Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Parchetul respinge plîngerea mea împotriva rezoluţiei de NUP din cazul listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial Ianuarie 28, 2013


RespPlingPJS1_1Arătam într-un articol precedent că Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în cazul Adrian Viorel Nicolaescu pe motiv că lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial „nu a produs consecinţe juridice” (linc).

Precizez că la Poliţia Bucureşti s-a constituit un al doilea dosar penal referitor la Adrian Viorel Nicolaescu şi lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis, ca urmare a prezenţei pe această listă a numiţilor Olteanu Ilie şi Elefterie Lucian.

În şedinţa CPRD din 27 iunie 2012 s-a constatat că acestor două persoane li s-au acordat ilegal certificate de revoluţionar (vezi paginile 6-7 din procesul verbal – linc). Ca urmare am trimis poliţiei o completare la plîngerea penală iniţială legată de Adrian Viorel Nicolaescu, în care ceream ca, pe lîngă cazurile Oană Marin, Buzgău Pavel şi Suceavă Ion, să fie investigată şi includerea lui Olteanu şi Elefterie pe lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial. Nu ştiam în momentul respectiv că plîngerea mea iniţială primise NUP, motiv pentru care pentru noua plîngere s-a constituit un dosar penal separat. Consider că pentru o corectă administrare a justiţiei e nevoie de conexarea acestor cazuri într-un singur dosar.

Am făcut aşadar o plîngere împotriva rezoluţiei de NUP din dosarul iniţial. Reproduc fragmente din argumentarea plîngerii mele:

Către
Prim procurorul Parchetului de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti
Referitor la: Dosar 3714/P/2011

Subsemnatul, MIOC MARIUS REMUS (…) formulez următoarea

PLÎNGERE
împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror Niţă Oana Raluca în 22 august 2012 în dosar 3714/P/2011

cerîndu-vă să infirmaţi rezoluţia respectivă, să reluaţi [cercetările] administrînd şi dovezile cerute de mine care n-au fost administrate, să se conexeze dosarul cu dosarul făcut pentru alte două cazuri de eliberare ilegală de certificate de revoluţionar (Olteanu Ilie şi Elefterie Lucian) – lucru cerut de mine prin scrisoare adresată Poliţiei Bucureşti în 23 iulie 2012 şi despre care v-am informat prin scrisoarea primită de dv. în 12 noiembrie 2012.

ÎN FAPT:
Prin rezoluţia din 22 august 2012 dispusă de procuror Niţă Oana Raluca (…) se dispune neînceperea urmăririi penale cu privire la reclamaţia mea legată de lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010, invocîndu-se art. 10 lit. a CPP, adică „fapta nu există”.

Neştiind că deja se dispusese rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale cu privire la plîngerea mea, vă adresasem o scrisoare (primită la parchet în 12 noiembrie 2012) în care reiteram solicitarea făcută anterior către Poliţia Bucureşti, de a se conexa la dosarul 3714/P/2011 şi plîngerile legate de alte două cazuri de eliberări ilegale de certificate de revoluţionar apărute în acelaşi Monitor Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 şi avînd acelaşi făptuitor – Adrian Viorel Nicolaescu (care atît în 2010 cît şi în prezent este conducător al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor; se vede că schimbările de guvern n-au importanţă, domnul Victor Ponta după ce a făcut declaraţii publice despre „mii de revoluţionari falşi făcuţi de PDL”, păstrează la conducerea SSPR persoana care a dat cele mai multe certificate de revoluţionar în timpul guvernării PDL; distrugerea prestigiului revoluţionarilor prin eliberarea de certificate de revoluţionar unor persoane neîndreptăţite pare un scop al tuturor guvernărilor, indiferent de orientarea politică). În aceeaşi scrisoare vă informam că numitul Oană Marin, una din persoanele incluse greşit în Monitorul oficial 467 bis, a pierdut în 31 octombrie 2012 procesul cu SSPR de la Curtea de Apel Bucureşti prin care cerea să i se redea certificatul de revoluţionar (dosar 3761/2/2011).

