Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Declararea judecătorească a morţilor în revoluţie: cazul Radu Constantin Octombrie 19, 2012


În articolul „Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am explicat situaţia celor 40 de victime ale revoluţiei din Timişoara a căror cadavre au fost furate şi incinerate la Bucureşti, în efortul regimului Ceauşescu de a ascunde urmările represiunii. Presa mercenară dar şi pretinşi cercetători ai evenimentelor din decembrie 1989 precum Radu Portocală, Ilie Stoian, Aurel Perva, Corneliu Vadim Tudor, Carol Roman şi mulţi alţii au pretins că nimeni din Timişoara nu revendică aceşti morţi dispăruţi şi pe această bază au lansat speculaţii cu privire la apartenenţa acestora la servicii secrete române sau străine.

18 decembrie 1989 a fost o zi în care a fost mult de lucru la Medicina Legală timişoreană. Cadavrele veneau pe bandă rulantă şi cele mai multe erau neidentificate, fiind aduse de pe stradă de oameni care nu erau neapărat cunoscuţi ai victimelor respective. În aceste condiţii medicii legişti au întocmit nişte documente sumare cu descrierea generală a victimelor (ceva de tipul „bărbat statură mijlocie, vîrstă între 30-40 de ani avînd plagă împuşcată în abdomen”). Nu a fost timp pentru autopsii, nici pentru cercetări cu privire la identitatea victimelor. Ulterior, în noaptea de 18/19 decembrie cadavrele au fost furate din morgă, în 19 decembrie medicii legişti avînd surpriza să găsească morga mult mai goală decît o lăsaseră. Miliţienii implicaţi în furtul şi arderea cadavrelor au fost inculpaţi la „procesul celor 25” al revoluţiei din Timişoara, dar fapta fiind încadrată la „favorizarea infractorului”, au beneficiat de decretul de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990 dat de Ion Iliescu.

Unul din eroii revoluţiei care a fost incinerat la Bucureşti este Constantin Radu. Născut la 16 mai 1956 la Balş (judeţul Olt), Constantin Radu era în 1989 lăcătuş mecanic la S.U.T. A fost împuşcat în şold în seara de 17 decembrie 1989, puţin înainte de ora 23, în zona Căii Girocului. După revoluţie, familia sa a obţinut pe cale judecătorească declararea morţii acestuia. Cadavrul nemaiputînd fi găsit, fiindcă fusese incinerat, declararea morţii s-a făcut pe această cale, fără a se mai identifica din rapoartele sumare aflate la medicina legală unul care să corespundă lui Constantin Radu. Similar cu acest caz mai sînt alte cîteva, şi aceasta este explicaţia pentru care la cîteva din rapoartele sumare de la Medicina legală figurează şi azi mort neidentificat. De aici şi o confuzie cu privire la numărul exact al celor care au fost incineraţi la crematoriu. Există morţi, cum este şi Constantin Radu, la care nu s-a stabilit vreun raport medico-legal, şi există rapoarte medico-legale la care nu s-a stabilit vreun mort. Nu trebuie însă numărate separat aceste cazuri fiindcă ar însemna numărare dublă – morţii fără certificat corespund certificatelor fără morţi, chiar dacă Parchetul nu a făcut o identificare formală.

Redau mai jos textul hotărîrii judecătoreşti prin care Constantin Radu a fost declarat mort în revoluţie:

ROMÂNIA
JUDECĂTORIA TIMIŞOARA
Dosar nr. 2667/1991

Sentinţa civilă nr. 4200
Şedinţa publică din 26 iunie 1991

Preşedinte: Catargiu Viorica
Grefier: Naum Verita
Procuror: Cîrstea Constanţa

S-a luat în examinare cererea privind declararea judecătorească a morţii numitului Radu Constantin formulată de procuratura judeţeană Timiş în numele şi pentru Radu Marin [tatăl lui Radu Constantin].

La apelul nominal s-a prezentat petentul Radu Marin şi martorul Şandor Ioan.

Procedura completă.

După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei, a fost audiat martorul prezent şi nefiind probe de administrat, constatîndu-se probatoriul încheiat s-a dat cuvîntul în fond.

Procurorul şi petentul solicită admiterea cererii.

JUDECĂTORIA

Deliberînd constată că:

Prin acţiunea înregistrată la 2 aprilie 1991 şi formulată în temeiul art. 45 c[od] pr[ocedură] civ[ilă] de către Procuratura judeţeană Timiş în numele şi pentru Radu Marin, s-a solicitat să se declare moartea numitului Radu Constantin născut la 16 mai 1966 în Balş, judeţul Olt, fiul lui Marin şi Rada, cu domiciliul în Balş str. Mărăşeşti nr. 12 şi reşedinţa în Timişoara str. Luţă Ioviţă nr. 6.

În motivarea cererii se arată că acesta a dispărut în cursul evenimentelor din 17-20 decembrie 1989 fiind ucis în cadrul acţiunilor de reprimare a revoluţiei din Timişoara. Cadavrul său nu a fost găsit neputîndu-se astfel elibera act medico-legal de constatare a decesului.

Au fost efectuate cercetări de către Poliţia mun. Timişoara care prin adresa nr. 296351/1991 comunică instanţei că în urma verificărilor efectuate s-a stabilit că numitul Radu Constantin datele de stare civilă şi menţionate a fost împuşcat în Timişoara în 17 decembrie 1989 în împrejurările revoluţiei, cadavrul nefiind găsit, probabil fiind din acelea care au fost incinerate la Bucureşti.

Cererea de declarare judecătorească a morţii a fost trimisă Primăriei mun[icipiului] Timişoara care a procedat la afişarea şi desafişarea ei conform prevederilor art. 37 din Decretul 32/1954.

A fost audiat în cauză martorul Şandor Ioan care relatează că în ziua de 17 decembrie 1989 a plecat împreună cu numitul Radu Constantin în localitatea lui de domiciliu, cu trenul, de unde s-au întors în aceeaşi zi la ora 19. Întrucît tramvaiele nu circulau după 2 ore de aşteptare s-au urcat într-o maşină particulară pentru a ajunge la locuinţele lor din Timişoara. Au fost nevoiţi să facă mai multe ocoluri întrucît multe drumuri erau închise şi au reuşit să ajungă pînă în Calea Girocului. Cum şi aici la intersecţia cu str. Lidia drumul era blocat şoferul a refuzat să-i ducă mai departe au coborît din maşină şi s-au dus la un coleg care locuia în zonă unde au lăsat bagajele. Se aflau prin preajmă grupuri de oameni şi se auzeau împuşcături. După ce au stat de vorbă cu cîţiva din grup, care strigau lozinci şi manifestau s-a detaşat de acele grupuri mergînd pe trotuar pentru a ajunge acasă. În preajmă erau şi soldaţi cărora li s-a dat ordin de tragere, la prima rafală Radu Constantin fiind lovit, era aproximativ ora 23 fără 10 minute. S-a repetat ordinul de tragere după care s-a ridicat de jos împreună cu Radu Constantin pe care l-a dus la cel mai apropiat bloc unde a fost chemată salvarea. Arată că l-a însoţit pe acesta la Spitalul judeţean şi căe ra rănit de un glonte în zona şoldului. Lui i s-a interzis să intre în spital dar pînă a ajuns acolo Radu Constantin a leşinat. Printr-un geam a văzut că i se acorda[u] primele îngrijiri celui rănit, intrarea lui în spital fiind înregistrată de către 2 asistente medicale ce se aflau la intrarea în spital şi care i-au notat doar numele, fără alte date, pe o coală de hîrtie. I-a anunţat familia a doua zi dar nu l-a mai găsit şi nu au mai aflat nici un fel de veşti despre el pînă la această dată.

Potrivit art. 16 alin. ultim din D. 31/1954, cel dispărut în cursul unor fapte de război, într-un accident de cale ferată, într-un naufragiu sau într-o altă asemănătoare care îndreptăţeşte a se presupune decesul poate fi declarat mort, fără a se mai declara în prealabil dispariţia sa dacă a trecut cel puţin un an de la data împrejurării în care a avut loc dispariţia.

Instanţa pe baza cercetărilor şi a probelor efectuate instanţa cosntată că sînt îndeplinite condiţiile textului de lege citat motiv pentru care va admite cererea stabilind ca dată a decesului aceia de 17 decembrie 1989.

Pentru aceaste motive

în numele legii

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de Procuratura judeţeană Timiş, pentru Radu Marin domiciliat în Timişoara str. Luţă Ioviţă nr. 6

Declară moartea prezumată a numitului Radu Constantin, fiul lui Marin şi Rada născut la 16 mai 1956 în oraşul Balş judeţul Olt la data de 17 decembrie 1989 în împrejurările Revoluţiei din Timişoara, cu ultim domiciliu în Timişoara str. Luţă Ioviţă nr. 6.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică din 26 iunie 1991.

Preşedinte Catargiu Victoria
Grefier Naum Verita

Mai citeşte:
„Misterul” celor 40 de cadavre

Vezi alte documente legate de revoluţia timişoreană la pagina Documente despre revoluţia din Timişoara.

 

One Response to “Declararea judecătorească a morţilor în revoluţie: cazul Radu Constantin”

  1. Printre mortioi pot fi si oamenii de legatura a FRONTULUI DEMOCRAT ROMAN


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s