Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Asociaţia „Victoria” (condusă de Lorin Fortuna) se împotriveşte unei străzi Sergiu Nicolaescu în Timişoara Ianuarie 18, 2013


Din partea asociaţiei „Victoria” condusă de Lorin Fortuna, am primit prin e-mail un comunicat. Ţinînd seama de rolul jucat de domnul Fortuna în revoluţie, cînd a fost conducătorul comitetului revoluţionar intitulat „Frontul Democratic Român” constituit în clădirea operei din Timişoara, consider oportun să reproduc mai jos punctul dumisale de vedere. Nu împărtăşesc toate opiniile din acest comunicat. Nu am timp de o analiză amănunţită a părerilor domnului Fortuna, dar îmi exprim dezacordul mai ales faţă de considerarea ca dată de început a revoluţiei a zilei de 20 decembrie 1989 (cînd s-a înfiinţat Frontul Democratic Român condus de Lorin Fortuna). Nu numai acum ci în fiecare an la Timişoara şedinţa festivă a consiliului local care aniversa începutul revoluţiei a avut loc pe 16 decembrie. Domnul Fortuna este şi membru în colegiul naţional al Institutului Revoluţiei Române condus de Ion Iliescu (linc), fiind coleg cu Sergiu Nicolaescu, pînă la moartea acestuia, în acest organism de conducere al IRR.

Către:
– Consiliul Local Timişoara
– Primăria orașului Timişoara
– Comisia pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare a Parlamentului României
– Ministerul Culturii şi Patrimoniului naţional
– Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989
– Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor
– Asociaţiile de participanţi autentici, cu merite deosebite, la realizarea Revoluţiei Române din decembrie 1989
– Mass-media
Comunicat
Cu privire la intenţia, exprimată, public, de către viceprimarul Dan Diaconu, al oraşului Timişoara
(reprezentant al Partidului Naţional Liberal – varianta post – 1989) de a pune în discuţia Comisiei de cultură, știință, învățământ, sănătate, protecție socială, turism, ecologie, sport și culte, din cadrul Consiliului Local Timişoara, propunerea de a da, unei străzi, din oraşul Timişoara, numele lui Sergiu Nicolaescu, recent decedat şi incinerat.
1. Ne-a surprins propunerea viceprimarului, menţionat anterior, în contextul în care respectivul viceprimar nu şi-a găsit timpul necesar şi, probabil, nici dispoziţia corespunzătoare de a participa, în data de 20.12.2012, la cea de a 23-a aniversare a RRD – 1989, în cadrul unei manifestări festive, organizată chiar în Sala de Consiliu a Primăriei, deşi, la manifestarea respectivă, a participat primarul oraşului, care a şi luat cuvântul, cinstind astfel, în mod specific şi oficial, aniversarea în cauză, iar data calendaristică de 20.12. a fost desemnată, ca dată anuală, de către Consiliul Local Timişoara (dar în componenţa anterioară actualului Consiliului Local), ca: Zi de importanţă locală, precum şi ca: Zi a Timişoarei, în care să se cinstească, oficial, la nivel local: Revoluţia Română din decembrie 1989 – RRD 1989.
