Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial Aprilie 22, 2013


Judecătoarea Anastasia Gargale de la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a respins plîngerea mea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale emisă de parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul legat de lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010.

Şedinţa de judecată a fost în 10 aprilie. Nu am fost prezent la şedinţă, fiind ocupat cu alte probleme. Pronunţarea a fost amînată pe 17 aprilie şi apoi pe 18 aprilie. Conform portalului instanţelor (linc), instanţa

În baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. a C.p.p., respinge ca neîntemeiată plîngerea formulată de către petenta MIOC MARIUS în contradictoriu cu intimatul NICOLAESCU ADRIAN VIOREL. Menţine Rezoluţia nr. 3714/P/2011 dispusă de către Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sector 1 Bucureşti în data de 22.08.2012. În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă petentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 150 lei. Definitivă. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 18.04.2013.

În urma modificărilor codului de procedură penală prin legea 202/2010, numită şi a „micii reforme a justiţiei” (cu care se laudă politicienii noştri), s-a eliminat posibilitatea de a face recurs la hotărîrile judecătoreşti care privesc plîngerile împotriva rezoluţiei procurorilor de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală (linc). Deci, hotărîrea judecătoriei sectorului 1 e definitivă şi nu mai există cale de atac împotriva ei. Amintesc însă că există şi un al doilea dosar în care este învinuit Adrian Viorel Nicolaescu cu privire la problema certificatelor de revoluţionar, care se află încă în cercetare.

Nu am primit hotărîrea instanţei deci nu cunosc motivarea ei. Nădăjduiesc că o voi primi, măcar ca fiu informat oficial că am de plătit statului 150 de lei. Dacă voi primi hotărîrea o voi publica pe blog, astfel încît gîndirea juridică a judecătoarei Anastasia Gargale să poată fi apreciată obiectiv.

Reamintesc articolele anterioare despre acest caz, pentru a nu mai repeta ceea ce deja am publicat acolo:
Cauza privind lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis a fost declinată către Parchetul de pe lîngă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
Parchetul respinge plîngerea mea împotriva rezoluţiei de NUP din cazul listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial
Procesul fostului şef SSPR Adrian Viorel Nicolaescu – amînat pe 10 aprilie

Reproduc deocamdată textul plîngerii mele adresată judecătoriei. Nu l-am publicat cîtă vreme procesul era în curs ca să nu se spună că fac presiuni asupra justiţiei. Nu dispun de textul apărării pe care şi-a făcut-o domnul Nicolaescu (bănuiesc că a fost prezent la şedinţa din 10 aprilie, la care eu am lipsit) şi în general am avut posibilităţi limitate de a consulta dosarul cauzei (doar vreo 15 minute înaintea începerii şedinţei de judecată din 27 februarie; fiind din Timişoara nu am avut timp să merg la Bucureşti să consult dosarul la arhiva instanţei, iar în perioada în care dosarul s-a aflat la parchet nu mi-a fost accesibil)

Domnule preşedinte
Subsemnatul, MIOC Marius (…), în temeiul art. 2781 Cod procedură penală, formulez

PLÎNGERE

împotriva Rezoluţiei nr. 5254/II-2/2012 din 10 ianuarie 2013 dispusă de Ban Cristian Mihai, prim procuror al Parchetului de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror Niţă Oana Raluca în 22 august 2012 în dosar 3714/P/2011 al acestui Parchet

            Solicit ca prin hotărîrea pe care o veţi pronunţa să admiteţi plîngerea, să desfiinţaţi rezoluţiile amintite şi să trimiteţi cauza la Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti pentru începerea urmăririi penale, cu obligaţia de a administra dovezile cerute de mine şi de a conexa la acest dosar celălalt dosar alcătuit pe numele lui Nicolaescu Adrian Viorel referitor la prezenţa pe lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 a numiţilor Elefterie Lucian şi Olteanu Ilie.

