Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

August 1989 în RSS Moldovenească: rezistenţa rusofonilor la schimbare August 29, 2012


Evenimentele anului 1989 din RSS Moldovenească nu pot fi înţelese fără a cunoaşte poziţia populaţiei rusofone. Prin rusofoni se înţeleg nu numai etnicii ruşi din republică, ci şi ucrainenii, găgăujii, bulgarii şi chiar unii moldoveni care aveau obişnuinţa de a comunica în limba rusă, aceasta fiind limba pe care o cunoşteau cel mai bine şi de care se simţeau cel mai legaţi sufleteşte. Precizez că în RSS Moldovenească învăţămîntul se desfăşura fie în limba „moldovenească”, fie în limba rusă. Ucrainenii, bulgarii, găgăujii din republică aproape toţi urmau şcoli ruseşti, ceea ce îi făcea să se considere rusofoni. Tot şcoli ruseşti urmau şi destui moldoveni, mai ales la oraşe, limba rusă fiind considerată limba principală a vieţii economice şi sociale.

Cînd se apropia sesiunea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti care urma să ia în discuţie proiectele de legi despre limba oficială şi revenirea la grafia latină, rusofonii, care erau concentraţi mai ales la oraşe (colonizarea sovietică a atins doar în mică măsură satele), au declanşat greve de protest, pentru a împiedica adoptarea legilor sau pentru a forţa declararea limbii ruse ca limbă oficială alături de „moldovenească”. În general, rusofonii s-au împotrivit acelor aspecte ale legilor propuse care condiţionau ajungerea în anumite funcţii de conducere de cunoaşterea limbii „moldoveneşti”.

Redau rubrica „De joi pînă joi” apărută în săptămînalul „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, unde sînt trei articole de Alecu Reniţă care descriu rezistenţa populaţiei rusofone din RSS Moldovenească faţă de schimbările cerute de mişcarea de renaştere naţională a moldovenilor.

Sabotajul organizat, de ce este tolerat

Grevele preventive ce au avut loc la Tiraspol, Tighina (Bender), Rîbniţa nu pot fi calificate altfel decît făţişe şi bine diriguite acte de sabotaj, organizate cu intenţia de a intimida completamente situaţia politică din RSSM. Ce se ascunde sub paravanul sabotajului? Nimic altceva decît dorinţa unui grup minoritar extremist de a menţine neatinsă, cu orice preţ, politica naţională ţarist-stalinist-brejnevistă, de a-l lipsi pe un întreg popor de drepturile elementare la o existenţă normală, civilizată. Condamnarea grevelor preventive de către Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM credem că e un prim pas în direcţia demascării instigatorilor la sabotaj deschis, o tentativă de a pătrunde în cabinetele tainice, acolo unde se uneltesc şi se pun la cale lucruri murdare nu numai împotriva moldovenilor, dar şi a ruşilor. Şi poate, în primul rînd, al ruşilor, căci, la drept vorbind, interfrontiştii [Interfront = mişcare politică a populaţiei rusofone din RSS Moldovenească, care lupta împotriva „naţionalismului” moldovenesc] prin declaraţiile şi acţiunile lor iresponsabile aduc enorme prejudicii Rusiei, faţă de care ei sînt la fel de străini ca şi faţă de Moldova.

– Nu noi, muncitorii, am declarat grevă, ne-a mărturisit un grup de muncitori din Tiraspol, ci aparatul administrativ al întreprinderilor noastre.

E un mare adevăr în aceste vorbe, căci şi la alte întreprinderi, din cîte am fost informaţi, în fruntea sabotorilor se aflau conducătorii unităţilor respective, care, inclusiv prin comandă şi dictat, au obligat lumea să nu lucreze. „Abia după mitingul de la 16 august, organizat şi la întreprinderea noastră, ne scriu un mare grup de muincitori de la uzina electrotehnică din Bălţi, am înţeles şi am văzut pe viu, cine tulbură apele, cine seamănă duşmănie între oamenii de diferite naţionalităţi. De ce nu sînt sancţionaţi comuniştii şi daţi afară din partid conducătorii care ne îndeamnă la greve? Noi refuzăm să participăm la greve, dar vrei sau nu vrei, atunci cînd se dă ordin ca uzina să fie deconectată de la reţeaua electrică, stai fără lucru. Şi aceste acţiuni necumpătate au loc în timpul cînd uzina noastră pentru prima jumătate a lunii august a îndeplinit planul doar cu 40 la sută”.

Internaţionalism interfrontist

De cînd la Drochia şi-a găsit cuibar şi protecţie un grup interfrontist, băştinaşii au aflat ce fel de „zamă” e internaţionalismul promovat de clica lui Liseţchi et co. O sumară cronică a actelor de şovinism care au avut loc în ultimul timp la Drochia te face să crezi că în orăşel nu există nici un fel de putere, iar oamenii zi de zi sînt martorii unor fărădelegi flagrante. Drept dovadă:

– un grup de elevi de la şcoala rusă nr. 3 au tras un foc de armă în geamurile şcolii medii moldoveneşti „M. Eminescu”.

