Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi Octombrie 8, 2012


Am făcut pe acest blog o recenzie la cartea fostului deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu transmisă la „Europa Liberă”, Alexandru Tacu, despre frauda „revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi (linc).

I-am cerut domnului Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei care a spus că este implicat în pregătirea (eşuată) a manifestaţiei anticeauşiste din 14 decembrie 1989 de la Iaşi şi principala persoană care a popularizat această mişcare, prin presă şi cărţi publicate, să-şi spună părerea despre cartea domnului Tacu, precizînd că sînt dispus să-i acord pe acest blog un eventual drept al său la replică.

În primul răspuns primit, domnul Spiridon mă informează despre faptul că oponentul său Alexandru Tacu este autor al unor ode închinate lui Nicolae Ceauşescu şi că l-a dat în judecată şi totodată face trimitere la unele documente, care mai apăruseră în presă sau în cartea editată de dînsul şi recenzată de Tacu. Am verificat pe portalul instanţelor şi într-adevăr la Tribunalul Iaşi figurează dosarul 6245/99/2012 (linc) cu reclamanţi Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 decembrie 1989” şi pîrîţi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă (ziarist ieşean care a scris despre cartea lui Tacu), cu soroc de judecată în 10 octombrie 2012. E interesant de urmărit acest proces.

La un al doilea mesaj al meu, în care îi ceream lămuriri suplimentare, domnul Spiridon mi-a răspuns că am un „tupeu incredibil” pe care domnia sa l-a întîlnit „numai la băieţii cu ochi albaştri”, şi că răspunsurile la întrebările mele le găsesc în cărţile deja publicate de domnia sa.

Sintetizez datele pe care le-am strîns în problema controversei legată de pretinsa încercare eşuată de demonstraţie anticeauşistă de la Iaşi, 14 decembrie 1989:

1. Este o realitate că domnul Tacu a scris la un moment dat un poem omagial pentru Nicolae Ceauşescu (îl reproduc alăturat, după publicaţia „Caracter militant” din mai 1981 editată de comitetul judeţean Iaşi al PCR). În 1993, în ziarul „Monitorul de Iaşi”, domnul Tacu a publicat următoarea explicaţie legată de acest poem (explicaţie care ar fi fost refuzată la publicare de ziarul „24 de ore” aparţinînd lui Adi Cristi-Rozentveig, membru al asociaţiei „14 Decembrie 1989”):

Declaraţie publică

Textul pe care îl încredinţez ziarului „Monitorul” a fost oferit spre publicare cu doi ani în urmă ziarului „24 de ore”. Din motive necunoscute mie, a rămas în anonimat. În ziua de 25 ianuarie 1992 l-am încredinţat domnului Constantin Ticu Dumitrescu, preşedinte la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România. Vă rog să-mi creaţi posibilitatea de a-l face cunoscut opiniei publice.

Declaraţie

Subsemnatul Alexandru Tacu, domiciliat în Iaşi (…), fost condamnat şi deţinut politic pentru convingeri şi acţiuni anticomuniste, dizident cu statut de persoană cunoscută (mai mult în străinătate decît în ţară) şi semnatar al moţiunii de înlăturare a lui Nicolae Ceauşescu de la conducerea României, tatăl poetului Alexandru Mălin Tacu ucis la vîrsta de 17 ani în obscuritatea unor scopuri comuniste, hotărît să lichideze un şantaj, DECLAR URMĂTOARELE:

– Am dedicat, cu două decenii în urmă, în 1968, în presa scrisă, un poem în acrostih secretarului general al pcr, pe atunci cînd mi se părea că Providenţa ne-a trimis un erou izbăvitor, în consens cu popoarele Europei.

– În cartea „Omagiu” editată în anii ’78-’80, la pagina 307, sub numele meu, apare un cuvînt de laudă în favoarea aceluiaşi personaj. Este o substituire. Rog în mod deosebit pe domnii Murăraşu şi Corcaci să confirme neapartenenţa subsemnatului la acest text.

– Sfidînd ipocrizia, mărturisesc public că politica aşa-zisei „epoci de aur” a avut şi părţi de aport excelent şi că diletantismul epigonilor tranzitomani a cariat cu o inconştienţă sadică averea ţării constituită de valorile umane într-o performanţă recunoscută.