În subsidiar vă cer să reţineţi cauza spre judecare, să administraţi dv. dovezile a căror administrare a fost refuzată (fără explicaţii) de Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi să constataţi, prin sentinţa ce o veţi pronunţa, existenţa infracţiunilor reclamate de mine şi săvîrşite de înaltul funcţionar public Nicolaescu Adrian Viorel.

            ÎN FAPT:
În 27.08.2010 am înregistrat la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plîngere penală referitoare la lista revoluţionarilor publicată în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 de numitul Nicolaescu Adrian Viorel, conducător al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), indicînd prezenţa certă pe această listă a trei persoane care nu îndeplinesc condiţiile cerute de Legea 341/2004 pentru preschimbarea certificatelor de luptători în revoluţie, anume Oană Marin, Suceavă Ion şi Buzgău Pavel şi prezenţa prezumtivă a altor persoane care de asemeni ar fi fost incluse nelegal în lista respectivă din Monitorul Oficial.
Cauza a fost declinată către Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (PJS1), unde s-a constituit dosarul 3714/P/2011, cercetările fiind efectuate de Poliţia Bucureşti.
În 18 aprilie 2011 (data confirmării poştale de primire) am înregistrat la PJS1 o completare a sesizării penale.
În 23 iulie 2012 (data confirmării poştale de primire) am înregistrat la Poliţia Bucureşti două completări la plîngerea penală, prin care semnalam alte 2 cazuri certe de persoane incluse nelegal în lista revoluţionarilor cărora li s-au preschimbat certificatele conform legii 341/2004: Elefterie Lucian şi Olteanu Ilie, cerînd conexarea la acelaşi dosar.
Prin rezoluţia din 22 august 2012 procuroarea Raluca Oana Niţă a dispus neînceperea urmăririi penale.
În 12 noiembrie 2012 (data confirmării poştale de primire), neştiind că deja se dispusese rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale în dosarul respectiv, am cerut şi PJS1 conexarea cazurilor Elefterie şi Olteanu la dosar 3714/P/2011.
Ulterior mi s-a comunicat şi mie rezoluţia procuroarei Niţă şi împotriva ei am formulat plîngere în răstimpul legal.
Prin rezoluţia din 10 ianuarie 2013, comunicată mie în 24 ianuarie 2013, procuror Cristian Mihai Ban mi-a respins plîngerea.
Alătur copii după plîngerea mea iniţială din 27.08.2010, completare a plîngerii din 18.04.2011, completări la plîngere trimise Poliţiei Bucureşti în 23 iulie 2012, informare către PJS1 cu privire la completările la plîngere trimise poliţiei şi cererea de conexare, rezoluţia NUP a procuroarei Niţă, plîngerea mea împotriva rezoluţiei procuroarei Niţă, rezoluţia procurorului Ban de respingere a plîngerii mele, copie plic poştal prin care dovedesc data comunicării către mine a rezoluţiei procurorului Ban, adresă nr. 17716/P/12 a PJS1 prin care mi se comunică că dosarul 3714/P/2011 a fost soluţionat, motiv pentru care nu se pot conexa celelalte două cazuri de certificate de revoluţionar frauduloase semnalate de mine (Elefterie şi Olteanu) la acel dosar.

Rezoluţia de NUP a procuroarei Niţă şi cea de respingere a plîngerii mele emisă de procurorul Ban sînt netemeinice şi se impune desfiinţarea lor din următoarele motive:

Fapta reclamată de mine ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals în acte publice, abuz în serviciu şi neglijenţă în serviciu o constituie publicarea listei revoluţionarilor în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010, respectiv emiterea adresei nr. 18/5738/05.05.2010 către mine. Amîndouă aceste acte au fost iscălite de aceeaşi persoană – înaltul funcţionar public Adrian Viorel Nicolaescu, conducător al SSPR la acea vreme. Cele 2 acte se contrazic reciproc – deci cel puţin unul din ele e fals, adică atestă, din partea unei instituţii de stat, o stare de lucruri neconformă cu realitatea. Lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial din 7 iulie 2010 atestă că numiţilor Oană Marin şi Suceavă Ion li s-au eliberat noile tipuri de certificate de revoluţionar, în timp ce adresa din 5 mai 2010 care mi-a fost adresată spune contrariul – că celor doi nu li s-au eliberat noile certificate. Am indicat şi neglijenţa în serviciu ca posibilă pricină a săvîrşirii acestor falsuri, ceea ce nu exclude însă necesitatea tragerii la răspundere a înaltului funcţionar public vinovat.