În urma admiterii plîngerii mele vă solicit să conexaţi la dosar 3714/P/2011 şi dosarul cu completările la plîngerea penală înregistrat la poliţia Bucureşti în 23 iulie 2012. Cercetarea dosarului astfel completat cer să fie încredinţată altui procuror decît cel care s-a antepronunţat.

Rezoluţia procuroarei Niţă Oana Raluca pretinde că „fapta nu există” (art. 10 lit. a cpp), ceea ce e o absurditate, căci s-a dovedit că fapta – publicarea în Monitorul Oficial a listei revoluţionarilor cu certificate preschimbate conform legii 341/2004 de către numitul Nicolaescu Adrian Viorel – există. Monitorul oficial respectiv a fost depus la dosar – atunci cum se poate pretinde că fapta nu există?

În referatul alcătuit de comisar şef Voicu Marian se vorbeşte că „nu sînt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunilor reclamate a fi comise de către Nicolaescu Adrian Viorel”. Ar fi vorba deci de o confuzie (lipsă de profesionalism?) a procuroarei Niţă Oana Raluca între art. 10 lit. d cpp şi art. 10 lit. a cpp.

În plîngerea mea iniţială am cerut investigarea numitului Nicolaescu Adrian Viorel pentru următoarele infracţiuni posibil săvîrşite cu prilejul tipăririi listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010:
– fals în acte publice
– abuz în serviciu împotriva intereselor obşteşti
– abuz în serviciu împotriva intereselor personale
– neglijenţă în serviciu cu consecinţe grave

În ordinul 114 al conducătorului SSPR Adrian Viorel Nicolaescu, publicat în Monitorul Oficial 467 şi 467 bis din 7 iulie 2010, se spune: „Se certifică lista finală cuprinzînd persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii recunostinţei…”.

În urma cercetărilor efectuate în această cauză s-a constatat, conform referatului comisarului şef Voicu Marian, că lui Suceavă Ion nu i s-a eliberat niciodată noul tip de certificat, iar pentru Oană Marin s-a tipărit iniţial un certificat cu date greşite, care a fost anulat, iar apoi, după ce s-a tipărit un nou certificat cu date corecte, acesta n-a mai fost eliberat. Într-un act public din Monitorul Oficial s-a certificat o stare de fapt neconformă cu realitatea – anume că lui Suceavă Ion şi Oană Marin li s-ar fi eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii recunoştiinţei. Nu înseamnă asta fals în acte publice?

Dacă cumva comisarul Voicu a greşit, iar lui Suceavă Ion şi Oană Marin li s-au eliberat certificatele, înseamnă că e fals în acte publice adresa SSPR nr. 18/5738/05.05.2010 (aflată la dosar) prin care Nicolaescu Adrian Viorel îmi comunică mie personal că Oană Marin şi Suceavă Ion nu au intrat în posesia certificatelor. Deci cel puţin unul din cele 2 documente – Ordinul 114 al SSPR publicat în Monitorul Oficial 467 bis din 07.07.2010 sau adresa nr. 18/5738/05.05.2010, este un fals.

Este necontestat că trimiterea listei respective pentru tipărire la Monitorul oficial a fost făcută de conducătorul SSPR de la acea vreme, NICOLAESCU ADRIAN VIOREL, acest lucru făcîndu-l în cadrul obligaţiilor sale de serviciu. În calitate de semnatar al respectivei liste şi de conducător al instituţiei avea obligaţia şi posibilitatea să verifice ca lista respectivă să fie corectă, adică să cuprindă persoanele care într-adevăr au dreptul la preschimbarea certificatelor de revoluţionar conform legii 341/2004. Invocarea unei „erori a bazei de date electronice” nu poate fi o scuză în acest caz, fiindcă era anume obligaţia conducătorului SSPR să se asigure că baza de date electronică este corectă. Cel puţin în cazurile particulare Oană Marin şi Suceavă Ion în care eu personal am sesizat SSPR în 21.04.2010 (adică puţin înainte de publicarea listei finale din Monitorul oficial) că nu se încadrează în prevederile legale de preschimbare a certificatului, era obligaţia conducătorului SSPR să ia măsuri de corectare a bazei de date electronice. A nu face acest lucru se numeşte cel puţin neglijenţă în serviciu. Este neîndoielnic că Nicolaescu Adrian Viorel a luat cunoştiinţă personal de sesizarea mea, căci el iscăleşte răspunsul care mi-a fost adresat în 5 mai 2010, răspuns depus de mine alături de plîngerea iniţială.