2. În contextul menționat anterior, precizăm că manifestările în cauză se desfășurau inclusiv cu sprijin logistic din partea Primăriei oraşului Timişoara, şi au au fost anunţate, oficial, atât de către serviciul de relații publice al Primăriei, cât și de către asociația noastră, prin afişe corespunzătoare (în cadrul sistemului de afişaj, public, al Primăriei oraşului). Mai mult decât atât, viceprimarul respectiv, în a cărui atribuţiuni, de serviciu (din câte cunoaştem), sunt incluse şi manifestările culturale, de aniversare, a anunţat, printr-o funcţionară a Primăriei, abilitată, special, pentru a asista şi a ajuta, din partea Primăriei, la desfăşurarea manifestărilor aniversare a celei de a 23-a aniversări a RRD-1989, organizate în data de 20.12.2012, că Instituţia Primăriei va fi corespunzător reprezentată, inclusiv la mitingul aniversar, organizat în Piaţa Victoriei, între orele 16-17. În contextul expus anterior, trebuie să declarăm și, totodată, să reclamăm, public, faptul că viceprimarul Dan Diaconu nu doar că, pe de o parte, nu şi-a respectat promisiunea și datoria oficială, în sensul că nici el și nici un alt reprezentant, delegat al Primăriei, pentru a lua cuvântul, nu au fost prezenți în Piața Victoriei, la începerea mitingului, festiv, aniversar, desfăşurat sub denumirea tradițională: “Timișoara-primul oraș liber, în timpul RRD-1989”, dar, pe de altă parte a programat, chiar în perioada respectivă, în acealași loc, desfăşurarea unor repetiţii, preliminare, ale unei formaţii muzicale, angajată a evolua în deschiderea concertului ce urma a fi susținut de către formaţia Phoenix, pe aceeaşi scenă, în aceeaşi zi, dar la ora 19, concert prevăzut cu repetiţii preliminare (care urmau, însă, să înceapă abia la ora 17), împiedicând, astfel, desfăşurarea mitingului, tradiţional, aniversar, a RRD – 1989, aflat la cea de a 23-a ediţie.
3. În contextul expus anterior, nici nu ne mai miră faptul că acelaşi viceprimar a făcut, recent, public, anunţul menţionat anterior, referitor la intenţia de a acorda, oficial, numele defunctului Sergiu Nicolaescu, unei străzi din oraşul Timişoara, precum şi de a monta o placă comemorativă pe clădirea în care a locuit, cândva, în oraşul Timişoara, Sergiu Nicolaescu, împreună cu familia sa, într-o anumită perioadă temporară, din trecutul său.
4. Referitor la adevărata contribuţie a persoanei Sergiu Nicolaescu, în cadrul RRD – 1989, dorim să facem cunoscut că în conformitate cu rezultatele mai multor cercetări, efectuate, inclusiv, de către reprezentanţi ai asociaţiei noastre, precum şi de către alţi analişti (rezultate care au făcut şi obiectul unor dezbateri publice, în mass-media centrală, inclusiv în ultimele zile, cu prilejul încetării existenței sale fizice), au fost aduse, celui recent dispărut, pe lângă aprecieri și omagii (referitoare la activitatea sa cinematografică), și grave acuzaţii, referitoare la comportarea sa, în cadrul RRD-1989, motiv pentru care apreciem că propunerea viceprimarului Timişoarei, menţionată anterior, este, mai ales, pentru participanţii autentici, din Timişoara, cu merite deosebite, la înfăptuirea RRD – 1989, nu doar inoportună, ci şi de neacceptat. În contextul expus anterior, dorim să facem cunoscute, în cadrul acestei luări, publice, de atitudine, următoarele informaţii (care puteau fi cunoscute, în prealabil, de către viceprimarul Dan Diaconu, dacă ar fi considerat oportun ca, înainte de a-şi anunţa, public, intenţiile menţionate anterior, să consulte şi opinia asociaţiei noastre, precum şi a altor asociaţii, autentice și legal constituite, de participanţi la RRD – 1989):
4.1. Sergiu Nicolaescu nu a participat la acţiunile autentice, apreciate, ca atare, de către cunoscători, precum și ca fiind semnificative şi, mai ales, determinante, pentru RDD – 1989, în Bucureşti (exemple: transformarea în acţiune de protest, anti-ceauşist, a mitingului organizat de către fosta conducere comunistă, totalitară, în capitală, în data de 21.12.1989, în actuala Piaţă a Revoluţiei, prin care organizatorii au intenţionat, în principal, să condamne, public, ca: acţiuni huliganice, declanşarea revoltei timişorene, în data de 16.12.1989, şi, apoi, declanşarea a RDD – 1989, în data de 20.12.1989, la Timişoara, precum și pentru a-i declara, public, pe revoluţionarii timişoreni ca fiind huligani şi agenţi străini, infiltraţi, în mod subversiv, în ţară, pentru a o destabilize, precum şi, pentru a provoca o secesiune, teritorială, a Banatului, de România, dar, în realitate, pentru a motiva, în acest mod, inplicarea forţelor armate, ale ţării, în reprimarea, violentă, a manifestărilor de protest şi de revoltă, declanşate, la Timişoara, împotriva fostului regim comunist-totalitar.
