Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cugir. Trimiterea în închisoare a revoluţionarilor care au omorît miliţieni Iunie 17, 2013


Actualizare 2 ianuarie 2014: Încheierea de şedinţă care a premers hotărîrea judecătorească poate fi văzută pe celălalt sait al meu, documente1989 (linc).
CugirCivili01
La Cugir, în 21 decembrie mulţimea revoltată a atacat sediul miliţiei şi securităţii, l-a incendiat şi a omorît 2 miliţieni. Omorîrea miliţienilor s-a întîmplat după ce din sediul comun al miliţiei şi securităţii se deschisese focul asupra manifestanţilor, fiind rănite peste 40 de persoane. Evenimentele, aflate şi de conducerea M.I. de la Bucureşti, au dus la o benefică timorare a forţelor de ordine şi are rolul său în abandonarea luptei de către şefii miliţiei şi securităţii din Bucureşti, în 22 decembrie 1989. Se poate spune că prin faptele lor, revoluţionarii din Cugir au salvat mii de vieţi în Bucureşti şi alte zone ale ţării. Şefii regimului ceauşist au luat cunoştiinţă de ceea ce înseamnă mînia poporului şi, pentru propria lor siguranţă, au ajuns să-l abandoneze pe Ceauşescu. Ulterior însă, în dispreţul decretului-lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990 care prevede amnistierea infracţiunilor prin care s-a exprimat protestul împotriva dictaturii comuniste, deci şi a faptelor care au dus la răsturnarea dictaturii în decembrie 1989, revoluţionarii care au omorît miliţieni la Cugir au fost condamnaţi la închisoare. Din motivarea sentinţei lipseşte orice referire la decretul de amnistie nr. 3 din 4 ianuarie 1990, semn că acesta nici nu a fost invocat în proces, probabil fiindcă inculpaţii, oameni săraci, nu au avut avocaţi buni (se pomeneşte în sentinţă de onorariul avocaţilor din oficiu). În paralel, miliţienii din Cugir care deschiseseră focul împotriva manifestanţilor au fost scoşi de sub urmărire penală (linc) pe motiv de legitimă apărare, ceea ce pare o soluţie corectă. Prezint mai jos hotărîrea judecătorească de condamnare a revoluţionarilor din Cugir. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt adăugiri ale mele. Am eliminat adresele de domiciliu ale părţilor din proces.

Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti
Dosar nr. 426/1999

Sentinţa nr. 184
Şedinţa publică din 30.10.2000

Preşedinte: Colonel magistrat Popescu Traian
Procuror: Lt. col. magistrat Niculescu Vasile
Grefier: S.C. Popescu Mihaela

A luat în pronunţare cauza privind pe inculpaţii de mai jos, trimişi în judecată prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare din 30.06.1999, după cum urmează:
– civ[il] SIVERA DUMITRU, pentru infracţiunile prev[ăzute] de art. 174 rap[ortat] la art. 176 lit. a şi b C[od] pen[al] şi art. 217 al. 1 şi al. 4 cu aplic[area] art. 75 lit. a C. pen.;
– civ. MUNTEAN PETRU, pentru infracţiunile prev[ăzute] de art. 174 rap[ortat] la art. 176 lit. a şi b C. pen. şi art. 217 al. 1 şi al. 4 C. pen.
– civ. MIHU AUREL, pentru infracţiunile prev[ăzute] de art. 174 rap[ortat] la art. 176 lit. a C. pen. şi art. 217 al. 1 şi al. 4 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen;
– civ. NAGY MARIUS, pentru săvîrşirea infracţiunii prev. de art. 217 al. 1 şi al. 4 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen;
– civ. CARICA ADRIAN GHEORGHE, pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 176 C. pen. şi distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen. cu aplic. disp[oziţiilor] art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.

Dezbaterile au avut loc şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 02.10.2000, care face parte integrantă din prezenta, cînd, tribunalul avînd nevoie de timp pentru a delibera cît şi pentru a da posibilitatea av. Colerdi Mihaela de a depune note scrise la dosarul cauzei, a amînat pronunţarea la data de 16.10.2000, respectiv astăzi 30.10.2000, cînd,

CugirCivili02TRIBUNALUL

Prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare din 30 iunie 1999, au fost trimişi în judecată:

– civ. SIVERA DUMITRU, fiul lui Dumitru şi Marian, născut la 28 iulie 1957 în Hunedoara, cetăţean român, studii Şcoala profesională, stagiul militar efectuat, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în Cugir […], pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a şi b C. pen., şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.;

– civ. CARICA ADRIAN GHEORGHE, fiul lui Florian şi Ana, născut la 8 februarie 1971 în Orăştie, jud. Hunedoara, cetăţean român, studii 7 clase, stagiul militar efectuat, de profesie zidar, căsătorit, fără copii, domiciliat în Cugir […], pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a C. pen., şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.;

– civ. MIHU AUREL, fiul lui Ioan şi Dochia, născut la 20 februarie 1965 în localitatea Căpîlna, jud. Alba, cetăţean român, studii 10 clase, stagiul militar efectuat, un copil minor, domiciliat în oraşul Cugir […], avînd reşedinţa în comuna Săliştea […], pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a C. pen., şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.;

– civ. MUNTEAN PETRU, fiul lui Petru şi EOZEFA, născut la 31 iulie 1938 în loc. Haţeg, jud. Hunedoara, cetăţean român, studii 4 clase, stagiul militar efectuat, pensionar, căsătorit, domiciliat în oraşul Cugir […], pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. a C. pen., şi distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.;

– civ. NAGY MARIUS, fiul lui Ioan şi Maria, născut la 27 octombrie 1967 în localitatea Teiuş, jud. Alba, cetăţean român, studii 8 clase, stagiul militar neefectuat, necăsătorit, str. […], pentru săvîrşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 şi 4 C. pen., cu aplic. disp. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 13 C. pen.;

CugirCivili03În fapt s-au reţinut următoarele:

În dimineaţa zilei de 21 dec. 1989, în jurul orelor 9,30-10,00 muncitorii încadraţi la Uzina Mecanică Cugir au încetat lucrul şi s-au organizat pentru a manifesta împotriva regimului comunist, solidarizîndu-se în acest fel cu evenimentele ce avea loc la Timişoara. După ce au părăsit sediul uzinei, coloanele de manifestanţi s-au îndreptat spre centrul oraşului, demonstrînd, în mod paşnic, în faţa sediului primăriei din localitate. Cu această ocazie au fost sparte ferestrele sediului politic administrativ [manifestaţie paşnică!] (aici se afla şi sediul Comitetului orăşenesc al partidului comunist) şi au scos inscripţiile de pe clădire.

În acest timp, organele de miliţie şi securitate erau retrase în unitate, realizînd că, manifestaţia de foarte mare amploare a muncitorilor şi celorlalţi locuitori ai oraşului era îndreptată împotriva regimului de dictatură ceauşist.

