Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi” Ianuarie 2, 2013


Articol al răposatului Octavian Paler, publicat iniţial în „România Liberă” din 25 ianuarie 1990 (linc). Puterea FSN-istă mai fusese contestată şi pînă atunci (vezi 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu – linc şi manifestaţiile din 12 ianuarie 1990), dar acum era prima dată cînd un ziar important precum era „România Liberă” (cred că avea 1 milion de exemplare tiraj, la vremea aceea lumea fiind foarte interesată de ziare) contesta făţiş noua putere. Articolul a contribuit la pregătirea manifestaţiei anti-FSN din 28 ianuarie 1990, care a fost urmată de contramanifestaţia din 29 ianuarie şi apoi de înlocuirea CFSN cu CPUN. În contrast cu teoriile actuale care acuză FSN-ul că ar fi complotat pentru răsturnarea lui Ceauşescu, articolul lui Octavian Paler susţine că „dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului”. La fel ca în Proclamaţia de la Timişoara care va urma în martie 1990, contestarea FSN se bizuie pe ideea lipsei de implicare a liderilor FSN-işti în răsturnarea lui Ceauşescu. În căutare de legitimitate, liderii FSN-işti vor lansa apoi legendele despre pretinsa lor conspiraţie anticeauşistă, legende pe care încearcă să le impună în conştiinţa publică şi prin intermediul Institutului Revoluţiei condus de Ion Iliescu.