4.2. Tot referitor la Sergiu Nicolaescu, menţionăm că, deşi a fost primul reprezentant al Consiliului Frontului Salvării Naţionale (C-FSN), care a venit, în vizită oficială, la Timişoara, imediat după preluarea, frauduloasă şi nelegitimă, din punct de vedere revoluţionar, a puterii în stat (de către aşa numitul: Consiliu al Frontului Salvării Naţionale – C-FSN), și a recunoscut, public, la vremea respectivă, faptul că declanşarea RRD-1989 s-a produs la Timişoara, în data de 20.12.1989, prin constituirea Frontului Democratic Roman – FDR, precum şi prin darea publicităţii a Proclamaţiei FDR, ca prim document, fundamental, al RRD – 1989 (afirmaţii pe care le-a inclus şi în unele dintre primele cărţi și publicații, referitoare la RRD – 1989, pe care le-a publicat, în calitate de autor, respectiv de intervievat), ulterior şi-a schimbat opiniile respective, publicându-le în cadrul altor cărţi şi publicaţii, în care susținea că RRD – 1989 s-a declanşat, la Bucureşti, abia cu ocazia constituirii C-FSN (în noaptea de 22.12.1989, în jurul orei 22:30), adică după căderea fostului regim comunist – totalitar, substituind, astfel, adevărata RRD – 1989, cu contrarevoluția reprezentată de bătălia, ocultă şi subversivă, declanşată pentru acapararea puterii în stat, după victoria RRD – 1989 (marcată prin fuga fostului dictator comunist, cu elicopterul, de pe acoperişul clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist Român: (CC-PCR), în data de 22.12.1989, cu puţin după ora 12 – ziua.
4.3. Tot referitor la comportarea duplicitară a lui celui recent decedat, în faza de preluare (în fapt: confiscare) a puterii în stat, în mod ocult şi subversiv, în opinia noastră, după victoria RRD-1989, de către
C-FSN (coordonat, de către anumite persoane, dintre care, apreciem că mai trebuie menţionate, alături de Sergiu Nicolaescu, mai ales: Ion Iliescu, Silviu Brucan, Nicolae Militaru ş.a.), trebuie să mai menționăm faptul că Sergiu Nicolaescu a încercat să determine mulţimea de revoluţionari, aflată în seara zilei de 22.12.1989, în sediul CC-PCR, precum şi în actuala Piaţă a Revoluţiei, din Bucureşti, să plece acasă (invocând o pretinsă amplasare a unei bombe, în respectiva clădire), pentru a permite, astfel, complotiştilor, din cadrul C-FSN, precum şi a celor din cadrul conducerii, de atunci, a Ministerului Apărării Naţionale (MApN), să acţioneze, neobstrucţionaţi, în realizarea complotului de confiscare a puterii în stat. Mai menționăm că, în cadrul aceluiași complot, pe care îl apreciem ca fiind: contra-revoluționar, s-a mai “remarcat“, în mod deosebit, în calitate de complice și coordonator militar: Victor Atanase Stănculescu, care a coordonat organizarea şi declanşarea, în data de 22.12.1989, în jurul orei 18:30, a farsei societale, oculte, cinice şi criminale, denumită: “atacul teroriştilor”, în scopul de a sprijini astfel, acțiunea de confiscare a puterii în stat, de către C-FSN, precum și de a prilejui complotiștilor, din cadrul C-FSN, ocazia de a se “legitima”, ca revoluționari autentici, și încă: cu merite deosebite. Precizăm că respectiva acţiune, ocultă, subversivă şi criminală, la nivel societal, a fost deconspirată, ulterior, de către mai mulţi analişti, avizați, ai evenimentelor oculte si subversive (contra-revoluționare), desfăşurate în cadrul RRD-1989, între care dorim să evidenţiem, în