Manifestanţilor paşnici li s-au alăturat un grup de persoane turbulente, care au spart vitrinele magazinelor alimentare şi au s[u]stras băuturi alcoolice. Din faţa sediului primăriei manifestanţii, cărora li se alăturase grupul de persoane tulburente (persoane condamnate pentru infracţiuni de drept comun sau sancţionate pentru săvîrşirea unor contravenţii) s-au deplasat în faţa sediului miliţiei şi securităţii pentru a cere punerea în libertate a persoanelor reţinute sau arestate.

Se precizează că, sediul miliţiei din Cugir nu avea amenajat un arest, astfel încît, persoanele faţă de care se lua măsura arestării preventive se depuneau la Inspectoratul Judeţean de Miliţie Alba.

La data respectiv[ă], se arată în rechizitoriu, în sediul miliţiei nu se aflau persoane reţinute pentru cercetări. În jurul clădirii miliţiei s-au strîns mai multe mii de manifestanţi dintre care unnumăr de 30-40 de persoane se manifestau deosebit de violent, persoane aflate în stare de ebrietate sau sub influenţa băuturilor alcoolice şi care urmăreau alte scopuri decît cele ale manifestanţilor paşnici.

Pe lîngă lozinci împotriva regimului politic, manifestanţii scandau şi „vrem arestaţii”, fapt ce l-a determinat pe comandantul miliţiei Cugir, cpt. Pop Valentin să iasă la una din ferestrele clădirii şi să susţină că, în sediu nu se află persoane reţinute.

Împotriva acestuia au fost aruncate diferite obiecte, fapt ce l-a determinat să se retragă.

Pe fondul continuării manifestaţiei, şi încurajaţi de faptul că organele de miliţie şi securitate nu au ripostat, persoanele ce formau grupul de indivizi turbulenţi, au început să arunce în clădirea miliţiei cu sticle incendiare.

CugirCivili04Participanţii cei mai activi la incendierea clădirii au fost: SIVERA DUMITRU poreclit „Tică Fereastră”, CARICA ADRIAN GHEORGHE, MIHU AUREL poreclit „Ucu”, MUNTEANU PETRU poreclit „Cîţu”, COCIŞ TEODOR; NAGY MARIUS şi HERŢA IOAN, cei arătaţi s-au remarcat prin cruzimea de care au dat dovadă, fapt care i-a scos în evidenţă şi a permis identificarea lor.

Într-o primă fază au fost incendiate autoturismele aparţinînd Miliţiei Cugir şi ale cadrelor. Se reţine că, una din persoanele care a confecţionat sticle incendiare era numitul Cociş Teodor. Acesta le-a distribuit altor persoane printre care se aflau şi Muntean Petru, Carica Adrian, Nagy Marius, Mihu Aurel şi Herţa Ioan, cei care au aruncat efectiv cu sticle incendiare în clădire. Pentru a alimenta focul izbucnit la parterul clădirii Sivera Dumitru a tăiat cu securea brazii aflaţi în curtea miliţiei, în aceste condiţii în scurt timp, întreaga clădire a fost cuprinsă de flăcări. Persoane neidentificate au tăiat legăturile telefonice şi au întrerupt alimentarea cu energie electrică a clădirii.

După incendierea birourilor de la parterul clădirii şi refugierea lucrătorilor de miliţie şi securitate la etajul I, uşile de la intrare au fost forţate şi pentru a da o mai mare putere focului, persoane au vărsat un bidon de aproximativ 50 l plin cu toluen, toate acestea în scopul de a determina pe cei care se refugiaseră la etaj, datorită căldurii şi gazelor toxice emanate, să părăsească clădirea.

S-a încercat, din ordinul comandantului miliţiei, după incendierea parterului, evacuarea armamentului şi muniţiei aflată într-una din încăperile de aici însă nu s-a reuşit decît în mică măsură.

Într-o încercare de a stopa atacul, cpt. Pop Valentin a ordonat lt. maj. MEzei Dorin să execute pe fereastră foc de avertisment în plan vertical. Această manevră nu a avut efectul scontat, aruncarea cu sticle incendiare în imobil continuînd. În urma incendiului declanşat toată muniţia aflată în camera de armament a explodat,a stfel încît, s-a produs rănirea unora dintre manifestanţi şi din această cauză în condiţiile în care lucrătorii de miliţie şi securitate nu au primit ordin de la eşaloanele superioare să execute foc împotriva manifestanţilor şi nici comandantul miliţiei, cpt. Pop Valentin nu a dat un asemenea ordin.

Pentru stingerea incendiului au încercat să intervină atît pompierii militari cît şi civili, însă au fost împiedicaţi de manifestanţi prin tăierea furtunelor sau spargerea cauciucurilor. Existînd pericolul eminent [iminent] de a fi arşi de vii, cpt. Pop Valentin, împreună cu plt. maj. Staicu Ilie, au sărit printr-o fereastră a clădirii pentru a se salva.

Astfel, cpt. Pop Valentin după ce a ieşit pe fereastră a sărit pe o platformă amplasată deasupra sălii de aşteptare şi, în faţa atacatorilor a aruncat pe platformă pistolul mitralieră pentur a demonstra că nu are intenţii agresive. În momentul în care acesta a coborît în curte, a fost lovit de numiţii Muntean Petru, Mihu Aurel, Carica Adrian Gheorghe şi Sivera Dumitru, şi după ce partea vătămată a căzut la pămînt, cînd încă mai trăia, corpul acesteia a fost stropit cu benzină şi incendiat.

CugirCivili05Din raportul de constatare medico-legală nr. 26/III/2 din 7 mai 1990 [tîrziu raportul faţă de momentul morţii!], rezultă că, moarte cpt. Pop Valentin s-a datorat şocul combustional, prin arsuri de flacără pe întreaga suprafaţă a corpului.

Plt. Maj Staicu Ilie a sărit în curte de pe aceeaşi platformă, ca şi Pop Valentin, şi imediat după acesta. Acesta a fost lovit la nivelul capului, cu muchia securii de Sivera Dumitru, atît înainte cît şi după ce a căzut la pămînt, în mod repetat.

Din raportul medico-legal nr. 910/III/62 din 22 martie 1990, emis de Laboratorul Judeţean de Medicină legală Alba, rezultă că moartea lui Staicu Ilie s-a datorat hemoragiei cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio cerebral, cu fracturi de boltă craniană, cu înfundare şi iradiere în baza craniului, se menţionează de asemenea că, leziunile de violenţă descrise, se datorează lovirii cu un corp contondent muchiat (muchia unui topor), fiind aplicate cel puţin două lovituri asupra capului. Între leziunile cranio-cerebrale descrise şi deces există o legătură de cauzalittate indirectă. Ulterior cadavrul plt. maj. Staicu Ilie a fost incendiat.

Pe baza probelor administrate (declaraţii de martori, acte medicale, declaraţiile inculpaţilor, planşe foto judiciare), instanţa reţine următoarea situaţăie de fapt:

Regim de opresiune extremă, dictatura ceauşistă era caracterizată prin precaritatea mijloacelor de subzistenţă pentru populaţie, lipsa drepturilor şi libertăţilor fundamentale, cît şi prin existenţa unui sistem represiv faţă de care întreaga populaţie avea un sentiment de frică, acest sistem represiv era identificat, în principal, în organele de miliţie şi securitate, forţe care erau considerate ca fiind principalele susţinătoare ale regimului totalitar.