În 1945, cînd s-a format Guvernul Groza, aveam optsprezece ani şi-mi era silă de politică. Îmi trăiam sfîrşitul adolescenţei, retras printre cărţi, fără să înţeleg prea bine ce se petrecea. În ianuarie 1990, înţeleg, din nefericire, că povestea riscă să se repete, că acestei mult prea încercate ţări i se poate refuza din nou viitorul. Atunci, în 1945, ceea ce a decis a fost pumnul lui Vişinski. Acum al cărui pumn a căzut în balanţă? O vom şti, probabil, cîndva. Marţi seara, o seară neagră pentru mine, am fost tentat să mă retrag iarăşi printre cărţile mele. Ce rost are? mi-am zis. Lumea aceasta nu e făcută pentru idealişti. Dacă nu dau curs acestei tentaţii, sau nu-i dau încă, e din pricină că revoluţia română a spulberat şi limitele singurătăţii mele. M-a scos în stradă. M-a obligat să merg în Piaţa Universităţii, să mă ruşinez de prejudecăţile mele, să mă uit la tinerii care înfruntau acolo gloanţele şi să mă întreb: cum am putut, Doamne, să cred că sîntem un popor condamnat să rabde? Cum am putut să cred că tinerii din România n-au nici un ideal? Din păcate, am avut dreptate să mă tem în ultimele săptămîni de ceea ce se semnaliza din culise. Marţi seara am avut confirmarea. Am urmărit consternat reportajul transmis de televiziune de la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Consternat nu numai de decizia Frontului de a se prezenta în alegeri, ci şi de modul în care s-a adoptat această decizie; prin ridicare de mîini, de parcă era vorba de o hotărîre oarecare. În plus, senzaţia, extrem de angoasantă, care mă urmărea, era că totul avea ceva din aerul şedinţelor fostului partid comunist. A fost pentru mine, mărturisesc, seara spulberării iluziilor. Acum, în ce mă priveşte, înclin să cred că acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din culise, intrînd în faza ei oficială. Şi cui să reproşez această teribilă dezamăgire? Adevărul e că unii dintre liderii Frontului au declarat demult, încă de la 31 decembrie, cînd nici un partid nu era înregistrat legal, că Frontul intră în campanie electorală! E vina noastră, că n-am fost atenţi, că ne-am lăsat derutaţi de declaraţiile altor lideri ai aceluiaşi Front, care ne asigurau – de ce oare? – că nu vor să candideze, că înţeleg caracterul provizoriu al „mişcării” din care fac parte.
Am spus „mişcare”, deoarece aşa susţin liderii ei, că Frontul ar fi o mişcare, dar ce temei are această afirmaţie? Să-mi fie permis să recapitulez. Cînd primii membri ai actualului Consiliu au urcat în balconul fostului sediu al CC al PCR în seara zilei de 22 decembrie, dictatura lui Ceauşescu era doborîtă. Astfel spus, dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată de către ţară, de către popor, ieşit spontan pe străzi. Liderii de azi ai Frontului au fost chemaţi, în vidul de putere creat, să asigure lichidarea acţiunilor de ariergardă ale elementelor disperate, rămase fidele dictaturii doborîte, precum şi gestionarea treburilor publice pînă la alegeri, ca un guvern provizoriu. Nimeni nu bănuia atunci că Frontul, improvizat în vîltoarea evenimentelor, va pretinde după o lună că este o mişcare. Ce fel de mişcare? Lista iniţială a consiliului cuprindea mai puţin de 20 de persoane. În majoritate, disidenţi solitari, care nu se cunoşteau între ei. Apoi, consiliul s-a extins. A ajuns să cuprindă peste 140 de persoane. Care au fost alese cum? Opinia publica nu ştie.
Putem face doar ipoteze. O mişcare presupune, cum arată orice dicţionar, organizarea unui mare număr de oameni în sprijinul unei idei, al unui scop comun. Ce idee comună poate uni o formaţie eclectică, hibridă, în care, simplificînd, foşti disidenţi stau alături de foşti privilegiaţi ai fostului regim?
Comparatia cu Forumul Democratic din Cehoslovacia e lipsită de orice fundament. Căci Forumul Democratic din Cehoslovacia a jucat un rol determinant înainte de răsturnarea structurilor totalitare, a fost motorul revoluţiei de catifea, avînd meritele şi caracteristicile unei mişcări autentice, care a luptat pentru o schimbare de esenţă, nu a constituit rezultatul schimbării. Comparaţia nu rezistă şi probabil s-a apelat la ea în scopuri electorale, în dorinţa de a crea aparenţele unui alt gen de legitimitate decît aceea de care se poate bucura Frontul. Ca să nu mai spun cat de uluitoare mi s-a parut comparaţia cu Solidaritatea poloneză! Oare se crede ca nu ştim cum s-a format Solidaritatea şi ce rol a jucat ea mult înainte de a se ajunge la guvernul Mazowiecki?
