Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ce n-am putut să spun la emisiunea de la România TV. „Un mod subtil de compromitere a revoluţionarilor” (video) Martie 31, 2013


Am pomenit deja de emisiunea despre revoluţionari de la România TV (linc), la care am fost şi eu invitat. Am putut interveni doar 2 minute, strict pe problema certificatului de revoluţionar al Margaretei Costea (soacra lui Mircea Geoană), dar apoi nu mi s-a mai dat legătura (deşi emisiunea a fost destul de lungă – 90 de minute). În final am dat totuşi o declaraţie care a fost înregistrată de reporterii din Timişoara ai postului România TV, cu lucruri pe care aş fi dorit să le spun în emisiune, dar nu mi s-a dat prilejul. Reporterii timişoreni au spus că vor transmite redacţiei din Bucureşti declaraţia, urmînd ca Bucureştiul să hotărască dacă şi cînd se va da pe post. Nu cunosc ca România TV să fi difuzat această declaraţie sau fragmente din ea. Dacă vreunul din cititorii blogului a sesizat că România TV a transmis ceva din declaraţia mea rog să-mi semnaleze.

În paralel cu filmarea România TV, fiică-mea (12 ani) m-a filmat cu tableta. Prezint acum această filmare.

Transcrierea înregistrării:
0:00 Marius Mioc: La 23 de ani de la revoluţie cuvîntul revoluţionar a ajuns să fie pentru o mare parte a opiniei publice ceva ruşinos, şi cred că aicea este vorba şi de o prezentare tendenţioasă în mass-media. De exemplu, noi revoluţionarii în ultima vreme sîntem chemaţi la emisiuni numai cînd e vorba de subiectul certificate, „ce drepturi materiale aţi luat?”, „ce impostori sînt printre voi?”. Cînd e vorba de istoria revoluţiei, de ce s-a întîmplat în decembrie ’89, dezvăluiri senzaţionale pentru a 127-a oară apare criminalul Victor Atanasie Stănculescu, apare ca mare expert informatorul securităţii Alex Mihai Stoenescu. Deja, noi care am fost în decembrie ’89 pe străzi nu mai contăm cînd se discută despre revoluţie. Sîntem puşi în situaţia să fim înfăţişaţi în faţa opiniei publice ca interesaţi doar de problemele acestea, de drepturi, de scandaluri. E o metodă subtilă de compromitere a revoluţionarilor.
1:05 Adina Iriza: A cui este această metodă?
1:07 Marius Mioc: A mass-mediei în general. Se face o propagandă în acest sens. Există această lege a revoluţionarilor. Vreau să spun că nu este ceva unic în sistemul legislativ românesc. Imediat după decembrie ’89 primii care au cerut drepturi au fost foştii deţinuţi politici şi deportaţii în Bărăgan. Au primit, încă era guvernul provizoriu, încă nu se făcuseră alegerile, şi Ion Iliescu a dat pentru ei primul decret de drepturi, lege de drepturi. Decretul-Lege 118/1990. Ulterior au venit şi alte categorii. Sînt veterani de război, deci foşti deţinuţi politici, refugiaţi din Basarabia, din Cadrilater, din Ardealul de Nord. Sînt, au indemnizaţii pe durata întregii vieţi sportivii de performanţă care au fost medaliaţi în competiţii internaţionale. Deasemenea există indemnizaţii pentru membrii Academiei Române, pentru membrii Academiei Oamenilor de Ştiinţă, pentru membrii Academiei de Ştiinţe Agricole. Există indemnizaţii de merit pentru diferiţi oameni de cultură. Un Andrei Pleşu, un Liviu Ioan Stoiciu primesc de la stat, din bugetul statului, indemnizaţii de merit conform unei legi speciale. Singura categorie care este incriminată, şi este prezentată ca o mare ticăloşie faptul că beneficiază de nişte drepturi sînt revoluţionarii din ’89. De ce există această propagandă strict asupra lor? Pentru că eu înţeleg, şi într-o democraţie se poate discuta despre orice, şi oportunitatea oricărei legi poate fi pusă în discuţie. Dar de ce…
2:41 Adina Iriza: Spuneţi-ne concret care sînt nemulţumirile dumneavoastră. Dacă vorbiţi foarte mult o să vă taie. De asta, încercaţi să concentraţi ideea principală.
