Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Valentin Zaschievici, agentul SRI de la „Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989 August 17, 2012


Valentin Zaschievici, unul din cei 4 redactori şefi ai „Jurnalului Naţional”, a fost concediat după ce s-a aflat că era agent SRI infiltrat în redacţie, anunţă Tiberiu Lovin pe saitul reporter virtual (linc). Trustul „Intact” care editează „Jurnalul Naţional” şi-a exprimat părerea, într-un comunicat, că „fenomenul infiltrării instituţiilor media din România de către Serviciile secrete pare să fi dobîndit o amploare semnificativă în ultimii opt ani„.

Între documentele SRI care au ieşit la iveală cu prilejul acestui scandal, remarc pe saitul ziuanews, în cadrul articolului „SRI spionează Jurnalul Naţional” (linc) şi unul în care „Teodorescu Sofia” (numele de cod care i se atribuie lui Valentin Zaschievici) „menţionează şi practica, relativ frecventă, în care directorul ziarului, sau alt membru al conducerii, dirijează direct un anumit ziarist pentru publicarea de articole cu temă şi tentă impuse”. Este exact ceea ce s-a întîmplat în campania legată de „adevărul despre revoluţie” iniţiată în 2004 de acest ziar, campanie care a determinat apariţia cărţii mele „Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional” (linc). În cartea respectivă am polemizat şi cu Valentin Zaschievici. Consider folositor să readuc în atenţie acea polemică, în contextul informaţiilor despre statutul de agent SRI a domnului ziarist.

Jurnalul Naţional îl apără pe criminalul Coman

În „Jurnalul Naţional” din 18 octombrie 2004 e prezentată revoluţia din 1989 în varianta Ion Coman (Valentin Zaschevici – „Vasile Milea a condus personal represiunea” – linc). Firesc pentru un ziar ca Jurnalul Naţional, care şi-a propus rescrierea istoriei revoluţiei în folosul criminalilor din decembrie 1989. Ion Coman a fost şeful reprimării revoluţiei din Timişoara, lucru stabilit de 12 judecători ai Curţii Supreme (3 la primă instanţă, 9 la recurs).

Articolul lui Zaschevici este o preluare necritică a tuturor aiurelilor lui Ion Coman. Nu e nimic nou pentru mine, în decembrie 2003 Coman publica aceleaşi teorii, în serial, în „Flacăra lui Adrian Păunescu”. Măcar acolo publica sub nume propriu, acum l-a găsit pe Zaschevici să semneze articolul. Uimitor cît spaţiu tipografic oferă presa bucureşteană criminalilor din decembrie 1989.

Că Vasile Milea a dat ordin să se tragă la Timişoara e clar, am scris-o şi eu în cărţile mele. Dar Milea nu a condus „personal” represiunea, cum scrie JN, aşa cum nici G. W. Bush nu conduce „personal” operaţiunile militare din Irak, ci are comandanţi la faţa locului care fac asta. În decembrie 1989 comandantul întregii operaţiuni concrete de reprimare de la Timişoara a fost Coman. Acesta a fost comandantul tuturor forţelor armate de la Timişoara, atît de la M.Ap.N. cît şi de la M.I.

În 1990, la urmărirea penală şi la proces, Coman a recunoscut că a condus comandamentul de reprimare al revoluţiei. Deasemeni, a recunoscut că a transmis generalilor Guşe Ştefan (armată) si Nuţă Constantin (miliţie) ordinul de a se trage în populaţie, fapt confirmat de Guşe (Nuţă nu mai putea să-l confirme, căci viteaza armată română a doborît elicopterul în care se afla, în timpul aşa-zisei lupte antiteroriste). Chiar dacă n-ar fi recunoscut, dovezi împotriva lui sînt căcălău: declaraţiile lt.-col. Bunoaica Ion, comandantul Brigăzii de Securitate din Timişoara, actele existente în arhiva acestei brigăzi, înregistrarea sonoră a teleconferinţei din 17 decembrie 1989, în care se aude cum Coman îi raportează lui Ceausescu: „am ordonat să se tragă foc!” (această înregistrare a fost prezentată şi la TV acum cîţiva ani), declaraţiile lui Postelnicu Tudor, Stănculescu Victor ş.a. (în textul hotărîrilor judecătoreşti toate astea sînt explicate pe larg).