Manifestaţia din Cugir are loc pe 21 dec. 1989, fiind cunoscută deja revolta de la Timişoara, precum şi măsurile represive luate împotriva acesteia de dictatorul care încă nu abandonase puterea.

În această conjunctură, protestatarii au dat dovadă de o bună organizare (unirea muncitorilor de la uzina de sus cu cei de la uzina de jos, rămînerea schimbului ieşit din schimb în Cugir) şi de o exprimare a doleanţelor lor într-o manieră clară şi directă.

Revendicările vizau, în principal, schimbarea regimului politic, şi punctual, eliberarea unor persoane despre care amnifestanţii credeau că sînt reţinute în sediul miliţiei, urmare desfăşurării unor activităţi anticeauşiste.

În conştiinţa colectivă a manifestanţilor se conturase astfel, în consonanţă cu ce se întîmpla şi în alte zone ale ţării dorinţa schimbării regimului politic. În acelaşi timp însă, aceştia au trăit sentimentul de frică faţă de sistemul represiv, sistem care putea intra în acţiune împotriva lor oricînd (aşa cum se întîmplase la Timişoara), fie datorită unor factori locali, fie datorită unor ordine primite de la centru.

CugirCivili06Această posibilitate era percepută ca fiind foarte probabilă, atîta timp cît principalele structuri, avînd acest caracter – miliţie şi securitate – erau în stare de alarmă de luptă îndreptată împotriva manifestanţilor. Aceste structuri erau înarmate beneficiind de o mare putere de foc, fiind, de asemenea, grupaţi în sediu de unde puteau acţiona în mod organizat şi eficient oricînd.

Desigur, în perioade normale, miliţia şi securitatea aveau şi alte funcţii, utile din punct de vedere social, însă, în data de 21 dec. 1989 funcţia dominantă a acestora era una represivă, cu un caracter evident politic, atîta timp cît manifestanţii, şi nu numai în Cugir, doreau schimbarea regimului.

Unul din drepturile fundamentale ale poporului este acela de a cere şi a acţiona în scopul schimbării regimului politic.

Atîta timp cît suveranitatea aparţine poporului, înţelegînd prin aceasta, că puterea în unitatea ei aparţine în mod exclusiv acestuia fiind delegat către guvernanţi numai exerciţiul ei, titularul puterii, poporul, poate oricînd, inclusiv pe cale insurecţională, retrage guvernanţilor exerciţiul puterii [frumos spus!].

Punctul de plecare în analiza întregii stări de fapt constă tocmai în faptul că poporul poate decide oricînd, fără a fi posibilă o cenzură a acestei decizii retragerea exerciţiului puterii guvernanţilor astfel încît, în faţa acestei legitimităţi nu poate fi invocată o ordine de drept care se bazează tocmai pe voinţa acelor guvernanţi, voinţă impusă întregii societăţi prin lege şi forţa de constrîngere a statului.

Prin urmare, impunerea voinţei poporului, de a schimba regimul politic, voinţă susţinută ca atare de manifestanţii din Cugir, reprezenta în acel moment, interesul obştesc (public) de cea mai mare importanţă naţională.

Revenind la desfăşurarea concretă a evenimentelor, se constată că acţiunea manifestanţilor a urmărit, prin metodele folosite, realizarea acelui interes public amintit mai sus, avînd tot timpul reprezentarea pericolului pe care îl reprezentau pentru ei forţele miliţiei şi securităţii. Tocmai de aceea, prima dată cînd au ajuns în faţa sediului miliţiei demonstranţii au cerut eliberarea celor reţinuţi şi la afirmaţiile comandantului miliţiei că nu există persoane reţinute, permisiunea de a controla sediul, permisiune refuzată, fapt ce echivala cu imposibilitatea controlării forţelor de miliţie de către manifestanţi.

CugirCivili07Tot atunci, reprezentanţii demonstranţilor au cerut miliţienilor să părăsească sediul, cerere ce echivala cu înlăturarea atît a unui pericol potenţial, pentru ei şi în acelaşi timp, cu înlăturarea unei forţe ce asigura susţinerea regimului totalitar pe care aceştia voiau să-l schimbe.

Şi această cerere a fost respinsă, determinînd astfel un tip de acţiune din partea manifestanţilor, pentru realizarea obiectivelor ce se impuneau în mod necesar, determinate de cursul evenimentelor.

Astfel, s-a apelat la metoda scoaterii miliţienilor din sediu prin incendierea cameră cu cameră a acestuia, acţiune la care au participat şi inculpaţii. Edificatoare, în acest sens, sînt următoarele declaraţii:

„În jurul orelor 15,00-15,30, o masă mare de manifestanţi s-a strîns în faţa sediului Miliţiei, în faţa intrării s-a prezentat un număr de aproximativ 20 de persoane din care nu cunoşteam decît pe numitul CULDA DOREL, muncitor ls Sculăria Uzinei Mecanice nr. 1 Cugir. Acesta ne-a spus „aveţi 5 minute să ne predaţi arestaţii, să predaţi armamentul şi să ieşiţi afară din sediu”.

„Li s-a explicat acestora că în sediul miliţiei nu se află nici o persoană reţinută sau arestată, întrucît unitatea nu dispunea de arest propriu. Căpitanul POP VALENTIN – comandantul Miliţiei oraşului Cugir – i-a explicat lui CULDA că Miliţia oraşului Cugir este unitate militară şi nu se poate ca persoane civile să pătrundă în perimetru în împrejurările repsective. La această discuţie CULDA s-a enervat, declarînd că timpul trece „iar băieţii lui sînt nervoşi”. După aproximativ 5 minute cei aflaţi în grupul descris mai sus, au răsturnat autoturismul ARO al Miliţiei şi l-au incendiat. Persoanele în cauză au spart cu un bolovan geamul de la ofiţerul de serviciu, după care au aruncat cu o sticlă incendiară în itnerior, camera luînd foc instantaneu. Am încercat să stingem incendiul. Imediat a început o avalanşă de obiecte, pietre şi sticle incendiare asupra sediului miliţiei, parterul clădirii fiind incendiat”. (Mezei Dorin Olimpiu f. 80, vol. I).

În acelaşi sens sînt şi declaraţiile inculpaţilor Carica Adrian Gheorghe şi Nagy Marius.

„Văzînd că mulţimea se strînge în jurul sediului poliţiei, m-am apropiat şi eu, ocazie cu care am auzit manifestanţii strigînd să iasă miliţienii în stradă”.

„Văzînd că miliţienii refuză să iasă din sediul poliţiei, persoanele aflate în apropierea sediului au început să confecţioneze sticle incendiare pe care le-au aprins şi le-au aruncat pe ferestre în interiorul clădirii” (f. 173 vol. I declaraţia inc. Carica Adrian Gheorghe).

