Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procesul Memorandului (8). „Pe calea apucată păşiţi înainte, căci noi avem cunoştiinţa deplină despre dreptatea sfintei noastre cause” Noiembrie 30, 2012

Filed under: istorie — mariusmioc @ 10:31 pm
Tags: , , ,

Tribuna24mai1894_5

Am mai prezentat pe acest blog ceea ce scriau ziarele anului 1894 despre procesul memorandului. Vezi articole precedente pe acest sait:
Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
Procesul memorandului (5). Verdictul
Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism
Procesul memorandului (7). „Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi”

Prezint acum din ziarul sibian „Tribuna” din 24 mai 1894 alte articole care arată atmosfera din acea perioadă.

Onoratei redacţiuni a Tribunei
în Sibiu

În lupta grea ce o purtaţi, voi aleşii representanţi ai poporului român, mai cu seamă acuma, pe banca acusaţilor la tribunalul din Cluj, noi în numele întregului popor din comuna Lupşa-Hădărău nu întîrziem a striga în faţa lumii întregi că una sîntem cu voi în simţăminte, în cugete şi-n aspiraţiuni.

Politica urmată cu ducerea şi răspîndirea Memorandului s-a făcut la expresa dorinţă a noastră, cu voia şi cu ştirea noastră.

Procesul ce vi s-a intentat, nouă tuturor ne sună. Amuţească deci toate acele voci, care cearcă o împărechere între domnii noştri şi noi poporul.

Pe calea apucată păşiţi înainte, căci noi avem cunoştiinţa deplină despre dreptatea sfintei noastre cause. În inimile noastre cu voi vom rămîne pînă la ultima picătură de sînge.

În numele dreptăţii şi al umanităţii vă dorim tărie şi curagiu în această desnădăjduită încercare a potrivnicilor noştri. Sfîrşind cu salutul nostru creştinesc: Christos a înviat! Dorim învierea poporului român în timpul cel mai apropiat.

Cronică clujană
Cluj 22 Maiu n. 1894

(Atrocităţi fără sfîrşit) Gendarmeria maghiară voieşte cu tot preţul să dovedească lumii ea însăşi, de ce este capabilă administraţia statului maghiar cîtă vreme puterea se află în mînile Maghiarilor. ier, în 21 maiu a.c., un ţeran din comuna Feneş, care e situată în apropiere de Cluj, se presentă în biuroul nostru de presă din hotelul „Biasini”, plîngîndu-se, că a fost bătut şi tiranisat în mod ne mai auzit din partea gendarmeriei staţionată în comună. Bietul om istoriseşte că vînzînd nişte lemne unui consătean al seu, au intrat într-o cîrciumă amîndoi, şi vînzător şi cumpărător, ca să beie împreună „aldămaşul”. Abia s-a aşezat însă la masă, cînd un gendarm năvăleşte asupra lor; pe cel cu lemnele îl chiamă la casarmă, unde, fără să-i facă vreo întrebare şi fără nici o causă, începe să-l îmblătească cu palma, cu pumnul şi cu patul puştii aşa, că numai văietîndu-se şi strigînd ca din gura şerpelui şi adunîndu-se mai mulţi ţerani în giurul casarmei, spre a-l scăpa din ghiarele tiranului gendarm, a putut abia să scape ci vieaţă. Gendarmii însă nu s-au putut mulţumi nici cu atîta, ci apucatu-i-au pe toţi de-arîndul şi i-au încărcat pe toţi cu bătăile cele mai cumplite.

Toate acestea ziua, în ameaza mare, fără vină, fără leac de vină!

Şi oare pînă cînd tot astfel?

(Din bravurile poliţiei clujene) De două săptămîni de zile poliţia din Cluj par’că n-are alt lucru, decît cu baionetele pe puşcă, cu săbiile scoase, călăreţi şi pedestri să huiduie din oraş ţerănimea noastră, care nu încetează a străbate zi de zi în oraş, spre a-şi vedea baremi odată şi cel puţin în treacăt pe iubiţii sei martiri.

Ieri, 21 l.c., fiind zi de tîrg, mai mulţi ţerani şi ţerance din satele vecine aşteptau cu dor şi cu ochii plîngători, ca să vadă pe acusaţii noştri, care la orele 2 d. am. aveau să se reîntoarcă din sala de pertractare la hotelul „Hungaria”. Clujul însă are poliţie, şi cum ar putea ea să sufere aici aşa ceva! Armată de sus pînă jos, cu puşti, cu baionete, cu săbiile scoase şi între înjurături clujeneşti dă năvală asupra pacinicei ţerănimi, o împinige dela spate şi o fugăreşte din piaţă prin stradele vecine.

