Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Reţinut pînă în 22 decembrie August 8, 2012


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau mărturia lui Mihai Sandu, cu care am fost coleg de celulă în beciul Miliţiei judeţene. În timp ce în 20 decembrie 1989 arestaţii aflaţi la penitenciar au fost eliberaţi, ceea ce a şi contribuit la mitul „Timişoara – oraş liber din 20 decembrie” (linc), în beciurile miliţiei judeţene (clădire comună cu a securităţii) au rămas mai departe revoluţionari arestaţi, cărora nu li s-a dat drumul decît după fuga lui Ceauşescu.

Mihai Sandu s-a născut în 2 august 1966 în comuna Tudora (judeţul Botoşani). În 1989 era excavatorist la IELIF, iar în 8 iulie 1995, cînd am discutat cu el pentru această declaraţie, era şofer la Aquatim. Iată declaraţia sa (cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugirile mele):

Sîmbătă 16 decembrie 1989 pe la 18,30-19 m-am întors cu trenul de la Dudeştii Noi. Nu circulau tramvaiele. Am luat-o pe jos pînă în Piaţa Maria. Acolo erau o mulţime de oameni care discutau despre cazul Laszlo Tokes. Eu cu soţia, copilul şi cumnata am rămas acolo.

După vreo 25 de minute cineva s-a urcat pe un tramvai, a spus că aşteaptă să vină studenţii şi a strigat „Jos dictatorul!”. În 5 minute s-a format o coloană de vreo 2500 persoane care a plecat spre căminele studenţeşti. Tramvaiul a reînceput să circule. Soţia, copilul şi cumnata au plecat acasă cu tramvaiul, iar eu am plecat cu coloana. La sensul giratoriu de lîngă Complexul Studenţesc vreo 4-5 dacii au oprit în faţa coloanei şi din ele s-au dat jos nişte civili care ne-au spus să plecăm acasă, să ne vedem de treabă. Coloana a mers prin Complexul Studenţesc. În cămine luminile erau stinse. Noi strigam „jos Ceauşescu, jos dictatorul, jos comunismul!”, „Vrem mîncare şi lumină!”. La căminele studenţeşti am strigat „Studenţi veniţi cu noi!”. Foarte puţini studenţi au venit. Am mers mai departe către Comitetul Judeţean PCR (actuala Prefectură) strigînd aceleaşi lozinci. Aici erau în faţa uşii vreo 5-6 miliţieni iar lateral mai erau vreo 40-50 scutieri. Vreo 10-15 manifestanţi s-au dus înainte şi-au dat jos stemele PCR şi RSR şi steagurile care erau montate la intrare. Scutierii au intervenit ca să-i prindă pe acei manifestanţi. Din mulţime cineva a strigat: „nu-i lăsaţi să-i prindă că aşa ne va prinde pe fiecare!”. Ne-am repezit la scutieri şi aceştia s-au retras. După asta scutierii au revenit în forţă şi ne-au risipit. Eu cu un grup de 250-300 manifestanţi am mers iar la căminele studenţeşti. O parte dintre cei risipiţi la Comitetul Judetean PCR ni s-au alăturat între timp, ajunseserăm vreo 1500 persoane. Am luat-o pe strada 1 Decembrie pînă la Fabrica Banatul. Aici două maşini de pompieri au încercat să ne stropească. Manifestanţii au aruncat cu pietre. O maşină de pompieri s-a oprit. Manifestanţii i-au fugărit pe pompierii din ea.

Coloana a mers mai departe pe Calea Buziaşului. În dreptul Fabricii de Detergenţi am fost ajunşi de două camioane cu soldaţi, care au coborît. Le-am spus soldaţilor să se urce în maşini că şi noi sîntem ca şi ei, că mîine-poimîine se vor elibera şi ei şi tot aceeaşi pîine o vor mînca. Soldaţii s-au urcat în maşini şi au plecat.

Am ajuns la căminele muncitoreşti iar apoi, pe străzile Venus şi Lidia, am mers în Calea Girocului. Pe tot parcursul ni se mai alătura lume. Cei mai mulţi ni s-au alăturat în Calea Girocului (femei, copii, bătrîni, de toate felurile). Cînd am ajuns iar în Complexul Studenţesc eram vreo 6-7 mii de demonstranţi. Aici vreo 5 manifestanţi au format un fel de comitet ad-hoc şi discutau despre ce traseu sa urmăm.