2:49 Marius Mioc: Bun, o să încerc şi o să vedem după aia ce se taie. Bine? Deci, problema e că revoluţionarii din ’89, spre deosebire de deţinuţi politici şi de deportaţi în Bărăgan, nu au încercat să răstoarne regimul comunist, ci chiar l-au răsturnat. Şi chestia asta nu se uită şi nu se iartă! Şi de aceea există ură faţă de revoluţionari. Numai faţă de revoluţionari, în condiţiile în care există un sistem legislativ, sînt vreo 20 sau 30 de categorii care iau indemnizaţii de la stat. În cazul revoluţionarilor – bineînţeles, au fost şi anulate aceste indemnizaţii pentru cei mai mulţi dintre ei – se face şi o exagerare neruşinată în mass-media cu privire la valoarea drepturilor pe care aceşti revoluţionari le-au avut. De exemplu, eu, cel puţin, am fost student în timpul revoluţiei. După ce am terminat facultatea am avut mereu loc de muncă. Dar citesc în ziare că revoluţionarii – deci şi eu, că eu sînt tot revoluţionar – de la revoluţie încoace nu fac nimic decît încasează bani de la stat. Or, este o minciună. În prima lege care a fost, în decembrie ’90, pentru revoluţionari, aveau dreptul la bani încasaţi de la stat, indemnizaţii de la stat, se numeau pensii, numai invalizii şi copiii celor decedaţi. Deci marea majoritate, inclusiv eu, n-aveam nici un fel de bani de la stat de primit. Abia în 2004 s-a dat o primă lege care dădea dreptul la o indemnizaţie de la stat şi pentru revoluţionari care n-au fost invalizi şi nu sînt copii ai celor decedaţi. Deci abia în 2004, dar în 2004 se dăduseră asemenea legi pentru încă 20 de categorii de felul ăsta. V-am spus – academicieni, sportivi de performanţă, mă rog, vi le-am spus. Deci nu a fost ceva ieşit din comun ci ceva în cadrul unei tendinţe generale a legiuitorului român de a găsi diferite categorii. Cred că e şi o dorinţă de a cîştiga voturi a unor politicieni, de a găsi diferite categorii care să le răsplătească prin bani de la stat. Şi aceste indemnizaţii, în lege au apărut în 2004, şi efectiv s-au plătit după preschimbarea certificatelor. Această preschimbare s-a lungit foarte mult. Iniţial au existat, în lege spunea: 6 luni se vor depune dosare şi încă şase luni se verifică şi se încheie toată această problemă a preschimbării certificatelor. După aceea au venit nu mai puţin de 8 prorogări ale termenelor legii, votate de parlament. Şi în loc de 6 luni iniţiale, a fost din 2004 pînă în 2010 s-au putut depune dosare şi în 7 iulie 2010 a apărut în Monitorul Oficial lista revoluţionarilor şi atuncea se puteau încă 6 luni pentru contestaţii. Deci s-a lungit foarte mult acest lucru ceea ce a făcut, pe de o parte: cînd se discută subiectul revoluţionari mereu problema asta iese în evidenţă. Dar la deţinuţi politici nu s-au făcut atîtea verificări, comisii de verificare, nu s-a dat drept de a face contestaţie. Nu ştiu cîţi impostori sînt printre deţinuţi politici, printre deportaţi în Bărăgan sau…, dar neexistînd dreptul de a face contestaţie, neexistînd comisii de verificare, subiectul nu a apărut în presă.
6:37 Adina Iriza: Noi nu avem voie să trimitem mai mult de 5-10 minute şi v-am spus de la început…
6:42 Marius Mioc: Înţeleg. Deci, am impresia că se doreşte ca pînă la adînci bătrîneţe revoluţionarii să fie ocupaţi numai de problemele astea cu certificate. Ei să nu mai poată în societatea românească să expună puncte de vedere pentru alte probleme. Deci e un mod subtil de compromitere a revoluţionarilor.

Mai citeşte:
Emisiune despre revoluţionari la România TV (video)
Revoluţionarul – arhetip al profitorului?
Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor
Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică
Nevoia de onestitate şi decenţă în discuţiile despre revoluţionari
Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
“Oameni care de 21 de ani nu fac nimic”
Făcătură la Antena 1 despre revoluţionari
Politicieni, facem licitaţie! Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste la mai multe persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!