„datorită zvonurilor că 4-5 colegi de-ai noştri fuseseră arestaţi de securitate, am mers la poliţie. Ajunşi aici un ofiţer s-a exprimat că în sediu nu este nimeni arestat. S-a cerut miliţienilor să ceară [ofere?] acces manifestanţilor în interior pentru a verifica că într-adevăr există manifestanţi, dar nu li s-a permis. Atunci manifestanţii au încercat să pătrundă în incinta sediului poliţiei dar nu li s-a dat voie”. (declaraţie inc. Nagy Marius, f. 102 vol. 1 instanţă).

CugirCivili08În acelaşi sens este şi declaraţia martorului Gruruşiu Nicolae f. 90 vol. 1.

Se poate concluziona astfel, pe baza celor arătate, că mişcarea revoluţionară care era în curs de desfăşurare în data de 21 decembrie 1989 (inclusiv în Cugir) are la bază o legitimitate naturală, rezidînd la dreptul poporului la insurecţie, ce a condus prin victoria revoluţiei la instaurarea unui guvernămînt de fapt, transformat ulşterior prin adoptarea primelor legi cu caracter constituţional, într-un guvernămînt legal, purtătorul unor noi ordini de drept.

Faptul că poporul se afla în realizarea unui drept al său a putut fi perceput ca atare de către organele de represiune din întregul context istoric. Astfel, anul 1989 a fost în întregul spaţiu est-european un an revoluţionar.

Sistemele totalitare dina ceste state aui fost schimbate, unul după altul, sub presiunea propriilor popoare.

Şi în România tensiunea era evidentă şi era percepută ca atare de către toţi cetăţenii, problema punîndu-se nu dacă va dispare regimul totalitar, ci cînd sau cît de repede va dispărea.

Nemulţumirea în societatea românească era generală şi după cum s-a văzut, în cîteva zile manifestaţiile s-au întins în toată ţara, determinînd abandonarea puterii de către dictator.

Tocmai că, instituţiile de forţă, pe care se baza sistemul totalitar, cunoşteau starea reală de nemulţumire, pe care de altfel, în mare parte o împărtăşeau, au putut să-şi dea seama că se află în faţa unei acţiuni legitime a poporului, de rezistenţă la opresiune şi de schimbare a regimului politic accentuînd cele arătate mai sus putem spune că acest lucru rezultă din rapiditatea cu care acţiunea revoluţionară se întindea dintr-un oraş în altul, autorităţile din acea perioadă dîndu-şi seama că nu se află în faţa unei revolte izolate, cu revendicări locale, ci în faţa unei mişcări ce cuprindea toate categoriile societăţii româneşti, avînd obiectivul ce deja l-am arătat, al schimbării regimului politic.

O mişcare de o astfel de amploare şi care-şi propunea tocmai schimbarea ordinii de drept era imposibil să nu înfrîngă diverse norme juridice. În concret, deşi fapta de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 şi 4, pentur care sînt trimişi în judecată inculpaţii, constînd în incendierea, prin metodele arătate. a sediului miliţiei, există în materialitatea ei, pentru aceştia intervine o cauză care înlătură caracterul penal al faptelor comise, şi anume starea de necesitate, prev. de art. 45 C. pen.

CugirCivili09Am arătat deja, că neutralizarea forţelor de poliţie, ca reporezentante, şi în acelaşi timp principalul punct de sprijin al regimului totalitar, se impunea, în mod obiectiv, pentru atingerea interesului public general care era înlăturarea regimului politic existent şi înlocuirea acestuia cu un regim democratic. Manifestanţii, prin reprezentanţii lor, au încercat să preia controlul în mod paşnic asupra forţelor de represiune însă acest lucru nu a fost posibil, astfel încît, pentru a îndepărta pericolul existent la adresa lor (cunoscînd cele întîmplate la Timişoara) au acţionat pentru protejarea interesului public în sensul prevăzut de art. 45 alin. 2 C. pen. ca: „Este în stare de necesitate acela care săvîrşeşte fapta pentru a salva de la un pericol eminent [iminent] şi care nu putea fi înlăturat astfel, viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa, a altuia, sau un bun important al său ori al altuia sau un interes public”.

Pentru considerentele arătate în baza dis. art. 11 al. 2 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 10 lit. e C. pr. pen. cu ref[erire] la disp. art. 45 al. 2 C. pr.  pen., va achita pe inc. SIVERA DUMITRU, MUNTEAN PETRU, CARICA ADRIAN GHEORGHE, MIHU AUREL şi NAGY MARIUS pentru săvîrşirea infracţiunii de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 şi 4 C. pen.

În ceea ce priveşte moartea victimelor Pop Valentin şi Staicu Ilie, starea de [fapt] expusă în rechizitoriu este însuşită de instanţă, aceasta fiind dovedită prin probele administrate în cauză: astfel, martorul Blada Avram, f. 49 şi f. 52, vol. 1, arată că inculpaţii Muntean Petru, Sivera Dumitru şi Carica Adrian s-au repezit la cpt. Pop Valentin, cînd acesta a sărit în mulţime, şi l-au lovit la grămadă; martora Marta Fabiola (f. 93 vol. 1) declară că în momentul în care cpt. Pop Valentin a sărit în mulţime a fost lovit printre alţii, cu un lemn în cap de către Mihu Aurel zis „Ucu”, arătînd în continuare şi alte persoane care ar fi agresat victima, persoane care nu au fost însă trimise în judecată. Martorul Simian Ştefan (f. 171 vol. 1) arată deasemenea că Munteanu Petru zis „Cîţu” a împrăştiat benzină pe corpul lui Pop Valentin şi i-a dat foc, de altfel, inculpatul Muntean Petru recunoaşte în declaraţia dată că l-a lovit pe Pop Valentin cu o bîtă.

Inc. Mihu Aurel recunoaşte, de asemenea,, în declaraţia sa că l-a lovit pe cpt. Pop Valentin cu parul (f. 177, vol. 1).

În declaraţia dată în faţa instanţei (f. 102 vol. 2) inculpatul Nagy Marius arată că a observat momentul în care Carica Adrian Gheorghe îl lovea cu parul pe Pop Valentin. Ceilalţi inculpaţi erau şi ei în zonă dar nu poate relata ce anume făceau.

Inc. Sivera Dumitru, în declaraţia dată (f. 181 vol. 1), recunoaşte că l-a lovit cu coada toporului de 2 ori pe cpt. Pop Valentin, în aceeaşi declaraţie arată că după aceea [lipsesc unele cuvinte] corpului victimei dar nu ştie de către cine.

Inc. Mihu Aurel recunoaşte, în declaraţia sa, că l-a lovit cu pumnul pe Pop Valentin şi a văzut de asemenea cînd victima era lovit[ă] de inc. Sivera Dumitru.

CugirCivili10Din modul în care s-au desfăşurat faptele, potrivit celor arătate rezultă în mod clar că inculpaţii au acţionat cu intenţia directă de a suprima viaţa victimei, deşi aceasta era neînarmată, dorea să părăsească sediul unităţii şi nu prezenta nici un pericol pentru manifestanţi.