Similar, în cazul Buzgău Pavel, după emiterea decretului prezidenţial din 15.04.2010 era obligaţia conducătorului SSPR să dispună corectarea bazei de date electronice în acest caz particular. Dacă n-a făcut-o sînt întrunite cel puţin elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu.

Lista revoluţionarilor din Monitorul oficial 467 bis nu este un act mărunt, fără importanţă. Este vorba de un act oficial de maximă importanţă, care sintetizează activitatea SSPR din 6 ani. Iniţial, legea 341/2004 prevedea un termen de 6 luni pentru depunerea dosarelor cu scopul preschimbării certificatelor. Ulterior, au existat nu mai puţin de 8 prorogări ale acestui termen, şi anume: OUG 133/2004, Legea 37/2005 aprobă cu modificări OUG 133/2004 acordînd o altă prelungire, OUG 182/2005, OUG 132/2006, OG 1/2008, Legea 47/2009 de aprobare cu modificări a OG 1/2008 (aceeaşi tehnică legislativă: întîi se dă o ordonanţă pentru prorogarea termenelor, iar prin legea de aprobare a ordonanţei termenele se mai prelungesc o dată), OUG 84/2009 şi Legea 391/2009. Dacă tot s-a prelungit termenul de analizare a dosarelor de la 6 luni la 6 ani, era timp suficient pentru verificări temeinice, astfel încît să se elimine orice erori din baza de date electronică care sînt invocate acum ca pretext pentru neînceperea urmăririi penale. Baza de date electronică nu e ceva căzut din cer, ci e alcătuită de oameni concreţi, care sînt plătiţi să introducă date corecte. Cine a greşit la introducerea, întreţinerea sau verificarea bazei de date electronice, chiar presupunînd că nu e vorba de şpagă, e vinovat cel puţin de neglijenţă în serviciu.

Amintesc totodată că la data publicării listei finale în Monitorul Oficial (7 iulie 2010) Adrian Viorel Nicolaescu nu era nou în fruntea SSPR, deci nu poate invoca faptul că a moştenit de la predecesorii săi o bază de date cu greşeli pe care n-a avut timp s-o verifice şi corecteze. El conducea instituţia încă din 29 octombrie 2009 (vezi Monitorul oficial nr. 737/2009) deci a avut timp berechet să verifice baza de date electronică înaintea importantului act reprezentat de publicarea listei finale a revoluţionarilor în Monitorul Oficial, singurul act pe care Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari are dreptul să-l publice în Monitorul Oficial.

Am lucrat şi eu în funcţii manageriale, e adevărat că în sistemul privat, nu la stat. Regula de bază pentru toţi cei cu funcţii de conducere era: poţi delega sarcini, nu responsabilităţi. În calitate de conducător al SSPR, Adrian Viorel Nicolaescu are întreaga responsabilitate pentru actele emise de instituţie pe care le semnează, indiferent cine din angajaţii instituţiei l-au ajutat la întocmirea actelor.

Se mai afirmă în Referatul comisarului Voicu Marian că „simpla menţionare a numelor celor trei pe Lista finală” [din Monitorul oficial] „nu a produs consecinţe juridice”.

(…) Consecinţe ale publicării listei finale a revoluţionarilor în Monitorul Oficial au existat, cel puţin sub aspectul terfelirii imaginii revoluţionarilor în opinia publică şi a daunelor morale suferite de mine. Remarc că rezoluţia nu pomeneşte nimic despre cererea mea de daune morale – ceea ce este o altă dovadă a netemeiniciei acesteia, (…) deci motiv de infirmare.