 

5 Responses to “Ce n-am putut să spun la emisiunea de la România TV. „Un mod subtil de compromitere a revoluţionarilor” (video)”

  1. TAPUS CONSTANTIN Luptator in rezistenta anticomunista Says:

    Domnule Marius Mioc ;
    In primul rand apreciez faptul sa va peocupa sa faceti curetenie si depuneti interesul sa eliminati dintre revolutionari pe aceia care s-au inscris in organizatie fara a avea nici un merit sau mai grav au facut parte din fostele organe de represiune militie si securitate si misiunea lor a fost atunci cand s-au alaturat adevaratilor revolutionari sa stranga date despre participantii la actiunile de protest ca apoi sa le dea celor cu care colaborau .
    Si pentru ca in filmuletul postat aduceti aminte si de alte categorii de persoane care beneficiaza de drepturi materiale de la stat si numiti aici si pe fostii persecutati si detinuti politici ( categorie din care fac si eu parte ) va precizez ca DL 118/1990 da drepturi acestor persoane numai daca fac dovada ca s-au impotrivit regimului de dictatura comunist si ce e mai important TREBUIE SA FACA DOVADA CA DATORITA ACESTUI FAPT ASUPRA ACESTOR PERSOANE S-AU EXERCITAT MASURI ADMINISTRATIVE ABUZIVE DE CATRE AUTORITATI SI NUMESC AICI CATEVA ; PRIVAREA DE LIBERTATE IN LOCURI DE DETINERE SAU PENTRU CERCETARI , DEPORTARI , INTERNAREA IN SPITALE DE NEBUNI ,EXMATRICULAREA DIN SCOLI ETC .
    Pentru ca marea majoritate a celor care au iesit in strada ( si apreciez ca la nivel de tara au fost zeci de mii mai ales dupa 22 dec 89 ) si asupra lor nu s-au exercitat masuri abuzive de felul celor expuse in DL 118/90 cosider ca acestor persoane nu trebuie sa beneficieze decat eventual de un certificat onorific ! Drepturi cosider ca trebuie sa aiba aceia care incepind 15 dec 89 care au fost retinuti , cercetati si privati de libertate de catre autoritatile represive , ranitii si urmasii lor !
    Cu mult stima ; Tapus C

  2. closetaru veronel Says:

    stimate domnule Tapus dv ,cu tot respectul pentru toti detinutii politici,deportati si alte categorii care au suferit,sunteti exponentul perseverent al luptei de clasa,nu scapati nici un prilej de a emite tot felul de opinii ,care de care mai traznite,despre revolutionari,indeosebi pe tema cea mai sensibila,cine e mai revolutionar decat ceilalti,cine si ce drepturi merita.Ultima aberatie este ca ar trebui sa primeasca drepturi mortii,ranitii,retinutii,-adica exact cei care au fost scosi din lupta ,din primele momente,-iar ceilalti de ordinul zecilor de mii, care au luptat pana la caderea regimului,sunt impostorii si nu merita nimic,decat blamul societatii.Stimate domnule ,urez tuturor detinutilor politici ,deportatilor,etc,viata lunga cu toate drepturile si recunosterea societatii pentru lupta dv. si va mai rog sa-mi dati un singur exemplu de revolutionar care a jignit detinutii politici,deportatii etc,care v-a sugerat sa va faceti curatenie in randul dv,care s-a opus recunoasterii drepturilor dv -asa cum faceti dv ,zi de zi,cu o darzenie demna de o cauza mai buna !Imi cer iertare,cred ca ma repet,curatenia in randul revolutionarilor este atributul organelor statului,contestatiile puteau veni doar de la revolutionarii care au actionat in aceleasi imprejurari,intr-un interval de timp prevazut de lege,-si care cred ca a expirat demult,iar cei care se contesta intre ei dupa 24 de ani sunt cu adevarat impostori,se sfasie pentru banii,pe care puterea nu-i va mai da niciodata !Cum este cu putinta ca -un exemplu aleatoriu -ca un domn M.,din Timisoara, sa conteste actiunile unei doamne C. din Bucuresti,de la sute de km distanta si care nu s-au vazut niciodata ? !! .Sa facem un exercitiu de imaginatie,sa presupunem ca puterea da o lege care proclama interzicerea de a primi drepturi banesti -cum a fost pana in 2004 – si cum in fapt se intampla din 2012- va jur ca din acel moment nimeni nu va mai umili rev. ,toate atacurile vor inceta,va dispare din dictionar cuvantul impostor,profitor,fals, va inceta linsajul mediatic etc.Acea zi a venit,acea hotarare s-a luat,lupta fraticida,autoflagelarea,decimarea continua pana la autoexterminare !