Din referatul poliţiei cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale reiese că actul fals este lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010. Se afirmă în referat că publicarea numiţilor Oană Marin, Suceavă Ion, cît şi lui Buzgău Pavel (caz deasemenea reclamat de mine) în lista din Monitorul Oficial nu a avut urmări juridice fiindcă „acest lucru nu conferea vreun drept persoanelor respective, acest lucru fiind dat doar de certificatul de revoluţionar preschimbat”. Se subînţelege deci că persoanele respective n-ar fi primit certificatele de revoluţionar, în ciuda prezenţei lor pe lista din Monitorul Oficial. Totuşi, cel puţin în cazul Oană Marin, din Sentinţa 6182 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti (opozabilă SSPR) reiese că lui Oană i s-a eliberat certificatul. Asta a spus Oană la proces, necontestat de partea adversă – SSPR.

În cazul Oană Marin o urmare juridică a prezenţei sale pe lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial s-a văzut la procesul care a făcut obiectul dosarului 3761/2/2011 de la Curtea de Apel Bucureşti în care Oană Marin a cerut anularea actului administrativ de anulare a certificatului său de revoluţionar. Prin Sentinţa nr. 6182 din 31 octombrie 2012 (alăturată) Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, reţinînd că Oană Marin a obţinut preschimbarea certificatului de revoluţionar (după cum se atestă prin lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial), „astfel că nu este aplicabilă procedura de contestare a listelor finale conform Legii 341/2004”. Într-adevăr, Oană Marin nu avea motive să conteste listele finale ale revoluţionarilor din Monitorul Oficial din moment ce el acolo e trecut ca avînd certificat preschimbat valabil, deci nici procedura de contestare a listelor finale nu se aplică, fiind aplicabilă altă procedură, cea a Legii 554/2004. Dar această respingere a excepţiei lipsei procedurii administrative prealabile, prin Sentinţa 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, dovedeşte că includerea (greşită, cum o certifică însuşi PJS1) lui Oană Marin în lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial a avut urmări juridice.

După ce Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor (CPRD) a acordat aviz negativ preschimbării certificatului lui Oană Marin, în 9 decembrie 2009, era obligaţia SSPR (condus deja la acea dată de A. V. Nicolaescu) să reanalizeze de îndată aceste cazuri. Pentru a mă asigura că această obligaţie va fi îndeplinită, am trimis către SSPR o scrisoare în care am atras atenţia instituţiei că CPRD nu a fost de acord cu preschimbarea certificatului. La acea scrisoare (primită de SSPR în 21.04.2010) mi-a răspuns înaltul funcţionar public Adrian Viorel Nicolaescu prin adresa 18/5738/05.05.2010 care dovedeşte că a luat cunoştiinţă de faptele respective (oricum era obligaţia sa de serviciu să ia act de hotărîrile CPRD cu privire la preschimbarea certificatelor de revoluţionar, eu i-am trimis scrisoarea doar ca o măsură de siguranţă, vrînd să ajut instituţia şi să evit publicarea din neglijenţă a lui Oană şi Suceavă pe lista din Monitorul Oficial). Neîndeplinirea obligaţiei sale de conducător al SSPR, de a reanaliza cazurile Oană şi Suceavă înaintea publicării listei din Monitorul Oficial înseamnă cel puţin neglijenţă în serviciu.

