Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Declararea judecătorească a morţilor în revoluţie: cazul Radu Constantin octombrie 19, 2012


În articolul „Misterul” celor 40 de cadavre (linc) am explicat situaţia celor 40 de victime ale revoluţiei din Timişoara a căror cadavre au fost furate şi incinerate la Bucureşti, în efortul regimului Ceauşescu de a ascunde urmările represiunii. Presa mercenară dar şi pretinşi cercetători ai evenimentelor din decembrie 1989 precum Radu Portocală, Ilie Stoian, Aurel Perva, Corneliu Vadim Tudor, Carol Roman şi mulţi alţii au pretins că nimeni din Timişoara nu revendică aceşti morţi dispăruţi şi pe această bază au lansat speculaţii cu privire la apartenenţa acestora la servicii secrete române sau străine.

18 decembrie 1989 a fost o zi în care a fost mult de lucru la Medicina Legală timişoreană. Cadavrele veneau pe bandă rulantă şi cele mai multe erau neidentificate, fiind aduse de pe stradă de oameni care nu erau neapărat cunoscuţi ai victimelor respective. În aceste condiţii medicii legişti au întocmit nişte documente sumare cu descrierea generală a victimelor (ceva de tipul „bărbat statură mijlocie, vîrstă între 30-40 de ani avînd plagă împuşcată în abdomen”). Nu a fost timp pentru autopsii, nici pentru cercetări cu privire la identitatea victimelor. Ulterior, în noaptea de 18/19 decembrie cadavrele au fost furate din morgă, în 19 decembrie medicii legişti avînd surpriza să găsească morga mult mai goală decît o lăsaseră. Miliţienii implicaţi în furtul şi arderea cadavrelor au fost inculpaţi la „procesul celor 25” al revoluţiei din Timişoara, dar fapta fiind încadrată la „favorizarea infractorului”, au beneficiat de decretul de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990 dat de Ion Iliescu.

Unul din eroii revoluţiei care a fost incinerat la Bucureşti este Constantin Radu. Născut la 16 mai 1956 la Balş (judeţul Olt), Constantin Radu era în 1989 lăcătuş mecanic la S.U.T. A fost împuşcat în şold în seara de 17 decembrie 1989, puţin înainte de ora 23, în zona Căii Girocului. După revoluţie, familia sa a obţinut pe cale judecătorească declararea morţii acestuia. Cadavrul nemaiputînd fi găsit, fiindcă fusese incinerat, declararea morţii s-a făcut pe această cale, fără a se mai identifica din rapoartele sumare aflate la medicina legală unul care să corespundă lui Constantin Radu. Similar cu acest caz mai sînt alte cîteva, şi aceasta este explicaţia pentru care la cîteva din rapoartele sumare de la Medicina legală figurează şi azi mort neidentificat. De aici şi o confuzie cu privire la numărul exact al celor care au fost incineraţi la crematoriu. Există morţi, cum este şi Constantin Radu, la care nu s-a stabilit vreun raport medico-legal, şi există rapoarte medico-legale la care nu s-a stabilit vreun mort. Nu trebuie însă numărate separat aceste cazuri fiindcă ar însemna numărare dublă – morţii fără certificat corespund certificatelor fără morţi, chiar dacă Parchetul nu a făcut o identificare formală.

Redau mai jos textul hotărîrii judecătoreşti prin care Constantin Radu a fost declarat mort în revoluţie: (more…)

 

Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2) octombrie 17, 2012


Am prezentat deja o primă notă informativă – din 8 decembrie 1977 (linc) – aflată în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, cu privire la un activist al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei.