Acum Coman regretă ceea ce apucase să recunoască prin 1990, şi vine cu alte declaraţii. Culmea e că găseste ziarişti care să-l creadă. Nu încetez să mă mir de stilul acesta al bucureştenilor care se ocupă de revoluţia din 1989, de a lua de bune cele ce li se spun în 2004, fără a pune nici o întrebare despre diferenţele care apar faţă de declaraţiile din 1990.

„Prima etapă, cuprinsă între 16 si 18 decembrie, a fost caracterizată de violenţă. (…) Fiinţe nevinovate din rîndul populaţiei şi al militarilor au căzut răpuse de gloanţe” scrie Zaschievici. Ia spune Zaschievici, poţi da vreun caz concret de militar răpus (adică ucis) între 16 şi 18 decembrie? Că la Parchetul Militar nu s-a auzit de aşa ceva. Pînă atunci nu mai fă pe „obiectivul”, care împarte egal violenţa între populaţie şi militari. Că au fost cîţiva militari sau miliţieni care au luat bătaie de la revoluţionari e adevărat, dar numărul acestora se socoate pe degete. În schimb, din rîndul revoluţionarilor au fost zeci de morţi, sute de răniţi şi aproape 1000 de arestaţi. Se pot compara acestea?

„După 18 decembrie au încetat vandalismele, s-a dialogat cu Puterea din balconul Operei” scrie sub o fotografie publicată de JN. Asta vrea Coman şi JN să convingă populaţia: s-a tras pînă în 18, dar era perfect legal, căci răii ăia de „forţe tenebroase” erau f. f. f. violenţi, dar începînd cu 18 decembrie s-a instalat pacea şi dialogul. Scopul scuză mijloacele, majoritatea cititorilor JN sînt ignoranţi la capitolul „revoluţia din 1989”, aşa că nu pot sesiza micile minciuni:

– fotografia sub care este comentariul ăla datează din 20 decembrie, nu din 18 decembrie.

– dialogul cu Puterea a început doar în 20 decembrie (dacă nu socotim dialogul dintre Putere şi Tokes, care a ţinut pînă în 16 decembrie).

– de omorît oameni s-au omorît şi în zilele de 18 şi 19 decembrie, deşi în aceste zile nu s-a mai spart şi distrus nimic (de pildă, s-a tras în oamenii aflaţi cu lumînări în mîini pe treptele Catedralei).

– fotografia reprezintă balconul Consiliului Judeţean, nu balconul Operei. De altfel, la Operă n-a avut loc nici un dialog, tot dialogul cu Puterea (echipa lui Dăscălescu) a fost la Consiliul Judeţean.

Focul a fost deschis regulamentar, zice Coman, iar în sprijinul său îl citează pe răposatul Ştefan Guşe, mînjit pînă la cot cu sîngele timişorenilor, şi pe generalul Constantin Rotariu. Ceea ce JN uită să amintească este că generalul Rotariu este şi el vinovat de crime în timpul revoluţiei, săvîrşite în zona Calea Lipovei din Timişoara. Pentru asta a fost condamnat de Curtea Supremă, prin Decizia 359/2002, dar apoi graţiat de tătuca Iliescu, prin Decretul 727, publicat în Monitorul Oficial 589 / 8 august 2002. Se mai aduc ca argument declaraţiile lui Topliceanu, implicat în reprimarea de la Cluj. Normal că aceşti criminali se apără cum pot. Atunci cînd nu mai pot ascunde crimele lor, trec la varianta că omorurile au fost legale. În 1990 dădeau declaraţii fără să ştie unul ce a declarat celălalt, dar acum pot mult mai bine să-şi coordoneze declaraţiile. Nici măcar nu fac asta discret, ci anunţă prin presă şi la emisiuni TV ce declaraţii trebuie făcute. Articole precum cel a lui Zaschievici din JN au tocmai rolul de a anunţa pe cei interesaţi care este linia pe care trebuie mers cu declaraţiile.

