Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Judecarea recursului în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS, programată de Înalta Curte în 16 septembrie 2014 ianuarie 8, 2013


Judecarea recursului în procesul dintre mine şi Gregorian Bivolaru împotriva lui Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS, referitor la colaborarea cu securitatea a domnului Gelu Voican Voiculescu, va începe la aproximativ 2 ani după ce s-a dat sentinţa primei instanţe – Curtea de Apel Bucureşti. Anume, de pe saitul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie aflu că începerea judecării recursului a fost fixată pentru 16 septembrie 2014 (linc). (more…)

 

Chicago Tribune, 21 decembrie 1989: „Estimările cu privire la victime au crescut zilnic începînd de duminică. Nici o confirmare independentă n-a fost posibilă” ianuarie 7, 2013


ChicagoTrib21dec89_1ChicagoTrib21dec89_2

Prezint cititorilor acestui blog un alt articol din presa internaţională din perioada revoluţiei, apărut în „Chicago Tribune” din 21 decembrie 1989.

România a declarat stare de urgenţă

Viena. Miercuri România a declarat starea de urgenţă în regiunea vestică din jurul Timişorii, unde forţele de securitate e posibil să fi omorît mii de persoane în operaţiunea de zdrobire a protestelor antiguvernamentale. (more…)

 

Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier ianuarie 4, 2013


Regizorul Sergiu Nicolaescu a murit în 3 ianuarie, la vîrsta de 82 de ani (linc).

Pe acest blog m-am referit în repetate rînduri la activităţile legate de revoluţie ale răposatului regizor.
Vezi:
Polemica cu Sergiu Nicolaescu, legată de raportul Comisiei Senatoriale „Decembrie 1989” pe care o condusese
Recenzie la cartea lui Sergiu Nicolaescu “Revoluţia, începutul adevărului” (Editura Topaz 1995)
Boicotarea comisiei senatoriale “Decembrie 1989″ de către Asociaţia “17 Decembrie”
Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12 PCR, cu intervenţia lui Pîrvulescu
Sergiu Nicolaescu: Ieşiţi în stradă, români! Veniţi aici la Televiziune! Bucureştiul are 2 milioane, 1 milion să fie aici! TVR 22 decembrie 1989 (video dispărut de pe youtube dar transcrierea discursului lui Sergiu Nicolaescu se poate vedea pe blogul meu)

În decembrie 1996, cînd Ion Iliescu pierduse alegerile, am participat la o emisiune TV despre revoluţie la postul Antena 1, alături de Sergiu Nicolaescu, Radu Tinu şi istoricul Florin Constantiniu. Reiau acea emisiune, pe care am mai prezentat-o pe acest blog (vezi Sergiu Nicolaescu nervos), dînd însă acuma şi transcrierea. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele de acum.

Transcrierea înregistrării: (more…)

 

Octavian Paler – Iluziile au durat numai o lună. „Dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului. A fost răsturnată … de către popor, ieşit spontan pe străzi” ianuarie 2, 2013


Articol al răposatului Octavian Paler, publicat iniţial în „România Liberă” din 25 ianuarie 1990 (linc). Puterea FSN-istă mai fusese contestată şi pînă atunci (vezi 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu – linc şi manifestaţiile din 12 ianuarie 1990), dar acum era prima dată cînd un ziar important precum era „România Liberă” (cred că avea 1 milion de exemplare tiraj, la vremea aceea lumea fiind foarte interesată de ziare) contesta făţiş noua putere. Articolul a contribuit la pregătirea manifestaţiei anti-FSN din 28 ianuarie 1990, care a fost urmată de contramanifestaţia din 29 ianuarie şi apoi de înlocuirea CFSN cu CPUN. În contrast cu teoriile actuale care acuză FSN-ul că ar fi complotat pentru răsturnarea lui Ceauşescu, articolul lui Octavian Paler susţine că „dictatura a fost răsturnată fără participarea Frontului”. La fel ca în Proclamaţia de la Timişoara care va urma în martie 1990, contestarea FSN se bizuie pe ideea lipsei de implicare a liderilor FSN-işti în răsturnarea lui Ceauşescu. În căutare de legitimitate, liderii FSN-işti vor lansa apoi legendele despre pretinsa lor conspiraţie anticeauşistă, legende pe care încearcă să le impună în conştiinţa publică şi prin intermediul Institutului Revoluţiei condus de Ion Iliescu.

În 1945, cînd s-a format Guvernul Groza, aveam optsprezece ani şi-mi era silă de politică. Îmi trăiam sfîrşitul adolescenţei, retras printre cărţi, fără să înţeleg prea bine ce se petrecea. În ianuarie 1990, înţeleg, din nefericire, că povestea riscă să se repete, că acestei mult prea încercate ţări i se poate refuza din nou viitorul. Atunci, în 1945, ceea ce a decis a fost pumnul lui Vişinski. Acum al cărui pumn a căzut în balanţă? O vom şti, probabil, cîndva. Marţi seara, o seară neagră pentru mine, am fost tentat să mă retrag iarăşi printre cărţile mele. Ce rost are? mi-am zis. Lumea aceasta nu e făcută pentru idealişti. Dacă nu dau curs acestei tentaţii, sau nu-i dau încă, e din pricină că revoluţia română a spulberat şi limitele singurătăţii mele. M-a scos în stradă. M-a obligat să merg în Piaţa Universităţii, să mă ruşinez de prejudecăţile mele, să mă uit la tinerii care înfruntau acolo gloanţele şi să mă întreb: cum am putut, Doamne, să cred că sîntem un popor condamnat să rabde? Cum am putut să cred că tinerii din România n-au nici un ideal? Din păcate, am avut dreptate să mă tem în ultimele săptămîni de ceea ce se semnaliza din culise. Marţi seara am avut confirmarea. Am urmărit consternat reportajul transmis de televiziune de la şedinţa Consiliului Frontului Salvării Naţionale. Consternat nu numai de decizia Frontului de a se prezenta în alegeri, ci şi de modul în care s-a adoptat această decizie; prin ridicare de mîini, de parcă era vorba de o hotărîre oarecare. În plus, senzaţia, extrem de angoasantă, care mă urmărea, era că totul avea ceva din aerul şedinţelor fostului partid comunist. A fost pentru mine, mărturisesc, seara spulberării iluziilor. Acum, în ce mă priveşte, înclin să cred că acţiunea de delapidare a revoluţiei a ieşit din culise, intrînd în faza ei oficială. Şi cui să reproşez această teribilă dezamăgire? Adevărul e că unii dintre liderii Frontului au declarat demult, încă de la 31 decembrie, cînd nici un partid nu era înregistrat legal, că Frontul intră în campanie electorală! E vina noastră, că n-am fost atenţi, că ne-am lăsat derutaţi de declaraţiile altor lideri ai aceluiaşi Front, care ne asigurau – de ce oare? – că nu vor să candideze, că înţeleg caracterul provizoriu al „mişcării” din care fac parte. (more…)

 

2012 in review (raport făcut automat de Wordpress) ianuarie 1, 2013

Filed under: Uncategorized — mariusmioc @ 12:29 am

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

About 55,000 tourists visit Liechtenstein every year. This blog was viewed about 330,000 times in 2012. If it were Liechtenstein, it would take about 6 years for that many people to see it. Your blog had more visits than a small country in Europe!

Click aici pentru a vedea raportul complet.