Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mircea Munteanu: Noi dovezi despre criza din 1989 din România. Ministerul de Externe al RSR: „În cazul în care veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva” Februarie 25, 2013


Traduc articolul lui Mircea Munteanu apărut pe saitul centrului de studii Woodrow Wilson din Washington (linc). Articolul respectiv a fost citat de Larry Watts în cartea „Fereşte-mă Doamne de prieteni” ca o dovadă a invaziei sovietice care s-ar fi înregistrat în decembrie 1989. Aceste afirmaţii ale lui Larry Watts le-am analizat în articolul „Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts” (linc).

Noi dovezi despre criza din 1989 din România

Documente româneşti recent publicate de CWHIP (Proiectul de cercetare istorică despre războiul rece) aruncă o lumină nouă despre faptul cum, în decembrie 1989, dramaticul dar în cea mai mare parte paşnicul colaps al regimurilor comuniste din Estul Europei a ajuns la un crescendo violent prin răstunrarea şi execuţia dictatorului român Nicolae Ceauşescu. După victoria în alegeri a Solidarităţii în Polonia, moartea autorităţii comuniste în Ungaria, căderea lui Erich Honecker, un prieten apropiat şi aliat a lui Ceauşescu, şi, în final, înlăturarea lui Todor Jivkov din Bulgaria, România rămăsese ultimul bastion stalinist din Estul Europei. Spre marea surpriză a tuturor, totuşi, în mijlocul lui decembrie, o explozie a nemulţumirii populare legată de acţiunile securităţii la Timişoara, a dărîmat rapid regimul Ceauşescu, ducînd la înlăturarea şi executarea dictatorului.

CWIHP a documentat anterior din surse ruseşti cum, confruntată cu tulburările violente din România, adminsitraţia americană a încercat să provoace intervenţia sovietică în favoarea opoziţiei. În Ajunul Crăciunului, 24 decembrie 1989, cu Moscova la vreo 8 ore înainte de Washington, ambasadorul american Jack Matlock s-a dus la ministerul sovietic de externe şi s-a întîlnit cu adjunctul ministrului de externe I. P. Aboimov. Conform documentelor sovietice, mesajul transmis de Matlock – deşi învăluit în limbaj diplomatic – echivala cu o invitaţie pentru sovietici de a interveni în România. Documentele ruseşti au înregistrat că Matlock, aparent conform instrucţiunilor de la Washington, „a întrebat: ce ar face URSS dacă un apel corespunzător va veni de la Front [de opoziţie]? El ne-a lăsat să înţelegem că în actualele împrejurări implicarea militară a Uniunii Sovietice în afacerile româneşti n-ar fi privită în contextul ‘doctrinei Brejnev’. Respingînd ‘orice amestec în afacerile interne ale altor state’, Aboimov – referindu-se probabil la invazia americană în Panama care era în desfăşurare – a spus în schimb că ‘partea americană poate considera că doctrina Brejnev este acum a lor, ca un dar al nostru” (vezi Thomas Blanton, “When did the Cold War End” in CWIHP Bulletin #10, (March 1998) pag. 184-191).

Documentele româneşti devenite disponibile, obţinute de istoricii români Vasile Preda şi Mihai Retegan, aduc la lumină reacţia sovietică la evenimentele din Timişoara şi Bucureşti prin perspectiva ambasadorului romn de la Moscova, Ion Bucur. Telegramele sale, acum desecretizate, ilustrează atitudinea izolată şi paranoică a regimului Ceauşescu la apogeul crizei sale finale.

Evenimentele din decembrie 1989 din România au început, destul de neobservabil, cu încercarea de mutare a preotului calvinist, etnic ungur, Laszlo Tokes, de la parohia sa din Timişoara. Încercările eşuate ale miliţiei şi securităţii, de a-l muta pe preot din casa sa au înfuriat populaţia locală. Neţinînd seamă de aşa numitul „conflict istoric” dintre unguri şi români în zona de graniţă, populaţia Timişorii s-a unit pentru a rezista împreună la abuzurile regimului.