Deşi victima Pop Valentin a decedat ca urmare a şocului combustional, prin arsuri cu flacără pe întreaga suprafaţă a corpului, se poate reţine că, din maniera în care au acţionat, toţi cei 4 inculpaţi sînt coautori la săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a C. pen., al cărei conţinut îl întrunesc faptele săvîrşite de aceştia.

Imediat, după cpt. Pop Valentin, a sărit în curte şi plt. maj. Staicu Ilie care a fost lovit cu muchia toporului, în zona capului, de către Sivera Dumitru (declaraţiile martorilor Blada Avram (fila 79) şi Popenaru Leonard (f. 67 vol. I şi f. 231 vol. 1 Instanţă), de asemenea şi martorul Simion Ştefan, în declaraţia sa (f. 171 vol. I) arată că Sivera Dumitru avea asupra sa un topor şi se manifesta în mod violent, arată, de asemenea, că a văzut momentul în care Sivera Dumitru l-a lovit cu toporul în cap pe Staicu Ilie.

Faptul că Sivera Dumitru era înarmat cu un topor rezultă, atît din declaraţiile martorilor arătaţi, cît şi din declaraţia martorului Gitu Ioan (f.69 vol. I) care se coroborează cu declaraţia dată de inculpat (f. 181, vol. I) în cuprinsul căreia recunoaşte că l-a lovit de 2 ori cu coada toporului pe Pop Valentin.

Din raportul medico-legal depus la dosar rezultă că moartea plt. maj. Staicu Ilie s-a datorat hemoragiei cerebrale, consecinţă a unui traumatism cranio cerebral, cu fracturi de boltă craniană, cu înfundare şi iradiere în baza craniului. Tot în cuprinsul acestui act se arată că leziunile de violenţă descrise se datorează lovirii cu un corp contondent muchiat (muchia unui topor) fiind aplicate cel puţin 2 lovituri asupra capului. Între aceste leziuni şi decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă.

Avînd în vedere că inc. Sivera Dumitru, în aceleaşi împrejurări, a săvîrşit fapta de omor asupra a două persoane, cpt. Pop Valentin şi plt. maj. Staicu Ilie, în sarcina acestuia urmează să fie reţinută infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 176 lit. a şi b C. pen.

Faţă de toţi inculpaţii urmează să fie reţinute şi dispoziţiile art. 75 lit. a C. pen., precum şi disp. art. 13 C. pen.

În consecinţă, inculpaţilor Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel urmează să li se aplice o pedeapsă pentru săvîrşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 al. 1 C. pen. rap. la art. 176 lit. a C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen. iar inculpatul Sivera Dumitru o pedeapsă pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 al. 1 C. pen. rap. la art. 176 lit. a şi b C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a C. pen.

CugirCivili11În favoarea celor 4 inculpaţi instanţa va reţine, ca o circustanţă atenuantă, prev. de art. 74 alin. ultim C. pen., conjunctura deosebită în care a avut loc comiterea faptelor şi starea de tensiune extremă în care se aflau participanţii la aceste fapte.

La individualizarea pedepselor instanţa va avea în vedere pericolul deosebit prezentat de faptele comise de inculpaţi, cruzimea de care aceştia au dat dovadă, precum şi gratuitatea faptelor săvîrşite de aceştia.

Avînd în vedere scopul pedepselor, aşa cum este definit în art. 52 C. pen. şi criteriile de individualizare expuse, instanţa, dînd eficienţă disp. art. 76 lit. a C. pen., va orienta cuantumul pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator cu executarea în regim de detenţie.

Din copia fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul Carica Adrian Gheorghe a mai fost condamnat prin sentinţa penală 1044 din 24 septembrie 1990 a Judecătoriei Alba, la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare a cărei executare a început-o la 24 iulie 1990 şi a terminat-o la 26 iulie 1995.

Avînd în vedere că faptele ce au format obiectul sentinţei menţionate se află în concurs cu faptele ce formează obiectul prezentei sentinţe, în baza art. 36 C. pen., instanţa va repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală 1044 din 24 septembrie 1990, respectiv de 7 ani închisoare, 5 ani închisoare şi doi ani închisoare, pe care le va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmînd să execute pedeapsa cea mai grea, ce va fi sporită cu 3 ani închisoare pentru acest inculpat.

Pe lîngă pedeapsa principală, instanţa va dispune pentru fiecare din cei 4 inculpaţi şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen., pe o durată de 5 ani şi degradarea militară, prev. de art. 67 C. pen.

Pe durata executării pedepselor principale, inculpaţilor le vor fi interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

Împotriva inculpatului Mihu Aurel instanţa a luat măsura arestării preventive prin încheierea din 14 februarie 2000, ca urmare a sustragerii de la judecată, măsură pusă în executare la data de 18 februarie 2000.

Instanţa va menţine măsura arestării preventive a inc. Mihu Aurel pînă la data de 13 noiembrie 2000 şi, întrucît temeiurile avute în vedere pentru luarea acesteia subzistă, o va prelungi cu 30 de zile, începînd cu 14 noiembrie 2000 şi pînă la 13 decembrie 2000, inclusiv.

CugirCivili12În baza disp. art. 88 C. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor perioadele de arest preventiv astfel:

– pentru inc. Sivera Dumitru de la 23 ianuarie 1990 pînă la 20 martie 1999;

– pentru inc. Carica Adrian Gheorghe de la 29 decembrie 1989 şi pînă la 20 martie 1990 şi de la 24 iunie 1990 pînă la 26 iulie 1995;

Se va dispune, de asemenea, anularea mandatului de executare a pedepsei ânchisorii nr. 1265 din 30 noiembrie 1990 emis de Judecătoria Alba pe numele acestui inculpat.

– pentru inc. Mihu Aurel de la 27 decembrie 1989 şi pînă la 2 ianuarie 1990 şi de la 18 februarie 2000 şi pînă la zi;

În cauză s-au constituit părţi civile: Pop Rodica şi Pop Ioana Valentina – soţia, respectiv fiica victimei Pop Valentin; Staicu Elena – soţia victimei Staicu Ilie şi Ministerul de Interne, după cum urmează:

– parte civilă Pop Rodica a solicitat obligarea inculpaţilor la 30.000.000 lei [aici şi în continuare, lei vechi în vigoare în momentul sentinţei], reprezentînd cheltuieli de înmormîntare a victimei Pop Valentin şi 150.000.000 lei, reprezentînd daune morale pentru „suferinţa psihică pentru zilele de coşmar ce au urmat uciderii soţului, precum şi celelalte neîmpliniri şi situaţăii datorate lipsei sprijinului oferit de victimă”, în total 180.000.000 lei despăgubiri civile.

– parte civilă Pop Ioana Valentina a solicitat obligarea inculpaţilor la 40.000.000 lei, reprezentînd diferenţa dintre contribuţia tatălui său la întreţinerea sa şi pensia de urmaş pe care a primit-o pînă în prezent, 150.000.000 lei cu titlu de daune morale, pentru suferinţele psihice produse prin pierderea tatălui său şi cîte 2.000.000 lei lunar, începînd cu data de 1 septembrie 1999 şi pînă la terminarea studiilor dar nu mai tîrziu de împlinirea vîrstei de 25 ani.