Cînd e vorba de un act publicat în Monitorul Oficial, orice cetăţean îl poate invoca şi nu se poate şti cine, cînd, unde şi în ce împrejurări a invocat respectivul act şi ce urmări juridice a avut aceasta. Prezumţia firească pentru actele publicate în Monitorul Oficial este că au produs consecinţe juridice, nu că n-au produs. Monitorul Oficial nu e gazeta de perete a şcolii! De pildă, eu presupun că lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial a fost folosită de factori de decizie pentru estimarea necesarului bugetar legat de acordarea drepturilor pentru revoluţionari prevăzute de legea 341/2004, ceea ce a avut efecte juridice în ceea ce priveşte legislaţia legată de drepturile revoluţionarilor. Cer să se trimită Ministerului de Finanţe o adresă prin care acesta să fie obligat să precizeze dacă la întocmirea estimărilor pentru bugetul de stat sau al asigurărilor sociale de stat a fost vreodată luată în calcul lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010.

Însuşi acest dosar penal este o urmare juridică a listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial. Dacă eu nu vedeam că prin ceea ce a publicat în Monitorul Oficial, Adrian Viorel Nicolaescu certifică lucruri care vin în contradicţie cu ceea ce mă informase pe mine personal prin scrisoare oficială, nu făceam plîngerea penală. Am depus la dosar Monitorul Oficial 467 bis pe care-l aveam şi ca să-mi rămînă şi mie un exemplar al listei revoluţionarilor, am rugat un cunoscut bucureştean să mai cumpere un exemplar de Monitor Oficial, motiv pentru care am cheltuit 85,26 lei. Alătur bonul fiscal spre dovadă. Alţi bani am cheltuit cu corespondenţa cu parchetul sau Poliţia legată de acest dosar – alătur un decont al cheltuielilor care cer să-mi fie returnate (…). Cum poate doamna procuror să considere că n-au existat urmări juridice ale publicării cu greşeli a listei revoluţionarilor în Monitorul Oficial, cînd eu personal am cheltuit bani ca urmare a greşelilor din acea listă? Dovedesc cu decontul de cheltuieli ataşat aceste urmări juridice.

Afirmaţia despre lipsa de consecinţe juridice se bizuie doar pe declaraţiile unor angajaţi ai cuibului infracţional SSPR, fără a se efectua verificările cerute de mine prin plîngerea iniţială. Am cerut acolo, printre „documente de obţinut de organele de anchetă”:
– Pentru persoanele la care se stabileşte că au primit nelegal titlul de revoluţionar, trebuie cercetat la Casa Naţională de Pensii şi la Casele Judeţene de Pensii din localităţile de domiciliu dacă au primit indemnizaţii conform legii 341/2004 şi în ce valoare.
– Pentru aceleaşi persoane trebuie cercetat la SSPR, CFR, Metrorex şi primăriile din localităţile de domiciliu ce alte avantaje au mai primit conform legii 341/2004.
În doi ani de zile cît a trecut de la formularea plîngerii mele penale aceste verificări simple nu au fost făcute, dar nici nu mi s-a comunicat vreodată că cererea mea de probatoriu a fost respinsă!

Consider foarte probabil ca şi în prezent prezenţa numelor greşite din Monitorul oficial să producă efecte juridice. Conform art. 5 alin. 3 din legea 341/2004, noul tip de certificat eliberat conform legii 341/2004 este „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi”. De pildă, dacă Buzgău Pavel n-a înapoiat certificatul de revoluţionar (niciunde în cursul anchetei nu a reieşit că acesta ar fi înapoiat certificatul) el şi în prezent poate să se folosească de certificat în faţa diverselor autorităţi. Nimeni din cadrul diferitelor autorităţi nu stă să caute acul în carul cu fîn din colecţia de Monitoare Oficiale ca să observe că a existat un decret prezidenţial prin care s-a retras titlul de revoluţionar lui Buzgău Pavel, iar dacă totuşi, prin exces de zel, se verifică vreun Monitor oficial, acela este exact cel cu lista finală a revoluţionarilor despre care e vorba în acest dosar. În general, prezentarea certificatului conform legii 341/2004 sau a unei copii legalizate după certificat e suficientă pentru ca orice autoritate să acorde drepturile din Legea 341/2004.