Reacţia lui Ceauşescu a fost o explozie bruscă. Aruncînd vina pe „agenturile de spionaj străine” pentru instigarea „huliganilor”, a poruncit miliţiei, securităţii, gărzilor patriotice şi armatei să folosească toată forţa necesară pentru a reprima provocarea crescîndă la ordinea socialistă. Reprimarea a provocat peste 70 de morţi numai în primele cîteva zile; sute au fost răniţi. Însă în 20 decembrie a devenit limpede că revolta populară nu poate fi înăbuşită fără a provoca pierderi masive, o operaţiune pe care armata nu a vrut să o întreprindă în timp ce Ceauşescu era plecat din ţară. După ce armata s-a retras în cazărmi în 20 decembrie, oraşul a fost declarat „liber” de demonstranţi.

Ceauşescu s-a întors din vizita sa în Iran în 20 decembrie şi imediat a convocat o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al PCR. El a cerut organizarea unei manifestaţii în Bucureşti pentru a arăta susţinerea muncitorilor bucureşteni pentru politica sa. Demonstraţia s-a dovedit o gravă greşeală. Nemulţumirile populaţiei ajunseseră la apogeu. Manifestaţia a degenerat repede în haos şi a izbucnit în manifestaţie anti-Ceauşescu. Reprimarea violentă a revoltei din Bucureşti a fost asemănătoare cu cea din Timişoara. Statisticile oficiale pomenesc despre 162 de morţi (73 în Timisoara, 48 în Bucureşti şi 41 în restul ţării) şi 1107 răniţi (din care 604 numai în Bucureşti). Securitatea, miliţia şi armata au deschis focul asupra populaţiei în Piaţa Universităţii şi în apropiere de Piaţa Romană.

Documentele următoare arată încercările regimului românesc de a păstra taina asupra evenimentelor care aveau loc în România – inclusiv faţă de înstrăinatul aliat sovietic. De la restricţiile impuse turiştilor ruşi în România începînd cu 18 decembrie (documentul 1) la cererile făcute de ambasada română de la Moscova către conducerea sovietică ca să oprească presa sovietică de la publicarea informaţiilor despre „pretinsele evenimente” avînd loc în Timişoara, Cluj, şi, mai tîrziu, Bucureşti (documentele 4 şi 5), Bucureştiul a încercat să limiteze paguba adusă imaginii de stabilitate a regimului.

(Au fost zvonuri persistente, în timpul şi după evenimentele din decembrie 1989 [numai după, în timpul evenimentelor teoria cu numeroşii agenţi sovietici nu fusese încă formulată], că KGB-ul sovietic a trimis numeroşi agenţi în România în decembrie 1989. Unele relatări acuză KGB că a încercat să destabilizeze regimul în timp ce altele îl acuză că a încercat să-l sprijine. Cel mai probabil amîndouă aceste opinii sînt exagerate. În timp ce e limpede că KGB-ul a încercat să obţină informaţii despre evenimente, este improbabil că a încercat să intervină în oricare din direcţii în desfăşurarea evenimentelor. Cel mai probabil e că închiderea graniţelor cu URSS, dar şi cu Ungaria şi Iugoslavia, a afectat numeroase persoane în tranzit prin teritoriul românesc)

Speriat că informaţiile despre evenimentele care aveau loc în România vor păta imaginea lui Ceauşescu de „lider mondial”, Minsiterul Afacerilor Externe a instruit ambasadele române să nu răspundă întrebărilor despre „pretinsele” evenimente şi a pretins că toate acţiunile guvernului român erau legitime în virtutea suveranităţii sale (documentul nr. 2).

Documentele prezintă deasemeni imaginea unui regim agăţîndu-se de nişte fire de paie, acuzînd chiar şi foşti aliaţi de conspiraţie şi crezînd că izolarea îi va asigura supravieţuirea. Isteria de lungă durată a lui Ceauşescu despre maşinaţiunile „agenturilor străine de spionaj” – şi neîncrederea sa crescîndă faţă de liderul sovietic Mihail Gorbaciov – au ajuns la noi culmi în acuzaţia sa că tulburările din România au fost folosite de ţările Tratatului de la Varşovia pentru a-l îndepărta de la putere, insinuare considerată de Aboimov ca simplă „nebunie” (documentele 5 şi 7). După cum arată conversaţiile americano-sovietice, situaţia a fost chiar contrară.