JN mai serveşte vrăjeala lui Coman cu ora la care s-a început deschiderea focului: „Teleconferinţa s-a terminat în jurul orelor 18,30-18,45, deci eu nu puteam să transmit ordinul dat de Nicolae Ceauşescu decît către ora 19”. De cînd s-a inventat telefonul, nu e nevoie de mai mult de un minut pentru a se transmite un ordin, dar Coman chiar în timpul teleconferinţei i-a raportat lui Ceauşescu „am ordonat să se tragă foc!”. „Pentru aplicarea ordinului erau necesare încă 3-4 ore”, mai explică Coman. Pe naiba. Cadrele erau deja în cazărmi, căci fuseseră alarmate cu indicativul „Radu cel Frumos” de la ora 14,25, după cum scrie chiar Zaschievici. Totul era pregătit, se aştepta doar ordinul.

În JN din 4 martie 2004, colonelul Remus Ghergulescu spunea că pregătirea echipei de capturare a liderilor revoluţiei din balconul Operei „a fost ordonată de Coman, personal” (linc cu articolul republicat în „Jurnalul Naţional” din 9 noiembrie 2009). Acum Coman zice că nu el, ci Milea dăduse acest ordin, pentru recuperarea armelor din Operă. Deci: ori minte JN din 4 martie 2004, ori minte JN din 18 octombrie 2004!

Pe 19 decembrie generalul Guşe a mers la întreprinderea ELBA, unde spiritele erau agitate. Coman zice că „pentru calmarea spiritelor, cu aprobarea generalului Vasile Milea, l-am trimis pe lt-col. Dumitru Dăescu să comunice generalului Guşe să se întoarcă la divizie şi să ordone retragerea imediată a TABurilor. (…) Într-un interviu, generalul Guşe avea să confirme că i-am reproşat deplasarea la ELBA”. Interviul la care se referă Coman este cel publicat de Pavel Coruţ în cartea „Să te naşti sub steaua noastră!”, Editura Gemenii 1993. În interviu, Guşe spune că a dat ordin de retragere a trupelor în cazărmi după vizita la ELBA, unde s-a convins că mişcarea din Timişoara era serioasă, dar că a avut de înfruntat atitudinea ostilă a superiorilor. Merită citat fragmentul respectiv din interviu: „Coman a încercat să mă persifleze. Mai întîi mi-a reproşat că nu eu trebuia să merg la ELBA, că am înteles greşit ordinul. Apoi, adresîndu-se generalului Stănculescu, a afirmat: Şeful Marelui Stat Major s-a speriat de cîteva muieri”.

Coman îşi arogă merite că a stăruit pentru eliberarea unor arestaţi în 20 decembrie, dar aceasta fusese dispusă de primul ministru Constantin Dăscălescu, care discutase cu liderii revoluţionari. Deci, maximul de merit ce-şi poate aroga Coman e că nu s-a opus dispoziţiei lui Dăscălescu, care îi era superior ca funcţie.

Se mai încearcă şi justificarea furtului şi incinerării cadavrelor, chipurile făcută conform Decretului 271/1960. Acest decret se referea însă la persoane neidentificate, or familiile timişorenilor ucişi cereau cu disperare să primească trupurile rudelor lor, dar li s-a interzis accesul în Spitalul Judeţean. În plus, decretul prevedea înhumarea cadavrelor, nu incinerarea lor. Totul a fost făcut pentru ştergerea urmelor, ceea ce dovedeşte că şefii represiunii erau perfect conştienţi de caracterul nelegal al faptelor lor.