Chiar dacă cineva ar remarca că în 15 aprilie 2010 lui Buzgău i s-a retras titlul, acesta poate invoca că ulterior cazul său a fost reanalizat şi în 7 iulie 2010 SSPR a constatat că titlul său e valabil, Monitorul cu lista finală din 7 iulie 2010 fiind ulterior decretului prezidenţial de retragere a titlurilor.

Aşadar, înainte de a afirma că publicarea în Monitorul Oficial nu a avut consecinţe juridice trebuie întrebat la (… – enumerare a diverselor instituţii din Arad care ar trebui întrebate despre posibile drepturi de care ar fi beneficiat Buzgău Pavel)

În cazul în care vreunul din aceste răspunsuri indică că au existat urmări juridice ale prezenţei lui Buzgău Pavel pe lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis cer inculparea pentru favorizarea infractorului a funcţionarilor din SSPR care au pretins că aceste urmări juridice n-au existat.

Similar cu cazul Buzgău Pavel trebuie tratat cazul lui Oană Marin (…), cu excepţia faptului că cererile trebuie adresate autorităţilor locale corespunzătoare din Bucureşti, nu din Arad (…). Precizez că în cazul Oană Marin SSPR a suferit o dureroasă victorie în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti. Deşi reprezentantul SSPR de la proces a făcut eforturi să piardă procesul, concretizate prin opoziţia la administrarea probatoriului propus de mine (cu succes, eu avînd acolo doar statut de „intervenient în sprijinul SSPR”, orice probatoriu propus de mine şi neagreat de SSPR a fost respins) şi neprezentarea în instanţă cînd s-a judecat efectiv cauza (fără rezultat, fiindcă am fost eu prezent acolo şi am putut să-mi ţin pledoaria), în 31 octombrie 2012 SSPR a cîştigat procesul cu Oană.

Legat de cazul Oană Marin, este de remarcat că toate demersurile SSPR pentru retragerea titlului acestuia au început abia DUPĂ data de 27.08.2010 cînd a fost înregistrată la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plîngerea mea împotriva conducătorului SSPR Nicolaescu Adrian Viorel. Apreciez că dacă n-ar fi existat plîngerea mea penală, SSPR n-ar fi întreprins nimic pentru anularea certificatului acestuia. Această acţiune tardivă, făcută doar cu „sula-n coaste”, nu poate însemna că publicarea lui Oană pe lista revoluţionarilor cu certificate preschimbate n-a avut urmări juridice, mai ales că demersurile SSPR şi anularea titlului de luptător în revoluţie pentru Oană s-au făcut ulterior publicării listei din Monitorul Oficial.

Apreciez ca mincinoasă afirmaţia din referatul comisarului şef Voicu Marian precum că Comisia din cadrul SSPR a propus anularea certificatului lui Oană Marin la data de 20.10.2010, deoarece din documentele depuse de SSPR la procesul cu Marin Oană, documente la care am avut acces datorită calităţii mele de intervenient în acel proces, abia în 19.11.2010, dată la care Nicolaescu Adrian Viorel era în concediu de odihnă, Comisia SSPR a luat în discuţie anularea certificatului lui Oană. Alătur copie după procesul verbal al comisiei SSPR, depus de SSPR la dosar 3761/2/2011 al Curţii de Apel Bucureşti.

În cazul Suceavă Ion este posibil ca acesta să nu fi beneficiat de includerea sa în lista din Monitorul Oficial, fiindcă Suceavă însuşi a renunţat la titlul de revoluţionar, dar acest fapt trebuie verificat, nu se pot da rezoluţii ale parchetului pe bază de presupuneri.