– un „cîrd” de adolescenţi, în ajun de 29 iunie, dădeau foc şi rupeau afişele ce invitau lumea la concertul lui Dan Spătaru şi Mirabela Dauer [prezenţa acestor artişti români în RSS Moldovenească era o noutate adusă de politica gorbaciovistă, pînă atunci legăturile culturale cu România fiind reduse la minim în Basarabia; foarte posibil acela era primul concert al unor artişti români în acel orăşel după zeci de ani]. Între cei reţinuţi care încălcau ordinea şi strigau: „Ezjaite v svoiu Rumîniu esli hotite sluşati ihnii konţert”, se afla şi fiica lui P. T. Tavasiuk, conducătorul mişcării interfrontiste din Drochia.

– pentru că biblioteca centrală a cutezat să găzduiască expoziţia republicană „Ion Druţă sau un destin sub semnul permanenţei” geamurile ei au fost sparte.

– în noaptea de 25 spre 26 iulie a fost pîngărită placa comemorativă „M. Eminescu” de la şcoala nr. 1, un act de vandalism fără de precedent.

Am putea continua şirul acţiunilor criminale ce jignesc sentimentul naţional al moldovenilor, dar punem punctul aici, întrebînd: fără o susţinere tacită din partea unor conducători ai instanţelor locale ar fi luat asemenea proporţii periculoase fărădelegile interfrontiştilor?

Acţiuni provocatoare

Deşi adeseori sîntem asiguraţi de demnitari cu epoleţi că în Moldova şi la Chişinău nu au loc incidente pe bază etnică, realitatea din ultimele luni ne demonstrează contrariul. Rişti cu sănătatea şi chiar cu propria viaţă dacă, dînd crezare principiilor bilingvismului armonios de la noi, vorbeşti în limba moldovenească în oraşele din stînga Nistrului, la Tighina, Bălţi sau Chişinău. Nu puţini compatrioţi de-ai noştri, vorbind graiul matern, au devenit victime ale adolescenţilor contaminaţi de virusul şovin. Microraionul Buicani din capitala Moldovei s-a transformat într-un colţ de infern pentru băştinaşi. Vasile Malaneţchi, directorul-adjunct al muzeului republican de literatură „D. Cantemir”, Valentin Filipschi, ziarist, şi Tudor Bragă, colaborator la muzeul de arte plastice, în seara de 12 spre 13 august au fost atacaţi de un grup de vreo 10 bandiţi înarmaţi cu vergi şi lanţuri de metal. Tăbărînd asupra lor cu răcnetul: „Bei rumînskuiu padlu!”, huliganii i-au imobilizat pe toţi trei, lovindu-i cu bîtele şi bătîndu-i cu picioarele. Ulterior, V. Malaneţchi a fost internat la spitalul nr. 2, avînd o comoţie cerebrală şi coşul pieptului năsădit. V. Filipschi s-a ales cu leziuni corporale şi cu o mînă fracturată. A suferit de asemenea şi T. Bragă, bătut nemilos cu picioarele în cap şi în piept. „Atacul a fost atît de fulgerător, încît, fiind lovit din spate şi călcat în picioare,, nici n-am izbutit să chem lumea în ajutor. – afirmă Vasile Malaneţchi. – Mi-au furat trăistuţa naţională în care erau paşaportul, agenda de telefoane, portmoneul cu 160 de ruble şi alte documente, umbrela, cheile de la seif şi ceasul de pe mînă… Pe cămaşa mea au rămas urmele pantofilor”.

Acţiunile provocatoare ale interfrontiştilor, fiind încurajate şi dirijate de persoane influente, mai că au ajuns un fenomen firesc în Chişinău. Pavel Balan, laureat al Premiului de stat al RSSM, a fost martorul unui act banditesc ce s-a comis lîngă restaurantul „Beciul Vechi”: un grup de tineri cu lanţuri şi vergi de metal i-au snopit în bătăi pe oamenii ce serbau o nuntă moldovenească. Iar evenimentul de ultimă oră ce a avut loc duminică, 20 august, în Piaţa Victoriei, cînd doi indivizi înarmaţi cu cuţite au rănit cîţiva cetăţeni paşnici, demonstrează cu prisosinţă că există elemente şi forţe răuvoitoare care fac tot posibilul să-i angajeze pe moldoveni în acţiuni provocatoare. Camuflarea, tolerarea şi încurajarea unor atare fapte creează o situaţie explozivă în republică, chestiune ce ar trebui să pună în gardă forurile suspuse şi să intervină cu stricteţe pentru a le spulbera băştinaşilor impresia că locuiesc în Republica Sud-Africană [unde, la acea vreme, era în vigoare regimul de apartheid].

Mai citeşte alte articole din presa basarabeană din perioada mişcării de renaştere naţională în pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s