Cînd am ieşit din Aleea Studenţilor ne-au întîmpinat 4-5 maşini de pompieri care dădeau cu jeturile asupra noastră. Dintre noi, unii au oprit nişte autoturisme cerîndu-le benzină ca să facă sticle incendiare. Un firobuz (cred ca era printre ultimele care circulau, căci era aproape ora 24) s-a postat între noi şi pompieri, împiedicînd jeturile de apă să ajungă la noi. Şoferul a lăsat firobuzul şi ni s-a alăturat. Pompierii au plecat.

Am luat-o pe podul Michelangelo pînă la Operă, iar apoi pînă în faţa Catedralei. Pe scările Catedralei am spus „Tatăl nostru” şi s-a cîntat „Deşteaptă-te române”. Vreo 4-500 de miliţieni, scutieri şi soldaţi în uniforme albastre au apărut din dreptul cinematografului Capitol. O parte dintre manifestanţi ne-am dus către ei şi le-am spus să nu mai înainteze ca să nu ne încăierăm. Ei au spus să mergem acasă. Ne-am retras spre Catedrală şi acolo am discutat ce să facem. Dacă mai stăteam acolo era posibil să ne luăm la bătaie cu scutierii. Am plecat pe Bd. Politehnicii şi Bd. Republicii pînă la viaduct. Aici o dacie neagră a trecut în viteză şi a accidentat doi manifestanţi (unul din ei destul de grav, a fost dus la spital). Am fugit după dacie, dar n-am izbutit s-o prindem.

Mergînd pe strada Circumvalaţiunii din faţă ne-au întîmpinat 5-6 camioane de militari în kaki iar din spate au venit 4 maşini de pompieri. Militarii au făcut cordon în faţa noastră. Ne-am apropiat la vreo 10 metri de ei şi le-am spus să ne lase să trecem, că toţi suferim de pe urma dictaturii comuniste. Militarii stăteau pe carosabil. Noi am trecut pe lîngă ei, pe trotuar şi pe zona verde.

Am ajuns în Piaţa Dacia, unde ne-am regrupat. 3-4 manifestanţi s-au urcat pe nişte mese şi ne-au spus să mergem prin Calea Aradului şi Lipovei să mai adunăm lume. Am luat-o pe strada Timiş spre Calea Torontalului. Eram vreo 10000 de persoane şi strada fiind îngustă coloana era lungă. Eu eram la vreo 50-60 metri de capul coloanei iar după mine mai era multă lume. La intersecţia cu Calea Torontalului coloana a fost atacată de scutieri şi militari în verde cu bîte de lemn. Aceştia au arestat vreo 20 de demonstranţi. Noi am contraatacat ca să eliberăm arestaţii şi să putem ieşi în Calea Torontalului, dar n-am izbutit căci militarii şi scutierii erau foarte mulţi şi ne-au împrăştiat.

Pe strada Gh. Lazăr ne-am regrupat vreo 500 de manifestanţi care am hotărît să mergem la Catedrală, unde să stăm pînă dimineaţa. Am mers pînă la linia troleibuzului 14. În dreptul spitalului Clinicile Noi era un cordon de militari, ca şi la magazinul Materna şi în Piaţa Libertăţii. Văzînd atîţia militari mi-am spus că nu mai putem ajunge la Catedrală. Dinspre Clinicile Noi veneau două camioane militare. Eu împreună cu doi cunoscuţi pe care îi întîlnisem printre manifestanţi (colegul de servici de la IELIF Bordeanu Marin şi un ungur Imre) ne-am ascuns în faţa Centrului de Calcul. După ce au trecut camioanele am fugit pe lîngă spitalul militar, prin Piaţa Unirii, pînă la strada Oituz. Dinspre Calea Lipovei au venit 6-7 camioane militare. Ne-am ascuns în intrarea unei case de pe strada V. Goldiş. O dacie din Piaţa Unirii a aprins şi a stins de două ori farurile iar apoi a venit în viteză spre noi. Din ea au coborît trei civili care ne-au ameninţat cu pistolul pe mine şi pe Imre (Bordeanu izbutise să fugă), ne-au pus cu mîinile după cap. Eu am încercat să protestez că merg acasă şi că de ce se leagă de noi, la care indivizii au început să ne injure şi să ne lovească, strigînd că ce nu ne convine regimul. Apoi ne-au urcat în dacie şi ne-au dus la Miliţia Judeţeană. Aici în curte erau două rînduri de miliţieni (unii îmbrăcaţi civil). A trebuit să trecem printre cele două rînduri pînă la celulele de la subsol, încasînd lovituri de bîte de lemn.

