Ce n-am putut să spun la emisiunea de la România TV. „Un mod subtil de compromitere a revoluţionarilor” (video)

Am pomenit deja de emisiunea despre revoluţionari de la România TV (linc), la care am fost şi eu invitat. Am putut interveni doar 2 minute, strict pe problema certificatului de revoluţionar al Margaretei Costea (soacra lui Mircea Geoană), dar apoi nu mi s-a mai dat legătura (deşi emisiunea a fost destul de lungă – 90 de minute). În final am dat totuşi o declaraţie care a fost înregistrată de reporterii din Timişoara ai postului România TV, cu lucruri pe care aş fi dorit să le spun în emisiune, dar nu mi s-a dat prilejul. Reporterii timişoreni au spus că vor transmite redacţiei din Bucureşti declaraţia, urmînd ca Bucureştiul să hotărască dacă şi cînd se va da pe post. Nu cunosc ca România TV să fi difuzat această declaraţie sau fragmente din ea. Dacă vreunul din cititorii blogului a sesizat că România TV a transmis ceva din declaraţia mea rog să-mi semnaleze.

În paralel cu filmarea România TV, fiică-mea (12 ani) m-a filmat cu tableta. Prezint acum această filmare.

Transcrierea înregistrării:

Emisiune despre revoluţionari la România TV (video)

În 24 martie la România TV s-a difuzat o emisiune despre revoluţionari, cu Victor Socaciu, secretar de stat la SSPR, Radu Filipescu, Teodor Mărieş, Val Vîlcu, Sorin Ilieşiu, senator PNL, Ionel Leşu. Am fost şi eu invitat la emisiune (urmăriţi între minutele 44:24 – 46:30).

Aş fi avut mult mai multe lucruri de spus, dar nu mi s-a dat legătura decît 2 minute (dintr-o emisiune de 90 minute), strict cît să vorbesc pe problema Costea (despre care fusesem informat în prealabil că se va ridica). Eu crezusem că voi putea participa activ la dezbateri. Am transmis prin operatorii din Timişoara că vreau să mi se mai dea legătura, că am şi alte lucruri de spus, dar degeaba. Stăteam într-un studiou improvizat la Timişoara şi aşteptam degeaba să mi se dea legătura cu Bucureştiul. În studioul din Timişoara nici măcar televizor n-aveam, ci doar un laptop mic unde vedeam emisiunea de pe internet, cu întîrziere de 1 minut faţă de emisiunea în direct. Numai sonorul îl puteam auzi în direct la o cască legată la telefon (desincronizat faţă de ce vedeam pe internet).
Spre final, cînd a venit răspuns clar de la Bucureşti că nu voi mai intra în emisiune, am dat o declaraţie filmată de operatorii din Timişoara (care mă tot întrerupeau să scurtez, că nu se acceptă materiale prea lungi) pentru eventuală difuzare ulterioară. Nu cunosc dacă declaraţia aia a fost difuzată vreodată (dacă vreun cititor al acestui blog a văzut-o, rog să-mi semnaleze).

Mai citeşte:

Nouă condamnare la CEDO pentru România, în cazul revoluţiei din Timişoara

În 2009 scriam despre hotărîrea CEDO în cauza Şandru şi alţii împotriva României (linc). În respectiva cauză 4 reclamanţi, victime ale revoluţiei din Timişoara, au primit cîte 5000 euro despăgubiri, nu pentru împuşcarea efectivă din timpul revoluţiei, ci datorită faptului că procesul Chiţac-Stănculescu a fost tărăgănat nejustificat.

Atrăgeam atunci atenţia că „acesta este doar unul din dosarele pe acest subiect ajunse la CEDO, dar urmează şi alte cazuri similare la care se poate prevedea un sfîrşit similar”. Ceea ce am prevăzut s-a întîmplat, iar CEDO a dat o nouă hotărîre (linc) prin care România trebuie să plătească despăgubiri victimelor revoluţiei din Timişoara. În total e vorba de 350000 de euro, cîte 5000 euro pentru fiecare reclamant cu cîteva excepţii cărora CEDO le-a aprobat despăgubiri de 3500 euro.

Redau mai jos hotărîrea CEDO în limba franceză, nu am avut timp s-o tălmăcesc în româneşte:

Victor Ponta: „O să vedem care-i mai încăpăţînat” (video)

În 20 martie 2013, la România TV, primministrul Victor Ponta a avut următoarea remarcă despre revoluţionari:

Transcriere:

O întrebare în „Moldova Socialistă”: „De ce actul de la 9 aprilie 1918 nu poate fi privit ca un caz concret de realizare a dreptului naţiunilor la autodeterminare?”