primul rând, pe generalul: Mircea Chelaru, care, însă, abia după trecerea a 20 de ani, de la producerea evenimentului în cauză, “eliberat” (conform propriei sale mărturisiri) de povara păstrării secretului militar(!), referitor la respectivul eveniment, a făcut dezvăluiri senzaţionale, dar şi edificatoare, în cadrul unei dezbateri publice, organizată de către Institutul Revoluţiei Române, din decembrie 1989, în legătură cu implicarea şi cu participarea unor trupe speciale, din cadrul Armatei Române (exemple: Reţeaua “K”, Reţeaua “R”, Batalionul 404, din Buzău, ş.a.), la realizarea și, mai ales, la mistificarea evenimentului în cauză, la care a participat şi preşedintele asociaţiei noastre, precum şi multe alte persoane, inclusiv foşti militari, de grad înalt, care nu au reacţionat la declaraţiile, în cauză, decât printr-o tăcere elocventă. Tot în acelaşi context, mai semnalăm că, în vreme ce Sergiu Nicolaescu solicita, insistent (dar și subversiv, în aprecierea noastră), în seara zilei de 22.12.1989, ca revoluţionarii aflaţi în clădirea CC-PCR, să părăsească, urgent, respectiva clădire (acţiunea respectivă fiind întregistrată pe casete TV, care au fost, apoi, difuzate public), în acelaşi timp şi în aceeaşi clădire, dar în alte parți (exemplu: în balconul CC-PCR), alţi revoluţionari, autentici (exemplu: Dumitru Dincă şi mai ales, apelurile dramatice ale lui Iosif Dan – secvenţa în cauză, fiind, de asemenea, înregistrată video şi difuzată, public, ulterior, de mai multe ori, cu diferite ocazii, de către mass-media), sesizând, probabil, declanşarea şi chiar derularea, de fapt, a unui complot de confiscare a puterii în stat, se străduiau, la rândul lor, prin apeluri dramatice, să determine mulţimea, aflată acolo, să nu părăsească nici clădirea şi nici Piaţa, în care se aflau, pe motivul că exista riscul să se piardă, tocmai în acele momente, tot ce se câştigase, până atunci, prin înfăptuirea RRD-1989 (cum, de altfel, din nenorocire pentru România, apreciem că s-a şi întâmplat).
5. Pentru a dovedi, cu probe corespunzătoare, rolul de ”regizor” ocult şi subversiv, pe care şi l-a asumat Sergiu Nicolaescu, în confiscarea puterii, în stat, după victoria RRD-1989, precizăm și faptul că respectivul “regizor” a realizat, la puţină vreme după revoluţie, filmul: “Punctul Zero”, în care, în mod deliberat, a falsificat şi mistificat procesul juridic (în realitate, o : farsă juridică) intentat fostului cuplu dictatorial: Nicolae şi Elena Ceauşescu, proces care, prin modul subversiv în care a fost organizat şi realizat, a provocat irosirea și deturnarea, în reproș, a unui imens val de simpatie, declanşat, la nivel internaţional, de către autentica RRD-1989. În cadrul aceluiaşi exemplu, prezentat anterior, apreciem că mai trebuie semnalat şi faptul că, în filmul respectiv, “regizorul” Sergiu Nicolaescu l-a prezentat pe coordonatorul şi, totodată (în aprecierea noastră), principalul vinovat de organizarea şi declanşarea complotului mistificator şi criminal, denumit, ulterior: “atacul teroriştilor”: Victor Atanase Stănculescu, ca pe un “salvator (!)” al RRD – 1989, care, chipurile, ar fi împiedicat desfășurarea unui complot, străin, ce urmărea răpirea cuplului dictatorial, în cauză (motivată ca dorită a fi realizată de către presupuşi agenţi ai unor grupări de interese străine, infiltrați, special, în