Urmări posibile ale acestei neglijenţe, care am cerut să fie investigate, sînt beneficierea nelegală de către numiţii Oană şi Suceavă a drepturilor prevăzute în Legea 341/2004. Am cerut să se trimită adrese la Casele de Pensii (fac precizarea suplimentară acum: Oană şi Suceavă fiind militari, adresele respective trebuie trimise la Casa de Pensii a M.Ap.N.) şi la alte autorităţi pentru a se vedea exact dacă şi cu cît anume au beneficiat respectivii de Legea 341/2004. PJS1 s-a interesat la o singură autoritate – SSPR (condus pînă în ianuarie 2013 chiar de Adrian Viorel Nicolaescu) – cu privire la aceste aspecte. Refuzul PJS1 de a se interesa şi la celelalte autorităţi indicate de mine denotă superficialitate şi este motiv de desfiinţare a rezoluţiilor atacate ca netemeinice. Precizez că SSPR nu are evidenţa exactă a drepturilor primite de beneficiarii legii 341/2004, multe din aceste drepturi acordîndu-se prin alte instituţii (de pildă, indemnizaţiile conform art. 4 şi 5 lit. m sau pensionarea anticipată conform art. 5 lit. n din legea 341/2004 se gestionează de Casele de Pensii).

În referatul Poliţiei Bucureşti, confirmat de PJS1, se afirmă că în 20.10.2010 SSPR a dispus anularea certificatului lui Oană Marin. Este o minciună, data exactă la care SSPR a anulat certificatul lui Oană Marin este 19.11.2010, fapt stabilit prin Sentinţa civilă 6182 din 31.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti (opozabilă SSPR). De menţionat că printre membrii Comisiei SSPR care au semnat procesul verbal cu privire la anularea certificatului lui Oană Marin nu se numără şi Adrian Viorel Nicolaescu, după cum reiese din sentinţa amintită.

Este de reţinut că SSPR a acţionat pentru anularea certificatului de revoluţionar al numitului Oană Marin abia ca urmare a plîngerii penale depuse împotriva conducătorului SSPR A. V. Nicolaescu în care amintisem explicit cazul Oană şi făcusem şi scandal pe internet pe acest subiect. Întîrzierea în luarea de măsuri pentru anularea certificatului lui Oană Marin, după data de 9 decembrie 2009 cînd CPRD a dat aviz negativ preschimbării certificatului acestuia, este cel puţin neglijenţă în serviciu imputabilă înaltului funcţionar public A. V. Nicolaescu, agravată de faptul că i s-a atras atenţia (de mine) asupra acestor cazuri concrete şi totuşi n-a luat măsuri de intrare în legalitate. Ca urmare a acestei neglijenţe Oană Marin a putut beneficia nelegal, timp de aproape un an în plus (9 decembrie 2009 – 19.11.2010 data primului demers de anulare a certificatului lui Oană; apoi a mai durat timp suplimentar pînă la emiterea decretului prezidenţial, dar asta nu e imputabil SSPR), de drepturile prevăzute de Legea 341/2004. Concret care sînt drepturile de care a beneficiat Oană Marin în această perioadă trebuie obligat PJS1 să investigheze.

După cum am arătat şi în plîngerea către prim-procurorul PJS1, în cazul lui Buzgău Pavel certificatul preschimbat se află în continuare în posesia numitului Buzgău, deci sînt temeiuri de a crede că produce şi azi consecinţe juridice. Am cerut verificarea acestui lucru, prin trimiterea unor adrese către Casa de Pensii, Primăria şi Prefectura Arad şi alte instituţii. Refuzul organelor de anchetă de a face cercetările cerute de mine arată netemeinicia rezoluţiilor PJS1.