    • mariusmioc Says:

      Legea 341/2004 a dat dreptul absolut oricărui cetăţean să facă contestaţii legate de atribuirea certificatelor de revoluţionar. Nu este pretins în lege ca cel care face contestaţie să fie la rîndul său revoluţionar sau să îl cunoască pe cel pe care-l contestă. De pildă, domnul Ţăpuş avea dreptul să depună contestaţii în oricare situaţii considera necesar.
      Pe de altă parte, e o realitate faptul că în cazul deţinuţilor politici nu s-a dat dreptul la contestaţii şi lista acestora rămîne secretă, astfel încît nu se pot identifica eventualii impostori.

  3. Domnule Marius Mioc ,
    1.
    Cu referire la comentariul dumneavoastra legat de cazul fostilor persecutati si detinuti politici ma simt obligat sa precizez ; este adevarat ca legea 118/1990 nu da posibilitatea cetatenilor sa poata contesta calitatea celor care au calitatea de persecutati politici dar sa luam in cosiderare ca cestia cand li s-au analizat cererile prin care solicitau aceasta calitate au prezentat documente autentificate produse de institutile represive ale regimului comunist( cazier, documente care probeaza ca au fost incarcerati ,ordine de stramutare sau deportare , decizii de desfacere a contractelor de munca , etc ) din care rezulta clar ca au fost exercitateasupra titularilor masuri abuzive din motive politice . Cred totusi ca daca persoane particulare pot proba contrariuu se pot adresa cu o pangere penala la autoritati impotriva unei persoane cade are calitatea si pot cere anularea acestei calitati .
    2. Sunt total de acord ca si o lista cu fostii detinuti politici sa fie facuta publica asa cum s-a procedat cu revolutionarii ( si aceasta lista cred ca v-a fi si in folosul alelora care figureaza in ea pentru ca asa acestia pot sa fie cunoscuti de de opinia publica spre onoarea lor ).

  4. Nica Leon Says:

    Unul dintre aşa zişii deţinuţi politici, printre care a fost şi Ticu Dumitrescu, ca săf al acestei găşti de profitori, ce s-au băgat în seamă, fără pic de ruşine şi cu mult tupeu abia după faptele de vitejie ale cîtorva tineri români, curajoşi, competenţi şi patrioţi, care au răsturnat dictatura de la putere, individ spurcat, ce fusese şi decorat de criminalii-comunişti, el fiind un foarte apreciat, în vremurile de tristă amintire, de aceiaşi criminali-comunişti, mare şi înfocat susţinător al ciumei roşii. Apoi, după ce eu am răsturnat, fără ajutorul lor, bestiala dictatură criminală-comuniştă, bestia de ticu încerca să îmi dea lecţii de eroism, pînă i-am dat în public, de cîteva ori peste botul său spurcat! Dacă aşa zişii deţinuţi politici ar fi avut minte, patriotism, ceva curaj, ar fi făcut ei ceea ce am fost nevoit să fac eu şi pentru a le spăla ruşinea aceea teribilă, ce a căzut şi peste nepoţii lor, ce au fost astfel obligaţi să le spele ruşinea.
    Da, eu recunosc că am fost împotriva acestor aşa zişi profitori ai Revoluţiei române din Decembrie 1989, eu fiind şi împotriva D.L. nr. 118/1990, din motivele pe care le-am explicat şi de la Tribuna C.P.U.N., înainte de adoptarea lui, ce a fost făcută în urma tîrgului criminal pus la cale de ticu cu criminalul-comunist jos ilici iliescu, tîrg la care a participat şi lăţea, ce a fost apoi făcut general. Mi-e greaţă!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s