Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Adoptarea legii despre limba de stat la Chişinău. Mihai Ghimpu: „Unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile” August 31, 2012

Filed under: Republica Moldova — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , , , , ,

Deşi adoptarea legii despre limba de stat în RSS Moldovenească a fost considerată o mare izbîndă a mişcării de eliberare naţională, legea respectivă reprezintă un compromis, în contextul grevelor începute la unele întreprinderi de către populaţia rusofonă. Înainte de adoptarea legii, în presa moldovenească apăreau articole care arătau că prevederile ei nu sînt destul de ferme şi nu vor duce la dorita schimbare a situaţiei socio-lingvistice din republică. De pildă, juristul Mihai Ghimpu, care în 2009 avea să devină preşedinte interimar al Republicii Moldova (linc), publica în „Literatura şi Arta” din 24 august 1989 articolul „Propun”, în care îşi exprima părerea despre proiectele de lege supuse dezbaterii. „Unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile”, scrie cel care acum este preşedintele Partidului Liberal din Moldova, membru în coaliţia guvernamentală. Propunerile domnului Ghimpu nu au fost aprobate. Redau respectivul articol:

Propun

La 29 august 1989 va avea loc sesiunea Sovietului Suprem al RSSM unde se va decide soarta limbii moldoveneşti, deci a poporului nostru. (more…)

 

August 1989 în RSS Moldovenească: rezistenţa rusofonilor la schimbare August 29, 2012


Evenimentele anului 1989 din RSS Moldovenească nu pot fi înţelese fără a cunoaşte poziţia populaţiei rusofone. Prin rusofoni se înţeleg nu numai etnicii ruşi din republică, ci şi ucrainenii, găgăujii, bulgarii şi chiar unii moldoveni care aveau obişnuinţa de a comunica în limba rusă, aceasta fiind limba pe care o cunoşteau cel mai bine şi de care se simţeau cel mai legaţi sufleteşte. Precizez că în RSS Moldovenească învăţămîntul se desfăşura fie în limba „moldovenească”, fie în limba rusă. Ucrainenii, bulgarii, găgăujii din republică aproape toţi urmau şcoli ruseşti, ceea ce îi făcea să se considere rusofoni. Tot şcoli ruseşti urmau şi destui moldoveni, mai ales la oraşe, limba rusă fiind considerată limba principală a vieţii economice şi sociale.

Cînd se apropia sesiunea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti care urma să ia în discuţie proiectele de legi despre limba oficială şi revenirea la grafia latină, rusofonii, care erau concentraţi mai ales la oraşe (colonizarea sovietică a atins doar în mică măsură satele), au declanşat greve de protest, pentru a împiedica adoptarea legilor sau pentru a forţa declararea limbii ruse ca limbă oficială alături de „moldovenească”. În general, rusofonii s-au împotrivit acelor aspecte ale legilor propuse care condiţionau ajungerea în anumite funcţii de conducere de cunoaşterea limbii „moldoveneşti”.

Redau rubrica „De joi pînă joi” apărută în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, unde sînt trei articole de Alecu Reniţă care descriu rezistenţa populaţiei rusofone din RSS Moldovenească faţă de schimbările cerute de mişcarea de renaştere naţională a moldovenilor.

Sabotajul organizat, de ce este tolerat

Grevele preventive ce au avut loc la Tiraspol, Tighina (Bender), Rîbniţa nu pot fi calificate altfel decît făţişe şi bine diriguite acte de sabotaj, organizate cu intenţia de a intimida completamente situaţia politică din RSSM. Ce se ascunde sub paravanul sabotajului? Nimic altceva decît dorinţa unui grup minoritar extremist de a menţine neatinsă, cu orice preţ, politica naţională ţarist-stalinist-brejnevistă, de a-l lipsi pe un întreg popor de drepturile elementare la o existenţă normală, civilizată. Condamnarea grevelor preventive de către Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM credem că e un prim pas în direcţia demascării instigatorilor la sabotaj deschis, o tentativă de a pătrunde în cabinetele tainice, acolo unde se uneltesc şi se pun la cale lucruri murdare nu numai împotriva moldovenilor, dar şi a ruşilor. Şi poate, în primul rînd, al ruşilor, căci, la drept vorbind, interfrontiştii [Interfront = mişcare politică a populaţiei rusofone din RSS Moldovenească, care lupta împotriva „naţionalismului” moldovenesc] prin declaraţiile şi acţiunile lor iresponsabile aduc enorme prejudicii Rusiei, faţă de care ei sînt la fel de străini ca şi faţă de Moldova. (more…)

 

Haralambie Moraru: Noi, poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi acum să aşteptăm. Pînă la 29 august, chiar pe pămîntul nostru August 27, 2012


„În preajma sesiunii Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti” este titlul unei rubrici din săptămînalul „Literaturta şi Arta” din 24 august 1989, unde găsim articolul lui Haralambie Moraru – „Grîul cît sabia şi spicul cît vrabia”. Reproduc acest articol care reflectă atmosfera de la Chişinău din preajma adoptării legilor despre revenirea la alfabetul latin şi declararea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat a republicii unionale.

