Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Adoptarea legii despre limba de stat la Chişinău. Mihai Ghimpu: „Unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile” August 31, 2012

Filed under: Republica Moldova — mariusmioc @ 8:01 am
Tags: , , , , ,

Deşi adoptarea legii despre limba de stat în RSS Moldovenească a fost considerată o mare izbîndă a mişcării de eliberare naţională, legea respectivă reprezintă un compromis, în contextul grevelor începute la unele întreprinderi de către populaţia rusofonă. Înainte de adoptarea legii, în presa moldovenească apăreau articole care arătau că prevederile ei nu sînt destul de ferme şi nu vor duce la dorita schimbare a situaţiei socio-lingvistice din republică. De pildă, juristul Mihai Ghimpu, care în 2009 avea să devină preşedinte interimar al Republicii Moldova (linc), publica în „Literatura şi Arta” din 24 august 1989 articolul „Propun”, în care îşi exprima părerea despre proiectele de lege supuse dezbaterii. „Unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile”, scrie cel care acum este preşedintele Partidului Liberal din Moldova, membru în coaliţia guvernamentală. Propunerile domnului Ghimpu nu au fost aprobate. Redau respectivul articol:

Propun

La 29 august 1989 va avea loc sesiunea Sovietului Suprem al RSSM unde se va decide soarta limbii moldoveneşti, deci a poporului nostru.

Studiind proiectele de legi, publicate în presa republicană pe data de 20 august, consider că unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile.

În Legea RSSM (proiect) „Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM”, în articolul 70 prim al Constituţiei (Legea fundamentală) propun a se introduce după cuvintele „Socială şi culturală” – limba de stat „este şi limba de comunicare interetnică pe teritoriul republicii”, mai departe după text.

În alineatul 3 al acestui articol să se scoată cuvintele „pe teritoriul său”.

În Legea RSSM (proiect) „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM”, propun următoarele redactări:

Articolul 3: „Limba rusă, ca limbă de comunicare întra naţiuni pentru popoarele URSS este folosită în relaţiile cu alte republici unionale”.

Articolul 6 alineatul 2, articolul 9 alineatul 4, articolul 10, alineatul 2:

După cuvîntul „localităţile” de adăugat cuvîntul „săteşti”, iar după cuvintele „rusă”, „Ucraineană”, de adăugat cuvîntul „sau”.

O asemenea redactare e necesară, deoarece din articolele publicate reiese că în toate oraşele şi centrele raionale limba lucrărilor de secretariat şi de comunicare nu va fi limba de stat ci limba rusă (dat fiind faptul că în urma migraţiei necontrolate, în aproape toate oraşele şi centrele raionale poporul moldovenesc este în minoritate).

Articolul ). cuvintele „totodată se asigură transmiterea în limba rusă” – de exclus, deoarece va fi imposibil de a asigura toate organele amintite cu traducători.

Orientarea în republică trebuie să fie îndreptată spre studierea de către toţi cetăţenii republicii a limbii de stat, dar nu spre traduceri interminabile. În redacţia articolului publicat nu rezultă necesitatea studierii limbii de stat. Traducerea trebuie şi poate fi asigurată doar la acţiunile oficiale de nivel republican (congrese, sesiuni, plenare, conferinţe etc…). Anume aşa se cere redactat articolul 9.

Articolul 12 – alineatul 2 – de exclus, iar din alineatul 3 de exclus cuvintele „sau în limba lucrărilor de secretariat”.

În proiectul Hotărîrii Sovietului Suprem al RSSM despre modul de punere în aplicare a Legii RSSM „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM” trebuie să figureze (introdus) un punct prin care Sovietul Suprem al RSSM obligă Consiliul de Miniştri al RSSM să elaboreze într-un termen cît mai scurt un program de stat privind punerea legii în funcţie.

Modificările pe care le-am propus mai sus asigură în mod real statalitatea limbii moldoveneşti şi sînt convins că deputaţii Sovietului Suprem al RSSM vor ţine cont de aceste propuneri şi la sesiune vor depune toate eforturile pentru aprobarea lor.

Mihai Ghimpu, jurist

Nemulţumiri faţă de proiectul de lege are şi Alexe Leahu, care în acelaşi număr al „Literaturii şi Artei” publică articolul „Ce este prioritar?”. Iată-l:

Ce este prioritar?

Citind proiectul de lege „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM”. nu poţi să determini cu certitudine ce este prioritar în concepţia ei: satisfacerea drepturilor umanitare ale populaţiei rusofone sau asigurarea drepturilor, prin care poporul moldovenesc ar putea renaşte, exista şi perpetua în singurul spaţiu teritorial de care dispune – RSS Moldovenească? Fireşte, o civilizaţie modernă trebuie să respecte drepturile omului. iar drepturile unui popor? Unul nedreptăţit, deznaţionalizat, dezmoştenit de grai şi istorie şi ajuns acum a-şi pune tragica întrebare: a fi sau a nu fi? Cu atît mai mult, vom răspunde, trebuie respectate drepturile acestui popor cu cît ele au fost timp îndelungat călcate în picioare.