În cazul în care se consideră că nu publicarea în Monitorul oficial este fapta care a avut urmări juridice, cer să se constate că a avut urmări juridice fapta de a emite şi elibera persoanelor respective certificatele de revoluţionari, cît şi întîrzierea în întreprinderea demersurilor pentru anularea respectivelor certificate, ceea ce justifică reţinerea cel puţin a infracţiunii de neglijenţă în serviciu. Considerînd cu îngăduinţă că Nicolaescu Adrian Viorel nu putea depista toate neregulile făcute în SSPR chiar din prima zi în care a fost numit în fruntea instituţiei (29 octombrie 2009), avea în mod cert obligaţia să le depisteze pînă la data de 7 iulie 2010, cînd a dispus publicarea listei în Monitorul oficial. Nimeni nu l-a silit să se grăbească cu publicarea. În cazurile Oană Marin şi Suceavă Ion nu există nici o scuză pentru Nicolaescu Adrian pentru întîrzierea demersurilor de anulare a certificatelor după 5 mai 2010, cînd iscăleşte răspunsul către mine care arată că a luat personal cunoştiinţă despre aceste cazuri. În cazul Buzgău, nu există scuză pentru întîrzierea recuperării certificatului eliberat acestuia după 15.04.2010, cînd a fost emis decretul prezidenţial de retragere a titlului. Apreciez ca foarte posibil ca în cazul Buzgău şi în prezent certificatul să se afle în posesia domnului Buzgău şi să producă efecte juridice (nelegale, dar reale).

Legat de celelalte 37 de cazuri este mincinoasă afirmaţia comisarului şef Voicu Marian că în perioada 2004-2008 SSPR a amînat acordarea avizului. Nu SSPR ci Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie (CPRD) este cea care a refuzat acordarea avizului. Scriam în plîngerea iniţială:
„Nu am avut timp să verific toate aceste cazuri, preschimbarea certificatelor ar putea fi rezultatul reanalizării cererilor persoanelor respective după schimbarea componenţei CPRD (este cert cazul lui Victor Socaciu, care în 2009 a devenit el însuşi membru CPRD), dar mi se pare ciudat că o proporţie atît de mare dintre cei stabiliţi (în unanimitate) ca neavînd dosarele în regulă în septembrie 2008 să obţină totuşi certificatele. Cred că se impune verificarea acestor cazuri, atît pentru aspectul formal dacă dosarele respective au avut acordul CPRD pentru preschimbare, cît şi pentru a vedea dacă nu cumva Raymond Luca, preşedintele CPRD, a iscălit vreun certificat fără ca acesta să fi primit avizul CPRD”.

Mă aşteptam ca organele de anchetă să ia la puricat procesele verbale ale CPRD ulterioare datei de 9 septembrie 2008 (cînd respectivele dosare fuseseră respinse) şi anterioare publicării listei din Monitorul Oficial (7 iulie 2010). Pentru fiecare din cele 36 cazuri (37 minus cazul Victor Socaciu, la care eu însumi am indicat că a obţinut avizul CPRD) aşteptam să se stabilească la care şedinţă CPRD anume s-a avizat favorabil preschimbarea certificatului. Dovedirea faptului că dosarele respective au avut avizul CPRD pentru preschimbare se face cu procesul verbal al şedinţei CPRD în care s-a aprobat preschimbarea, nu cu declaraţii ale unor persoane din SSPR sau CPRD. Ştiu, e ceva de muncă, cred că vreo 2 zile pline de lucru pentru un anchetator, dar în doi ani de „anchetă” mă aşteptam ca această muncă să fie făcută. Dacă nu s-au obţinut chiar de la CPRD procesele verbale ale şedinţelor CPRD ulterioare lui 9 septembrie 2008 (ceea ce eu am cerut în plîngerea iniţială, şi nu mi s-a comunicat că mi s-ar fi respins probatoriul), aceste procese verbale se găsesc şi pe internet, pe saitul Camerei Deputaţilor.

Anul 2008: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.lista?idc=17&an=2008 (5 procese verbale de verificat)
Anul 2009: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.lista?idc=17&an=2009 (29 procese verbale de verificat)
Anul 2010: http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_com.lista?idc=17&an=2010 (18 procese verbale de verificat).

Respectivele procese verbale pot fi disponibile şi în partea mai puţin răspîndită a Monitorului Oficial unde se publică lucrările comisiilor parlamentare.

Deci, măcar pentru lămurirea aspectului formal al existenţei unui aviz favorabil al CPRD în aceste 36 de cazuri, cer ca organele de anchetă să stabilească la fiecare caz în parte data şedinţei CPRD în care s-a dat avizul favorabil.