– Nu ştiu dacă este de datoria mea să obţin de la farisei clauza de cenzură pentru conştiinţă. Cînd scriu o poezie, numai pe Dumnezeul singurătăţii îl întreb încotro s-o arunc.

Aceasta îmi este declaraţia şi o semnez cu toată răspunderea.

Iaşi 27 mai 1993. Alexandru Tacu

Domnul Tacu mi-a declarat că poezia din 1968 (perioada cînd Ceauşescu s-a opus invaziei sovietice în Cehoslovacia – linc) a mai fost retipărită ulterior fără ca dînsul să mai fie întrebat iar citatul ceauşist din volumul „Omagiu”, editura Politică 1978, nu-i aparţine, ci e vorba de un alt Alexandru Tacu, un muncitor de la uzina „Nicolina”, originar din comuna Cozmeşti, judeţul Iaşi.

Procuratura Militară Iaşi afirmă că nu are nici un document despre cercetarea în decembrie 1989 a lui Casian Spiridon (Spiridon-Florescu, pag. 310)

2. Există 4 persoane pentru care s-a emis mandat de arestare în decembrie 1989 la Iaşi, mandate recunoscute şi de Procuratura Militară Iaşi: Ştefan Prutianu, Vasile Vicol, Valentin Odobescu şi Ionel Săcăleanu. Dar aceeaşi Procuratură Militară spune explicit într-un document din 1992 reprodus şi în cartea editată de Casian Spiridon şi Gheorghe Florescu „Iaşi 14 decembrie 1989. Începutul revoluţiei române?” (editura Cogito, Oradea 2000, pag. 310; numesc ulterior această carte „Spiridon-Florescu”) că „în ceea ce priveşte pe ŞTEFĂNACHI AUREL şi SPIRIDON CASIAN, din evidenţele noastre nu rezultă că aceştia au fost reţinuţi şi cercetaţi în perioada 14 dec. – 22 dec. 1989”. Atît Ştefănachi cît şi Spiridon au pretins că au fost reţinuţi (Spiridon şi că a fost bătut în timpul anchetei). Totodată, un document al SRI din 1992 adresat asociaţiei „14 decembrie 1989” din Iaşi şi publicat la Spiridon-Florescu, pag 311, spune că „în conformitate cu art. 2 din Hotărîrea Guvernului României nr. 1134 din 19 octombrrie 1990, dosarele în care urmărirea penală a fost întreprinsă de fostele organe de securitate şi în care s-a hotărît că persoanele cercetate să nu fie trimise în instanţă au fost preluate de organele de procuratură”. Întrebarea care se pune este: a fost sau nu arestat domnul Casian Maria Spiridon în decembrie 1989 pentru acţiuni anticeauşiste? Dînsul are actualmente certificat de luptător reţinut în revoluţia din 1989 (linc).

document publicat de însuşi Spiridon, care arată că toate documentele despre cei cercetaţi de securitate, inclusiv în cazurile în care s-a hotărît să nu fie trimise în instanţă, au fost transmise Procuraturii Militare (Spiridon-Florescu, pag. 311)

Deci: pentru domnul Spiridon nu s-a emis mandat de arestare, cum s-a emis pentru alţi 4 ieşeni. Asta nu exclude să fi fost anchetat fără emiterea unui mandat. SRI spune însă că inclusiv dosarele persoanelor cercetate la care s-a hotărît să nu fie trimise în instanţă au fost preluate de procuratură, iar procuratura spune că nu are documente despre vreo reţinere a domnului Spiridon. Aşadar, nu a existat nici un dosar alcătuit pe numele domnului Spiridon în decembrie 1989.

Raportul SRI din 1994 despre revoluţie nu pomeneşte absolut nimic despre Iaşi 14 decembrie 1989. După aceasta, asociaţia „14 decembrie 1989” Iaşi condusă de Spiridon a trimis către SRI adrese cerînd recunoaşterea contribuţiei membrilor acesteia la revoluţie (vezi Spiridon-Florescu, pag. 314).