[În continuare textul documentelor. Nu am tradus iar în română textele traduse în engleză de Mircea Munteanu, ci reproduc originalul românesc al documentelor după cartea domnilor Dumitru Preda şi Mihai Retegan – „Principiul dominoului”, editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti 2000, pag. 448-449, 456, 474-478, 481-482 şi 484-485]

Documentul 1

Telegramă de la Ambasada română din Moscova către Ministerul de Externe (Bucureşti)
18 decembrie 1989 ora 12:35

Tovarăşului Ion Stoian, membru supleant al Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, ministru al afacerilor externe

1. Am reţinut ordinul dumneavoastră (comunicat cu telegrama nr. 20/016 750 din 17 decembrie a.c.) şi ne vom conforma dispoziţiilor primite.

Am luat măsuri de aplicare a indicaţiilor, atît de către secţia consulară a ambasadei cît şi de Consulatul General de la Kiev.

Informăm, totodată, că şeful agenţiei TAROM [din Moscova] a primit, de asemenea, pe linia sa, unele dispoziţii privind modul de a acţiona în ce priveşte transportul cetăţenilor străini spre ţara noastră.

2. Dat fiind improtanţa problemei şi specificul activităţii pe linie de vize şi paşapoarte în raport cu cetăţenii sovietici, semnalăm următoarele aspecte, în legătură cu care rugăm dispuneţi să ni se transmită urgent indicaţiile dumneavoastră:

A. Începînd din dimineaţa zilei de 18 decembrie a.c., cetăţeni sovietici au început să facă apeluri telefonice la ambasadă, de la punctele de frontieră cu România, semnalînd că sînt sute de maşini cărora nu li se permite intrarea în ţara noastră şi anticipăm că autorităţile sovietice vor solicita explicaţii în legătură cu decizia luată. Rugăm să ni se transmită orientări asupra modului cum trebuie să procedăm într-o astfel de situaţie.

B. În mod continuu, la Secţia consulară s-au acordat vize de tranzit pentru evreii din URSS, care au aprobare să se stabilească în Israel, precum şi pentru studenţii străini care învaţă în URSS. Întrucît şeful reprezentanţei TAROM a primit orientarea de a continua traficul de tranzit în mod normal, rugăm să ni se comunice clarificări asupra modului cum acţionăm în astfel de cazuri.

C. Avînd în vedere numărul mare de cetăţeni români cu domiciliul în URSS, care obişnuiesc în perioada sărbătorilor de iarnă să se deplaseze în ţara noastră, rugăm să se indice dacă acestora li se poate acorda viză.

D. Pentru deplasarea în ţara noastră a cetăţenilor sovietici în interes de serviciu, dispoziţiile primite pe linie TAROM sînt ca cei în cauză să prezinte confirmarea scrisă de la partenerii români.

Rugăm dispuneţi să se comunice dacă trebuie să infromăm partea sovietică cu această problemă, pentru a-şi lua măsurile necesare, ştiut fiind că delegaţiile oficiale sovietice folosesc, pentru deplasarea la Bucureşti, zborurile AEROFLOT [agenţie aviatică sovietică] şi nu există control asupra planificării unor astfel de călătorii.

O situaţie similară se crează şi în legătură cu cetăţenii sovietici, posesori de paşapoarte simple, care au primit viză română anterior ordinului şi care se pot deplasa în România cu cursa AEROFLOT.

E. Rugăm ca Departamentul Aviaţiei Civile să transmită de urgenţă instrucţiuni reprezentantului TAROM, privind modul concret în care trebuie să se implice în legătură cu cursa de miercuri, 20 decembrie a.c., privind definitivarea listei pasagerilor, în îmbarcarea lor în avion.

Menţionăm că lista pasagerilor parvine reprezentantului TAROM fără specificarea scopului călătoriei cetăţenilor străini cu bilete emise de AEROFLOT sau alte companii.