– partea civilă Staicu Elena a solicitat obligarea inculpaţilor la 60.000.000 lei, reprezentînd diferenţa dintre preţul autoturismului proprietate personală incendiat în timpul evenimentelor şi despăgubirea primită de la ADAS şi daune morale în cuantum de 200.000.000 lei, reprezentînd suferinţa încercată prin pierderea soţului său în condiţiile arătate, Staicu Ilie.

– partea civilă Ministerul de Interne, care a solicitat obligarea inculpaţilor la suma totală de 1.264.365.061 lei, din care 342.891.061 lei reprezintă contravaloarea bunurilor materiale distruse şi 921.474.000 lei reprezintă contravaloarea reparaţiilor efectuate la sediul Poliţiei Cugir.

Avînd în vedere soluţia de achitare pentru infracţiunea de distrugere faţă de toţi inculpaţii instanţa va respinge acţiunea civilă formulată de Ministerul de Interne ca nefondată.

CugirCivili13În ce priveşte acţiunea civilă formulată de Pop Rodica, pe baza probelor administrate în cauză (adresa nr. 171 din 25.08.1999 privind necesarul şi preţul pentru o înmormîntare, adresa nr. 334 din 08.09.1999 privind meniul şi preţurile pentru o pomană la o înmormîntare de 100 persoane; adresa nr. 26257 din 07.09.1999 privind venitul realizat de victimă în perioada 01.01.1990 – 31.08.1999 – fila 23 şi urm. vol. 1 instanţă), această acţiune urmează a fi admisă în parte, instanţa apreciind cuantumul cheltuielilor cu înmormîntarea victimei la 15.000.000 lei (valoare actuală) şi 85.000.000 lei cu titlu de daune morale, în total inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel vor fi obligaţi, în solidar la 100.000.000 lei despăgubiri civile către aceasta.

Instanţa urmează să admită de asemenea, în parte, acţiunea exercitată de Pop Ioana Valentina şi să oblige inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel, în solidar, la 100.000.000 lei despăgubiri civile către aceasta din care: suma de 40.000.000 lei reprezintă diferenţa dintre veniturile pe care le-ar fi alocat victima pentru creşterea şi întreţinerea fiicei sale şi pensia de urmaş pe care a primit-o şi 60.000.000 lei daune morale pentru pierderea în condiţiile arătate a tatălui său. Inculpaţii urmează să fi[e] obligaţi, de asemenea, în solidar la cîte 800.000 lei periodic către această parte civilă, începînd cu data de la 1 septembrie 1999 şi pînă la terminarea studiilor dar nu mai tîrziu după împlinirea vîrstei de 25 ani (adeverinţa nr. 1414 din 10.09.1999 care atestă că partea civilă Pop Ioana Valentina este elevă la Colegiul Naţional „David Prodan” din Cugir).

Instanţa va admite, de asemenea, în parte acţiunea civilă formulată de Staicu Elena şi-l va obliga pe inc. Sivera Dumitru la 100.000.000 lei despăgubiri civile căttre aceasta.

Avînd în vedere obligaţiile civile ale inculpaţilor susmenţionaţi, tribunalul va menţine sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpaţilor Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel, prin încheierea din 10 aprilie 2000 şi va dispune ridicarea sechestrului asigurator, avînd în vedere soluţia de achitare pentru infracţiunea de distrugere, instituită asupra bunurilor inculpatului Nagy Marius.

În baza art. 191 C. pr. pen., inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel vor fi obligaţi la cîte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care pentru ultimii 3 cîte 375.000 lei onorariul avocatului din oficiu (pentru fiecare în parte) se vor avansa din fondul Ministerului justiţiei.

CugirCivili14PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpaţii:

1. SIVERA DUMITRU, fiul lui Dumitru şi Maria, născut la 28.07.1957 în Hunedoara, cetăţean român, stoduu şcoala profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, are un copil minor, fără antecedente penale, domiciliat în Cugir […] la:

– 12 (doisprezece) ani închisoare, 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen. şi degradare militară pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 al. 1 C. pen., rap. la art. 176 lit. a şi b C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 74 al. ultim C. pen.;

2. CARICA ADRIAN GHEORGHE, fiul lui FLorian şi Ana, născut la 08.02.1971 în Orăştie, jud. Hunedoara, cetăţean român, studii 7 clase, stagiul militar satisfăcut, zidar, căsătorit, fără copii, domiciliat în Cigir […], cu reşedinţa în Orăştie […], la:

– 10 (zece) ani închisoare, 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen. şi degradare militară pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 al. 1 C. pen., rap. la art. 176 lit. a C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 74 al. ultim C. pen.

În baza art. 36 C. pen. repune în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 1044/24.09.1990, dată de Judecătoria Alba de 7 (şapte) ani închisoare, 5 (cinci) ani închisoare şi 2 (doi) ani închisoare pe care le contopeşte cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, inculpatul urmînd să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 3 (trei) ani, executînd în final 13 (treisprezece) ani de închisoare, 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen. şi degradarea militară.

3. MIHU AUREL, fiul lui Ivan şi Dochia, născut la 20.02.1963 în Căpîlna, jud. Alba, cetăţean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, un copil minor, domiciliat în Cugir […] cu reşedinţa în com. Săliştea […], fără antecedente penale, la:

– 10 (zece) ani închisoare, 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen. şi degradarea militară, pentru săvîrşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 al. 1 C. pen., rap. la art. 176 lit. a C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a C. pen. şi art. 74 al. ultim C. pen.;

CugirCivili154. MUNTEAN PETRU, fiul lui Petru şi Iozefa, născut la 31.07.1938 în Haţeg, jud. Hunedoara, cetăţean român, studii 4 clase, stagiul militar satisfăcut, pensionar, căsătorit, domiciliat în Cugir […], fără antecedente penale, la:

– 10 (zece) ani închisoare, 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b, c C. pen. şi degradarea militară, pentru infracţiunea prev. de art. 174 C. pen., rap. la art. 176 lit. a C. pen. cu aplic. art. 74 C. pen şi 75 lit. a C. pen.;

Pe durata executării pedepselor interzice inculpaţilor exercitarea drepturilor prev. de art.  64 C. pen.

Menţine măsura arestării inc. Mihu Aurel pînă la 13.XI.2000 şi o prelungeşte cu 30 de zile începînd cu 14.XI.2000 şi pînă la 13.XII.2000, inclusiv.

În baza art. 88 C. pen.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, perioadele:

– pentru Sivera Dumitru de la 23.01.1990 pînă la 20.03.1990;

– pentru Munteanu Petru – nu a fost arestat;

– pentru Mihu Aurel de la 27 decembrie 1989 şi pînă la 02.01.1990 şi de la 18.02.2000 şi pînă la zi;

– Carica Adrian Gheorghe de la 29 decembrie 1989 şi pînă la 20.03.1990 şi de la 24.07.1990 şi pînă la 26.07.1995.

Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1265/30.XI.1990, emis de Judecătoria Alba.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap. la art. 10 lit. e C. pr. pen.