Grîul cît sabia şi spicul cît vrabia

Este istorică această zi.

Din simplul motiv, ori din mai multe motive, nu importă, dar unul dintre ele ar fi: după douăzeci şi nouă august anul una mie nouă sute optzeci şi nouă, se va vedea dacă noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, mai putem acorda sau nu vot de încredere Parlamentului Republicii.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, acelaşi an şi acelaşi secol, vom înţelege noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, vom înţelege dacă am trăit frăţeşte, într-adevăr, cu bulgarii şi găgăuzii, pe care i-am adăpostit, salvîndu-i, cu peste o sută de ani în urmă. Frăţeşte, zic, anume, deoarece mai cu seamă de la anul patruzeci încoace această formulă am rostit-o şi în această formulă vreau eu şi vrem cu toţii să credem.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, acelaşi an şi acelaşi secol, era noastră, se va vedea dacă reprezentanţii popoarelor rus şi ucrainean, în special, care au acordat de la patruzeci încoace un ajutor frăţesc acestui neam care a fost de veacuri între Nistru şi Prut, se va vedea, prin urmare, dacă acest ajutor a fost întrutotul dezinteresat şi încă dacă acei care ne-au întins, cum se spune, de la patruzeci încoace, mînă de frate, se va verifica, zic, acum pe viu şi în faţa tuturor, dacă ne mai pot înţelege frăţeşte.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, o simplă zi pentru mulţi, dar nu şi pentru acest popor care a fost de veacuri între Nistru şi Prut, se va vedea dacă noi sîntem cu adevărat una dintre cele cinsprezece republici unionale şi dacă ne bucurăm de aceleaşi drepturi egale, şi dacă ne-am bucurat de aceleaşi drepturi egale, şi dacă vom avea şi noi limbă de stat şi dacă limba de stat va fi şi limba de comunicare între locuitorii acestei republici, cum a fost consfiinţit în lege, înaintea noastră şi mult înaintea noastră, în majoritatea republicilor-surori, cum ne-am obişnuit să formulăm de la patruzeci încoace.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, secolul nostru şi era noastră, lumea întreagă va fi să afle că un popor, care este de veacuri între Nistru şi Prut, un popor născut de mamă şi crescut de mamă, legănat de mamă, a fost să-şi piardă Graiul Matern şi, cine ştie, se va vedea după această zi dacă încă-i posibil să-l piardă. Şi din acest punct de vedere această zi se va dovedi a fi istorică şi pentru marele Glob Pămîntesc.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august s-ar putea ca noi să fim unicul popor din lume căruia i se impune să strige în două limbi, să plîngă în două limbi, să cînte în două limbi.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, anul curent, s-ar mai putea întîmpla ca noi să fim unicul popor din această ţară şi din întreaga lume care are două limbi materne.

Este istorică această zi.

Şi nu există motive, nici argumente, nu există nici unul, nici mai multe, şi asta importă, importă că nu există precedente cînd unui popor să i se ia limba lăsată de la Dumnezeu – odată şi pentru vecie.

Este istorică această zi.

Istorice sînt clipele pe care le vom trăi pînă la această zi.

Şi noi toţi vom intra în istorie prin această zi.

Dar va intra în istorie, numaidecît, şi întregul Parlament al Republicii.

Un Parlament multinaţional, cum ne-am deprins să ne exprimăm de la patruzeci încoace, secolul nostru şi era noastră.

Este istorică această zi.

Şi noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, nu o vom uita. Doar nu se uită istoria. De aceea o vom lăsa ca moştenire – bună sau rea – nepoţilor şi strănepoţilor din toate timpurile viitoare.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: destinul unei limbi se hotărăşte într-o sală cu uşile închise, de un contingent de aproape patru sute de oameni.

De parcă n-am avea strămoşi.

De parcă n-am avea case şi sate.

De parcă n-am fi semănat niciodată pe acest pămînt.