Pe lîngă aceste cazuri sigure de includere nelegală în lista revoluţionarilor din Monitorul oficial – Oană, Suceavă şi Buzgău – am oferit indicii pentru existenţa altor prezumtive cazuri. În completarea la plîngere înregistrată la PJS1 în 18.04.2011 (data confirmării de primire a poştei) semnalam:

„în şedinţa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) din 7 septembrie 2010, al cărei proces verbal e publicat pe saitul Camerei Deputaţilor http://www.cdep.ro/comisii/revolutionari/pdf/2010/sz0907.pdf, luîndu-se în discuţie lista revoluţionarilor publicată în Monitorul oficial 467 bis din 7 iulie 2010, se afirmă:

“În urma verificării acesteia, s‐au constatat următoarele erori:
un număr de 74 de persoane publicate cu alt titlu.
un număr de 180 de persoane publicate fără certificat tipărit.
un număr de 14 persoane publicate dar respinse de C.P.R.D.1989.
un număr de 186 de persoane publicate care nu au fost propuse de S.S.P.R pentru acordarea avizului, şi în consecință nu au obținut avizul C.P.R.D.1989.
unui număr de 66 de persoane publicate şi care au fost găsite cu erori legate de datele de indentificare.”

Consider necesară identificarea tuturor cazurilor de persoane care au fost trecute abuziv de făptuitorul Nicolaescu Adrian Viorel în lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010, cît şi a drepturilor necuvenite de care au beneficiat aceştia, în vederea recuperării sumelor la bugetul statului fie de la beneficiari fie, dacă acest lucru nu mai e posibil, de la făptuitorul Nicolaescu Adrian Viorel”.

Observ că PJS1 nu a identificat acele persoane (74+180+14+186) despre care e vorba în procesul verbal al şedinţei CPRD, nu mai vorbesc de cercetarea urmărilor juridice ale includerii nelegale ale acestora în lista din Monitorul Oficial (de la înmînarea necuvenită a certificatelor către aceştia, drepturi necuvenite de care au beneficiat, pînă la nevoia retipăririi unor certificate cu erori, ceea ce a generat cheltuieli din bugetul statului). Respectivele persoane se puteau identifica printr-o cerere de lămuriri adresată CPRD.

În plîngerea iniţială nominalizasem alte 36 de cazuri care îmi ridică suspiciuni. În rezoluţia de NUP nu se precizează pentru fiecare din aceste cazuri care este procesul verbal al CPRD care dovedeşte primirea avizului CPRD pentru preschimbarea certificatului, de aceea consider că şi în aceste cazuri PJS1 a dovedit netemeinicie în anchetă. Am semnalat aspectul în plîngerea împotriva rezoluţiei de NUP, dar procurorul Ban, cînd mi-a respins plîngerea, nu s-a referit la acest aspect.

ÎN DREPT: art. 2781 Cod procedură penală

Alătur la această plîngere:
–         Plîngerea penală iniţială, adresată parchetului de pe lîngă ÎCCJ
–         Completare la plîngere, primită de PJS1 în 18.04.2011
–         Informare către PJS1 despre completările la plîngerea penală trimise Poliţiei Bucureşti cu copii anexate după respectivele completări
–         Plîngerea mea împotriva rezoluţiei de NUP adresată prim procurorului de la PJS1
(precizez că n-am mai adăugat toate anexele la corespondenţa mea cu autorităţile, acestea trebuind să se găsească la dosarul cauzei, pe care urmează să-l cereţi de la PJS1)
–         Adresă 17716/P/12 a PJS1 prin care mi se comunică imposibilitatea conexării petiţiilor legate de Elefterie şi Olteanu la dosarul 3714/P/2011
–         Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a procuroarei Niţă cu anexă referat al Poliţiei
–         Rezoluţia de respingere a plîngerii mele împotriva rezoluţiei de NUP, emis de procurorul Ban
–         Copie plic poştal cu care mi-a fost trimis rezoluţia procurorului Ban, care dovedeşte încadrarea mea în răstimpul legal pentru contestarea acesteia

Dovezi noi adăugate (nu mai există la dosarul cauzei):
–         Încheierea din 24 octombrie 2012 şi Sentinţa 6182 din 31 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, din dosar 3761/2/2011

Conform Codului de procedură penală, vă cer să solicitaţi PJS1 să vă trimită întreg dosarul cauzei, cît şi dosarul separat legat de cazurile Elefterie şi Olteanu, care am pretins să fie conexate.