Cazurile Olteanu Ilie şi Elefterie Lucian au fost expuse de mine în scrisoarea pe care aţi primit-o în 12 noiembrie 2012. Nu mai repet cele expuse acolo, ataşez doar confirmarea de primire a scrisorii, şi vă cer conexarea la acest dosar a dosarului deja făcut de Poliţia Bucureşti (din 23 iulie 2012) referitor la aceste 2 persoane.

Alătur acestei plîngeri:
– Decont cheltuieli făcute de mine ca urmare a greşelilor din „lista finală cuprinzînd persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii recunostinţei…” publicată în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 cu chitanţele şi bonurile fiscale aferente. Decontul constituie o dovadă că greşelile din respectiva listă au avut urmări juridice.
– Copie confirmare de primire (din 12 noiembrie 2012) a scrisorii expediată de mine cu completarea la plîngerea penală.
– Copie plic poştal cu data primirii de către mine a rezoluţiei dv. (dovada încadrării în termen pentru contestarea rezoluţiei)
– Proces verbal nr. 18/13995/19.11.2010 al SSPR în care s-a discutat anularea certificatului lui Oană Marin – dovadă că abia atunci (cînd A.V. Nicolaescu era în concediu) a acţionat SSPR în acest scop. Dovadă a imputabilei întîrzieri cu care s-a acţionat în acest caz.

Reclamant
Marius Remus MIOC

RespPlingPJS1_2Am primit recent următorul răspuns:

REZOLUŢIE
10.01.2013

Prim-procuror BAN CRISTIAN MIHAI din cadrul Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti,
Examinînd plîngerea formulată de petentul Mioc Marius Remus împotriva soluţiei pronunţate în dosarul 3714/P/2011,

EXPUN URMĂTOARELE

La data de 07.12.2012, la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 s-a înregistrat plîngerea formulată de petentul Mioc Marius Remus împotriva rezoluţiei nr. 3714/P/2011 din data de 22.08.2012 dispuse de această unitate de parchet.

Prin rezoluţia nr. 3714/P/2011 din data de 22.08.2012 s-a dispus, potrivit dispoziţiilor art. 228 alin. 6 C.p.p. rap. la art. 10 alin. 1 lit. a C.p.p., neînceperea urmăririi penale faţă de Nicolaescu Adrian Viorel sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor prev. de art. 288 Cp, art. 246 Cp, art. 248 Cp şi art. 249 Cp.

În fapt, reţinem următoarele:

La data de 15.02.2011 a fost înregistrată plîngerea penală formulată de Mioc Marius Remus împotriva numitului Nicolaescu Adrian Viorel, secretar general la SSPR, sub aspectul săvîrşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi neglijenţă în serviciu, conform disjungerii dispuse de parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 927/P/2010.

În motivarea plîngerii reclamantul a arătat că lista finală publicată în M.O. 467 bis / 07.07.2010 cuprinzînd persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate preschimbate conform prevederilor Legii 341/2004 apar persoane care nu se încadrează în prevederile legale pentru a primi titlul de revoluţionar, astfel că eliberarea acestor certificate contravine prevederilor art. 8 din Legea 341/2004.

Prin rezoluţia nr. 3714/P/2011 din data de 22.08.2012 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Nicolaescu Adrian Viorel, reţinîndu-se că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existenţa infracţiunilor sesizate.

În plîngerea împotriva soluţiei, petentul Mioc Marius Remus a reiterat aspectele arătate în plîngerea penală, susţinînd că plîngerea sa nu a fost analizată temeinic, că includerea persoanelor respective în lista finală publicată în Monitorul Oficial a produs efecte juridice, determinîndu-l să formuleze prezenta plîngere penală şi că procurorul nu s-a pronunţat cu privire la daunele morale solicitate.

În urma examinării dosarului nr. 3714/P/2011 al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1, a soluţiei dispuse şi a plîngerii formulate de petentul Mioc Marius Remus, apreciem că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare, soluţia atacată fiind legală şi temeinică.