În fapt Frontul s-a angajat în limite foarte bine determinate să-şi asume rolul de administrator politic de tranziţie. Lucrurile s-au complicat abia după aceea, prin derogare  de la declaraţiile iniţiale. În această perioadă, Frontul a dat uneori semne de autoritarism, alteori de slăbiciune. Unele din acţiunile sale au stîrnit speranţe. Altele au stîrnit confuzii. Există, ce-i drept, semne că Frontul, depăşindu-şi legitimitatea limitată, pregăteşte o succesiune abuzivă, preluînd structuri şi chiar metode ale fostului partid comunist, dar cine ar fi crezut că se va merge atît de departe? Pînă acum, n-am vorbit decît de îngrijorări. Acum mă stăpîneşte un sentiment de adîncă frustrare. Şi ce frumoase perspective deschisese României revoluţia! Revoluţia noastră însîngerată şi pură. Am dat martiri în cîteva zile pentru o istorie întreagă, dar n-am avut se pare norocul ca sacrificiul lor să fie înţeles şi respectat de către cei care vor o restauraţie originală, căci aceasta e în esenţă faimoasa cale originală de democraţie, de care ni se vorbeşte de la o vreme: un fel de restauraţie. Şi nu mă mir că doamna Doina Cornea a refuzat, după admirabilul ei curaj în confruntarea cu dictatura, să devină prizoniera unui simulacru de democraţie, în care gravitaţia ideologiei ce a adus atîtea nenorociri ţării pare să joace un rol important. Mă întreb care va fi atitudinea celorlalţi intelectuali marcanţi din Front, care s-au distins prin rectitudinea lor morală. Vor accepta oare să cauţioneze, prin prezenţa lor, o delapidare a revoluţiei? N-ar fi oare cazul ca politicienii de vocaţie din Front sau cei care au ambiţia să devină să fie lăsaţi să-şi asume singuri această ilegitimă legitimitate pe care şi-a construit-o Frontul Salvării Naţionale, la adăpostul euforiei noastre şi al grijilor create de ea? Aş putea fi întrebat: de ce am devenit, brusc pesimist?
Doar există, în faţă, alegerile. Iata de ce. Întîi. Oare nu e adevărat că orice forţă politică ar fi venit pe valul revoluţionar ar fi abrogat legile făcute de Ceauşescu şi ar fi acţionat pentru redresarea ţării din dezastrul provocat de dictatură? Şi nu e oare adevărat că Frontul Salvării Naţionale a transformat această obligaţie, ce ţinea de logica lucrurilor şi de bunul simţ, în capital electoral propriu? Deceauşizarea nu e o iniţiativă a Frontului. E un imperativ al revoluţiei şi nu e cazul să fie asumată de nimeni. Să fiu bine înţeles, nu neg munca desfăşurată de Front, nici n-o pun în discuţie. Protestez numai împotriva transformării unei îndatoriri încredinţate de revoluţie în capital electoral unilateral. Aşa cum arată lucrurile acum, s-ar putea vorbi despre un paradox straniu. Mă tem că alegerile vor fi frauduloase chiar dacă voturile vor fi numărate corect. Aici se află cauza principală a amărăciunii care m-a cuprins după lovitura de teatru de marţi. Căci Frontul Salvării Naţionale se află practic în campanie electorală încă din zilele în care liderii săi ne asigurau că n-au intenţii politice de perspectivă. Ei şi-au asigurat şansa să devină populari, dînd interviuri, vorbind ţării despre munca lor, în timp ce bieţii lideri ai partidelor politice beneficiază doar de condiţia plictisitoare de oratori care încearcă disperaţi să atragă atenţia asupra platformelor lor politice. În această ordine de idei, nu e oare revelator amănuntul (dar e un amănunt?) că directorul general al Radioteleviziunii este membru al Consiliului Frontului şi chiar purtătorul de cuvînt al Frontului? Cît de liberă e, aşadar, Radioteleviziunea Română liberă? Pe scurt, fără să fi avut altă legitimare decît pe aceea de a evita un vid de putere, Frontul Salvării Naţionale transformă din ce în ce mai mult mandatul său provizoriu într-un mijloc făţiş de a se instala la putere, îngreunînd accesul real al partidelor politice la dialogul cu ţara. De altfel, faptul că se ocupă de probleme de perspectivă nu e oare o dovadă că Frontul are o idee cel puţin curioasă despre democraţie şi despre respectarea angajamentelor sale iniţiale? El spune „vrem” sau „nu vrem”, cu bătaie lungă, înainte de a lăsa ţara să spună „ce vrea” şi „ce nu vrea”. Şi parcă această practică ne aduce aminte de unele lucruri cunoscute. Oare cînd vom auzi că în România va exista democraţie de tip occidental, cînd va face plopul mere şi răchita micşunele?
În al doilea rînd, mulţi îşi pun întrebarea: Bine, bine, dacă nu Frontul, atunci cine? Voi încerca, poate, cu un alt prilej să schiţez cîteva ipoteze. Ceea ce aş vrea să spun deocamdată este că lumînările care ard pe altarele martirilor noştri s-ar putea să ardă şi pe mormîntul revoluţiei. Şi că, dacă alte căi sînt, pentru moment, nesigure, calea pe care s-a angajat Frontul este o primejdie sigură. Aş vrea să mă înşel, dar mă tem că ea riscă să ducă la restaurarea, sub alte forme, a partidului unic, la pierderea, poate definitivă, a şanselor României de a deveni o ţară cu adevărat democratică. Oricum, ţineţi minte seara de 23 ianuarie 1990. Seara aceasta s-ar putea să fie începutul sfîrşitului revoluţiei române. Iluziile au durat numai o lună.