Prezint acum cititorilor o a doua notă informativă cu acelaşi subiect, din 16 ianuarie 1978. Ca şi prima, ea se înfăţişează ca nişte simple file dactilografiate, nesemnate. După cum am mai scris, bănuiesc că există sau au existat şi notele olografe care au stat la baza acestor file dactilografiate. În cadrul procesului am sesizat că nu toate documentele din dosarul lui Voican Voiculescu au fost trimise instanţei şi am cerut, în şedinţa din 22 noiembrie 2011 (linc), ca pîrîta CNSAS să fie obligată să trimită şi filele lipsă de la dosar. Cererea mi-a fost respinsă. Mai mult, cînd am dorit să consult la sediul CNSAS dosarul respectiv, pentru a mă lămuri măcar astfel că filele neprezentate instanţei nu conţin informaţii relevante, mi s-a respins şi această cerere. Este posibil totodată ca notele informative olografe despre palestinieni să nu se afle în dosarul lui Voican Voiculescu, ci în dosarul palestinienilor respectivi, pentru dosarul lui Gelu securitatea făcînd doar nişte copii dactilografiate.

Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentariile mele, iar cu „[…]” am notat numele anonimizate de CNSAS.

[Adnotare scrisă de mînă]: A fost prezentată şi tov. col. Dănescu. Să luăm legătura cu 0625 [neciteţ] pentru continuarea lucrării. C[olo]nel Georgescu. 16.01.1978 [scris un 2 peste 8, dar data trebuie să fie din 1978]

Pe […], reprezentant al O.E.P. [Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei] la Bucureşti l-am cunoscut în vara anului trecut cu ocazia unei vizite la pavilionul palestinian dintr-o expoziţie. Am purtat mai multe discuţii în care am valorificat cunoştiinţele mele de judaism, sionism, islamism şi istoria recentă a zonei. Contactele au fost scurte şi rare, de obicei la cantina-restaurant INTERCONTINENTAL (subsol), apoi au fost întrerupte, fiind plecat pe o perioadă mai mare din ţară. Legăturile le-am reluat la telefon 13.25.49 (O.E.P.) sub numele de COSTEA.

În ziua de 8 decembrie l-am reîntîlnit. Am aflat că-şi dă doctoratul în drept la […]. Pe legitimaţia de doctorand am văzut numele […], cetăţean algerian. Ştiu dintr-o confidenţă anterioară că nu este adevărata sa identitate[,] că a fost luptător activ, în acest sens arătîndu-mi şi unele răni. Am discutat generalităţi legate de ultimele evenimente. Are convingerea că întîlnirile SADAT – BEGHIN au fost mijlocite şi inspirate de noi. Pretinde că şi ARAFAT a fost invitat aici dar a refuzat. Relaţiile dintre noi au fost cordiale. Ne tutuim. Se pare că timpul i-a cimentat o oarecare încredere în mine. Eu i-am explicat că fac parte dintr-un cerc de oameni de cultură orientală, în acest sens prezentînd dovezi reale şi verificabile. […] mi-a spus că vrea să colaborăm mai strîns dar îi este teamă să nu mă expună autorităţilor. El mi-a spus că este filat şi personalul de la oficiu informează. Mi-a cerut un număr de telefon de la care să mă sune, dar l-am amînat urmînd să-l caut tot eu. (more…)

 

Europa Liberă, 23 decembrie 1989 dimineaţa. Nestor Rateş: „Pentru moment nu există o alternativă … Pînă ce alegeri libere se vor putea ţine, este vorba de un regim de tranziţie care nu poate fi condus decît de asemenea oameni ca Mănescu sau Iliescu (audio) octombrie 15, 2012


După căderea lui Ceauşescu, în dimineaţa de 23 decembrie 1989 radio Europa Liberă avea să transmită emisiunea prezentată mai jos. Se observă confuzia din studiou – noul conducător al României e considerat Corneliu Mănescu. Nici denumirea noii formaţiuni de conducere a statului nu e cunoscută de toţi – alături de „Frontul Salvării Naţionale”, unul din redactori foloseşte denumirea „Consiliul Salvării Patriei”. Influenţa postului de radio Bucureşti este vizibilă, după fuga lui Ceauşescu acest post devenind una din sursele de informaţii principale ale „Europei Libere”. Chiar se face la un moment dat aprecierea că, spre deosebire de anii precedenţi, ascultătorii ştiu prea bine ce se întîmplă în România de la radio Bucureşti.