Înaintea şedinţei de judecată din 10 aprilie am mai trimis prin poştă următoarele precizări:

Judecătoria sector 1 Bucureşti
Dosar 6318/299/2013
Soroc 10 aprilie 2013

Domnule preşedinte

Subsemnatul, Mioc Marius (…), în calitate de petent în această cauză, fac următoarele precizări:

Cel mai probabil nu voi putea fi prezent la şedinţa de judecată din 10 aprilie 2013, fiind plecat din ţară.

În referatul Poliţiei Bucureşti (comisar şef Voicu Marian), care a fost aprobat de către Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 (PJS1) e scris (ultima pagină): „Din precizările Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cît şi din declaraţiile persoanelor audiatem rezultă că la nivelul acestei instituţii au fost efectuate verificări atît la solicitarea CPRD cît şi a reclamantului, nefiind constatate cazuri de preschimbare a certificatelor de revoluţionar fără respectarea prevederilor legale”.

Pe de altă parte, după ce, în ianuarie 2013, înaltul funcţionar public Adrian Viorel Nicolaescu şi-a pierdut funcţia de conducător al SSPR, noul conducător al SSPR Victor Socaciu a publicat pe saitul instituţiei 2 comunicate, în care se afirmă:

Primul comunicat (7 martie 2013): http://www.sspr.gov.ro/index.php?comunicate&id=411

„Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia constituită în temeiul art. 49 din H.G. nr. 1412/2004, cu completările şi modificările ulterioare, au analizat situaţia certificatelor  persoanelor aparţinând unor categorii care nu se regăsesc în prevederile legale privind preschimbarea titlurilor atribuite în temeiul Legii nr.42/1990 şi ale Legii nr.341/2004

A.     Categoria certificatelor preschimbate fără temei legal pe Legea nr.42/1990.
Prin art.16 din Legea nr.42/1990 se prevede că ”dispoziţiile Legii nr.42/1990 se aplică în mod corespunzător şi militarilor de orice grad, precum şi personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, care şi-au jertfit viata sau au fost răniţi în luptele pentru victoria revoluţiei ori în legatură cu evenimentele revoluţionare din Decembrie 1989, cat şi urmaşilor acestora.”
Aşadar, atribuirea titlului de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite pentru militari de orice grad, precum şi personalului civil din Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, s-a făcut fără temei legal. În consecinţă, această categorie de persoane   nu a avut ce preschimba în temeiul Legii nr.341/2004
În această situaţie se află un număr de 422 de persoane din cadrul M.Ap.N, 258 de persoane din cadrul M.A.I. şi 15 persoane din cadrul S.R.I.
Numărul total al acestor persoane este de 695, ale căror certificate vor fi propuse spre anulare.

B.     Categoria certificatelor preschimbate persoanelor care la data limită stabilită de lege (25.12.1989)  erau minori în vârstă de până la 14 ani şi care, conform legii, nu au discernământ.
Numărul total al acestor persoane este de 107, ale căror certificate vor fi propuse spre anulare.

C.     Categoria certificatelor preschimbate persoanelor în ale căror dosare nu se regăsesc documentele prevăzute de art.10 alin.(3) şi alin.(4) din H.G. 1412/2004 cu completările şi modificările ulterioare.
Numărul total al acestor persoane este de 1884, ale căror certificate vor fi propuse spre anulare.

D.    Categoria certificatelor preschimbate persoanelor cărora, prin sentinţă definitivă şi irevocabilă, le-a fost confirmat statutul de colaborator sau lucrător al fostei Securităţi
Numărul total al acestor persoane este până în momentul de faţă de 87, ale căror certificate vor fi propuse spre anulare.”

Al doilea comunicat (14 martie 2013): http://www.sspr.gov.ro/index.php?comunicate&id=415

COMUNICAT

Din analiza categoriei de certificate tip duplicat si erata, eliberate in perioada 1998-2002, s-a constatat ca un numar de 3428 de certificate nu au indeplinit conditiile legale de preschimbare.
In acest sens, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor din Decembrie 1989 propune anularea acestora.