Achită pe inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe, Mihu Aurel şi Nagy Marius, fiul lui Ivan şi Maria, născut la 27 octombrie 1967 în Teiuş jud. Alba, cetăţean român, studii 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, domiciliat în Cugir […]

Toţi pentru săvîrşirea infracţiunii de distrugere prev. de art. 217 al. 1 şi 4 C. pen.

Admite în parte acţiunea civilă exercitată de Pop Rodica, domiciliată în Cugir […]

Obligă pe inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel, în solidar, să-i plătească părţii civile Pop Rodica 100.000.000 lei despăgubiri civile.

Admite în parte acţiunea civilă exercitată de Pop Ioana Valentina, domiciliată în Cugir […]

CugirCivili16Obligă, în solidar, pe inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel la 100.000.000 lei despăgubiri civile către aceasta şi la cîte 800.000 lei lunar, despăgubiri periodice, începînd cu 01.09.1999 şi pînă la terminarea studiilor, dar nu mai tîrziu de împlinirea vîrstei de 25 de ani.

Admite în parte acţiunea civilă exercitată de Staicu Elena, domiciliată în Blaj […]

Obligă pe inc. Sivera Dumitru la 100.000.000 lei despăgubiri civile către aceasta.

Respinge acţiunea civilă exercitată de Ministerul de Interne, ca nefondată.

Menţine sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inculpaţilor prin încheierea din 10.04.2000, mai puţin sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor inc. Nagy Marius.

Obligă pe inculpaţii Sivera Dumitru, Muntean Petru, Carica Adrian Gheorghe şi Mihu Aurel la cîte 2.000.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care pentru ultimii trei cîte 375.000 lei, onorariul avocatului din oficiu pentru fiecare se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la pronunţare pentru inc. Sivera Dumitru, Muntean Petru şi partera civilă Ministerul de Interne şi de la comunicare pentru ceilalţi inculpaţi şi părţi civile.

Pronunţată în şedinţă publică azi 30 octombrie 2000.

Preşedinte Colonel magistrat TRAIAN POPESCU

Grefier Mihaela Popescu

Încheiere din 31.07.2002
Îndreaptă eroarea materială din dispozitivul sentinţei şi din M. ex. p. nr. 407/2000

CugirCivili17referatReferat
12.03.2012

Modificată prin decizia nr. 45/23.04.2002 a CMA [Curţii Militare de Apel] prin care a fost admis apelul declarat de Parchetul Militar Teritorial în sensul că în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g cpp a încetat procesul penal pornit împotriva inculpaţilor pentru săvîrşirea infracţiunii prev. de art. 217 al. 1 şi 4 Cp.

Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească părţii civile Ministerul de Interne despăgubiri civile în sumă de 4.095.101.359 lei + dobînda legală de la data rămînerii definitive a hotărîrii pînă la achitarea integrală a debitului.

Au fost respinse apelurile declarate de inculpaţii SIVERA DUMITRU, MUNTEAN PETRU, MIHU AUREL şi CARICA ADRIAN.

Definitivă şi modificată prin decizia nr. 3067/26.06.2003 a CSJ (ÎCCJ) – SP, prin care au fost admise recursurile declarate de inculpaţii SIVERA DUMITRU şi MUNTEAN PETRU, a fost casată decizia CMA şi sentinţa TMTB, numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei şi a trimis cauza spre rejudecare la TMTB sub acest aspect.

Mai citeşte:
O greşeală judiciară: Condamnarea revoluţionarilor care au ucis miliţieni la Cugir
Scoaterea de sub urmărire penală a securiştilor şi miliţienilor din Cugir

 

6 Responses to “Cugir. Trimiterea în închisoare a revoluţionarilor care au omorît miliţieni”

  1. ia condamnat dupa vechea lege a uitat ca revolutie sau in urma revoluti trebuiau modificate niste legii,

  2. ”Evenimentele, aflate şi de conducerea M.I. de la Bucureşti, au dus la o benefică timorare a forţelor de ordine şi are rolul său în abandonarea luptei de către şefii miliţiei şi securităţii din Bucureşti, în 22 decembrie 1989.”- nu există nici o dovadă în acest sens, ideea fiind mai mult o supoziție decât ceva probat măcar de o mărturie a vreunui șef de miliție sau de securitate.
    ”Ulterior însă, în dispreţul decretului-lege nr. 3 din 4 ianuarie 1990 care prevede amnistierea infracţiunilor prin care s-a exprimat protestul împotriva dictaturii comuniste, deci şi a faptelor care au dus la răsturnarea dictaturii în decembrie 1989, revoluţionarii care au omorît miliţieni la Cugir au fost condamnaţi la închisoare.”- iată ce spune sentința TMB în cazul Agache despre acest aspect: ”Instanţa va mai retine că inculpaţii nu beneficiază de Decretul Legii nr.3 din 4.01.1990, respectiv nr. 23 din 13.01.1990, întrucât infracţiunile săvârşite de aceştia sunt exceptate de la beneficiul legilor sus arătate, conform art. 4 din Decretul Lege nr. 3/l990, respectiv art. 2 alin. 2 din Decretul Lege nr.23/1990.”…….. Și asta e valabil pentru toate cazurile de omor de la revoluție.
    Cât despre salvarea a mii de vieți datorită celor întâmplate la Cugir-speculație ștințifico-fantastică.
    Poate nu ar strica, dacă tot emiteți judecăți de valoare, să accesați cele 49 de dosare aflate în custodia Ministerului de Interne în care se prezintă detaliat cu mărturii și rapoarte tot ce s-a în cadrul Ministerului de interne în decembrie 1989.
    Măcar pentru respectarea adevărului istoric, pentru-că totuși nu mi se pare foarte corect să emitem enunțuri cu caracter de judecată de valoare încercând doar să ne limităm la a fabula făcând supoziții pe marginea sau în preambulul prezentării unei singure sentințe…….Părerea mea.
    Cu stimă pentru munca depusă, dar în dezacord total cu prezentarea unor asemenea teorii ca cele de mai sus.

    • mariusmioc Says:

