Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (18). Bucureşti. CC – situaţie generală Iulie 26, 2013


Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.

Vezi şi primele părţi ale acestei ordonanţe:
Consideraţii generale
Istoricul dosarului
Situaţia de fapt generală
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (1)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (2)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (3)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (4)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (5)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (6)
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (7)
Bucureşti. Busculada de la mitingul lui Ceauşescu
Bucureşti. Răniţi şi ucişi de maşini militare
Bucureşti. Ucişi prin împuşcare în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Răniţi în 21 decembrie şi noaptea de 21/22 decembrie 1989
Bucureşti. Reţinuţi şi loviţi (8)
Bucureşti. Agresaţi, reţinuţi, răniţi
Bucureşti. Răspînditori de manifeste şi alţii

În fragmentul care urmează este descrisă situaţia generală din zona clădirii Comitetului Central PCR.

III.1.2. Comitetul Central
În dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, coloane masive de salariaţi, din diferite întreprinderi, s-au deplasat dinspre principalele platforme industriale către centrul Capitalei, respectiv sediul fostului Comitet Central al Partidului Comunist Român (C.C. al P.C.R.).
Anunţarea sinuciderii generalului Vasile Milea pe postul naţional de radio a favorizat depăşirea dispozitivelor militare de blocare a căilor de acces, fără victime în rândul populaţiei. Depăşind cordoanele de protecţie a fostului sediu al C.C., muncitorii, cărora li s-au adăugat numeroşi locuitori ai capitalei, au pătruns în Piaţa din faţa clădirii (actuala Piaţa a Revoluţiei) şi, la scurt timp, în interiorul acesteia. A fost momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu au plecat cu elicopterul, de pe clădirea C.C., iar manifestanţii au ocupat clădirea. În acelaşi timp, forţele de securitate şi pază ale clădirii C.C. au abandonat armamentul din dotare şi au părăsit obiectivul.
Pătrunderea masivă a demonstranţilor în clădirea fostului sediu al C.C. a făcut posibilă înarmarea unor persoane cu armele găsite în imobil, inclusiv cu cele date de Statul Major al Gărzilor Patriotice din C.C., iniţial, pe baza documentelor de identitate.
Parte dintre revoluţionari s-au adunat în faţa sediului Inspectoratului de Miliţie al municipiului Bucureşti, solicitând eliberarea persoanelor reţinute în noaptea de 21/22 decembrie, în zona Pieţii Universităţii.
Aceştia au fost îndreptaţi de fosta conducere a inspectoratului către clădirea fostei Securităţi a mun. Bucureşti, aflată pe strada Beldiman. Întrucât uşile acestui imobil fuseseră blocate, nu s-a reuşit pătrunderea în interior decât după apariţia unui grup restrâns de revoluţionari înarmaţi, care au preluat controlul clădirii.
La rândul lor, forţele MApN s-au confruntat, după decesul generalului Vasile Milea, cu o situaţie deosebită, care a creat o stare de confuzie cu privire la ordinele şi acţiunile pe care urmau să le execute. Confuzia a fost amplificată de transmisiunea realizată din studioul 4 al Televiziunii, în acele momente cel mai important mijloc de capacitare a opiniei publice şi, ce este mai grav, chiar de „telecomandă” a unor organisme militare.
Valul euforiei populare generale, ce a cuprins, iniţial, străzile Capitalei şi, apoi, întreaga ţară, avea să fie însă, din păcate, de scurtă durată.
Sentimentele de teamă şi panică generate de posibilitatea nedorită de restauraţie a vechii puteri, cu toate consecinţele ce se întrevedeau, au alimentat din plin, spre seara zilei de 22 decembrie 1989, un climat de totală neîncredere şi suspiciune reciprocă între participanţii la evenimente.
Cu toate că după fuga soţilor Ceauşescu unităţile militare aflate în dispozitive stradale au primit ordin să se retragă în cazărmi, urmare a multiplelor semnale nejustificate de intervenţie apărute în condiţiile sus-menţionate, o serie de unităţi şi subunităţi militare, din capitală şi teritoriu, au început afluirea spre diferite obiective sociale, de importanţă strategică, inclusiv în actuala Piaţă a Revoluţiei şi zonele adiacente.
Astfel, în zona centrală a Capitalei, au fost dislocate importante forţe, constând în efective şi tehnică militară de luptă, în principal, ca efect direct al apelurilor disperate lansate de persoane neautorizate la Televiziune şi la Radio.
Succesiv, în Piaţa Revoluţiei au sosit asemenea forţe aparţinând atât Ministerului Apărării Naţionale, cât şi Ministerului de Interne, fără a se cunoaşte între ele şi fără a avea vreo misiune clară de luptă.
Exemplificăm :
– U.M. 01026 Bucureşti (Regimentul de Gardă), cu efective de militari şi T.A.B.C.-uri;
– U.M. 01060 Pantelimon, cu efective şi 3 batalioane de tancuri;
– U.M. 01046 Bucureşti, cu efective de tancuri;
