Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Revoluţionarul – arhetip al profitorului? Martie 12, 2013


„Revoluţionarul, ca arhetip al profitorului statului. Ce e de făcut” este un articol a lui Ciprian Şiulea de pe saitul voxpublica (linc). Citez cîteva fragmente (articolul complet îl găsiţi la lincul indicat):

O ştire din Adevărul ne spune că “se strînge laţul pentru profitorii Revoluţiei”, în sensul că mai mulţi lideri ai mişcării au fost condamnaţi sau măcar judecaţi, iar cîtorva mii de revoluţionari (celor care erau informatori ai Securităţii, celor care nu aveau 14 ani la acel moment sau celor care nu pot dovedi că chiar au participat la evenimente) urmează să le fie anulat certificatul. E o ştire bună, desigur, dar expresia “se strînge laţul” e prea optimistă. Nu doar cei cîţiva lideri condamnaţi sau judecaţi pomeniţi în articol au participat la excrocarea statului, ci şi miile de falşi revoluţionari care au acţionat în complicitate cu ei şi care şi-au împărţit privilegiile exorbitante cu ei, deocamdată nederanjaţi de justiţie.

Şi, în realitate, problema de fond rămîne că sintagma “profitorii Revoluţiei” nu ar trebui limitată la cei care au obţinut prin înşelăciune un certificat, fără să fi avut vreun merit revoluţionar. Profitori ai Revoluţiei sînt toţi cei care au primit bani sau alte avantaje de pe urma Revoluţiei (desigur, cu excepţia celor răniţi şi a urmaşilor celor răniţi sau decedaţi, singurii într-adevăr îndreptăţiţi să primească astfel de compensaţii). (…)

Cu alte cuvinte, succesul anunţat de articol nu e chiar aşa de succes. Deocamdată, acest număr imens de “luptători” rămîn doar cu privilegiile suspendate, iniţial de Boc şi apoi de Ponta, dar le pot primi oricînd înapoi. Îi numesc “profitori” şi pe cei care chiar au luptat cu curaj şi şi-au riscat viaţa în Revoluţie pentru că ieşirea în stradă într-un astfel de moment istoric nu este un job, un contract de muncă sau prestări servicii. Nu le-a spus nimeni să iasă în stradă şi salveze ţara, pentru că apoi vor fi recompensaţi. Cine a vrut a ieşit, cine nu, nu.

Dar dacă ai ieşit pentru că aşa simţeai că trebuie să faci, în acel moment, pentru tine sau pentru ţara ta sau nu contează pentru cine, atunci nu ai de ce să iei bani pentru asta. Sînt convins că printre luptători care au beneficiat apoi de privilegii neruşinate se numără mulţi oameni oneşti, de bună credinţă, cum se spune. Singurul lucru care trebuie ei să îl afle despre acest episod din viaţa lor e că au comis o imensă greşeală şi o imensă nedreptate faţă de societatea în numele căreia, poate, au ieşit atunci în stradă.

Instituirea privilegiilor revoluţionare constituie unul din cele mai pregnante simboluri ale acelui moment şi unul din cele mai pregnante acte fondatoare ale statului care avea să urmeze, în care trăim şi astăzi. Este expresia cea mai brutală a “noii democraţii”, respectiv cel mai venal şi mai cinic tip de cumpărare cu banii jos, ca la piaţă, a unui segment social important (aici, importanţa uriaşă a revoluţionarilor consta în a se abţine să îl conteste pe Iliescu, ceea ce au şi făcut). (…)

Mi se pare însă foarte semnificativ faptul că, mult înainte de jaful economic şi de constituirea reţelelor economico-politice de astăzi, semnalul jefuirii a ceea ce este public în nume personal sau de castă a fost dat chiar de elita revoluţionară a momentului. Însă modul violent şi şocant în care “revoluţionarii” au fost împroprietăriţi din avutul public (indemnizaţii plus terenuri, spaţii comerciale şi multe altele) prefigura, cred, nu atît concubinajul intereselor economice interne sau externe cu politicul, făcut de pe poziţii de forţă brută, ci goana oarbă a diverselor segmente sociale după bani, status şi privilegii obţinute prin exploatarea unui avantaj sau unei utilităţi adesea conjuncturale şi de pe o poziţie de obicei submisivă în relaţie cu politicul şi brutală doar faţă de restul societăţii.

Cumva, “revoluţionarul” prefigurează mai mult castele de tipul notarilor şi categoriile de angajaţi ai statului beneficiare de privilegii evident nedrepte, decît politicianul sau omul de afaceri corupt. (…)

În opinia mea, demantelarea societăţii aberante de acum, construită pe privilegii şi discriminări imposibil de justificat, presupune neapărat anularea măcar a mare parte din privilegiile nu doar ale revoluţionarilor, dar şi ale angajaţilor de la stat, ale castelor de tipul notarilor sau ale celor din instituţiile de forţă (armată, poliţie, servicii), care depăşesc clar statutul de angajaţi şi constituie mai mult un fel de concesionari ai statului.

Cu alte cuvinte, anularea completă şi definitivă a privilegiilor revoluţionare, simbol, arhetip şi şi matrice iniţială a multora din cele care au urmat, ar fi un început minunat, dar numai un început. Glumele cu scoaterea din rîndurile lor a informatorilor Securităţii, a celor care nu aveau 14 ani sau a celor care nu pot dovedi că chiar au participat la evenimente sînt doar asta, nişte glume de ocazie.

Este o temă recurentă în presa românească de azi – incriminarea revoluţionarilor pentru faptul că parlamentul a dat o lege prin care li s-au acordat unele drepturi. Totuşi, revoluţionarii nu sînt singura tagmă care beneficiază de drepturi speciale stabilite prin legislaţie. Ciprian Şiulea şi alţii ca el ar putea dezvolta ideea în alte articole, care s-ar putea numi:

– Deţinutul politic, ca arhetip al profitorului statului (cu referire la Decretul-Lege 118/1990 a lui Ion Iliescu)
– Noiembristul braşovean din 1987, ca arhetip al profitorului statului (aceeaşi lege 341/2004 care acordă drepturi revoluţionarilor, oferă drepturi şi noiembriştilor braşoveni din 1987, cu diferenţa că aceste drepturi n-au fost suspendate, cum s-a întîmplat în cazul revoluţionarilor)
– Sportivul medialiat olimpic, ca arhetip al profitorului statului (nu mă refer la cei 100000 de euro pe care guvernarea Ponta i-a dat sportivilor medaliaţi la ultima olimpiadă ci la renta viageră pentru sportivi de performanţă stabilită prin art. 64 din legea sportului nr. 69/2000).
– Omul de cultură, ca arhetip al profitorului statului (cu referire la “indemnizaţia de merit” care se acordă unor oameni de cultură – Andrei Pleşu sau Liviu Ioan Stoiciu, de pildă – conform legii 118/2002)
– Academicianul, ca arhetip al profitorului statului (cu referire la indemnizaţiile stabilite prin lege pentru membrii Academiei Române, Academiei Oamenilor de Ştiinţă, Academiei de Ştiinţe Medicale, Academiei de Ştiinţe Tehnice, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gh. Ionescu-Siseşti” şi urmaşilor membrilor Academiei Române şi Academiei oamenilor de Ştiinţă, conform legilor 2/1992, 31/2007, 230/2008, 45/2009).

Să ne gîndim că deţinuţii politici sau noiembriştii braşoveni din 1987 s-au împotrivit comunismului pentru că aşa au simţit, nu pentru bani, iar oamenii de cultură, academicienii, sportivii au cîştigat din activitatea lor sau încă mai cîştigă din drepturi de autor. Dacă „profitori ai Revoluţiei sînt toţi cei care au primit bani sau alte avantaje de pe urma Revoluţiei”, atunci toţi aceştia sînt „profitori ai revoluţiei”. De n-ar fi existat revoluţia, nici indemnizaţii pentru deţinuţi politici şi alte asemenea tagme n-ar fi existat. Pentru ce presa ignoră sistematic celelalte categorii „privilegiate” şi se concentrează numai asupra revoluţionarilor? Acelaşi lucru îl fac şi politicienii – suspendarea indemnizaţiei prin Legea 283/2011 şi OUG 84/2012 i-a privit doar pe revoluţionari, nici o altă categorie nefiind afectată. Acest tratament singular arată că nu economiile bugetare sînt motivaţia, ci altceva.

Spre deosebire de deţinuţii politici, care au pălăvrăgit despre răsturnarea regimului comunist, cu rezultate ZERO, revoluţionarii nu s-au mulţumit cu pălăvrăgeala, ci chiar au răsturnat regimul comunist. Asta nu se uită şi nu se iartă! Asta este explicaţia propagandei furibunde împotriva revoluţionarilor şi revoluţiei care a devenit o modă a ultimilor ani.

În articolul de pe voxpublica revoluţionarii sînt declaraţi „arhetipul profitorului”, „matricea iniţială” a relelor din România. Să lămurim o chestie: primii care au cerut şi obţinut după revoluţie indemnizaţii de la stat pentru merite din trecut au fost foştii deţinuţi politici – Decretul-Lege 118/1990, încă din perioada guvernului provizoriu CPUN. Prima lege pentru revoluţionari – 42/1990, s-a dat abia în decembrie 1990, multe luni după ce se dăduseră legi pentru deţinuţi politici sau deportaţi în Bărăgan. Poate exista părerea că revoluţionarii sînt profitori, dar ei nu pot fi „arhetipul profitorului” sau „matricea iniţială”. Alţii au fost înainte, să respectăm cronologia!

Legea 42/1990 nu dădea indemnizaţii (se numeau „pensii”) decît invalizilor şi urmaşilor de eroi martiri – adică celor despre care Ciprian Şiulea scrie că merită să primească. Abia în 2004 a apărut prima lege – 341/2004 – care dădea indemnizaţii revoluţionarilor neinvalizi. Adică după ce o mulţime de alte tagme – veterani de război, deţinuţi politici, deportaţi în Bărăgan, sportivi de performanţă, refugiaţi din Basarabia, Cadrilater, Ardealul de Nord, academicieni, oameni de cultură, prigoniţi de motive etnice etc. – încasau de ani buni indemnizaţii de la stat.

E dreptul domnului Şiulea să considere legea 341/2004 abuzivă, dar să nu pretindă că ea e „arhetipul” şi „matricea iniţială” a abuzurilor!

Se exagerează cu neruşinare în presă privilegiile revoluţionarilor, după modelul „60000 de morţi” verificat la revoluţie. Ziarul „Adevărul”, citat de Ciprian Şiulea, este specializat în asta.

După terminarea facultăţii, eu am avut mereu loc de muncă, cu nesemnificative întreruperi. Am fost printre altele contabil şef la una din principalele întreprinderi din Timişoara, poziţie din care am plătit statului zeci de miliarde de lei (nu erau banii mei ci ai întreprinderii, dar eu eram cel care aproba plata). Acum citesc în presă că fac parte din categoria celor care, de la revoluţie încoace „nu fac nimic, doar încasează bani frumoşi de la bugetul de stat” (copyright Grigore Cartianu – linc).

Indemnizaţii pentru revoluţionari neinvalizi au fost prevăzute în lege în 2004 dar plata efectivă s-a făcut abia după preschimbarea certificatului conform noii legi. Fiindcă această operaţiune s-a prelungit foarte mult, cu 8 prorogări stabilite de parlament (linc), cei mai mulţi revoluţionari abia prin 2009-2010 au primit noul certificat şi au început să primească indemnizaţie, pentru ca după decembrie 2011 aceasta să fie sistată. Dar presa scrie că de la revoluţie încoace revoluţionarii trăiesc numai pe banii statului.

Sînt multe neadevăruri sau jumătăţi de adevăruri în articol. De pildă, numai o mică parte din revoluţionari au primit spaţii comerciale, dar nici aceştia nu au fost „împroprietăriţi”, ci le-au primit în CHIRIE. Deci statul nu a cheltuit bani cu asta, ci din contră, a încasat bani.

„Mult înainte de jaful economic şi de constituirea reţelelor economico-politice de astăzi, semnalul jefuirii a ceea ce este public în nume personal sau de castă a fost dat chiar de elita revoluţionară a momentului”. Cînd a fost acel semnal al jefuirii dat „mult înainte” de alte jafuri? În 2004, cînd s-a dat Legea 341/2004? Sau în decembrie 1990, cînd a apărut legea 42/1990 care dădea bani numai invalizilor din revoluţie şi copiilor eroilor martir, aceştia fiind jefuitorii principali ai României? Sau jaful din România e reprezentat de cele cîteva bilete gratuite CFR şi dreptul de a călători gratis pe tramvai, de care într-adevăr beneficiau şi revoluţionari neinvalizi după Legea 42/1990?

Se spune des că revoluţionarii au admis în rîndul lor o serie de impostori. Păi nu i-au admis ci au protestat împotriva lor. Au cerut şi obţinut prin lege publicarea în Monitorul Oficial a tuturor celor care au primit certificate de revoluţionar, cu drept pentru orice cetăţean să facă contestaţie. Nici deţinuţii politici, nici veteranii de război, nici alte tagme cu indemnizaţii de la stat n-au cerut o asemenea transparenţă. Tocmai datorită transparenţei a aflat presa despre cele cîteva cazuri – insignifiante procentual, dar destule pentru a prilejui tapaj în presă – de revoluţionari care aveau sub 14 ani la revoluţie. Despre veterani de război care aveau sub 14 ani la război nu se află din simplul motiv că nimeni n-a publicat lista veteranilor în Monitorul Oficial şi nu s-au făcut atîtea comisii de verificare pentru ei.

„Liderii” revoluţionari de azi care au probleme cu justiţia nu sînt liderii din decembrie 1989 ci unii creaţi ulterior, mulţi ani după revoluţie, de politicieni. Actualul puşcăriaş George Costin era vehement contestat printre revoluţionari, dar asta nu l-a împiedicat pe Emil Boc să-l numească şef la Secretariatul de Stat pentru Revoluţionari. Iar acum, vinovaţi pentru promovarea lui Costin sînt declaraţi revoluţionarii, nu Emil Boc care a semnat ordinul de numire (linc).

Legea revoluţionarilor, scrie Şiulea, este „cel mai venal şi mai cinic tip de cumpărare cu banii jos, ca la piaţă, a unui segment social important (aici, importanţa uriaşă a revoluţionarilor consta în a se abţine să îl conteste pe Iliescu, ceea ce au şi făcut)”. Încă o dată se vede că, pe măsură ce revoluţia se îndepărtează în timp, falsificarea istoriei se face cu mai mult tupeu. În 1990, cînd 86% dintre români îl susţineau pe Ion Iliescu (conform rezultatelor alegerilor – linc), erau şi printre revoluţionari vreo 30% susţinători ai lui Iliescu, dintre care a putut şi regimul FSN selecta cîţiva pe care să-i înfăţişeze opiniei publice. Dar principala contestare a FSN şi a lui Ion Iliescu anume de la revoluţionari a venit. „Cine a tras în noi?” se scanda la mitingurile opoziţiei, nicidecum „vrem casele naţionalizate” (spre ştiinţa patrioţilor preocupaţi de bugetul statului: afacerea „case naţionalizate”, în care parţial s-au folosit şi documente falsificate, a costat bugetul statului de 100 de ori mai mult decît „privilegiile exorbitante” ale revoluţionarilor). Era şi un banc:

În 1990 îi zice Virgil Măgureanu lui Ion Iliescu: „Domnule preşedinte, am o veste proastă şi una foarte proastă”. „Care-i vestea proastă?”, întreabă Iliescu. „Corneliu Coposu e în campanie electorală la Vaslui şi spune tot felul de minciuni, care de care mai sfruntate, despre dumneavoastră”, explică Măgureanu. „Dar vestea foarte proastă?”. „Revoluţionarii timişoreni spun adevărul despre dumneavoastră”.

Acum citesc că revoluţionarii s-au abţinut să-l conteste pe Iliescu fiindcă au fost cumpăraţi „cu banii jos”. Care bani, dacă în 1990 (şi doar începînd cu decembrie) nu primeau indemnizaţii (pensii) decît invalizii şi copiii morţilor? O fi vorba de călătoriile gratis pe tramvai?

„Atenţie români! Ăia care nu-şi plătesc biletul la tramvai sînt jefuitorii acestei ţări”, zise securistul coborînd din limuzină.