Ion Bucur [ambasadorul român la Moscova în 1989]

Documentul 2

Nota Ministerului Afacerilor Externe [către toate ambasadele]
19 decembrie 1989

Tovarăşe şef de misiune

În cazul în care, în cadrul contactelor de lucru, veţi fi întrebat (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebat) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva. După un astfel de răspuns scurt, şi fără a vă lăsa antrenat în prelungirea discuţiei pe această temă, veţi prezenta în mod ferm următoarele:

Respingem cu hotărîre orice încercări de amestec în treburile interne ale României, stat liber şi independent, orice încercare de nesocotire a atributelor fundamentale ale independenţei şi suveranităţii noastre naţionale, de atentare la interesele securităţii ţării, de încălcare a ordinii şi legilor ei. În România se vor întreprinde măsuri ferme împotriva unor astfel de încercări, împotriva  oricăror acţiuni provocatoare şi diversioniste, iniţiate de cercuri reacţionare, antiromâneşti, de serviciile speciale şi oficinele de spionaj din străinătate. Statul socialist, societatea noastră nu vor tolera, în nici o împrejurare, lezarea intereselor lor vitale, a prevederilor Constituţiei ţării şi vor lua măsurile necesare pentru respectarea cu stricteţe a legalităţii, a ordinii de drept, fără de care nu ar fi posibilă desfăşurarea normală a activităţilor în toate sferele societăţii sale. Nimănui, indiferent cine ar fi, nu-i este îngăduit să încalce legile ţării, fără a suporta consecinţele actelor sale. Instruiţi toţi colaboratorii pentru a acţiona în strictă conformitate cu indicaţia de mai sus. Informaţi imediat despre orice discuţie pe care o aveţi în legătură cu cele de mai sus.

Aurel Duma [secretar de stat în MAE]

Documentul 3

Telegramă de la Ambasada Română din Moscova către Ministerul Afacerilor Externe
21 decembrie 1989, ora 7,35

Tovarăşului ministru Ion Stoian,
Tovarăşului Constantin Oancea, adjunct al ministrului,
DR I [Direcţia Relaţii 1 – ţări socialiste]

La 20 decembrie 1989, în cadrul unei convorbiri cu G. N. Gorinovici, şeful Direcţiei Generale a ţărilor socialiste din Europa, am exprimat profunda nemulţumire în legătură cu modul deformat şi tendenţios în care mijloacele de informare în masă sovietice prezintă evenimentele de la Timişoara. Am menţionat că materialele publicate sau transmise de Radioteleviziune nu au la bază informaţii veridice, ci surse neoficiale, particulare. Multe referiri se fac la ştiri transmise de agenţia ungară MTI, care are o atitudine duşmănoasă faţă de România. Am menţionat că V. M. Kulistikov, redactor şef adjunct al revistei „Novoe Vremia”, într-un interviu acordat staţiei de radio „Svoboda”, a exprimat păreri inadmisibile la adresa României. Am atras atenţia asupra faptului că televiziunea sovietică, în cursul zilei de 19 decembrie a.c., a găsit de cuviinţă să transmită, de 4 ori, grupări de ştiri pe tema situaţiei din Timişoara şi din România, în general.

Am arătat că asemenea materiale nu contribuie la dezvoltarea relaţiilor de prietenie româno-sovietice şi nu pot fi interpretate altfel decît ca un amestec inadmisibil în treburile noastre interne. Am rugat ca partea sovietică să ia măsuri pentru oprirea acestei campanii neprieteneşti la adresa ţării noastre, precum şi pentru prevenirea unor eventuale acţiuni în faţa ambasadei noastre. Gorinovici a spus că va informa conducerea MAE al URSS. Despre cele comunicate, a exprimat părerea că în URSS nu se desfăşoară o campanie neprietenească împotriva României, susţinînd că „organele de informare în masă sovietice au fost nevoite să dea unele infromaţii pe această temă, pentru a contrabalansa ştirile care parvin din Occident în URSS pe calea undelor. Trecerea sub tăcere ar duce la iritarea publicului sovietic”. În continuare, a prezentat cunoscutele puncte de vedere sovietice privind pluralitatea părerilor şi ideilor care se exprimă în ultimul timp în URSS, în contextul informării tot mai largi a opiniei publice despre evenimentele din lume.

