Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Haralambie Moraru: Noi, poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi acum să aşteptăm. Pînă la 29 august, chiar pe pămîntul nostru August 27, 2012


„În preajma sesiunii Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti” este titlul unei rubrici din săptămînalul „Literaturta şi Arta” din 24 august 1989, unde găsim articolul lui Haralambie Moraru – „Grîul cît sabia şi spicul cît vrabia”. Reproduc acest articol care reflectă atmosfera de la Chişinău din preajma adoptării legilor despre revenirea la alfabetul latin şi declararea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat a republicii unionale.

Grîul cît sabia şi spicul cît vrabia

Este istorică această zi.

Din simplul motiv, ori din mai multe motive, nu importă, dar unul dintre ele ar fi: după douăzeci şi nouă august anul una mie nouă sute optzeci şi nouă, se va vedea dacă noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, mai putem acorda sau nu vot de încredere Parlamentului Republicii.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, acelaşi an şi acelaşi secol, vom înţelege noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, vom înţelege dacă am trăit frăţeşte, într-adevăr, cu bulgarii şi găgăuzii, pe care i-am adăpostit, salvîndu-i, cu peste o sută de ani în urmă. Frăţeşte, zic, anume, deoarece mai cu seamă de la anul patruzeci încoace această formulă am rostit-o şi în această formulă vreau eu şi vrem cu toţii să credem.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, acelaşi an şi acelaşi secol, era noastră, se va vedea dacă reprezentanţii popoarelor rus şi ucrainean, în special, care au acordat de la patruzeci încoace un ajutor frăţesc acestui neam care a fost de veacuri între Nistru şi Prut, se va vedea, prin urmare, dacă acest ajutor a fost întrutotul dezinteresat şi încă dacă acei care ne-au întins, cum se spune, de la patruzeci încoace, mînă de frate, se va verifica, zic, acum pe viu şi în faţa tuturor, dacă ne mai pot înţelege frăţeşte.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, o simplă zi pentru mulţi, dar nu şi pentru acest popor care a fost de veacuri între Nistru şi Prut, se va vedea dacă noi sîntem cu adevărat una dintre cele cinsprezece republici unionale şi dacă ne bucurăm de aceleaşi drepturi egale, şi dacă ne-am bucurat de aceleaşi drepturi egale, şi dacă vom avea şi noi limbă de stat şi dacă limba de stat va fi şi limba de comunicare între locuitorii acestei republici, cum a fost consfiinţit în lege, înaintea noastră şi mult înaintea noastră, în majoritatea republicilor-surori, cum ne-am obişnuit să formulăm de la patruzeci încoace.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, secolul nostru şi era noastră, lumea întreagă va fi să afle că un popor, care este de veacuri între Nistru şi Prut, un popor născut de mamă şi crescut de mamă, legănat de mamă, a fost să-şi piardă Graiul Matern şi, cine ştie, se va vedea după această zi dacă încă-i posibil să-l piardă. Şi din acest punct de vedere această zi se va dovedi a fi istorică şi pentru marele Glob Pămîntesc.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august s-ar putea ca noi să fim unicul popor din lume căruia i se impune să strige în două limbi, să plîngă în două limbi, să cînte în două limbi.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: după douăzeci şi nouă august, anul curent, s-ar mai putea întîmpla ca noi să fim unicul popor din această ţară şi din întreaga lume care are două limbi materne.

Este istorică această zi.

Şi nu există motive, nici argumente, nu există nici unul, nici mai multe, şi asta importă, importă că nu există precedente cînd unui popor să i se ia limba lăsată de la Dumnezeu – odată şi pentru vecie.

Este istorică această zi.

Istorice sînt clipele pe care le vom trăi pînă la această zi.

Şi noi toţi vom intra în istorie prin această zi.

Dar va intra în istorie, numaidecît, şi întregul Parlament al Republicii.

Un Parlament multinaţional, cum ne-am deprins să ne exprimăm de la patruzeci încoace, secolul nostru şi era noastră.

Este istorică această zi.

Şi noi, întregul popor care am fost de veacuri între Nistru şi Prut, nu o vom uita. Doar nu se uită istoria. De aceea o vom lăsa ca moştenire – bună sau rea – nepoţilor şi strănepoţilor din toate timpurile viitoare.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv ori din mai multe motive, nu importă, dar unul din ele ar fi: destinul unei limbi se hotărăşte într-o sală cu uşile închise, de un contingent de aproape patru sute de oameni.

De parcă n-am avea strămoşi.

De parcă n-am avea case şi sate.

De parcă n-am fi semănat niciodată pe acest pămînt.

De parcă n-am fi spus noi, moldovenii, care sîntem de veacuri pe acest pămînt, că grîul în părţile noastre creşte înalt cît sabia şi greu cît vrabia.

De parcă n-am avea codri.

Este istorică această zi.

Din simplul motiv că avîndu-le pe aceastea toate şi încă multe altele prin care ne-a lăudat lumea că le avem noi, poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi, acum, să aşteptăm. Pînă la douăzeci şi nouă august, secolul nostru, era noastră, chiar pe pămîntul nostru.

Este istorică această zi.

Dintr-un simplu motiv. Numai unul.

Mai citeşte alte articole din presa basarabeană din perioada mişcării de renaştere naţională la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

One Response to “Haralambie Moraru: Noi, poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi acum să aşteptăm. Pînă la 29 august, chiar pe pămîntul nostru”

  1. pot spune ca in republica moldova inca se mai poarta plugusorul pe ritm vechi ,, griul cit sabia spicul cit vrabia si multe alte obiceie ,oare cit vor mai ramine despartiti de romania .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s