Abia după cîştigarea alegerilor de către Convenţia Democrată, SRI-ul condus de Virgil Măgureanu (dornic de a face pe plac noilor stăpîni) recunoaşte arestarea lui Casian Spiridon (Spiridon-Florescu, pag. 313)

În 20 decembrie 1996, adică scurt timp după ce Convenţia Democratică cîştigase alegerile, dar Virgil Măgureanu rămăsese la conducerea SRI (motiv pentru care la simpozionul despre revoluţie organizat la Timişoara în decembrie 1996 am protestat personal; cred că acest protest, după ce a fost preluat şi de revista „22”, a fost la obîrşia înlăturării lui Măgureanu de la conducerea SRI – linc), SRI emite primul document prin care afirmă că domnul Spiridon a fost reţinut în 21 decembrie 1989 (fără a se emite mandat de arestare) şi eliberat în noaptea de 21/22 decembrie 1989.

Documentul SRI vine în contradicţie cu ceea ce Casian Spiridon însuşi a povestit despre decembrie 1989. De pildă, în „Adevărul” din 24 februarie 1990, dînsul spunea: „Pe mine m-au arestat în 18 decembrie. Am fost bătut crunt. Doreau să mă scoată spion. N-am păstrat nici un secret, n-am rezistat, dar cum să le fi spus că spionez cînd nu era adevărat? Eu îi cunosc pe cei care m-au bătut. Sînt în oraş şi acum. Îi voi acţiona în judecată” (Spiridon-Florescu, pag. 132-133). Într-un alt articol, „Amintiri din strada Triumfului nr. 6 sau amintiri dintr-o altă casă a morţilor”, publicat în septembrie 1993 în revista „Poesis” din Satu Mare şi reluat în Spiridon-Florescu pag. 180-183, Casian Spiridon scrie: „Arestările în rîndul organizatorilor au început chiar în dimineaţa zilei cu pricina [14 decembrie 1989]. Cum era de aşteptat, fiind al doilea în structura organizatorică, în scurt timp s-a ajuns şi la mine (…) A doua zi am fost luat din nou de la institut (…) Turbau cînd scriam în declaraţie că am luptat împotriva orînduirii socialiste (…) A treia şi ultima oară cînd m-au ridicat – tot de la institut – mă obişnuisem, lucram în două schimburi, ziua la serviciu, noaptea la ei (…) A început să mă lovească la tălpi cu bastonul, minute în şir, pînă obosea – îl auzeam cu gîfîie. (…) După aproape 24 de ore a apărut maiorul Matei şi mi-a spus că voi fi închis (…) La etajul doi mi-au cerut să mă dezbrac la pielea goală. Cred că a fost cel mai umilitor moment (…) Mi-au dat hainele vărgate (…) şi am devenit numărul 31. În celula nr. 3 (..) mai erau patru paturi de fier (…) şi un alt deţinut. (…) De fapt, un informator care încerca să mă tragă de limbă, din păcate pentru el, fără succes. (…) Pe 22 decembrie – pe la amiază, se deschide uşa şi sînt chemat: 31, vino! M-au pus să semnez din nou fişa de predare-primire, să mă dezbrac de hainele vărgate şi să preiau efectele civile. Erau foarte agitaţi, mă zoreau: Mai repede, mai repede! (…) Cînd să ies prin uşa dinspre curtea interioară, un miliţian tînăr mă bate pe spate admirativ şi îmi spune: N-aţi luptat în zadar!”. Deci, cînd a fost arestat domnul Spiridon – în 18 decembrie (conform ziarului „Adevărul” din 24 februarie 1990), de 3 ori – „lucram în două schimburi, ziua la serviciu, noaptea la ei” (conform articolului din 1993 din revista „Poesis”), sau în 21 decembrie (cum scrie documentul SRI)? Cînd a fost eliberat – în noaptea de 21/22 decembrie, cum zice documentul SRI, sau în 22 decembrie la amiază, după fuga lui Ceauşescu, cînd miliţienii îl încurajau că „n-a luptat în zadar”, cum scria domnul Spiridon însuşi?

Ar mai ridica un semn de întrebare lauda domnului Spiridon că informatorul securităţii n-a avut succes ca să-l tragă de limbă, după ce spusese anterior că „n-am păstrat nici un secret, n-am rezistat”. Cîrcotaşii, observînd diferenţa de tratament între domnul Spiridon şi alţii, Spiridon fiind chemat la securitate, apoi lăsat liber (asta explică de ce a fost prezent la serviciu în zilele acelea) ca mai apoi să fie chemat din nou la securitate, şi-ar putea pune întrebări şi asupra calităţii în care domnul Spiridon a fost prezent la sediul securităţii, acolo unde „n-a păstrat nici un secret”.