Ion Bucur

Documentul 4

Raportul Ambasadei României la Moscova către Ministerul Afacerilor Externe
21 decembrie 1989, ora 8,00

Tovarăşului Ion Stoian, membru supleant al CPEx al CC al PCR, ministrul afacerilor externe
Tovarăşului Constantin Oancea, adjunct al ministrului,
DR I,

În seara zilei de 20 decembrie a.c., am fost invitat în audienţă de I.P. Aboimov, adjunct al ministrului afacerilor externe al URSS, care mi-a transmis următoarele:

1. În mijloacele de informare în masă sovietice au apărut ştiri în legătură cu unele evenimente cu unele evenimente care ar fi avut loc în România, cu deosebire în Timişoara. Este adevărat că unele materiale publicate sînt bazate, în principal, pe surse din străinătate. Este evident că mijloacele de informare în masă au nevoie de unele surse pe baza cărora să informeze opinia publică. În afară de aceasta, în cadrul întîlnirilor cu ziariştii străini, părţii sovietice i-au fost adresate mai multe cereri de a-şi prezenta atitudinea faţă de faptele care au fost relatate de diverse agenţii şi organe de presă privind România. De asemenea, în timpul vizitelor sale recente la Bruxelles şi Londra, E. Şevardnadze [ministrul de externe sovietic] a fost solicitat să-şi spună părerea în acest sens. La Londra, după încheierea covorbirilor oficiale, ministrului de externe sovietic i-a fost greu să o convingă pe M. Thatcher că nu trebuie să se răspundă la întrebările ziariştilor referitoare la evenimentele care ar fi avut loc în România. Conducerea MAE este infromată că un interes faţă de această problemă se manifestă şi în cadrul lucrărilor celui de al II-lea Congres al deputaţilor poporului [parlamentul sovietic] de la Moscova. Au fost transmise indicaţii ambasadorului URSS la Bucureşti să se adreseze părţii române pentru a obţine informaţii din surse autorizate despre conţinutul evenimentelor respective, care să confirme sau să infirme cele difuzate de agenţiile de presă străine. Pînă în prezent ambasada sovietică nu a fost în măsură să obţină şi să transmită asemenea informaţii.

De asemenea, partea sovietică adresează şi pe această cale, rugămintea ca partea română să prezinte o informare, măcar cu caracter închis, despre ceea ce are loc în realitate în România. Ea este profund interesată să primească informaţii cît mai complete. În caz contrar, va fi foarte greu să se asigura o îndrumare corespunzătoare a mijloacelor de informare în masă sovietice, cu care şi aşa se întîmpină multe dificultăţi. Există teama că, în legătură cu cele relatate de presă despre evenimentele care ar fi avut loc în România, unii depuitaţi din Congres să ceară ca acesta să reacţioneze într-un fel la cele întîmplate. MAE a pregătit pentru Congres o informare, în care se menţionează că nu dispune de date oficiale, dar este posibil ca acest argument să nu reziste prea mult. Potrivit informaţiilor existente la MAE, Congresul deputaţilor urmează să adopte o declaraţie în legătură cu acţiunea militară a SUA în Panama.

Desigur, între aceste două situaţii nu există nici o legătură. În cazul Panamei, este vorba de o intervenţie militară străină, iar în cazul României evenimentele au un caracter intern. I. P. Aboimov a repetat rugămintea ca, în spiritul raporturilor existente între cele două ţări, partea română să transmită o informare despre situaţia reală existentă, pentru orientarea conducerii sovietice.

2. La MAE al URSS s-au primit sesizări potrivit cărora graniţa sovieto-română ar fi fost parţial închisă pentru cetăţenii sovietici, îndeosebi turişti. Despre această situaţie, partea sovietică nu a fost informată în prealabil, o asemenea măsură constituind o surpriză. Partea sovietică nu dramatizează situaţia, dar menţionează că aceasta produce unele dificultăţi din partea turiştilor care au plătit călătoria şi şi-au planificat din timp concediile etc.