De parcă n-am fi spus noi, moldovenii, care sîntem de veacuri pe acest pămînt, că grîul în părţile noastre creşte înalt cît sabia şi greu cît vrabia.

De parcă n-am avea codri.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv că avîndu-le pe aceastea toate şi încă multe altele prin care ne-a lăudat lumea că le avem noi, poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi, acum, să aşteptăm. Pînă la douăzeci şi nouă august, secolul nostru, era noastră, chiar pe pămîntul nostru.

Este istorică această zi.

Dintr-un simplu motiv. Numai unul.

Mai citeşte alte articole din presa basarabeană din perioada mişcării de renaştere naţională la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

1989, Chişinău: „Timpul cere insistent decizii care ar întoarce irevocabil pagina cu semnăturile funeste ale lui Molotov şi Ribentrop” August 26, 2012


August 1989 este luna în care în RSS Moldovenească s-au adoptat legile legate de conferirea statutului oficial al limbii „moldoveneşti” şi revenirea la alfabetul latin. Pentru a convinge Sovietul Suprem (parlamentul) de la Chişinău de nevoia adoptării acestor legi, în condiţiile în care minorităţile naţionale opuneau o dîrză rezistenţă, declanşînd chiar greve în mai multe oraşe ale republicii, în 27 august a fost convocată la Chişinău o adunare populară, care a fost numită în presă „Marea Adunare Naţională”. Sute de mii de oameni au participat la acest moment istoric. Despre acest subiect am mai scris pe acest blog.

Citeşte:
27 August 1989 – Marea Adunare Naţională de la Chişinău sau “ziua ce va lumina un veac”
Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video)
Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989
31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească

În pregătirea acestei mari adunări populare, în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, un grup de scriitori lansează o „convocare” pentru populaţia republicii. Convocare la care au răspuns sute de mii de oameni. Reproduc mai jos textul respectiv: (more…)

 

„Se îngroaşă gluma! Trebuie să iasă ceva!” August 24, 2012


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia domnului Gheorghe Ardelean, împuşcat în 17 decembrie 1989 în piciorul drept, în Piaţa 700 din Timişoara.

Domnul Gheorghe Ardelean (a nu se confunda cu George Mihai Ardelean care în timpul revoluţiei a făcut înregistrări audio-video – linc) s-a născut în 1 martie 1953 la Vatra Dornei (judeţul Suceava). În 1995, cînd i-am luat declaraţia, era lăcătuş mecanic la Autotim (fosta Întreprindere de Reparaţii Auto). Iată declaraţia dînsului:

De prin 14 decembrie am auzit la fabrică că la casa pastorului Tokes s-a adunat un grup de persoane ca să-l apere de încercările securităţii de a-l muta în altă localitate. După servici am trecut cu bicicleta pe lîngă casa lui Tokes. Acolo erau vreo 100 de persoane care stăteau liniştite. M-am învîrtit şi eu pe acolo vreo oră, apoi am plecat acasă.

Seara a venit la mine vărul meu Iacob Marian, a cărui nevastă e unguroaică, şi care mi-a spus ce s-a întîmplat la Tokes după ce eu am plecat de acolo. El fusese împreună cu fiul său şi mi-a spus că era să fie arestaţi, dar au scăpat cu fuga. „Se îngroaşă gluma! Trebuie să iasă ceva!”, mi-a spus vărul meu. (more…)

 

4 ani de blog August 22, 2012

Filed under: General — mariusmioc @ 1:15 pm
Tags: ,

Astăzi 22 august se împlinesc 4 ani de existenţă a acestui blog. Prilej pentru un mic bilanţ.

Am publicat în această perioadă 1405 articole şi 20 de pagini. La acestea au fost făcute 7235 de comentarii (inclusiv ping-back-urile). (more…)

 

Mona Pivniceru se conformează cererilor înaintate de „Blogul lui Marius Mioc”


În 9 august, urmare a ştirilor legate de nominalizarea judecătoarei Mona Pivniceru ca posibil ministru al justiţiei, am publicat pe acest blog articolul: Mona Pivniceru, Constituţia îţi cere: demisia din magistratură înainte de numirea în funcţia de ministru! (linc).

La vremea respectivă doamna Pivniceru îşi depusese demisia din Consiliul Superior al Magistraturii (linc), dar nu şi din funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În presă apăruseră comentarii conform cărora prin respectiva demisie s-a rezolvat problema de incompatibilitate, fiind necesară doar o formalitate birocratică – aprobarea demisiei de către CSM. (more…)