CNSAS a afirmat că nu are documente legate de domnul Spiridon. Asta înseamnă că nu are documente care să arate calitatea acestuia de informator al securităţii, dar nici documente care să arate calitatea de urmărit şi/sau anchetat de către securitate. Atunci, unde este declaraţia aceea dată de Casian Spiridon în decembrie 1989, în care scria că a luptat împotriva orînduirii socialiste, ceea ce-i făcea pe securişti să turbeze? La CNSAS nu există, la SRI deasemeni nu există şi nici la Procuratura Militară unde zice SRI că s-au trimis dosarele celor anchetaţi de securitate, conform HG 1134/1990, nu există!

Am încercat să lămuresc lucrurile astea întrebîndu-l prin e-mail chiar pe domnul Spiridon (după ce primisem primul său răspuns în care mă informase despre proces şi omagiile lui Tacu pentru Ceauşescu):

Stimate domnule Spiridon,

Vă mulţumesc pentru precizări.
Sînt totuşi nedumerit cu privire la reţinerea dv., pomenită în adeverinţa de la SRI, dar nepomenită de Procuratură.
Înţeleg că nu a existat mandat de arestare emis de procuratură, cum a existat în alte 4 cazuri, şi aţi fost anchetat doar de lucrătorii securităţii. A fost ancheta în cazul dv. fără ştirea procuraturii?
Aţi putea da o listă completă a celor care au fost reţinuţi în legătură cu pregătirea manifestaţiei din 14 decembrie 1989, inclusiv a celor reţinuţi fără mandat de arestare?
Dv. personal în ce perioadă aţi fost reţinut la securitate? Există o neconcordanţă între adeverinţa SRI şi unele relatări din presă.
Puteţi spune numele lucrătorilor de securitate care v-au anchetat?

Referitor la radierele care au constituit matriţa manifestelor, ce s-a întîmplat ele? Mai există? Cine a avut radierele şi a făcut manifeste cu ele?

Înţeleg că au fost 2 manifeste diferite – unul făcut cu radierele şi celălalt „Chemare” – văd că e semnat Frontul de Salvare Naţională, deşi s-a spus că organizaţia ieşeană se numea Frontul Popular. Care e explicaţia diferenţei? Cine a alcătuit textul fiecăruia din cele 2 tipuri de manifeste, cine a fost implicat concret în multiplicarea fiecăruia din cele 2 tipuri de manifeste?

În cartea dv. se afirmă că ar exista o legătură între dinamoviada de judo, organizată la Iaşi în 13-14 decembrie 1989 şi acţiunea Frontului Popular Român. Ce dovezi aveţi despre asta?

Dv. personal, domnule Spiridon, ce acţiuni concrete aţi avut în mişcarea legată de 14 decembrie 1989, în afară de faptul că aţi fost chemat la securitate şi că aţi fost prezent în 14 decembrie 1989 în Piaţa Unirii fără a începe manifestaţia? Am găsit menţionate generalităţi cum ar fi faptul că aţi fost al doilea în ierarhia FPR, dar m-ar interesa faptele dv. concrete legate de mişcare.

Altă întrebare: domnul Alexandru Tacu a fost vreodată membru în asociaţia „14 decembrie 1989”? Aşa reiese din prima dv. carte pe acest subiect, editura Timpul 1994, pag. 119.

Vă mulţumesc anticipat pentru lămuriri.
Marius Mioc

Ăsta e mesajul care l-a supărat pe domnul Spiridon şi l-a făcut să-mi răspundă că procedez în „manieră securistă”, cu „tupeu incredibil”, pe care l-a întîlnit „numai la băieţii cu ochi albaştri”. Mă lămureşte totuşi că Alexandru Tacu n-a fost niciodată membru al asociaţiei „14 Decembrie 1989” (ceea ce corespunde cu informaţiile pe care însuşi domnul Tacu mi le-a transmis). În prima carte a domniei sale doar a reprodus un articol publicat în ziarul „Evenimentul”.

Asta este o problemă cu cărţile publicate de domnul Spiridon despre Iaşi 14 decembrie 1989 (pe lîngă cartea din 2000 a mai publicat una în 1994): sînt adunate acolo articole din presă, dar nu se dă nici o indicaţie dacă articolul conţine afirmaţii greşite, cum este limpede cazul cu nominalizarea lui Alexandru Tacu ca membru în asociaţia „14 Decembrie 1989”. Sînt contradicţii între articole reproduse în aceeaşi carte care nu sînt lămurite nicicum, nici măcar prin vreo notă de subsol. Tocmai de aia îi cerusem domnului Spiridon să-mi dea dînsul o variantă „oficială” cu privire la faptele sale, la perioada arestării sale, la manifestele care s-ar fi difuzat, pentru a avea o bază de analiză. Altfel, analizînd colecţia de articole de ziar din cele 2 cărţi, oricînd mi se poate spune că e o greşeală a ziarului.

Iată un document CNSAS care lămureşte felul cum domnul Spiridon a primit adeverinţa SRI pe baza căreia şi-a dovedit statutul de arestat:

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
Nr. 1866/01/12.05.2005

Domnului Casian Spiridon
[… – adresa]

Stimate domn,

Aşa cum vă anunţam prin adresa noastră din 16.05.2005, ţinînd cont de conţinutul documentului pe care ni l-aţi pus la dispoziţie în data de 19.01.2005, instituţia noastră a revenit la SRI pentru clarificarea situaţiei.

Reproducem răspunsul deţinătorului de arhivă: „La data de 15.03.2005, la solicitarea conducerii Colegiului au fost efectuate verificări în evidenţele fostelor organe de securitate pentru a se clarifica situaţia unei persoane, cuprinsă în adresa CNSAS cu nr. … din 17.02.2005. În urma acestor operaţiuni a rezultat că domnul Spiridon Casian, născut la 09.04.1950, este „Necunoscut” în evidenţele de Securitate.

Precizăm că datele comunicate domnului Spiridon Casian cu adresa Biroului Scrisori-Audienţe al Serviciului Român de Informaţii nr. 26926 din 20.12.1996, au fost reconstituite din informaţii deţinute de cadre ale Serviciului Român de Informaţii (astăzi în rezervă) care, în calitate de ofiţeri ai fostei Securităţi, au luat cunoştiinţă în mod direct de împrejurările reţinerii persoanei menţionate la data de 21/22.12.1989, eveniment în cursul căruia nu s-au întocmit documente de reţinere oficiale”.

Cu stimă,

Vicepreşedinte
Prof. univ. Viorel Mircea Nicolescu

Aşadar, nici un document din arhiva CNSAS, SRI sau procuraturii nu dovedeşte reţinerea domnului Spiridon în decembrie 1989, dar în 1996 nişte foşti ofiţeri de securitate a căror identitate nu se cunoaşte confirmă verbal că domnul Spiridon a fost la sediul securităţii Iaşi în 21 decembrie 1989 pînă în noaptea de 21/22. Asta s-a întîmplat după ce ani de zile SRI refuzase să pomenească despre „Iaşi 14 decembrie 1989” ca parte a revoluţiei din 1989. Pentru neconcordanţele dintre perioadele în care se susţine că domnul Spiridon a fost reţinut la securitate nu avem nici o explicaţie, iar domnul Spiridon nu pare dornic să ofere aşa ceva.

Personal consider totuşi plauzibil faptul că domnul Spiridon a fost prezent în decembrie 1989 în sediul Securităţii Iaşi. Rămîne însă de lămurit şi calitatea în care a fost prezent acolo. Dînsul spune că a fost bătut la anchetă, zicea că-i va da în judecată pe securiştii respectivi, dar nu s-au mai auzit veşti despre un asemenea demers. În nici una din cărţile sale pe acest subiect nu se pomeneşte despre vreun certificat medico-legal care să dovedească susţinerile dînsului că ar fi fost bătut la anchetă.

Voi continua dezbaterea acestui subiect într-un articol viitor, unde voi prezenta şi investigaţiile personale pe care le-am făcut în ultima vreme despre subiectul „Iaşi – 14 decembrie 1989”.

(va urma)

Mai citeşte:
Alexandru Tacu despre frauda „revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi

 

One Response to “Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s