3. Faţă de cele de mai sus, am menţionat că, desigur, asupra celor de mai sus voi onforma în ţară.

Totodată, am exprimat nemulţumirea pentru faptul că presa şi radioteleviziunea sovietică au preluat şi au difuzat ştiri despre ţara noastră provenind de la agenţii de presă străine, care prezintă deformat şi duşmănos situaţia din România. Am prezentat exemple concrete de ştiri, apărute în ziarele „Izvestia”, „Pravda”, „Komsomolskaia Pravda”, „Krasnaia Zvezda”, care au fost preluate după agenţia maghiară MTI, cunoscută pentru atitudinea duşmănoasă faţă de ţara noastră, ca şi după agenţii de presă occidentale. Am menţionat, în context, că partea română nu a solicitat părţii sovietice să o informeze despre evenimentele din Gruzia sau din Nagornîi Karabah şi nici nu a publicat ştiri provenite din surse occidentale, considerînd că este vorba de probleme strict interne ale URSS.

Mi-am exprimat, de asemenea, nemulţumirea că unii corespondenţi sovietici la Bucureşti, inclusv cel al TASS, au transmis materiale din surse neoficiale, care conţin aprecieri neconforme cu realitatea şi crează la cititorii sovietici o imagine falsă despre situaţia din ţara noastră. Am subliniat că astfel de practici nu sînt de natură să contribuie la întărirea relaţiilor dintre popoarele noastre, ci dimpotrivă aduc daune serioase acestora. Am atras atenţia adjunctului de ministru sovietic, în termeni fermi, că o acţiune a Congresului deputaţilor privind aşa zisele evenimente din România ar constitui un act fără precedent în relaţiile dintre ţările noastre şi că el ar putea aduce daune serioase acestor relaţii.

La întrebarea lui I. P. Aboimov, am relatat elementele comunicate de dumneavoastră în legătură cu cazul preotului Laszlo Tokes, menţionînd că acestea nu au caracter oficial. Am prezentat, de asemenea, cu fermitate hotărîrea României de a respinge orice încercări de amestec în treburile interne şi de a întreprinde măsuri hotărîte împotriva oricăror acţiuni provocatoare şi diversioniste iniţiate de cercuri reacţionare, antiromâneşti, de serviciile speciale şi oficinele de spionaj străine. În legătură cu problema turismului, am menţionat că nu dispun de o comunicare oficială privind închiderea frontierei sovieto-române. Am arătat, totodată, că au fost adoptate unele măsuri temporare privind limitarea accesului unor grupuri de turişti străini, din considerente legate de dificultăţile de asigurare a hotelurilor şi a condiţiilor corespunzătoare. Aceste măsuri nu afectează călătoriile în interes de serviciu şi nici pe cele în tranzit. Am invocat faptul că şi partea sovietică a introdus, în anumite perioade, restricţii privind călătoriile turiştilor români pe anumite rute (Armenia, Gruzia), fapt ce a provocat nemulţumirea acestora.

4. Convorbirea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, contructivă.

Ion Bucur

Documentul 5

Comunicarea Ambasadei române de la Moscova către Ministerul Afacerilor Externe
21 decembrie 1989, ora 14,00

Tovarăşului Ion Stoian, ministrul afacerilor externe

1. La 21 decembrie 1989, orela 12,00, i-am făcut o vizită lui I. P. Aboimov, adjunct al ministrului afacerilor externe al URSS, căruia i-am prezentat pe larg cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Republicii Socialiste România, rostită la 20 decembrie a.c. la posturile de radio şi televiziune. I. P. Aboimov nu a făcut comentarii pe marginea cuvîntării. El a adresat rugămintea să primească infromaţii asupra următoarelor aspecte:
Dacă la Timişoara au fost victime omeneşti şi care este acum situaţia în acest oraş.