România, în acest scop, proveniţi din state neprecizate, în film, dar previzionate ca fiind sovietice), pentru a “feri”, astfel, cuplu dictatorial, în cauză, de pericolul intentării unui proces, de drept, respectiv de pericolul unei investigaţii şi judecăţi juridice, corecte, când, tocmai farsa juridică, organizată de către C-FSN, cu complicitatea grupului de complotişti, din cadrul conducerii MApN, condus de către generalul (pe atunci) Victor Atanase Stănculescu (în prezent: soldat şi condamnat, juridic, definitiv, pentru ordonarea comiterii de crime în timpul RRD-1989), a urmărit, de fapt, asasinarea cuplului respectiv, ca urmare a desfăşurării respectivei farse juridice, în scopul de a le închide, definitiv, gura, celor două persoane, pentru a nu mai putea face declaraţii, publice, în cadrul unui, eventual, alt proces, corect realizat. Pe de altă parte, apreciem că asasinarea respectivă se urmărea a fi efectuată, inclusiv pentru a se ascunde, astfel, faptul că anumiţi complotişti doreau să ajungă în posesia unor fonduri financiare, precum şi a unor bunuri de valoare, aflate în proprietate personală, a cuplului în cauză (depuse, probabil, la bănci din străinătate), precum şi menţinerea, secretă, a jafului comis astfel. Menţionăm, în acelaşi context, că, atât la nivel intern, cât şi la nivel internaţional, mai mulţi analişti s-au pronunţat, în acest mod (invocând probabilitatea ca Nicolae Ceauşescu să fi fost, chiar torturat, în vederea obținerii respectivelor informații), și chiar să fi decedat, în urma presiunilor şi a torturilor la care a fost supus (cunoscându-se faptul că era grav bolnav de diabet şi dependent insulinic, iar în respectiv detenţie a refuzat să i se facă injecţiile necesare, cu insulină), fapt care, probabil, a determinat, pe asasini, să falsifice chiar episodul execuției, prin împuşcare, a cuplului în cauză. Astfel, potrivit tot unor analiști internaționali și autohtoni, a modului de desfășurare a execuţiei cuplului dictatorial, a fost împușcată, de fapt, doar soția dictatorului (efect semnalat prin sesizarea aspectului că sângele scurs, după impușcare, provenea doar de la soția dictatorului, iar dictatorul avea, deja, întipărită, pe față, paloarea specific cadavrerică, dovadă că decedase, cu mai multe ore, înainte de a fi și împușcat). Cele menţionate anterior motivează şi secretul în care s-a organizat şi desfăşurat farsa juridică, în urma căreia a fost asasinat fostul cuplu dictatorial, care (după cum s-a aflat ulterior) se afla, în stare de arest, încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989, în cadrul garnizoanei militare din Târgovişte, în timp ce anunţul, public şi oficial, privind desfăşurarea procesului şi respectiv a execuţiei cuplului dictatorial, au fost date publicităţii abia în seara datei de 25.12.1989, prin intermediul unei casete, apreciate ca trucate, inclusiv de către mass-media internaţională, în care episodul împuşcării cuplului dictatorial lipseşte, cu desăvârşire, fiind înlocuit doar cu zgomotul unor împuşcături, precum şi cu explicaţia, penibilă, şi de neacceptat, pentru cunoscători, că execuţia nu a putut fi filmată datorită descărcării bateriilor aparutului de filmat, fenomen care, în optica, specifică, a respectivilor mistificatori, a cauzat, însă, doar absența imaginii respective, dar nu şi a sunetului asociat.