Secretar de Stat
Victor SOCACIU

Alătur copie după respectivele comunicate printate după saitul SSPR, fiindcă nu e sigur că vor rămîne pe sait dacă domnul Socaciu va fi schimbat din funcţie.

Cele două comunicate infirmă referatul Poliţiei Bucureşti din prezenta cauză, precum că n-ar fi existat cazuri de preschimbare a certificatelor de revoluţionar fără respectarea normelor legale. Reiese din aceste comunicate oficiale că au existat abuzuri extrem de grave legate de această preschimbare, fiind vorba de nu mai puţin de 695 + 107 + 1884 + 87 + 3428 = 6201 certificate de revoluţionar eliberate nelegal. Dintre toate persoanele care s-au perindat la conducerea SSPR, numitul Adrian Viorel Nicolaescu este cel care a eliberat cele mai multe certificate, dînsul fiind şi persoana care a finalizat lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial. Domnul Nicolaescu s-a remarcat prin aprobarea unui mare număr de dosare care fuseseră respinse de toţi conducătorii SSPR de dinaintea lui (în plîngerea penală iniţială am dat exemplul a 40 de dosare respinse într-o şedinţă a CPRD din 2008, din care 37 au fost ulterior aprobate).

Eu n-am dorit să fac plîngere despre mii de dosare aprobate nelegal, că s-ar prelungi ancheta pînă la prescrierea faptelor. De aia m-am concentrat pe 3 cazuri – Oană, Suceavă, Buzgău – unde există dovada neîndoielnică că Adrian Viorel Nicolaescu a luat personal la cunoştiinţă despre nelegalitatea preschimbării certificatelor, nădăjduind că se va ajunge rapid la o soluţie juridică care să arate vinovăţia înaltului funcţionar public măcar pentru neglijenţă în serviciu, ceea ce ar îngădui îndepărtarea sa de la conducerea SSPR. Datorită puturoşeniei procurorilor, sîntem la 3 ani de zile de la depunerea plîngerii mele iniţiale fără să se fi administrat probatoriul cerut de mine încă de la început. În tot timpul în care a durat ancheta Parchetului, Adrian Viorel Nicolaescu a fost la conducerea SSPR (fie ca principal conducător al instituţiei, fie ca numărul doi în ierarhie). Abia în ianuarie 2013 a părăsit instituţia dar şi-a păstrat calitatea de înalt funcţionar public în guvernul român. Numit de Emil Boc, A.V. Nicolaescu a fost păstrat la conducerea SSPR de Victor Ponta, deci este omul tuturor guvernărilor. În paralel politicieni ai tuturor guvernărilor au făcut comentarii demagogice despre numărul mare de impostori care ar fi dobîndit certificate de revoluţionar.

Martorul Ilie Drăgulin spune că lista finală a revoluţionarilor trimisă spre publicare la Monitorul Oficial a fost alcătuită personal de Adrian Viorel Nicolaescu, care s-ar fi consultat pentru asta cu George Costin (cel care avea să devină ulterior secretar de stat la SSPR, pînă la arestarea sa). Este nerelevant cu cine s-a consultat Adrian Viorel Nicolaescu înainte de a finaliza lista pentru Monitorul Oficial – putea să se consulte şi cu maică-sa, dar răspunderea juridică îi revine lui în totalitate, fiindcă dînsul era conducător al instituţiei în acel moment şi dînsul a semnat lista. Prezenţa lui Adrian Viorel Nicolaescu în rîndul înalţilor funcţionari publici ai Statului Român după felul neglijent în care a condus SSPR este o insultă la adresa revoluţionarilor din decembrie 1989.