2. Aboimov a arătat că, în cadrul primirii din 19 decembrie a.c. a însărcinatului cu afaceri A.I. al URSS la Bucureşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a exprimat nemulţumirea faţă de declaraţiile oficiale sovietice în legătură cu evenimentele de la Timişoara, apreciind că acestea sînt rezultatul unor acţiuni planificate din timp în cadrul Tratatului de la Varşovia. El a menţionat că persoane oficiale la Bucureşti au declarat ambasadorilor unor ţări socialiste că ar exista date din care rezultă că URSS ar intenţiona să intervină militar în România.

În ceea ce priveşte pretinse declaraţii oficiale, probabil se are înv edere un răspuns al tovarăşului E. Şevardnadze, ministrul afacerilor externe al URSS, la o întrebare a unui corespondent occidental, în timp ce se afla la Bruxelles, dacă în cursul evenimentelor de la Timişoara s-a folosit forţa şi dacă sînt victime. Tovarăşul Şevardnadze a răspuns: „Nu dispun de date, dar dacă au fost victime eu îmi exprim regretul”. Aboimov a precizat că, dacă într-adevăr sînt victime, consideră că a fost o reacţie normală. Interlocutorul a subliniat că E. Şevardnadze nu a făcut nici o altă declaraţie specială la Bruxelles. În legătură cu afirmaţiile că aceste evenimente ar fi fost planificate de Tratatul de la Varşovia şi îndeosebi cele în privinţa intenţiilor URSS, Aboimov a arătat că personal şi în mod preliminar le califică ca „declaraţii neîntemeiate care nu corespund realităţii şi stîrnesc nedumerire”. Este puţin probabil că cineva poate crede aşa ceva. „Asemenea acuzaţii – a subliniat Aboimov – au un caracter aşa de grav, încît ele necesită o examinare cu mare atenţie”.

El a amintit că la baza relaţiilor URSS cu alte state, inclusiv cu România, sînt situate principiile egalităţii depline, respectului reciproc şi neintervenţia în treburile interne.

Ion Bucur

Documentul 6

Nota Ambasadei României la Moscova către Ministerul Afacerilor Externe
22 decembrie 1989, ora 7,30

Tovarăşului Constantin Oancea, adjunct al ministrului,

DR I

Într-o convorbire cu N. Stânea, V. L. Musatov, adjunct al şefului Secţiei internaţionale a CC al PCUS, referindu-se la situaţia din ţările est-europene, a arătat:

Procesele care au loc sînt rezultatul unor cerinţe obiective. Din păcate, aceste procese se desfăşoară contradictoriu. În unele ţări, ca Ungaria şi Polonia, transformările care au avut loc au depăşit limitele preconizate iniţial de comunişti, care au pierdut controlul. Situaţia evoluează periculos şi în Cehoslovacia, ca şi în RDG. În Bulgaria, deocamdată, partidul încearcă să-şi menţină controlul, dar nu se ştie în ce sens va evolua situaţia. În ce îl priveşte, PCUS se străduieşte să acorde sprijin comuniştilor. Reprezentanţi ai CC al PCUS au fost sau se află în RDG, Cehoslovacia, pentru a vedea la faţa locului care este situaţia. Este regretabilă atitudinea faţă de foştii conducători. Iată, de exemplu, că E. Honecker urmează a fi arestat. În majoritatea acestor ţări, împotriva comuniştilor sînt excese. Partea sovietică este preocupată de soarta „Alianţei noastre”. Ea este interesată, în grad înalt, de modul în care va evolua situaţia în RDG, pe fondul discuţiilor care au loc în legătură cu problema reunificării. URSS urmăreşte toate aceste procese, dar nu se amestecă în treburile interne ale partidelor şi statelor respective.

Ion Bucur

Documentul 7

Comunicarea Ambasadei României la Moscova către Ministerul Afacerilor Externe

22 decembrie 1989 ora 16,20

Tovarăşului Ion Stoian, ministrul afacerilor externe,

La 22 decembrie 1989, orele 14,00, am fost convocat la Ministerul Afacerilor Externe al URSS de către I. P. Aboimov, adjunct al ministrului. Am fost însoţit de I. Rîpan, consilier. A fost prezent V. A. Lapşin, consilier.