Astfel, din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoanelor indicate de către petent în plîngere, respectiv Oană Marin, Suceavă Ion şi Buzgău Pavel, nu le-au fost preschimbate certificatele de revoluţionari, dispunîndu-se anularea titlurilor de luptători pentru victoria revoluţiei acordate anterior. Avînd în vedere că din analiza conţinutului plîngerii a rezultat că aceasta se referă la faptul că aceste persoane nu erau îndreptăţite să beneficieze de prevederile Legii 341/2004, ţinînd cont de rezultatele actelor premergătoare efectuate, în mod corect s-a concluzionat că faptele nu există, includerea în mod eronat a acestor persoane în lista publicată în Monitorul Oficial neavînd nici o relevanţă în pronunţarea acestei soluţii, ci constituind un punct de plecare al anchetei. De altfel, SSPR a comunicat că menţionarea acestor persoane ca beneficiari ai preschimbării certificatelor este o eroare materială, iar publicarea acestei liste nu produce consecinţe juridice. Faptul că petentul, în urma publicării listei, s-a văzut nevoit să formuleze prezenta plîngere penală şi a efectuat anumite cheltuieli în vederea depunerii acesteia nu constituie consecinţe juridice, în accepţiunea legii penale.

RespPlingPJS1_3De asemenea, avînd în vedere că s-a pronunţat o soluţie de netrimitere în judecată, existînd un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, în mod corect procurorul nu s-a pronunţat cu privire la latura civilă şi nici nu a sesizat instanţa de judecată în acest sens.

Faţă de cele expuse mai sus,
În temeiul disp. art. 275-278 C.p.p.,

DISPUN

Respingerea ca neîntemeiată a plîngerii formulate de petentul Mioc Marius Remus împotriva rezoluţiei nr. 3714/P/2011 din data de 22.08.2012 a Parchetului de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Soluţia se comunică.
Cheltuielile judiciare rămîn în sarcina statului

PRIM-PROCUROR
Ban Cristian Mihai

Mai citeşte:
Cauza privind lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis a fost declinată către Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
Efectul Adrian Viorel Nicolaescu + Raymond Luca asupra preschimbării certificatelor
Mărieş: Munca lui Raymond Luca şi Adrian Viorel Nicolaescu într-un an o depăşeşte pe a celorlalţi în 5 ani
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul oficial „nu a produs consecinţe juridice”

 

5 Responses to “Parchetul respinge plîngerea mea împotriva rezoluţiei de NUP din cazul listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial”

  1. Plangerea dvs impotriva solutiei de NUP este si tardiva. Plangerea se face in 20 de zile, ori la dumneavoastra, din august in decembrie e mult mai mult.

    • mariusmioc Says:

      În august 2012 e datată rezoluţia procuroarei Niţă, dar eu nu fusesem informat despre această rezoluţie, habar n-aveam de ea. Am făcut plîngere împotriva rezoluţiei procuroarei Niţă abia după ce aceasta mi-a fost comunicată. De menţionat că dosarul datează din 2010, cînd a fost prima mea sesizare către parchet.

  2. Da, dar plangerea dumneavoastra a fost in termen? Adica in cele 20 de zile de cand ati aflat solutia?

  3. Tudor Raneti Says:

    V-am dat exemplu de facut dosar penal oligofrenului Cristian Mihai Ban la adresa http://www.antena3.ro/forum/sinteza-zilei-f12/procuror-general-psihopat-mitomaniac-cristian-mihai-ban-pcab-t23565.html Daca dai in google „cristian mihai ban” gasesti pe primul loc acelasi link. Psihopatul mitomaniac Cristian Mihai Ban are in prezent 6 dosare penale pe tot atatea infractiuni, si va mai avea 3 cel putin in viitorul imediat, precum le voi face si publice. Mafia magistratilor nu mai e de mult un zvon, e dovedit nu o data, ci tocmai de fiecare data, cu fiecare dosar penal pe care le fac magistratilor mafioti dovedind si acest aspect pe langa infractiunile pe care acestia le comit in flagrant, adica mai ales asociati la savarsirea de infractiuni intre ei, inhaitati intr-o organizatie criminala


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s