6. Apreciem că nu putem încheia expunerea numeroaselor acţiuni falsificatoare şi mistificatoare, la care s-a pretat “regizorul” ocult şi subversiv al RRD-1989, care a fost Sergiu Nicolaescu, fără a menţiona şi faptul că nu şi-a asumat finalizarea şi publicarea Raportului de investigare a RRD-1989, efectuat de către Comisia senatorială a Parlamentului României, pe care a condus-o, şi că a menţinut, secrete, anumite aspecte ale investigaţiilor efectuate, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, a falsificat şi mistificat alte aspecte, de o asemenea manieră, încât alţi membri, componenţi, ai Comisiei în cauză (probabil neafiliaţi şi, astfel, neobedienţi, grupărilor de interese pe care le-a reprezentat şi promovat Sergiu Nicolaescu, atât în timpul desfăşurării RRD-1989, cât şi în timpul cât a funcţionat Comisia senatorială de invesigaţii a RRD-1989), au refuzat să şi-l asume, prin semnătura lor (referitor la varianta finală a Raportului, în cauză, propusă de către “regizorul” falsificator şi mistificator), optând pentru o variantă diferită de cea propusă, susținută și asumată, prin semnătură, de către Sergiu Nicolaescu, a Raportului respectiv. Referitor la evenimentele desfăşurate la Timişoara, în perioada 16-22.12.1989, până la victoria RRD-1989, precizăm (ca pe o ilustrare elocventă a modului în care a optat să investigheze Sergiu Nicolaescu) faptul că, în varianta Raportului pe care a dorit s-o impună şi celorlalţi membri ai Comisiei senatoriale, dar nu a reuşit, cauza declanşării, la Timişoara, a revoltei, în data de 16.12.1989 şi apoi a revoluţiei, în data de 20.12.1989, este menţionată, “oficial”, a consta în infiltrarea de agenţi iugoslavi, respectiv unguri, respectiv sovietici (ultimii fiind denumiţi, în raport, ca: roşii), adică exact “cauza” pe care s-au străduit s-o impună, în timpul desfăşurării RRD-1989, agenţii departamentului de filaj, al Securităţii, din Timişoara, precum şi “specialiştii” în culegere de informaţii, trimişi din Capitală, precum şi din alte oraşe (exemplu: Buzău, Batalionul 404), pentru a minimaliza rolul revoluţionarilor, timişoreni, autentici, pe de-o parte, precum şi pentru a justifica, pe de altă parte, implicarea trupelor MApN, în vederea reprimării protestatarilor, iar, din data de 20.12.1989, a revoluţionarilor, care şi-au asumat, în mod voluntar, riscul existențial al declanşării revoltei şi apoi al declanşării revoluţiei. Precizăm, în acest context că implicarea armatei regulate nu se putea efectua, legal (din câte cunoștem, în conformitate cu legislaţia existentă), atunci, decât în cazul în care ar fi fost justificată de o agresiune externă, care, eventual, să fie considerată şi declarată, la nivel oficial, ca fiind mascată în spatele unei aparente revolte populare. Pentru a ilustra mai complet şi mai sugestiv, contextul, menţionat anterior, recomandăm a se consulta, în arhiva postului de televiziune “România TV”, emisiunea în care fostul Procuror general al României: Doru Viorel Ursu, a prezentat respectivul Raport – varianta Sergiu Nicolaescu, despre care a precizat că i-a fost înmânat, chiar de către Sergiu Nicolaescu, cu recomandarea (elocventă, în aprecierea noastră), de a-l menţine secret, emisiunea în cauză fiind difuzată în perioada imediat următoare decesului lui Sergiu Nicolaescu. Precizăm, în încheiere, faptul că argumentele contrafăcute, referitoare la evenimentele care au avut loc, în orașul Timișoara, în cadrul RRD-1989, și care au fost, corespunzător, falsificate si mistificate, de către instituţiile de culegere de informaţii, ale fostului regim comunist-totalitar, deși existau și încă există, în cadrul instituțiilor respective, nu au fost luate, în considerare, nici la desfăşurarea procesului vinovaţilor pentru reprimarea violentă a protestatarilor şi respectiv a revoluţionarilor, din cadrul RRD-1989, tocmai la intervenția, expresă, cu privire la falsitatea, mistificarea şi subversitatea lor, efectuată de către mai mulţi revoluţionari autentici (dintre care, unii, au depus chiar, oficial, mărturie, în acest sens, inclusiv ca martori, în procesul respectiv). Însă, după trecerea unei perioade temporale corespunzătoare, constatăm, cu uimire dar și cu indignare, că respectivele „argumente” sunt luate, din nou, în considerare, de către reprezentanţii anumitor grupări de interese, oculte şi subversive, actuale, care doresc să demonstreze, cu orice preţ, că, de fapt, în România, în decembrie 1989, nu a avut loc o revoluţie ci doar o revoltă, de amploare, abil declanşată şi realizată de către agenţi specializaţi şi corespunzător „acoperiţi” ai unor „servicii” care au, prevăzute în mod ocult şi subversiv în „atribuţiile lor specifice”, inclusiv realizarea unor astfel de acţiuni, corespunzător mascate, în care implicarea respectivelor „servicii” să nu fie deconspirată decât atunci când vor considera oportun cei care dirijează, din „umbră”, activitatea şi implicarea societală, subversivă, a „serviciilor” în cauză. Probabil că, în acelaşi context, a fost boicotată şi aniversarea oficială a declanşării RRD-1989, la Timişoara, în data de 20.12.1989 (inclusiv de către instituţia Primăriei), fiind preferată data de 16.12.1989 (în care s-a declanşat doar revolta timişoreană, dar nu şi RRD-1989), dată în care s-a întrunit, în mod festiv, inclusiv Consiliul Local Timişoara, deşi, tot în cadrul Consiliului Local, s-a hotărât desemnarea ca: Zi de importanţă locală, precum şi ca: Zi a Timişoarei, în care să se aniverseze, în data de: 20.12, în mod oficial, RRD-1989, şi nu data de 16.12, în care a fost convocat respectivul Consliu Local la cea de-a 23-a aniversare a RRD-1989.

Preşedinte, Lorin Fortuna

Mai citeşte:
12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989 – mit sau realitate?
26 decembrie 1989: Frontul Democratic Român din Timişoara acceptă să se subordoneze FSN-ului
– La pagina Revoluţia din Timişoara în înregistrări audio-video găsiţi mai multe înregistrări audio făcute în decembrie 1989 în care se aud cuvîntări ţinute de Lorin Fortuna de la balconul Operei
– Emisiune televizată despre revoluţie din 1999, la care am participat alături de domnii Lorin Fortuna şi Sergiu Nicolaescu:

  1. Comisia Senatorială “Decembrie 1989″ a fost boicotată de revoluţionarii din Timişoara
  2. Au existat două momente ale acelor evenimente. Un moment al revoluţiei şi unul al loviturii de stat
  3. “M-aţi făcut caghebist. Susţineţi această idee?”. “Bineînţeles c-o susţin”
  4. Lovitura de stat e discutabilă, dar preluarea puterii de oameni care nu aveau nimic de a face cu revoluţia e o realitate
  5. Armata, luptînd cu teroriştii, n-a fost capabilă să prindă nici un terorist. Aceasta denotă o capacitate de luptă îngrijorător de scăzută a armatei române
  6. Nici un moment n-am crezut că revoluţia va învinge
  7. Era stabilit ca generalul Milea să preia puterea
  8. Există un mit al atotputerniciei securităţii. Eu unul n-am crezut în acest mit
  9. Cei care au fost împuşcaţi sau arestaţi la Timişoara sînt români. Nu avem nici un cetăţean străin printre ei
  10. Guvernanţi dispuşi să se menţină la putere dînd armatei ordin să tragă în români încă mai există
  11. Teroriştii respectivi, făcuţi ca să încerce o reabilitare falsă a armatei
  12. Armata n-a fost trimisă la graniţă, ci în mijlocul oraşului
  13. “Ceauşescu nu a murit la stîlpul de execuţie! Au tras într-un mort acolo!”. “E o legendă (…). Expertul acela francez la care vă referiţi era un laborator privat care au fugit în Spania fiindcă au fost prinşi cu escrocherii”
 

One Response to “Asociaţia „Victoria” (condusă de Lorin Fortuna) se împotriveşte unei străzi Sergiu Nicolaescu în Timişoara”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s