Odată cu progresul gorbaciovismului pe meleagurile basarabene, presa chişinăuană începea să-şi pună întrebări care înainte păreau de neînchipuit. Unele dintre ele se refereau şi la unirea Basarabiei cu România, întîmplată în 1918 pe 9 aprilie stil nou / 27 martie stil vechi. Iată o astfel de dezbatere din ziarul „Moldova Socialistă” din 20 august 1988. Ziarul prezintă punctul de vedere oficial al istoriografiei sovietice, dar e remarcabil că tovarăşul Iaţco, care a pus obraznicele întrebări, nu a fost trimis în Siberia ci se duce muncă de lămurire cu el. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat scurte explicaţii, cînd un cuvînt folosit în presa basarabeană are alt înţeles decît cel obişnuit în România.

Să spunem adevărul

La 13 aprilie anul curent ziarul nostru a publicat articolul „Actul trădării”, semnat de A. Morari, doctor în ştiinţe istorice, şi M. Ghiţiu, candidat în ştiinţe istorice. După aceasta la redacţie a sosit un răvaş, în care autorul, tov. S. Iaţco, se adresa semnatarilor cu următoarea rugăminte:

„Stimată redacţie!

Dacă se permite aşa ceva, aş vrea să dau prin intermediul gazetei „Moldova Socialistă” cîteva întrebări autorilor articolului „Actul trădării”.

1. De ce actul de la 9 aprilie 1918 nu poate fi privit ca un caz concret de realizare a dreptului naţiunilor la autodeterminare, drept care a fost declarat de Revoluţia din Octombrie? Doar s-au folosit de dreptul acesta Polonia şi Finlanda şi au creat state burgheze independente. De ce nu putea să se folosească de acest drept şi Moldova?

2. În anul 1812, în rezultatul tratatului dintre Rusia şi Turcia, o parte din teritoriul Moldovei, Basarabia, a fost alipită la Rusia. Moldova nici formal n-a luat parte la tratative. Se poate presupune că alipirea Basarabiei s-a făcut contra voinţei Moldovei. De ce actul de la 9 aprilie nu poate fi privit ca unul al unirii Moldovei cîndva dezbinate?

3. Cum lămureşte ştiinţa istorică faptul că moldovenii (Cazacu, Inculeţ, Ciugureanu, Stere) au fost trădători ai Moldovei, iar patrioţi au fost Meleşin, Zilberman, Frenkel, Sîtcovschi („Sovetscaia Moldavia”, 14 ianuarie 1988).”

Cazul securistului Gheorghe Herţa din Cluj. „În loc să acţioneze cu bună credinţă, relevînd cu exactitate ceea ce au declarat persoanele interogate, inculpatul le-a violentat în încercarea de a le determina să declare că au purtat discuţii defavorabile regimului politic existent atunci, cu Doina Cornea”

Unul dintre securiştii osîndiţi la închisoare în urma revoluţiei din decembrie 1989 a fost clujeanul Gheorghe Herţa. Acesta a bătut nişte persoane care discutaseră cu Doina Cornea în timpul revoluţiei, pentru a afla conţinutul discuţiilor. Condamnat în primă instanţă pentru complicitate la cercetare abuzivă, achitat la recurs prin schimbarea încadrării juridice din cercetare abuzivă în purtare abuzivă şi aplicarea decretului FSN de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990, Gheorghe Herţa a fost pînă la urmă iar condamnat de Curtea Supremă, în urma recursului extraordinar promovat de procurorul general. Este interesantă diferenţa de tratament între Herţa şi timişoreanul Florin Dragomir, care şi el bătuse nişte manifestanţi în decembrie 1989, fusese condamnat pentru complicitate la cercetare abuzivă, achitat la recurs cu aplicarea aceluiaşi decret de amnistie prin schimbarea încadrării juridice în purtare abuzivă, cu aceeaşi motivare – că inculpatul nu avea calitatea de ofiţer însărcinat cu cercetarea penală, dar în cazul Dragomir nu s-a mai promovat un recurs extraordinar. Poate implicarea numelui Doinei Cornea în cazul Herţa a fost explicaţia atenţiei mai mari pe care procurorul general a dat-o acestui caz.

Pe celălat sait al meu, documente1989.wordpress.com, am prezentat deja:
– Rechizitoriu pentru securistul Gheorghe Herţa
– Procesul securistului Gheorghe Herţa – prima instanţă
– Procesul securistului Herţa din Cluj – recursul

Voi prezenta acum decizia Curţii Supreme la recursul în anulare, care încheie de fapt cazul Herţa.

ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Militară

Decizia nr. 19             Dosar nr. 8/1991

Şedinţa publică de la 16 aprilie 1991

Preşedinte: Cornel Bădoiu – Colonel de justiţie
Judecător: Adrian Niţoiu – Gral. mr. de justiţie
Judecător: Ştefan Dănilă – Lt.Col. de justiţie
Procuror: Igon Dima – Colonel de justiţie
Consultant juridic şef: Ioan Răileanu – Colonel de justiţie

S-a luat în examinare recursul extraordinar declarat de procurorul general împotriva sentinţei nr. 5 din 6 martie 1990 a Tribunalului Militar Extraordinar Cluj şi deciziei nr. 9 din 4 mai 1990 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, privind pe inculpatul maior rez. Herţa Gheorghe (fiul lui Nicolae şi al Mariei, născut la 8 septembrie 1949 în comuna Rogoz, judeţul Mureş, absolvent al Facultăţii de drept, are doi copii, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Cluj-Napoca […]).

S-a prezentat inculpatul personal, în stare de libertate.

Ancheta despre referendumul din vară continuă

Aşa cum am mai spus, în vară am fost preşedinte de secţie de votare la referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu (linc). Săptămîna trecută am fost chemat la poliţie să dau o declaraţie legată de acest referendum.

Anume, una din membrele biroului electoral al secţiei de votare pe care am prezidat-o apare că ar fi votat de 2 ori: odată pe lista specială, la secţia mea, şi încă o dată pe lista permanentă, la secţia unde avea domiciliul.

SSPR descoperă problema certificatelor-duplicat şi eratelor

Un comunicat pe saitul SSPR (linc), postat în 14 martie, anunţă:

Din analiza categoriei de certificate tip duplicat şi erată, eliberate în perioada 1998-2002, s-a constatat că un numar de 3428 de certificate nu au îndeplinit condiţiile legale de preschimbare.

În acest sens, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989  propune anularea acestora.

Secretar de stat Victor Socaciu

CNSAS nu cunoaşte existenţa vreunui dosar cu privire la pregătirea unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 la Iaşi. Noul meu proces cu CNSAS

M-am mai referit, pe acest blog, la contestarea de către Alexandru Tacu, fost deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu difuzată la „Europa liberă”, a existenţei vreunei încercări de a provoca un miting anticeauşist la Iaşi, în 14 decembrie 1989.

Vezi:
– Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
– Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi

O mulţime de lucrări istorice menţionează că la Iaşi s-au răspîndit manifeste care ar fi chemat populaţia să participe la un miting anticeauşist în 14 decembrie 1989, miting care ar fi eşuat datorită acţiunii forţelor de ordine. A existat şi o iniţiativă legislativă prin care oraşului Iaşi să îi fie acordat titlul de „oraş iniţiator al revoluţiei române” (linc), deocamdată eşuată. În cărţi semnate de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Şerban Săndulescu, Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Marin Nedelea, Costin Scorpan, Vartan Arachelian, Constantin Sava, Constantin Monac, Alex Mihai Stoenescu, Cassian Maria Spiridon, Ion Calafeteanu, Sergiu Nicolaescu, Emil Constantinescu, Daniela Osiac, Jil Silberstein, Adam Burakowski şi – cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – Marius Mioc, se menţionează existenţa acestei încercări de a chema populaţia Iaşiului la o manifestaţie anticeauşistă. Împotriva tuturor acestora s-a ridicat ieşeanul Alexandru Tacu, care scrie că acea încercare n-a existat niciodată şi totul este o fraudă. Nimic nu s-ar fi întîmplat la Iaşi în 14 decembrie 1989, nici măcar sub formă de încercare, iar manifestele care să fi chemat lumea la manifestaţie împotriva lui Ceauşescu au fost născocite ulterior, pretinde Tacu.

Mircea Dogaru: „Regret că la ordinul partidului armata n-a tras în decembrie 1989!” (video)

Emisiune la România TV din 11 martie 2013 despre revoluţie, cu Mircea Dogaru, preşedintele sindicatului cadrelor militare în rezervă şi retragere, Teodor Mărieş, preşedintele asociaţiei „21 Decembrie” Bucureşti şi Mircea Chivu, sociolog. O mare parte din emisiune e consacrată prezentării unui interviu mai vechi cu fostul general Victor Atanasie Stănculescu, care a fost deja comentat pe acest blog (linc). În spiritul mass-mediei bucureştene, Stănculescu e înfăţişat ca dezvăluitor al adevărului despre revoluţie. Pe burtiera ecranului se perindă permanent lozinci precum: „Generalul Stănculescu, dezvăluiri din puşcărie”, „Stănculescu şi enigmele revoluţiei”, „Stănculescu spulberă enigmele revoluţiei din puşcărie”, „Ce secrete ascunde generalul Stănculescu”.

Într-un alt articol îl numeam pe Mircea Dogaru apărător al criminalilor din decembrie 1989 (linc). Spusele sale din această emisiune confirmă că omul e dispus la orice minciuni în slujba criminalilor din 1989 (printre care şi Stănculescu, a cărui trimitere în închisoare domnul Dogaru „nu o înţelege”).

Din afirmaţiile lui Mircea Dogaru: