Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

CNSAS nu cunoaşte existenţa vreunui dosar cu privire la pregătirea unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 la Iaşi. Noul meu proces cu CNSAS Martie 18, 2013


carteTacuM-am mai referit, pe acest blog, la contestarea de către Alexandru Tacu, fost deţinut politic şi semnatar în 1989 a scrisorii lui Dan Petrescu difuzată la „Europa liberă”, a existenţei vreunei încercări de a provoca un miting anticeauşist la Iaşi, în 14 decembrie 1989.

Vezi:
Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi

O mulţime de lucrări istorice menţionează că la Iaşi s-au răspîndit manifeste care ar fi chemat populaţia să participe la un miting anticeauşist în 14 decembrie 1989, miting care ar fi eşuat datorită acţiunii forţelor de ordine. A existat şi o iniţiativă legislativă prin care oraşului Iaşi să îi fie acordat titlul de „oraş iniţiator al revoluţiei române” (linc), deocamdată eşuată. În cărţi semnate de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Şerban Săndulescu, Mihai Manea, Bogdan Teodorescu, Marin Nedelea, Costin Scorpan, Vartan Arachelian, Constantin Sava, Constantin Monac, Alex Mihai Stoenescu, Cassian Maria Spiridon, Ion Calafeteanu, Sergiu Nicolaescu, Emil Constantinescu, Daniela Osiac, Jil Silberstein, Adam Burakowski şi – cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă – Marius Mioc, se menţionează existenţa acestei încercări de a chema populaţia Iaşiului la o manifestaţie anticeauşistă. Împotriva tuturor acestora s-a ridicat ieşeanul Alexandru Tacu, care scrie că acea încercare n-a existat niciodată şi totul este o fraudă. Nimic nu s-ar fi întîmplat la Iaşi în 14 decembrie 1989, nici măcar sub formă de încercare, iar manifestele care să fi chemat lumea la manifestaţie împotriva lui Ceauşescu au fost născocite ulterior, pretinde Tacu.

Cum ar fi arătat manifestul care chema ieşenii la demonstraţie, conform celor publicate de Casian Spiridon

Manifestul care ar fi chemat ieşenii la demonstraţie, publicat după revoluţie de Casian Spiridon

Demonstraţia pe care Tacu o face cu privire la inexistenţa manifestelor mi se pare neconvingătoare. Dînsul scrie: “Am văzut corpul de literă utilizat la imprimarea afişelor: o literă = o matriţă (radieră). Se afirmă că matriţa acestor manifeste era confecţionată din şase radiere. Să presupunem că şi pe verso se găseau săpate alte şase caractere. În total 12 matriţe, egale ca semne din alfabet cu 12” (pag. 62). Studiind textul presupuselor manifeste, Tacu observă că erau necesare 18 caractere, concluzionînd că toată povestea manifestelor e o minciună. Toată demonstraţia se bizuie însă pe presupunerea că pe o matriţă (radieră) erau gravate doar 2 litere (faţă-verso). Acest lucru nu a fost însă niciodată afirmat de Casian Spiridon sau de altcineva dintre cei care s-au pretins implicaţi în respectiva acţiune. Se poate presupune că pe o matriţă (radieră) erau gravate mai mult decît o singură literă, ceea ce ar anula demonstraţia lui Tacu.

În presa ieşeană, la mica publicitate, Alexandru Tacu a anunţat că oferă 10000 RON celui care îi oferă un afiş original legat de 14 decembrie 1989. N-a găsit pe nimeni interesat.

În presa ieşeană, la mica publicitate, Alexandru Tacu a anunţat că oferă 10000 RON celui care îi oferă un manifest autentic legat de 14 decembrie 1989. N-a găsit pe nimeni interesat.

Domnul Tacu a dat şi un anunţ la „mica publicitate” în presa ieşeană, oferind 10000 lei noi (100 milioane lei vechi) celui care i-ar aduce un manifest original din decembrie 1989, dar n-a primit nici o ofertă. Concluzia dînsului este că asemenea manifeste n-au existat, căci altfel s-ar fi găsit măcar un cetăţean care pentru suma amintită, ar fi fost dispus să ofere un asemenea manifest.

Ca să lămuresc problema, m-am adresat Serviciului Român de Informaţii. În temeiul legii 544/2001 a liberului acces la informaţie, am cerut instituţiei:

dat fiind controversa apărută cu privire la o pretinsă acţiune prin care la Iaşi s-a încercat organizarea unui miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, în data de 14 decembrie 1989, fapt pomenit în unele lucrări despre decembrie 1989 dar contestat în altele, vă cer să-mi furnizaţi următoarele informaţii:

– Există în arhiva SRI vreun exemplar de manifest prin care populaţia Iaşiului a fost chemată să vină la un miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu în data de 14 decembrie 1989, în Piaţa Unirii? Dacă răspunsul este afirmativ, vă rog să îmi transmiteţi o copie după respectivul manifest, certificată pentru conformitate cu originalul. În cazul în care există mai multe feluri de asemenea manifeste, vă rog să îmi transmiteţi cópii după fiecare tip de asemenea manifest.

– În cazul în care aveţi asemenea manifeste în arhiva dv., care sînt împrejurările în care SRI şi fosta securitate a intrat în posesia lor?

Am alăturat la cererea către SRI o copie a adresei primită de la Preşedinţia României, în care se face referire la afirmaţia domnului Traian Băsescu că nu există „nimic secret” cu privire la decembrie 1989. Respectiva adresă a fost deja prezentată pe acest blog (linc).

manifestIasi14dec89_SRIFoarte prompt SRI mi-a răspuns:

ROMÂNIA
SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAŢII
Sectorul Relaţii cu Cetăţenii
Nr. 45797 din 05.09.2012

Domnului MIOC MARIUS […]

Referitor la cererea dumneavoastră înregistrată în cadrul Sectorului Relaţii cu Cetăţenii la nr. 45797 din 03.09.2012, vă comunicăm că în arhiva Serviciului Român de Informaţii nu există „manifestul prin care populaţia Iaşului a fost chemată să vină la un miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu în data de 14 decembrie 1989, în Piaţa Unirii”.

Pentru verificări amănunţite, vă puteţi adresa Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, instituţie care a preluat arhiva fostelor organe de securitate.

Cu stimă,
Şeful Sectorului
[semnătură indescifrabilă, ştampilă]

Dacă SRI m-a îndemnat să mă adresez CNSAS, am urmat sfatul. În temeiul aceleiaşi legi 544/2001 a liberului acces la informaţii am adresat CNSAS o cerere identică. De data asta n-am mai primit nici un răspuns.

Ca urmare, am dat în judecată CNSAS la Tribunalul Timiş, ca să obţin o hotărîre judecătorească prin care CNSAS să fie silit să-mi răspundă la întrebări. Primul soroc de judecată a fost în 13 martie 2013. Cu acest prilej am luat cunoştiinţă de întîmpinarea CNSAS-ului pe care o înfăţişez şi cititorilor acestui blog. Interesant mi se pare în această întîmpinare afirmaţia CNSAS-ului că instituţia nu a identificat vreun dosar care să conţină documente de felul celui cerut de mine (adică manifest de chemare la manifestaţie anticeauşistă pentru 14 decembrie 1989 la Iaşi), dar că ei nu pot verifica atîţia kilometri de arhivă cît au în custodie, aşa că să fac bine să mă acreditez ca cercetător la ei şi să caut singur ce-mi trebuie. Totodată, Dragoş Petrescu, preşedintele CNSAS, opinează că informaţiile cerute de mine „nu fac parte din categoria celor catalogate ca fiind de interes public”.

Deci, un dosar separat pentru „mişcarea 14 decembrie 1989 Iaşi” nu a fost găsit de CNSAS. Asta nu exclude existenţa unor menţiuni despre manifeste anticeauşiste la Iaşi în dosare individuale ale participanţilor direcţi la presupusa acţiune. S-a spus că Securitatea a identificat liderii acţiunii, i-a reţinut şi anchetat. Aceştia nu sînt prea numeroşi, numele lor au fost publicate de Casian Spiridon. Despre Spiridon însuşi se ştie că nu s-a găsit nici un dosar de securitate pe numele său (adresa CNSAS nr. 1866/15.10.2001), dar mai sînt cîţiva lideri ai presupusei mişcări în dosarele cărora ar trebui să verifice CNSAS-ul (nu trebuie studiate nu ştiu cîţi kilometri de dosare, cum pretinde). Cred însă că dacă mişcarea „Iaşi 14 decembrie 1989” ar fi avut o importanţă deosebită, cum se sugerează (dinamoviada de judo ar fi fost organizată special pentru a înăbuşi presupusa demonstraţie), Securitatea ar fi alcătuit un dosar separat legat de aceasta. Lipsa unui dosar specific consacrat acestei „probleme” arată că, dacă problema chiar a existat, ea nu a avut amploarea care i se atribuie postfactum.

manifestIasi14dec89_CNSAS1Redau în continuare întîmpinarea CNSAS depusă la procesul cu mine:

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS)

Tribunalul Timiş
Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal
Dosar nr. 10555/30/2012
Termen: 13.03.2013

Nr. RCG396/13/07 mar 2013

Domnule preşedinte,

Subscrisa Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cu sediul în Bucureşti, str. Matei Basarab nr. 55-57, Sector 3, cod de înregistrare fiscală 12932750, în calitate de pîrîtă în dosarul sus-menţionat, formulează, în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă, prezenta

ÎNTÎMPINARE

prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată a CNSAS ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:

În fapt, domnul Mioc Marius Remus a solicitat, în pirncipal, „obligarea CNSAS să răspundă la întrebarea: există în arhiva CNSAS vreun exemplar de manifest prin care populaţia Iaşiului a fost chemată să vină la un miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu în data de 14 decembrie 1989, în Piaţa Unirii?”, iar în subsidiar, obligarea CNSAS la eliberarea unei copii de pe un astfel de document şi, totodată, CNSAS să răspundă la întrebarea „care sînt împrejurările în care SRI şi  fosta securitate a intrat în posesia lor”.

Reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată în temeiul prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, modificată şi completată.

Astfel, raportat la prevederile acestui act normativ, considerăm că informaţiile solicitate instituţiei nu fac parte din categoria celor catalogate ca fiind de interes public.

Cît priveşte dorinţa reclamantului de a afla dacă există în arhiva CNSAS vreun exemplar de manifest prin care populaţia Iaşiului a fost chemată să vină la un miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu în data de 14 decembrie 1989, în Piaţa Unirii şi de a obţine o copie de pe un astfel de document, precizăm următoarele:

manifestIasi14dec89_CNSAS2

– avînd în vedere obiectul şi complexitatea solicitării reclamantului, adresată instituţiei noastre, facem cunoscut faptul că instrumentele de căutare pe care le avem la dispoziţie, respectiv inventare şi baze de date, nu fac referire în mod expres la existenţa vreunui dosar care să conţină documente de genul celor invocate de reclamant, astfel că identificarea acestuia este un proces anevoios. De asemenea, precizăm că, dintr-un total de 25 km liniari de documente arhivistice, fondul documentar reprezintă 3,5 km liniari ce însumează 71002 dosare;

– pe de altă parte, potrivit art. 28 din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, reclamantul avea dreptul de a solicita acreditarea ca cercetător în arhiva CNSAS, prevederile la care ne raportăm fiind extrem de clare în acest sens: „(1) În scopul stabilirii adevărului istoric asupra perioadei dictaturii comuniste, Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii acreditează cercetători, inclusiv din cadrul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, cărora le pune la dispoziţie documente şi informaţii complete cu privire la structura, metodele şi activităţile Securităţii. (2) Cercetătorii acreditaţi pot solicita accesul la documentele şi informaţiile din arhiva fostei Securităţi, pe baza unei cereri în care se menţionează caracterul cercetării – studiu istoric, politologic, psihologic, sociologic -, precum şi forma de valorificare – carte, articol, conferinţă, temă de cercetare”;

– în calitate de cercetător extern, bazîndu-se pe o temă de cercetare bine definită, reclamantul avea posibilitatea să studieze nemijlocit toate documentele întocmite de fosta Securitate şi regăsite în arhiva CNSAS, ce conţineau date utile studiului său. Or, observăm că, avînd acest drept de a se acredita ca cercetător în arhiva instituţiei, drept ce îi asigura accesul nemijlocit la documente, reclamantul nu a ales să facă uz de el;

– obţinerea de copii de pe documentele întocmite de fosta Securitate şi regăsite în arhiva CNSAS este posibilă doar în temeiul prevederilor art. 1 alin. 10 dion actul normativ invocat anterior, exercitînd dreptul de acces la propriul dosar sau în temeiul ast. 28 alin. 5, pe baza căruia „cercetătorii care au consultat documente din arhiva fostei Securităţi pot solicita copii după acestea”.

În concluzie, solicităm onoratei instanţe respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În drept,
– Art. 115-118 Cod de procedură Civilă;
– OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008;
– Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, modificată şi completată.

manifestIasi14dec89_CNSAS3

Solicităm judecarea cauzei şi în lipsa noastră, conform art. 242 alin. 2 Cod de Procedură Civilă.Depunem prezenta întîmpinare în două exemplare.

Preşedinte
Dr. Dragoş Petrescu

Director Direcţia Juridică
Francesco A. Popescu

Următorul soroc de judecată este 27 martie. Sfaturi juridice de la cititorii acestui blog cu privire la această speţă sînt binevenite la comentariile acestui articol sau la e-mail marius_mioc@excite.com. O observaţie pe care o fac este că dreptul de a fi acreditat ca cercetător la CNSAS nu îmi aparţine mie, conform OUG 24/2008, ci CNSAS-ului. Eu pot să cer acreditarea ca cercetător extern la CNSAS (cu problemă pentru mine de a mă deplasa la Bucureşti pentru cercetare cînd domiciliul meu e la Timişoara), dar CNSAS-ul are tot dreptul să-mi respingă cererea.

Pentru a completa dosarul „14 decembrie 1989 Iaşi” trebuie spus că, după încercarea neizbutită a lui Alexandru Tacu de a obţine un manifest autentic al acelei mişcări în schimbul sumei de 10000 RON, în „Ziarul de Iaşi” din 12 ianuarie 2011 a apărut un articol iscălit de cetăţeanul Vasile Lupaşcu, care spune că a văzut personal un asemenea manifest în decembrie 1989, dar că nu-l mai găseşte acum în casa sa. Redau articolul:

O mărturie despre 14 decembrie 1989 la Iaşi

În legătură cu controversele din jurul manifestelor din 14 decembrie 1989, apărute în “Ziarul de Iaşi”, vreau să confirm, pe propria răspundere, faptul că ele au fost tipărite, conţinînd mesajul de chemare la demonstraţia din Piaţa Unirii, pe data de 14 decembrie 1989. Eu am intrat în posesia unui astfel de manifest-chemare în ziua de 12 decembrie 1989. Eu am fost primul director al Şcolii nr. 43 “D. Sturza”, din cartierul Frumoasa, Iaşi, în anul şcolar 1989-1990. În ziua de 12 decembrie 1989, a intrat în cabinetul meu şeful de post din cartierul Frumoasa, Carp, de la secţia 5 de Miliţie Bularga. Acesta m-a întrebat dacă am ceva probleme cu cadrele din şcoală. Eu am răspuns că nu am nici un fel de probleme, deoarece colectivul este nou format, şcoala fiind nou construită şi dată în folosinţă la 1 septembrie 1989. Acesta s-a aşezat pe uns caun, făcîndu-se comod, în cabinet fiind cald. El m-a întrebat dacă poate să mai rămînă, ca să se odihnească şi să se încălzească. A început apoi a-mi spune că el patrulează de cîteva nopţi prin cartier, deoarece s-au remarcat ceva probleme, în ultimul timp, privind unele nemulţumiri ale unor categorii de ieşeni. În acest sens, a scos din geanta sa un manifest pe care mi l-a citit, apoi mi l-a înmînat, îndemnîndu-mă să nu-i dau curs, deoarece manifestaţia respectivă din 14 decembrie 1989, de la ora 16,00, din Piaţa Unirii, va fi supravegheată strict de Securitate şi Miliţie. Acest manifest nu-l mai găsesc acum în casa mea. Miliţianul respectiv a avut dreptate – el ştia că în acea perioadă la Iaşi avusese loc finala pe ţară a “Dinamoviadei” la karate şi că vor fi restricţii severe de circulaţie.

Eu nu l-am ascultat pe poliţist şi, în ziua de 14 decembrie 1989, ora 16,00, am fost prezent în Piaţa Unirii din Iaşi, “sub ceas”, unde imediat am şi fost acostat şi călcat pe piciorul drept, fiind lovit pe umărul drept cu cotul de doi indivizi (securişti), care mi-au spus: „mişcă-te. mă, de aici, că n-ai voie să staţionezi”. Am plecat pe partea opusă „ceasului”, dar am avut parte de apropae acelaşi tratament din partea a trei indivizi necunoscuţi (securişti). De la aceştia, însă, am aflat, eu şi alţi ieşeni cu care discutam, că cei care au pus la cale manifestaţia din acea zi au fost arestaţi din dimineaţa de 14 decembrie 1989, aşa încît să ne vedem de treabă, lucru pe care l-am înţeles şi am plecat acasă.

Vreau să le spun celor „necredincioşi” ai adevărului că, la acea dată şi la acea oră, Piaţa Unirii din Iaşi era plină de lume, şi nu un om la 20 m, cum eronat sau din neştiinţă s-a afirmat în materialele apărute în „Ziarul de Iaşi” de către unele persoane. Nu am pretenţie la bani ofertaţi de către cei doi ieşeni, am însă pretenţia adevărului de necontestat, aşa cum l-am trăit eu în acele zile. Revoluţia Română a pornit de la Iaşi, în ziua de 14 decembrie 1989.

Profesor Vasile Lupaşcu
fost director al Şcolii nr. 43 „D. Sturza”, cartier Frumoasa

LupascuZDI12_01_2011_despre14dec

Mai citeşte:
Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Propunere legislativă: Iaşiul – oraş iniţiator al revoluţiei din 1989. Un articol al meu din 2004 despre această problemă

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s