Mai citeşte:
Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor
Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică
Nevoia de onestitate şi decenţă în discuţiile despre revoluţionari
Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
“Oameni care de 21 de ani nu fac nimic”
Făcătură la Antena 1 despre revoluţionari
Politicieni, facem licitaţie! Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste la mai multe persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!

 

9 Responses to “Revoluţionarul – arhetip al profitorului?”

  1. TAPUS CONSTANTIN Says:

    In articolul de mai sus se face o paralele intre revolutionarii din 89 si fostii detinuti politici . Cred ca este o comparatie nedreapta in defavoarea fostilor detinuti politici care primesc dreturi in conf. cu legea 118/1990 pentru ca au fost privati de libertate , deportati , chinuiti in inchisori , cercetati de organele de securitate etc , lucruru de care nu au avut parte majoritatea revolutionarilor care au iesit in strada mai ales dupa 22 dec.

    • Traian Says:

      D-le Tapus , daca nu erau rvolutionarii acum nu primeati nici un ban ,erati pe la vreo coada la lapte . Tare mis curios cati colaboratori ai securitatii sunt printre ei , sau ii secret , nu se publica listele ?

    • costel Says:

      ba dobitocilor cunosc 3 asa zis revolutoionari care sau facut revolutionari acum 2 ani cu 10 mi de euro de caciula si au primit recompensa de la stat 5000 de ron prima transa si acum asteapta transa 2

  2. Mardeiasu Rodion Says:

    Acum se elimina nu-s cate mii de revolutionari pentru nestiinta de carte a scribilor analfabeti sau beti ce nu au fost capabili sa transcrie datele din buletin pe certificat!Ce motive puerile mai scornesc iluminatii de la SSPR am mai scris ca acolo e un viespar ,asta e doar inceputul diversiunii ,toti cei furati vor castiga procesele.Domnul cantautor are o misiune clara sa reduca la tacere revolutionarii si va reusi sa faca asta pentru ca nici unul dintre dv, care ati fost mari si tari la revolutie,taceti chitic si mai scanciti pe la colturi.Uneori ma intreb daca natia noastra nu tanjeste dupa dictatura !

  3. zgabearta iftode Says:

    Stimati revolutionari imi pare extrem de rau ca opinia mea va va intrista ,dar trebuie sa aflati adevarul chiar daca va deranjeaza.Va comportati ca niste copii,traiti in lumea dv asemeni autistilor chiar sunteti singurii care mai credeti in adevar si onoare din partea conationalilor nostri,cu oameni care dupa zile in sir de stat la sfintele moaste se duc acasa si isi omoara parintii la betie,isi violeaza fiicele,fura lucrurile mortilor din accidente pana la sosirea politiei.Stirile pro tv de la ora 17 sunt pline de astfel de stiri,iar grozaviile par a nu se sfarsi.Dumneavoastra aveti inocenta de a crede ca societatea noastra va iubeste sau macar va respecta in conditiile in care mujicii v or si ei aceleasi drepturi pe care dv le-ati obtinut cu sange .Mai nou ati postat chiar unii dintre dv liste cu cei care ar trebui eliminati,o mojicie mai mare nu se poate,daca unul corect bolnav cu inima ,face infarct vazandusi numele pe lista asa zisilor impostori !Nu-i nimic spune dl Socaciu,abia se indeplinesc directivele d-lui Ponta !E timpul sa va regrupati si SSPR organul care ne reprezinta si emite tot felul de criterii care de care mai aberante pentru a va lichida,sa apere onoarea si demnitatea enoriasilor din parohia lor ,impotriva linsajului mediatic orchestrat de unii patroni tv si pus in practica de jurnalisti tineri de varsta,dar naraviti in a ataca pe cei care le-au adus libertatea de expresie,altfel s-ar fi ingramadit in a ridica osanale Regretatilor !Somn usor !

  4. Cojocaru Liliana Says:

    Așa este …cu listele acelea…sincer …dacă se fac erori …credeți-mă ies morți și după 24 de ani de la Revoluție printre Revoluționarii adevărați!

    SPER SĂ FIE CONȘTIENT SSPR-UL DE CE ANUME FACE , ȘI SĂ FACĂ EXTREM DE ARGUMENTAT ACELE LISTE, SĂ NU ÎȘI BATĂ JOC !