Jos ne-au luat datele personale (locul, data naşterii, domiciliul, locul de muncă). Am fost puşi în celule (femeile şi copiii separat). Celulele erau arhipline, abia mai puteau intra noii arestaţi.

Dimineaţa ne-au dus într-o altă celulă (cu mai puţină înghesuială). De aici erau scoşi cîte unul pînă într-o celulă alăturată unde auzeam că cei anchetaţi sînt bătuţi. Eu n-am mai apucat să fiu anchetat, căci ne-au scos pe toţi şi ne-au urcat într-un camion de arest care ne-a dus la închisoarea de pe strada Popa Şapcă. Aici, într-o încăpere am dat iar declaraţii cu datele personale, iar cei care aveau bani sau obiecte de valoare au trebuit să la predea.

De aici am fost duşi la camera 42. Subofiţerul care ne-a dus ne-a spus că în inchisoare ne vom petrece jumătate din viaţă.

În cameră erau vreo 80 de paturi, iar noi vreo 200 de arestaţi, am dormit cîte 2-3 într-un pat. Sub patul meu stătea Vasile Cercel, un tînăr căruia i se zicea Păunescu căci îl imita pe Păunescu.

Am întîlnit un coleg de slujbă, Marcel, care zicea că-l cunoaşte pe un miliţian şi spera ca acesta să-i dea drumul. L-am rugat pe Marcel că dacă va fi eliberat să-mi anunţe familia despre ce am păţit.

Duminica seara au fost aduşi în camera doi arestaţi, unul împuşcat în umăr şi unul împuşcat în picior. Noi auziserăm împuşcături, dar cînd i-am văzut pe aceştia ne-am dat seama că se trage în oameni. Am stat în pat cu cel împuşcat în picior, care era şofer venit de la Alba Iulia după marfă şi fusese împuşcat pe lîngă Operă.

Luni pe la 10 dimineaţa am fost scoşi mai mulţi din cameră şi duşi într-o altă încăpere unde am dat iar o declaraţie despre datele personale. Tot luni am fost dus într-o sală unde am dat declaraţie despre cum am fost arestat. Eram vreo 5-6 arestaţi, fiecare la o masă cu anchetatorul lui. Am scris că am fost la întreprinderea unde lucra soţia (U.T.T.) ca să duc nişte acte pentru concediu medical, iar la întoarcere firobuzul a fost oprit de manifestanţi care ne-au silit să coborîm. N-am recunoscut că aş fi participat la manifestaţii. Anchetatorul mi-a zis că de ce nu spun adevărul, că am spart vitrine, că am aruncat cu pietre în miliţieni, şi a început să-mi dea pumni în cap.

M-am întors în camera 42. Pe la ora 14 membrii PCR am fost duşi afară pe platou. Doi subofiţeri ne-au zis că trebuie să vină Pacoste [Cornel Pacoste, activist PCR, membru C.P.Ex. şi viceprimministru în 1989, anterior a fost şi prim-secretar al judeţului Timiş; după revoluţie osîndit la 10 ani închisoare pentru contribuţia la reprimarea acesteia] să discute cu noi, dar acesta n-a venit. După vreo oră am fost duşi înapoi în cameră.

Marţi nu s-a întîmplat nimic deosebit.

Miercuri dimineaţa, pe la 10-11, au început să scoată deţinuţii după nişte tabele. Am fost scos şi eu. Ne gîndeam că ne dă drumul. Am fost puşi într-o dubă de arest şi duşi la Miliţia Judeţeană. Aici am ajuns iar la subsol. Pe rînd era scos cîte unul la anchetă. Pe la ora 14 mi-a venit şi mie rîndul. Am fost dus la etajul unu din clădirea dinspre rîul Bega (Miliţia Municipală). Aici era un anchetator venit de la Bucureşti, foarte nemulţumit că a trebuit să vină pînă aici din cauza unora ca mine. Am scris iar declaraţia cum că veneam de la U.T.T. Apoi anchetatorul a plecat şi în locul lui a venit un securist îmbrăcat în haină de piele şi cu pistol automat la el. După 20 de minute anchetatorul a revenit iar securistul a plecat. Eram cu cojocul pe mine. Anchetatorul a zis că e cald aici, să-mi scot haina. Mi-am dat seama că urmează bătaia. Cum cojocul amortiza loviturile, am zis că mai bine stau îmbrăcat. Anchetatorul mi-a spus să-i execut ordinele, iar apoi a chemat un civil de afară, care avea o bîtă. Mi-a zis că au o declaraţie de la un cunoscut al meu (al cărui nume nu l-a dezvăluit) că aş fi participat la demonstraţii, şi să nu-i mai mint. Eu n-am vrut să-mi schimb declaraţia iar cel cu bîta a început să mă lovească peste spate. Cum tot nu voiam să cedez, anchetatorul a început să mă pălmuiască şi să-mi dea picioare în stomac. După vreo 20 de minute am fost trimis jos.

Pe la 4 după-masa am fost îmbrăcat în haine de deţinut şi mutat, împreună cu încă cineva, într-o celulă unde mai era un deţinut de drept comun. După un timp au mai fost aduşi deţinuţi, dintre care îmi amintesc de Geangu Ioan şi de un doctor Tăut [Teodor Tăut, medic stomatolog, acum răposat. După revoluţie a fost o perioadă consilier local în Timişoara].

Joi pe la ora 16 am fost dus la un alt anchetator. Am repetat declaraţia. Atunci anchetatorul a adus un ins gras care am înţeles că era de la partid. Acesta i-a spus că ei trebuie să predea lista cu cei care au devastat şi să mă facă să-mi schimb declaraţia. După ce individul gras a plecat în cameră au mai venit cîţiva care au început să mă bată cu pumnii, picioarele, parul, cu ce-au apucat. După vreo 20 de minute de bătaie mi-au zis să scriu. Le-am răspuns că nu pot scrie, că-mi tremură mîna. Au chemat gardianul să mă ducă în celulă, zicînd că o să mă cheme iar cînd îmi revin.

Vineri pe la 8 dimineaţa am fost dus în faţa unui tip înalt cu mustaţă. Acesta avea un baston de cauciuc cu care m-a lovit şi mi-a spus să declar că am spart vitrine şi am lovit miliţieni. Eu începusem să scriu declaraţia cînd am văzut manifestanţi pe bd. Tache Ionescu [fost Leontin Sălăjan, bulevard pe care se afla sediul miliţiei judeţene şi al securităţii, azi sediul poliţiei judeţene şi al SRI] strigînd „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”. Am zis: „Tovarăşe, de ce vă legaţi de mine care n-am făcut nimic şi nu vă legaţi de cei de afară?” El a început iar să mă lovească că de ce îi spun eu ce să facă. Am zis atunci că nu mai scriu nici o declaraţie, că să-i aducă pe cei din stradă să le ia declaraţii. Miliţianul mi-a promis că o să aibă el grijă de mine cît o să mai stau pe aici şi apoi m-a scos în şuturi afară, trimiţîndu-mă înapoi în celulă.

Pe la amiază am auzit tropote pe hol. Geangu s-a pus în genunchi şi a spus „Tatăl nostru”, gîndindu-se că poate vom fi împuşcaţi. Am fost scoşi afară, ni s-au înapoiat hainele şi ne-au urcat într-o dubă TV. În faţă erau doi miliţieni, îmbrăcaţi civil, dar în spate (cu noi) nu aveam gardian.

Duba mergea pe drumuri ocolite. Cîţiva am zis să sărim din maşină. S-au forţat uşile din spate şi apoi am sărit fiecare din maşină, din mers (pe strada Eneas).

8 iulie 1995

Pentru alte declaraţii despre revoluţia din Timişoara vezi pagina Mărturii din revoluţia timişoreană.

 

One Response to “Reţinut pînă în 22 decembrie”

  1. care este rostul comentarilor tale nu inteleg . dar totusi te faci ca nu pricepi citi ingineri si personalitati cu studii erau prezentii ,intreb si eu ca dupa aceia ia avansat si a muscat din cascaval sa nu vorbeasca , ia facut ministri profesorii etc, ca dupa aceia a scapat de eii cine a facut acest lucru iti spun cuvintele tale mioc marius ,, mai doxatii,, si uite asa eu FRONTUL DEMOCRAT ROMAN daca ma aratam fizic eram inpuscat si astazi nimeni nu ar fi stiut nimic ca mioc a tacut din gura si nu a vorbit stiu eu zic cine reprezenta revolutionarii in guvern unul ca lorin furtuna petrisor morar ,traian vrenteanu si care mai era uitai doamne pe pamint nui lua repede lasai sa isi ispaseasca pacatele , am spus si repet , mereu nu stiu ce intelegeti voi dar eu stiu ce vreti voii, in declaratile voastre nici nu pomeniti de FRONTUL DEMOCRAT ROMAN sa va fie rusine ca ai spus ca teai inscris dovedeste uite dovada propria declaratie . azi am avut un stop cardiac , medici au spus ca deocamndata am scapat , la ora 7,30 minuite. cit o mai duc nu stiu . noroc bun ROMANIA


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s