I. P. Aboimov a arătat că este împuternicit să comunice următorul răspuns al conducerii sovietice la apelul trimis prin însărcinatul A.I. al URSS la Bucureşti.

„Apelul transmis naţiunii române, la 20 decembrie a.c., a fost examinat cu atenţie la Moscova. Problemele ridicate în apel ni se par foarte serioase, întrucît privesc laturile de bază ale colaborării noastre.

În spiritul sincerităţii, caracteristic pentru relaţiile dintre noi, am dori să vă spunem că ne-a surprins tonul acestuia şi afirmaţia privind poziţia şi rolul URSS în legătură cu evenimentele de la Timişoara. Noi respingem hotărît afirmaţiile despre campania antiromânească care s-ar desfăşura în URSS, nemaivorbind de acuzaţia potrivit căreia, chipurile, acţiunile împotriva României ar fi fost planificate în cadrul Tratatului de la Varşovia. Asemenea afirmaţii sînt neîntemeiate şi absolut inacceptabile. La fel de absurde sînt şi declaraţiile unor persoane oficiale româneşti despre intenţiile pe care le-ar avea URSS de a efectua o intervenţie în România. Noi pornim în mod consecvent de la faptul că în relaţiile cu ţările aliate, ca şi cu celelalte state din lume, trebuie respectate principiile suveranităţii, independenţei, egalităţii în drepturi, neamestecului în treburile interne. Aceste principii au fost din nou confirmate în cadrul Consfătuirii CPC de la Bucureşti.

Se înţelege că evenimentele dramatice care se desfăşoară în România constituie o problemă internă a Dumneavoastră. Faptul că în cursul evenimentelor au fost victime omeneşti a stîrnit o îngrijorare serioasă şi regrete profunde la oamenii sovietici. O reflectare a acestor sentimente o reprezintă şi declaraţia Congresului Deputaţilor Poporului.

Totodată, aş dori să vă comunic că reprezentantului nostru la Consiliul de Securitate al ONU i s-au dat indicaţii de a se pronunţa împotriva convocării unei şedinţe a Consiliului de Securitate în legătură cu România, aşa cum propun unele state. Noi considerăm că aceasta ar fi un amestec în treburile interne ale unui stat suveran, din partea unei organizaţii internaţionale.

Am vrea să sperăm că în rezolvarea problemelor apărute în România vor predomina înţelepciunea, realismul şi se vor găsi căile politice pentru soluţionarea lor în interesul poporului român prieten.

Poziţia noastră este izvorîtă din dorinţa sinceră de a nu introduce în relaţiile noastre elemente de suspiciune, neîncredere, din năzuinţa de a dezvolta în continuare relaţiile noastre în interesul popoarelor noastre, cauzei păcii şi socialismului”.

I.P. Aboimov a rugat ca această comunicare să fie transmisă imediat la Bucureşti.

Ion Bucur

Mai citeşte:
Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts
Teoria invaziei sovistice în 1989. Un munte de documente lipsă
Radio Europa Liberă. „Actualitatea Românească” din 20 decembrie 1989. Înregistrare cu împuşcături de la Timişoara. Şevardnadze: “Nu pot spune dacă acolo au pierit într-adevăr oameni, însă îmi exprim regretul”. Herta Muller şi Radu Câmpeanu de partea revoluţiei (audio)
Europa Liberă, 21 decembrie 1989 ora 2. Ne miră reacţiile mai degrabă palide ale Moscovei. Sute şi posibil chiar mii de persoane au fost ucise. Frontul Eliberării Naţionale (audio)
Europa Liberă, 21 decembrie 1989 ora 1. Parlamentari din Moldova Sovietică au cerut conducerii de la Moscova să condamne represiunea de la Timişoara. Agenţia est-germană ADN a informat că forţele de securitate au ucis între 3000-4000 de oameni în Timişoara. O bombă a fost pusă la Oficiul de Turism Român din Frankfurt (audio)
– La pagina Mass media străină în 1989 găsiţi mai multe relatări din presa sovietică despre revoluţia română

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s