Legat de cazurile concrete amintite, adaug următoarele:
În cazul Suceavă Ion certificatul de luptător în revoluţie e în continuare valabil şi posibil să producă efecte juridice. Faptul că numitul Suceavă a anunţat că renunţă la certificat nu are relevanţă juridică, fiindcă legea 341/2004 nu prevede „demisia” din calitatea de luptător în revoluţie. Domnul Suceavă avea posibilitatea să nu depună cerere de preschimbare, dar odată ce a depus această cerere şi aceasta a fost aprobată, certificatul e valabil. Nici pînă în prezent SSPR nu a făcut demersuri pentru anularea respectivului certificat (nu ca urmare a cererii lui Suceavă, ci ca urmare a faptului că acesta a avut acţiuni împotriva revoluţiei incompatibile cu posesia unui certificat de luptător în revoluţie conform art. 8 din Legea 341/2004). Pentru a exemplifica faptul că declaraţia de renunţare la certificatul de revoluţionar nu are urmări juridice, arăt un caz similar: în şedinţa Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor (CPRD) din 19.06.2007 (linc) s-a discutat cazul numitului Mioc Adrian care „a transmis SSPR-ului certificatul preschimbat, legitimaţia aferentă, precum şi adeverinţa eliberată de SSPR pentru a fi anulate, menţionînd că nu a beneficiat şi nu doreşte să beneficieze de nici unul din drepturile conferite de Lege şi solicită radierea din evidenţe şi clasarea dosarului”. CPRD a concluzionat că „dacă domnul Mioc Adrian nu ar fi dorit noul tip de certificat nu depunea cererea de preschimbare. În situaţia de faţă nu poate fi obligat să intre în posesia drepturilor conferite de Legea 341/2004, în lege nefiind specificat modul de retragere al certificatului la cererea persoanei”. De precizat că şi acest Mioc Adrian figurează în lista din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 iscălită de Adrian Viorel Nicolaescu cu certificat de luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite preschimbat (poziţia 9000, certificat LRM-M 00162), ceea ce este o altă ilegalitate (Mioc Adrian fiind colaborator al securităţii – Decizia 5170 / 03.11.2011 a ÎCCJ).
– În cazul Oană Marin, rectific cele scrise în plîngere şi precizez că numitul Nicolaescu Adrian e răspunzător de toate urmările juridice ale faptului că acesta a apărut în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 ca avînd certificatul preschimbat, nu numai pentru urmările juridice de pînă la 19.11.2010, dată la care SSPR (de altfel fără aportul lui Nicolaescu Adrian) a făcut primul demers pentru anularea titlului respectiv de luptător în revoluţie.
– În toate cele 3 cazuri (Suceavă, Oană, Buzgău) este inadmisibil faptul că PJS1 nu a făcut demersuri la casele de pensii (M.Ap.N. respectiv Arad) şi la autorităţile locale pentru a afla posibilele drepturi necuvenite de care aceştia ar fi beneficiat conform legii 341/2004.

Documente alăturate:
– Comunicat apărut pe saitul SSPR în 7 martie 2013
– Comunicat apărut pe saitul SSPR în 14 martie 2013
– Sinteza şedinţei CPRD din 19.06.2007 (dovedirea, prin exemplul Mioc Adrian, a nerelevanţei juridice a renunţării la certificatul de revoluţionar)
– Comunicat DNA despre arestarea fostului secretar de stat la SSPR George Costin (dovadă circumstanţială, dat fiind declaraţia martorului Drăgulin despre faptul că A.V. Nicolaescu a acţionat împreună cu Costin la finalizarea listei revoluţionarilor din Monitorul Oficial; Costin a devenit apoi şeful lui Nicolaescu la SSPR, pînă cînd a fost arestat, moment în care conducerea SSPR a fost preluată iar de Nicolaescu)

Mai citeşte:
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
Efectul Adrian Viorel Nicolaescu + Raymond Luca asupra preschimbării certificatelor
Mărieş: Munca lui Raymond Luca şi Adrian Viorel Nicolaescu într-un an o depăşeşte pe a celorlalţi în 5 ani
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
SSPR vrea să anuleze 2773 certificate de revoluţionar. Vizaţi: militarii nerăniţi, cei care aveau sub 14 ani la revoluţie, colaboratorii securităţii şi alţii
SSPR descoperă problema certificatelor-duplicat şi a eratelor

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s