Fă clic pentru a asculta înregistrarea emisiunii pe saitul postului de radio Europa Liberă (46 minute, 44 secunde)

Linc de rezervă

Descriere înregistrare: Actualitatea românească. Studio special matinal: Interviuri și mesaje, 23 decembrie 1989.

Moderatori: Mircea Vasiliu, Max Bănuș; colaborează la program: Nestor Rateș, Radu Tudor, Dan Vîlceanu, Anca Petrescu, Liviu Cangeopol, Sergiu Verona.

În sumar: Reacția Statelor Unite la evenimentele din România (corespondență N. Rateș, Washington); Interviu cu scriitorul Liviu Cangeopol (Radu Tudor); Conflictul din Panama (Dan Vîlceanu, New York); Mesaj Costin Popa (Bad Kreuzen, Austria); Interviu cu Sergiu Verona, expert în probleme sovietice la Universitatea Johns Hopkins (N. Rateș, Washington); Mesaje: Dan Ursulescu (Düsseldorf), Ion Bacinschi (Nürnberg); Aurel Onciul (Nürnberg) etc.

Transcriere înregistrare: (more…)

 

Indescriptibila senzaţie de euforie octombrie 12, 2012


Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost redau acum mărturia domnului Alexandru Cuţară, arestat în noaptea de 16/17 decembrie 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de azi pe care le-am inserat în text.

Născut în 24 februarie 1948 la Bucureşti, domnul Cuţară era în 1989 inginer constructor la ISPE (Institutul de Studii şi Proiectări Energetice). A participat la revoluţie alături de vecinul său de cartier Gheorghe Ciuhandu, care avea să devină apoi primarul Timişorii. După revoluţie domnul Cuţara a fost o perioadă preşedinte al asociaţiei ALTAR (a luptătorilor timişoreni arestaţi în revoluţie). Este totodată autorul unui album bilingv (română-germană) de prezentare a oraşului Timişoara pentru turişti (apărut după revoluţie).

De cîţiva ani urmăream zilnic emisiunile posturilor de radio „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”, aşteptînd „să se întîmple ceva”. Mi-era clar că se apropie sfîrşitul lui Ceauşescu.

În seara de sîmbătă, 16 decembrie 1989, fiică-mea s-a întors acasă pe la ora 22,30 şi ne-a spus că în oraş e zarvă mare, lumea se agită, a fost spart sediul Comitetului Judeţean de Partid. Am crezut că revolta recentă de la Braşov se reeditează acum la Timişoara. Mi-am luat paltonul şi am ieşit în stradă. Am luat-o spre staţia de tramvai şi am fost surprins că o mulţime de tramvaie (1,2,6 …) circulau pe linia lui 4, aproape în şir indian [semn că fuseseră deviate de la traseul lor normal, care trecea prin Centru şi Piaţa Maria, lîngă locuinţa lui Laszlo Tokes]. M-am urcat într-un tramvai, am coborît la Continental şi am luat-o spre Consiliu. Am avut un şoc văzînd Consiliul scăldat în lumină şi înconjurat de figurile sinistre ale scutierilor (vedeam pentru prima dată uniformele acelea). M-am speriat puţin, dar m-am gîndit că dacă mă întorc din drum, pot fi suspectat de ceva. Am mers în continuare liniştit, iar la ASCAR am făcut colţul spre Loga. Aveam de gînd să fac un mic ocol şi să mă îndrept spre centru, dar am auzit un vuiet de glasuri dinspre complexul studenţesc. M-am îndreptat într-acolo. Se auzeau tot mai clar lozincile cunoscute („Studenţi, veniţi cu noi”, „Jos Ceauşescu”, „Jos dictatura”, etc.). Am întîlnit demonstranţii şi am continuat cu aceştia traseul. (more…)

 

Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei octombrie 10, 2012


Actualizare 12 mai 2018: Redimensionare pagini scanate pentru mai bună încadrare.

În dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu prezentat instanţei de judecată cu prilejul procesului legat de colaborarea cu securitatea, există mai multe note dactilografiate şi nesemnate care se referă la Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei. Prezenţa acestor note în dosarul lui Gelu Voican Voiculescu coroborată cu rapoartele securiştilor care pomeneau că domniei sale i s-au trasat sarcini legate de Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei sînt indicii că domnul Voiculescu este autorul acestor note, fapt pe care dînsul nu l-a dezminţit niciodată. Chiar stilul sfătos în care notele informative sînt scrise, informatorul explicînd securiştilor strategia de urmat, seamănă izbitor cu notele informative despre Gregorian Bivolaru (linc 1 şi linc 2), acestea din urmă scrise olograf şi semnate de domnul Gelu Voican Voiculescu. Faptul însă că aceste note se înfăţişează doar ca simple file dactilografiate, nepurtînd iscălitura alcătuitorului, face ca valoarea probatorie în instanţă a lor să fie redusă.

Nu ştiu dacă CNSAS-ul nu are şi notele olografe care au stat la baza acestor file dactilografiate. În cadrul procesului am sesizat că nu toate documentele din dosarul lui Voican Voiculescu au fost trimise instanţei şi am cerut, în şedinţa din 22 noiembrie 2011 (linc), ca pîrîta CNSAS să fie obligată să trimită şi filele lipsă de la dosar. Cererea mi-a fost respinsă. Mai mult, cînd am dorit să consult la sediul CNSAS dosarul respectiv, pentru a mă lămuri măcar astfel că filele neprezentate instanţei nu conţin informaţii relevante, mi s-a respins şi această cerere. Este posibil totodată ca notele informative olografe despre palestinieni să nu se afle în dosarul lui Voican Voiculescu, ci în dosarul palestinienilor respectivi, pentru dosarul lui Gelu securitatea făcînd doar nişte copii dactilografiate.

Prezint acum cititorilor acestui blog una din notele informative despre un reprezentant al Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei aflate în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu. Cred că e interesantă şi pentru relaţiile securităţii ceauşiste cu OEP. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentariile mele, iar cu „[…]” am notat numele anonimizate de CNSAS.

[Adnotare scrisă de mînă]: 9 XII 977
Tov. Olaru
În continuare să procedăm aşa cum am stabilit împreună. Să ţinem o legătură strînsă cu serv. de linie [?] ptr. a realiza o dirijare şi instruire corespunzătoare
ss col. Georgescu E.

[Altă adnotare scrisă de mînă]: Am primit notă extrras din conţinutul prezentei.
26.01.78
[semnătură indescifrabilă]

8 decembrie 1977

NOTĂ

În ziua de 8 decembrie 1977, la prînz, m-am întîlnit, conform înţelegerii, cu […] reprezentant al Oficiului mişcării de eliberare a Palestinei.

Detaliile şi anecdotica întîlnirii, în eventualitatea că pot fi folositoare în vreun sens, le-am tratat separat, pentru ca banalitatea şi minciuna amănuntului să nu afecteze relatarea convorbirii şi comentariile respective.

Trebuie să menţionez că-l cunosc pe sus-numitul din vara anului trecut, cînd, lşa o expoziţie unde eram cu […] şi copilul, ajungînd la pavilionul palestinian, s-a oferit să-mi ofere material ilustrat relativ la problema palestiniană. De fapt, amorsa întîmplătoare a contactului a fost copilul care voia un steag şi insigne; neavînd s-a oferit să-mi dea a doua zi. Eu m-a întins la vorbă, l-am surprins cu faptul că ştie [ştiu] unele date. De fapt, valorificam invers cunoştiinţele mele de judaism, sionism, islamism şi istoria recentă a zonei. La următoarele întîlniri mi-a adus reviste şi altădată o agendă palestiniană. Material de propagandă, uneori, destul de îndoielnic, altădată mai bine ticluit. M-am arătat ca un simpatizant al cauzei şi evident un antisemit şi antisionist. (Nu are rost să precizez acum adevărata mea poziţie. Eram curios şi doream să ascult şi cealaltă versiune) Am fost decepţionat de nivelul scăzut intelectual şi de un fel de rudimentaritate amestecată cu naivitate, dar fără a exclude o şiretenie accentuată şi disimulată, comună tuturor arabilor. (more…)

 

Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi octombrie 8, 2012


Am făcut pe acest blog o recenzie la cartea fostului deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu transmisă la „Europa Liberă”, Alexandru Tacu, despre frauda „revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi (linc).