    CĂ ERA SĂ O IAU RAZNA, CITINDU-LE ! aCELE LISTE NUMITE PREZUMTIVE…CU TOATE CĂ PUTEAU FI ORICUM , DAR …EFECTUL E CLAR….

    NOROC CĂ NU AM APĂRUT….CĂ DACĂ MĂ VEDEAM ACOLO ,

    MORT SCRIA PE MINE!

    CEL PUȚIN RAZNA O POATE LUA CINEVA DACĂ SE FACE O EROARE!

    AȘA CĂ ATENȚIONEZ SSPR , CU MULT DISCERNĂMÂNT SĂ IA DECIZII,

    SĂ APARĂ FOARTE CLAR MOTIVUL ELIMINĂRIII ȘI ARGUMENTAT , CÂND ESTE CAZUL.

    MAI BINE LA ÎNCEPUT SĂ FACĂ LISTE CU CINE A TRECUT ȘI SIMULTAN CU CINE NU A TRECUT ȘI SĂ ARGUMENTEZE BINE DECIZIA , SĂ NU FIE DIN NOU AMBIGUITĂȚI.

    Cică dintr-un ,,rău,,,(listele prezumtive) este și un bine!

    .

    • vidoc Says:

      O.K. Daca si acest Guvern dispare asa cum au disparut toate guvernele de pana acum care s-au adus aportul deosebit in DESFIINTAREA SPIRITULUI REVOLUTIONAR DIN ROMANIA …Revolutionari vor mai fi in 2014 ? Sau inca nu s-au pus deacord GUVERNUL si SENATUL ,in legatura cu trierea ,distrugerea si omorarea VETERANILOR REVOLUTIEI DE LA 1989 ? MAI AU PUTIN SI DEZBAT ACEASTA CHESTIUNE SERIOASA DACA NE VOR OMORI cu CIANURA sau fara CIANURA ?….Ce va tot laudati cu LISTELE IMPOSTORILOR SI PROFITORILOR ? …. VOI DIN GUVERN SI DIN PARLAMENTUL; ROMANIEI SUNTETI PROFITORII REVOLUTIEI SI IMPOSTORII . Voi ar trebui sa fiti pe listele desfiintarii ,nu noi ! FIINDCA NU AVETI CE CAUTA ACOLO, ATAT TIMP CAT DENIGRATI, LUPTATORII REMARCATI PRIN FAPTE DEOSEBITE DIN REVOLUTIA ROMANA DIN DECEMBRIE 1989 , CONTRAR LEGII 341 !!!! LISTELE SUNT CREATE DE CEI SI PENTRU ACEI CARE VOR DISTRUGEREA DEMOCRATIEI IN ROMANIA !.. CU 300 DE REVOLUTIONARI RAMASI IN URMA TRIERILOR APROAPE NAZISTE , IN CONCEPTIA GUVERNANTILOR ACTUALI ,NICI MACAR LOVITURA DE STAT NU SE PUTEA NUMI REVOLUTIA DE LA 1989. DAAAAA SI EU L-AM VOTAT PE PONTA ,SI AM FOST MINTIT CU NERUSINARE !… Veniti pe 18 Martie in Piata Victoriei ! …

      • Hombre Says:

        Nu suntem in Cehia si nici in Franta ,dar urmasii Revolutiei Franceze de la 1789 nu sunt denigrati de nimeni ,fiindca au o lege clara care condamna atingerea lor de orce fel ,interzicand definitiv si jignirea acestora; iar Cehii au avut 22 de morti in Revolutia Ceha .iar revolutionarii lor sunt peste 30.000 care primesc o indemnizatie de 1000 Euro / Month…. Ce a trecut prin comisiile de verificare din tara lor ,trecut ramane ,si nimeni nu mai are voie sa conteste nimic !….Este inadmisibil ce se petrece in Romania cu Veteranii Revolutiei de la 1989… Pe data de 18 Martie am fost in piata 2750 de veterani ; cine a numarat mai putin ,sigur nu agreeaza Democratia … Veniti pe 2 Aprilie la S.S.P.R. intr-un numar cat mai mare !….

      • mariusmioc Says:

        Nu cunosc legile respective din Franţa sau Cehia şi nici nu am auzit de 22 de morţi la revoluţia cehă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s