      Mi se pare greu de crezut că evenimente precum cele dela Cugir nu au fost raportate mai sus. Din 21 pînă în 22 decembrie a fost și timp fizic să se afle despre aceste evenimente.
      Eu am exprimat părerile mele proprii, care sînt prezentate distinct de textul sentinței. E o practică acceptabilă în lucrări istorice emiterea de ipoteze, cîtă vreme ipotezele emise sînt evidențiate distinct de textul documentelor sau declarațiilor participanților direcți la evenimente. Ca argument suplimentar, vă semnalez evenimentele din capitala de județ – Alba Iulia – unde autoritățile comuniste au semnat un document de recunoaștere a revoluționarilor în dimineața de 22 decembrie, cînd Ceaușescu era încă la putere. E o situație unică din cîte știu în revoluția română, și efectul Cugirului (cu frica indusă șefilor comuniști, care devenise mai mare decît frica de Ceaușescu) cred că a avut rolul său. Vă recomand să citiți cartea liderului revoluției din Alba Iulia, Mihai Babițchi – „Revoltă în labirint”.
      Consider că există mai multe diferențe între cazul Cugir și cazul tatălui dv.
      La Cugir, răbufnirea violentă a mulțimii a avut loc cînd Ceaușescu se afla încă la putere, dădea în continuare porunci criminale (vezi reprimarea din noaptea de 21/22 decembrie din București), și folosirea violenței pentru răsturnarea unui regim violent era justificată. Agache a fost ucis după ce Ceaușescu fugise iar Dinescu și Caramitru anunțaseră la TVR că „am învins”. Adică, omorîrea lui Agache nu mai era necesară pentru răsturnarea regimului, mai ales că, din cîte știu, Agache nu făcuse vreo faptă prin care să lase impresia că ar dori să lupte pentru restabilirea regimului ceaușist. Aici e altă diferență față de Cugir, căci milițienii de acolo refuzaseră să predea sediul miliției către mulțime și deschiseseră focul asupra manifestanților.
      Eu nu sînt original cînd afirm că violența pentru răsturnarea unui regim nedemocratic violent e justificată. În istorie sînt multe asemenea cazuri și istorici de frunte au considerat astfel. Răscoala lui Horia, Cloșca și Crișan, cea a lui Avram Iancu au fost acțiuni violente în care s-au săvîrșit și omoruri.
      O bună comparație este cu răscoala ungurească din 1956. Atunci mai mulți activiști comuniști și securiști unguri au fost linșați de mulțime. Numai trupele sovietice i-au salvat pe unii dintre ei. În 1989 comuniștii români și membri forțelor de represiune nu se puteau bizui pe nici un fel de trupe sovietice ca să-i scape și ei știau asta. Cînd revoluția a luat amploare și s-a văzut că nu e un foc de paie în stil Brașov 1987, în mintea unora din șefii comuniști a apărut spectrul evenimentelor din 1956 – Ungaria. E o ipoteză care a fost susținută și de „Jurnalul Național”, în campania despre revoluție, cu referire directă la șeful securității Iulian Vlad.
      https://mariusmioc.wordpress.com/2010/10/05/jurnalul-national-si-non-combatul-securitatii-in-decembrie-1989/
      De semnalat că astăzi în Ungaria răscoala din 1956 e privită în mod covîrșitor pozitiv, fără să se facă incriminări celor care au săvîrșit violențe împotriva reprezentanților regimului comunist și fără să se pretindă (decît eventual în cercuri comuniste marginale) că răscoala respectivă ar fi rezultatul acțiunii agenturilor străine.
      https://mariusmioc.wordpress.com/2013/11/08/victor-orban-discurs-in-amintirea-revolutiei-maghiare-din-1956-nu-a-fost-lumea-libera-cea-care-a-invins-comunismul-ci-popoarele-europei-tinjind-dupa-independenta-si-libertate-care-si-au-luat-soar/

  3. Cât despre ce ați citat dumneavoastră din Jurnalul Național, tot o speculație este până la urmă fiindcă este doar o supoziție bazată pe surse anonime neprecizate. Iar un istoric nu poate lucra cu așa ceva. De ce nu îl întrebați direct pe Iulian Vlad care a fost stratagema securității în acest sens? De ce nu cereți acele 49 de volume de la Ministerul de Interne ca să vedeți exact mecanismul real. Sau dacă nu toate cele 49 măcar pe cele din județele unde s-au desfășurat evenimente înainte de 22 decembrie 1989 și eventual și pe cele din județele Harghita și Covasna unde a existat un fenomen de linșaj mai pregnant decât în restul țării?
    Deocamdată sunteți un caz izolat de persoană care nu ezită să-și exprime admirația pentru linșorii din decembrie 1989, de altfel chiar vă întrebați prin 2009 dacă ” Se poate face ceva pentru eliberarea acestora?”.
    Știți unde greșiți dumneavoastră fundamental? Numai în Europa de est se pot găsi persoane care să facă apologia linșajului ca act revoluționar. Europa civilizată a trecut de mult peste faza aceasta și organismele juridice gen Curtea Europeană a Drepturilor Omului nici nu vor să audă de așa ceva. Dumneavoastră vroiați eliberarea acelor bestii chiar în anul în care CEDO condamna statul român pentru-că nu a făcut suficiente diligențe ca ucigașii milițianului Agache să execute pedeapsa chiar dacă erau refugiați în Ungaria. Asta spune mult despre o asemenea mentalitate retrogradă chiar dacă dumneavoastră o caracterizați ca ”revoluționară”, tot retrogradă este. Și cu afirmații de genul ”mi se pare greu de crezut” nu putem înlocui un gol pe care îl aveți pentru simplul motiv că refuzați să cercetați și documentele și rapoartele Ministerului de Interne. Nu aveți timpul necesar? Vă ajut eu cu mare plăcere . Obțineți dumneavoastră copii după acele documente (și ca să vă parafrazez: ”mi se pare greu de crezut” că MAI ar refuza să vi le ofere dumneavoastră ca reputat cercetător și revoluționar autentic) și le scanez eu și le transform în format electronic. Mă ofer chiar să plătesc și contravaloarea costului xerocopierii numai să nu mai văd afirmații de genul ”mi se pare”.
    Am lăsat la urmă chestia cu amnistia unde ați văzut care este punctul de vedere a autorităților judiciare din România, distrugând astfel și scenariul cu bieții linșori revoluționari, săraci lipiți pământului și lipsiți de asistență juridică profesionistă. E adevărat că istoria o scriu învingătorii și că tot rahatul este ascuns sub preș sau în cel mai bun caz cosmetizat și de aceea am ținut morțiș ca și CEDO să se pronunțe nu să aud doar versiunea învingătorilor care vorbesc de o pseudo-legalitate a actului de linșaj ca și fenomen pozitiv. Pentru-că dacă tot e să intru pe firul gândirii dumneavoastră orice fel de act de linșaj este inutil dacă un regim totalitar este predestinat să se dărâme. Acesta oricum cade, așa cum au căzut ele în țările unde omenia este împământenită în codul genetic și cultural al cetățenilor ce sunt oprimați de acel regim.

    • mariusmioc Says:

      CEDO s-a pronunţat pe cazul Agache, nu pe cazul Cugir, după cît cunosc. Eu însumi am spus că există diferenţe între cazul Agache şi cazul Cugir.
      E regretabil că inculpaţii din cazul Cugir nu au făcut plîngere la CEDO, motivată anume de neaplicarea decretului de amnistie, pentru a da CEDO posibilitatea să se pronunţe şi în această speţă.
      Pe de altă parte în istorie nu există predestinări. Nimic nu confirmă că regimul ceauşist era „predestinat” să se dărîme. În Cuba, de pildă, comunismul a supravieţuit, deşi e chiar în coasta SUA şi au fost interese şi eforturi mult mai mari de a răsturna regimul.

      • La capitolul referitor la Cedo am răspuns la celălalt topic referitor la Cugir. E clar că aveți idei și principii imuabile. De asta mă refeream eu la versiunea învingătorilor. Vreți să dați anume sensuri unor fapte abjecte? Este dreptul dumneavoastră. Păcat că documentația e atât de firavă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s