I-am cerut domnului Cassian Maria Spiridon, unul dintre cei care a spus că este implicat în pregătirea (eşuată) a manifestaţiei anticeauşiste din 14 decembrie 1989 de la Iaşi şi principala persoană care a popularizat această mişcare, prin presă şi cărţi publicate, să-şi spună părerea despre cartea domnului Tacu, precizînd că sînt dispus să-i acord pe acest blog un eventual drept al său la replică.

În primul răspuns primit, domnul Spiridon mă informează despre faptul că oponentul său Alexandru Tacu este autor al unor ode închinate lui Nicolae Ceauşescu şi că l-a dat în judecată şi totodată face trimitere la unele documente, care mai apăruseră în presă sau în cartea editată de dînsul şi recenzată de Tacu. Am verificat pe portalul instanţelor şi într-adevăr la Tribunalul Iaşi figurează dosarul 6245/99/2012 (linc) cu reclamanţi Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 decembrie 1989” şi pîrîţi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă (ziarist ieşean care a scris despre cartea lui Tacu), cu soroc de judecată în 10 octombrie 2012. E interesant de urmărit acest proces. (more…)

 

Gheorghe Gherghina, secretar de stat la Ministerul Finanţelor: Indemnizaţia revoluţionarilor să fie în funcţie de indicatorul social de referinţă octombrie 7, 2012


USL pregăteşte noi indemnizaţii pentru toţi revoluţionarii (linc) este titlul unui articol scris de Cristian Delcea şi Mihai Voinea pe saitul „Adevărul” din 4 iunie 2012, unde se anunţă „noi indemnizaţii de la 1 iulie”. După ce data de 1 iulie a trecut, pe 5 iulie Cristian Delcea scria în acelaşi ziar: „Guvernul doreşte reacordarea indemnizaţiilor pentru revoluţionari” (linc). Sîntem acum în octombrie, nici guvernul nu a reluat plăţile indemnizaţiilor pentru revoluţionari sistate prin Legea 283/2011, nici ziariştii de la „Adevărul” nu au roşit pentru dezinformările pe care le-au răspîndit. Dar discuţii pe această temă se poartă în cadrul guvernului, care se vor lungi probabil pînă în 2013 cînd oricum efectul legii 283/2011 va dispărea (acea lege a fost dată cu aplicare numai în 2012). Scopul discuţiilor pare să fie mai degrabă micşorarea pe viitor a indemnizaţiilor revoluţionarilor, nu reluarea lor în plată acum. Pe saitul SSPR (linc) este postată o adresă trimisă de domnul Gheorghe Gherghina, secretar de stat în Ministerul Finanţelor, către Georgeta Bratu, secretar de stat la Ministerul Muncii, referitoare la problema indemnizaţiilor pentru revoluţionari. Redau textul acestei adrese. Îngroşările unor fragmente îmi aparţin. Atrag atenţia asupra ultimei fraze, în care se cere stabilirea indemnizaţiei revoluţionarilor în funcţie de indicatorul social de referinţă, nu în funcţie de cîştigul salarial mediu brut pe economie, cum este trecut acum în Legea 341/2004. Pentru anul 2012 valoarea indicatorului social de referinţă e de 500 lei (linc).

Doamnei Georgeta Bratu,
Secretar de Stat, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
adresa: Str. Dem. l. Dobrescu, nr. 2-4
Sector 1
Bucureşti
Referitor la proiectul de Memorandum cu tema „Modificarea unor prevederi ale legislaţiei ce vizează drepturi recunoscute persoanelor care beneficiază de Legea nr. 341/2004 Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, retransmis cu adresa dumneavoastră nr. 1211/GB/2012, vă comunicăm următoarele: (more…)