Mai citeşte:
alte articole din presa românească a vremii la pagina Presa românească 1989-1990
Ion Iliescu, dizidenţă descoperită după 20 de ani
Iarăşi despre “dizidenţa” lui Iliescu şi pretinsa exclusivitate a Jurnalului Naţional
Un document care se cere publicat: Şedinţa organizaţiei PCR de la Editura Tehnică consacrată congresului al 14-lea
Scrisoarea pierdută a lui Iliescu şi observaţiile lui Tismăneanu
Proclamaţia de la Timişoara: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul securiştilor şi activiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”

 

5 Responses to “Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi””

  1. FRONTUL DEMOCRAT ROMAN INITIATOR A REVOLUTI ROMANE , I SA ALATURAT INTREG POPOR DIN ROMANIA SI SA RASTURNAT COMUNISMUL, VITORUL ROMANIEI DEPINDE DE CETATENII EI SEMNEAZA MIRICA A GHEORGHE.

  2. Paul Doru Chinezu Says:

    D.le mioc, SCUZE că mă adresez astfel dumneavoastră, dar SERGIU NICOLAESCU MERITĂ MĂCAR UN SPAŢIU DE … RĂSPUNS DIN PARTEA BĂNĂŢENILOR. S-A NĂSCUT LA TG.JIU, DAR S-A MATURIYAT ÎN TIMIŞOARA, UNDE A FĂCUT ŞI FACULTATEA. SĂ NU FIŢI RĂU, SĂ NU FIM RĂI; poate folosesc un cuvânt mare dar … A FOST APROAPE GENIU!!!
    Eu am lăcrimat şi poate mai lăcrimez, de ce ne părăsesc OAMENII MARI şi rămân liftele ???
    Oare DUMNEZEU ne-a părăsit ???
    TIMIŞORENII ŞI LUGOJENII au fost primii care au strigat: EXISTĂ DUMNEZEU !!!
    Şi-atunci ???????????????

    • mariusmioc Says:

      Găsiţi articole pe acest blog despre Sergiu Nicolaescu (activitatea sa legată de revoluţie, nu despre activitatea artistică). Faceţi căutare cu „Sergiu Nicolaescu” pe acest blog. Dar părerea mea despre rolul politic a lui Sergiu Nicolaescu la revoluţie şi după e proastă, am spus în anii ’90 că falsifică istoria revoluţiei şi îmi menţin părerea.

  3. Paul Doru Chinezu Says:

    …aici este şi durerea mea! SUNT SIGUR CĂ A DECEDAT FĂRĂ SĂ …OARECUM, SĂ CLARIFICE, SĂ NE SCOATĂ DIN ACEASTĂ CEAŢĂ, ACEASTĂ REVOLUŢIE. Faptul că tot a vorbit despre Timişoara, cred eu, ar fi un fel de DURERE a lui că …nuputea vorbi mai mult.
    La ora actuală, NOI cei cu certificate sau fără certificate, REVOLUŢIONARI, suntem sortiţi PIEIRII.
    NU MAI ESTE NEVOIE DE NOI !!!!!!!!!!!
    NICIODATĂ NU A FOST NEVOIE DE NOI , ATÂTA DOAR CĂ AM FOST MANEVRAŢI !!!
    CU TOŢII!!! SĂ NU SPUNĂ CAREVA CĂ NU ESTE AŞA.
    FAPTUL SĂ STAI PE UN TAB, SĂ STAI LA BALCON ( vezi Timişoara, Bucureşti, ca să nu spun Lugoj -21 decembrie 1989 -) şi să nu TRAGĂ NIMENI ÎN TINE ???
    Domnule … în rest …totul este tăcere şi îmi permit să adaug : va fi TĂCERE.
    Iar noi, încet încet vomfi asasinaţi printr-o fascinantă metodă :EUROPA !

  4. costume sexy Says:

    Oamenii sunt prea creduli si prea iau de bune stirile care apar. Cred ca au inceput sa faca economie de gandire


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s