Mai are neruşinarea Coman să deplîngă soarta ofiţerilor M.I. care au furat cadavrele, chipurile „condamnaţi la mulţi ani de închisoare”. De fapt toţi cei implicaţi în furtul şi incinerarea cadavrelor şi care nu au mai fost găsiţi vinovati şi de alte fapte, au fost încadraţi la favorizarea infractorului şi amnistiaţi conform art. 2 din Decretul-Lege nr. 3/1990 (a avut grijă tătuca Iliescu şi de hoţii de cadavre!).

(revista „VIP în Banat” din 15 noiembrie 2004)

Vezi şi o emisiune TV din 1998 la care am participat alături de Ion Coman:

  1. Noi la Bucureşti am neglijat o perioadă de timp Timişoara, care avea o presă excepţională
  2. Guşă vă raporta dumneavoastră. Deci eraţi şeful lui Guşă
  3. Există o întreagă campanie de culpabilizare a revoluţionarilor
  4. Cînd au ieşit sute de mii de oameni în stradă nu mai aveaţi ce face
  5. În noaptea de 17/18 decembrie, după ce am plecat la odihnă, au rămas Bălan cu Stănculescu
  6. Mă revoltă că avem în Bucureşti stradă cu numele Milea
  7. De ce în alte ţări s-a putut fără vărsare de sînge?

Mai citeşte pe acest blog, despre Vasile Milea:
Sinuciderea lui Vasile Milea. „Trădătorul Milea a organizat aceste provocări, a spus minciuni şi a informat fals în legătură cu situaţia din ţară, nespunînd nimic despre crimele şi distrugerile din Timişoara” (video)
O iniţiativă corectă a ziarului “Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea!

Mai citeşte pe acest blog, din cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”:
Decembrie 1989 şi manipulările lui Tucă
Ion Cristoiu şi Jurnalul Naţional continuă dezinformările
Nicolae Mavru ajută Jurnalul Naţional cu dezinformări proaspete
Jurnalul Naţional, tot mai confuz
Revolta de la Timişoara şi filiera iugoslavă
Jurnalul Naţional continuă eforturile de reabilitare a fostei securităţi
La Iaşi, revoluţie, la Timişoara – o simplă revoltă
Şeful DIA şi revoluţia din 1989
“Jurnalul Naţional” şi non-combatul securităţii în decembrie 1989
Cazul Bădălan
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
1989: Aplicaţii militare în jurul României
Doru Staicu – “omul care a dat semnalul începerii revoluţiei române”
Cele trei bucăţi turişti străini ai colonelului Bejan şi sovieticii împuşcaţi lîngă Craiova
Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu
Alex Stoenescu – „Interviuri despre revoluţie”
Prejudecăţile birocratice ale lui Alex Mihai Stoenescu
Raportul Securităţii despre filajul făcut la locuinţa lui Tokes
Raportul filajului Securităţii Timiş din 19 decembrie 1989

 

3 Responses to “Valentin Zaschievici, agentul SRI de la „Jurnalul Naţional” şi dezinformările sale despre revoluţia din 1989”

  1. mioc ai facut ceva cu ploiestiu , scri o carte din nou .

  2. ORFAN Says:

    Revolutia din decembrie 1989 a fost sustinuta numai de oameni inteligenti?
    Drepturile in baza art 5 ,lit.c, au fost obtinute doar de criminali, luptatori inteligenti si o parte din urmasi.
    Restul mai nimic.

  3. ORFAN Says:

    E corect ca ,copiilor eroilor-martiri sa le fie suspendata indemnizatia reparatorie din cauza unor impostori?
    Am simtit lipsa parintelui fiind minor la acea data,traumatizat in acea perioada si dupa.Nu am fost sprijinit de autoritatile locale asa cum prevede legea.Din contra, am fost mintit de catre autoritati in cei 23 de ani de la revolutie .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s