O ţerancă română din comuna învecinată Feneş, văzînd, că de groaza poliţiei păgîne nu va putea nici măcar cu o privire să petreacă pe acusaţi pînă la hotel, se smulge dintre ai sei, se repede pa altă stradă, din care neîmpedecată putea să iese tocmai în calea acusaţilor şi să se apropie de dînşii. Văzînd-o scumpul nostru acusat Dr. V. Lucaciu, îi făcu semn să se apropie, ear biata ţerancă  se smulge din mulţime şi se repede pînă la dînsul, ăi sărută mîinile şi haina şi cu ochii podidiţi de lacrimi îi spune, că ea cu întreg satul de 4 ori pe zi se roagă pentru „domnii noştrii traşi în judecată” şi pentru biruinţa dreptăţii.
Tribuna24mai1894_6
Serbarea zilei de 3/15 maiu – oprită
Cîmpeni, 4/16 Maiu

Ziua de 3/15 Maiu ni-am fost propus să o serbăm cu toţii ca pe o sfîntă zi, în care ne-am liberat de jugul sclăviei. Dina cest motiv am pus la cale prin tinerii noştrii meseriaşi arangiarea unei petreceri în cerc restrîns, şi pentru ca să nu fie bătător la ochi, am aflat de bine ca această petrecere să o ţinem în comuna învecinată Sohodol, care aparţine comitatului Albei.

Din cine, cum şi pe ce cale? nu se ştie, paşa Vasza Janos a aflat şi despre această nobilă intenţiune a tinerimii noastre – şi cu toate că prea bine ştia că comuna Sohodol nu aparţine paşalîcului seu, prin urmare nici vice-sultanului din Turda, deci putea să doarmă liniştit şi să nu-şi facă greuruşi în cap, întocmai ca-şi-cînd nu ar fi avut nici o cunoştiinţă despre cele ce erau să se petreacă.

Ce face însă? Pe tineri îi chiamă la sine şi între ameninţări brutale le spune că să nu îndrăznească cumva să ţină petrecerea proiectată, apoi se pune şi depeşează paşalîcului din Roşia-montană, că e ţeara în pericol a se răsturna – încît la miezul nopţii stăm cu capul în jos şi cu picioarele în sus – deci pentru împiedicarea uneia stfel de catastrofe să se trimită gendarmeria la faţa locului. Totodată dă ordin şi gendarmeriei din Cîmpeni ca să se posteze peste noapte şi observînd că în răsturnarea închipuită cineva ar fi în pericol a cădea în abia din causă, că pămîntul i-ar denega şi mai departe atracţiunea cătră sine, gendarmeria să-l prindă şi să-l lege cu lanţurile cătră pămînt şi astfel să-l asigureze şi mîntuiască de căderea nefericită.

Pe la orele 7 1/2 seara am şi văzut cum paşa şi cadiul din Roşia însoţiţi de 4 gendarmi au venit pînă în Cîmpeni pentru a se convinge dacă într-adevăr Românii de aici vor să răstoarne lumea. Şi ce au aflat? Oameni rîzînd şi făpcîndu-şi haz că Măriile Lor au venit înzadar din Roşia pînă în Cîmpeni, cum zice Românul: a umblat „Calea mînzului”.

Astfel s-a zădărnicit ţinerea unei petreceri nevinovate în amintirea unei zile mari şi sfinte pentru noi Românii.

Putem dar într-un glas să-i strigăm toţi: Slavă ţie, paşă Vlasza Janos!

Moţul

Limba română în comune

Sîntem fericiţi a anunţa un caz – scrie „Gazeta Bucovinei” – în care limba română a fost introdusă într-o comună din Bucovina ca limbă de gestiune în afacerile comunei. Comuna este Suceveni. Această înoire s-a făcut la stăruinţele domnului Schattner, care este Ovreu. Ne bucură că putem constata că un străin de neamul nostru apreţiază cu dreptate dreptele aspiraţiuni ale politicei noastre şi că le sprigineşte. pentru acest fapt rugăm pe dl. Schattner să primească mulţumirile noastre. Sperăm că se vor găsi mulţi români care să-şi zică: „Dacă străinul ne ajută la obţinarea dreptului nostru, noi să nu lucrăm însutit mai mult, decît pînă acum?”. Sperăm totdeodată că reflexiunea aceasta va determina încă multe comune să urmeze exemplele de pînă acum de introducere a limbii în administraţia şi corespondenţa comunelor.

Mai citeşte:
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (1)
Anul 1918 şi Marea Unire, relatată de sora bunicului meu (2)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s