidele, nu trebuie sã se amestece cu ele, nu trebuie nici mãcar sã li se adreseze. Un asemenea for se adreseazã doar Parlamentului ca instituţie în sine, cãruia îi poate transmite punctul de vedere al oamenilor din întreprinderile şi instituţiile acestei ţãri. Este treaba politicienilor de diferite culori cum se vor sfãdi pe bãncile din Casa Poporului. Meritul şi în acelaşi timp succesul politic binemeritat va fi al celor ce vor şti sã fie de partea poporului şi nu împotriva lui.

De asemenea, guvernanţii vor avea de cîştigat şi ei. În locul unei avalanşe de semnale imprecise şi derutante, care le creeazã atîtea şi atîtea necazuri încît sãrmanii nici nu mai ştiu ce sã facã pentru a mulţumi pe toatã lumea, Guvernul va primi, în sfîrşit, mesajul ferm articulat al societãţii civile. De care va trebui, fãrã îndoialã, sã ţinã seama.

În sfîrşit, un asemenea for reprezentativ va putea conlucra, eventual, cu şeful statului pe care îl va putea soma sã-şi îndeplineascã atribuţiile şi prerogativele constituţionale. Preşedinţii, oameni şi ei, mai fac şi greşeli sau, alteori, se iau cu alte treburi şi nu mai fac pur şi simplu nimic. Trebuie aşadar sã li se aminteascã – desigur, cu atenţia cuvenitã unei asemenea înalte funcţii – cã cel care i-a angajat, le-a oferit un loc de muncã, locuinţã, un salariu bun şi multe alte privilegii nu este nimeni altul decît acel “primitiv”, “needucat” şi “încãpãţînat” popor român.

(va urma)

 

One Response to “Marian Munteanu: Revoluţie şi restauraţie (9). Revoluţia sindicală”

  1. este usor sa critici pe altul ,daca ti iti spune un adevar il faci nebun chear de nu io spui asta crezi despre el , asa se intimpla cu miscarea democrata FRONTULUI DEMOCRAT ROMAN oare cit va maio tine dumnezeu pe pamint mincinosi si lacomi de avere se fac profituri dinsantaje ca dealfel indivizi care au si ceva studi nu stie nimic decit santaj si profituri dupa urma lor priviti revolutia romina creata de FRONTUL DEMOCRAT ROMAN ati bagato in anonimat ati dat mina cu infractori si ati vindut tara uite asa astai oare ce am visat eu initiatorul si eroii revolutiei si astazi sa incercat sa ma indobitoceasca un individ revolutionar si el ca a dat mina cu ion iliescu la revedere si inca o data vine votarea ce facetii ??????. votatii pe aceia care fac fermele din nou cinva capeurii si face locuri de munca la taranii , daca vati emanticipat si vati facut orasenii taranii sa isi suporte cosecintele sa transformam ROMANIA IN ORAS ESTE O PROPUNERE PUR DEMOCRATA AMENDAMENTE LE ARE FRONTUL DEMOCRAT ROMAN UNUL PRINCIPAL VOR FI SPATI VERZII SI LOCURI DE MUNCA. SUCCES LA VOTARE CETATENII AI ROMANIEI


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s