Şi acum să ne imaginăm o balanţă pe care s-o numim balanţă a echităţii. Pe o parte a ei se vor afla drepturile cetăţenilor de limbă rusă care au formaţii statale în cadrul altor republici ale URSS (ruşii, ucrainenii ş.a.), iar pe de alta – drepturile naţiunii băştinaşe care a dat nume Republicii declarată de Constituţie ca fiind suverană. În cazul soluţionării unor probleme de importanţă vitală cum este problema limbii, de exemplu, spre ce va înclina balanţa echităţii, a logicii şi bunului simţ? Fireşte, spre aceea că o civilizaţie modernă trebuie să respecte, în primul rînd, drepturile unui popor. Şi acest „în primul rînd” indică asupra unui privilegiu pe care trebuie să-l tratăm cu înţelegere şi calm: pe harta istoriei destinul unor persoane în raport cu destinul unei naţiuni se plasează neunivoc în ierarhia valorilor general-umane. Cele spuse o confirmă întreaga practică a existenţei statelor suverane de pe glob. Ne putem oare imagina că în relaţiile cu organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti, precum şi cu întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile situate pe teritoriul unui stat suveran limba de comunicare orală sau scrisă şi-o alege cetăţeanul însuşi? (aşa cum prevede partea I a articolului 6 din titlul II al proiectului luat în discuţie). Sau există vreun stat suveran în care reprezentanţi ai diferitelor naţiuni, luînd cuvîntul la manifestaţii publice, vorbesc în oricare limbă doresc? Mă îndoiesc de existenţa unui asemenea precedent. La noi însă, după ce în preambulul proiectului de lege se declară că statalitatea limbii moldoveneşti va contribui la „restabilirea suveranităţii depline a republicii”, articolul 8 constată că la congresele, sesiunile, plenarele, conferinţele, adunările ş.a.m.d. „vorbitorul nu este limitat la alegerea limbii”. Iată deci, o contradicţie flagrantă între ceea ce încearcă să declare proiectul de lege şi ceea ce reprezintă ea de fapt în manifestările ei concrete.

Articolul 11, de altfel, ca şi întreg proiectul discutat, aminteşte de intenţia (nobilă, desigur) de a face ca şi lupul să rămînă sătul şi oaia întreagă. Altminteri, ce vrea să însemne fraza: „În caz de adresare îns cris a organelor puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti către cetăţean se folosesc limbile moldovenească şi rusă„?

E problematic să rezolvi echitabil satisfacerea apetitului nesăţios al lupului şi existenţa nefericitei oiţe asupra căreia, atîrnă, iminent, intervenţiile Consiliuzlui de Miniştri ai RSSM (a se vedea partea a II-a a articolului 12). Şi apoi ce fel de lege o mai fi şi aceasta, cînd va fi nevoie de amestecul permanent al Consiliului de Miniştri cu experienţa-i neîntrecută de a adopta excepţii peste excepţii la legi în vigoare ce devin astfel de nerecunoscut?

Aşadar, contrar unei balanţe a echităţii, care înclină imperios spre salvarea limbii moldoveneşti şi a naţiunii care o vorbeşte, proiectul de lege „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti” îşi propune rezolvarea problemei funcţionării limbilor din contul bunului şi blajinului popor moldovenesc. A doua concluzie: exceptînd persoanele cu funcţii de stat, populaţia rusofonă, conform actualului proiect, nu va avea nevoie să studieze limba moldovenească (a se vedea, spre exemplu, articolul 6). Şi a treia concluzie: dacă suveranitate înseamnă libertatea unei naţiuni de a dispune de soarta sa, iar prin acest proiect de Lege nu se vede realizat dreptul naţiunii moldoveneşti de a-şi rezolva, prioritar, problemele existenţei sale în propria sa formaţiune naţional-statală, înseamnă că pînă la libertatea multrîvnită mai este o cale infinit de lungă.

Alexe Leahu, candidat în ştiinţe fizico-matematice

Mai citeşte alte articole din presa basarabeană din perioada mişcării de renaştere naţională în pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

One Response to “Adoptarea legii despre limba de stat la Chişinău. Mihai Ghimpu: „Unele articole cer modificări esenţiale, fără de care aceste proiecte sînt inacceptabile””

  1. limba moldoveneasca este tot romaneasca limba moildoveneasca rusa nu stiu sa existe.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s