– U.M.01305 Bucureşti, cu efective şi T.A.B.-uri;
– U.M. 01220 Bucureşti, cu efective şi T.A.B.-uri;
– U.M. 01877 Bucureşti cu efective;
– U.M. 01051 Bucureşti, cu efective;
– U.M. 02658 Bucureşti, cu efective de militari concentraţi;
– U.M. 01842 Boteni, cu efective;
– U.M. 0563 Bucureşti, cu efective;
– U.M. 0829 Bucureşti, cu efective;
– U.M. 0305 Bucureşti, cu efective, ş.a.
Cât priveşte dispunerea forţelor militare dislocate în toată zona centrală a Capitalei, cercetările efectuate au stabilit locurile în care au acţionat principalele efective, după cum urmează:
– Sediul CC al P.C.R. – cadre şi militari în termen din U.M. 01026 Bucureşti; U.M. 01305 Bucureşti; U.M.01908 Bucureşti şi U.M. 01051 Bucureşti;
– Piaţa Revoluţiei şi Palatul Republicii (inclusiv Sala Palatului) – 3 batalioane de tancuri aparţinând U.M. 01060 Bucureşti şi militari; tancuri aparţinând U.M. 01046 Buc. şi militari; T.A.B.C-uri şi militari – din U.M. 01220 Buc; militari din U.M. 01842 Titu;
– Palatul Telefoanelor – efective din U.M. 01046, U.M. 01305 şi U.M. 0563 Bucureşti;
– Sediul Direcţiei a V-a a D.S.S. – militari din U.M. 01026 Bucureşti;
– Hotel „Lido” – militari din U.M. 01870 Bucureşti;
– Hotel „Bucureşti” – militari din U.M. 01842 Titu.
– Hotel „Ambasador” – militari din U.M. 01870 Bucureşti;
– Cinematograful „Patria” – militari din U.M. 01870 Buc;
– Arhivele Statului (Primăria Capitalei) – militari din U.M. 01091 Mihai Bravu);
– Ministerul Economiei – militari din U.M. 01026 Buc;
– Ministerul Turismului – militari din U.M. 01870 Buc;
– Banca Naţională – militari din U.M. 01046 Buc. şi U.M. 01026 Bucureşti
La această mare aglomerare de forţe eterogene s-au adăugat formaţiuni de gărzi patriotice şi numeroşi civili înarmaţi în condiţiile deja expuse, precum şi o imensă mulţime de cetăţeni, veniţi în Piaţa Revoluţiei în urma apelurilor repetate ale Televiziunii pentru sprijinirea Revoluţiei.
În aceste împrejurări, este evident că nu s-a putut realiza faptic şi obiectiv o cooperare între toate aceste forţe, care încercau să apere fostul sediu al C.C. al P.C.R. şi celelalte importante obiective social-economice şi culturale din zonă.
Imposibilitatea aproape obiectivă de cooperare între diferitele categorii de unităţi, gărzi patriotice şi civili, la care s-au adăugat insuficienţa şi precaritatea mijloacelor de comunicaţii între componenţii dispozitivelor amplasate, începând cu seara zilei de 22.12.1989, în Piaţa Revoluţiei şi zonele adiacente, cât şi cu cei aflaţi în sediul fostului C.C., au constituit un handicap insurmontabil, care, la rândul său, a redus considerabil eficienţa oricărui act de comandă.
În atari condiţii, comandanţii de subunităţi (infanterie ori tehnică de luptă blindată) s-au aflat, de nenumărate ori, în situaţia limită, când au fost obligaţi să acţioneze individual, fără ordin şi fără a se putea realiza cooperarea. Pe fondul carentelor indispensabilului act unic de comandă în zonă, comandanţii de subunităţi (care nu aveau cunoştinţă despre evoluţia acţiunilor de formare a unor nuclee politice) au executat diverse „dispoziţii” transmise, pe căi diferite, de persoane neautorizate.
Ocuparea sediului fostului C.C. al P.C.R. de către forţele eterogene menţionate, nu a rămas însă izolată.
Astfel, spre seara, treptat, militari şi civili au pătruns în clădirea Palatului Republicii (atât în fostul Consiliu de Stat, cât şi în Muzeul de Arta); în sediile Direcţiei a 5-a a Departamentului Securităţii Statului din str. Boteanu şi Bibliotecii Centrale Universitare, hotelurilor „Bucureşti” ,”Athenee Palace”;”Union”, „Lido” şi ‘”Ambasador”, Sălii Palatului, Palatului Telefoanelor, blocurilor „Generala” şi „Romarta”; Agenţiei de Turism (Eva); Miliţiei Capitalei ş.a.
Evident că civilii nu s-au putut supune rigorii militare, iar mişcarea lor necontrolată şi necoordonată a generat o stare de confuzie generală şi haos, constituind un important factor perturbator în zonă.
Pe fondul zvonurilor alarmiste propagate de Televiziune, încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie, privind apariţia unor presupuşi terorişti ori a altor forţe fidele lui Ceauşescu, s-a instalat în rândul militarilor şi a civililor o stare de neîncredere, suspiciune şi nesiguranţă care, treptat, s-a transformat în panică şi derută.
În aceste împrejurări, s-a conturat tot mai mult sintagma „securist-terorist”, fapt ce i-a determinat pe militarii M.Ap.N. să fie circumspecţi în relaţiile cu cadrele şi militarii aparţinând fostelor trupe de securitate.
În jurul orelor 1850, în Piaţa Revoluţiei au răsunat pentru prima dată focuri de armă automată, mai multe persoane declarând că au observat foc la gura ţevii, pentru prima dată în Piaţă, la una din ferestrele etajului II al Palatului Regal – corpul de clădire dinspre biserica Kreţulescu – unde era sediul Consiliului de Stat.
De asemenea, trebuie amintit că, în după-amiaza zilei respective, în sediul Consiliului de Stat au pătruns numeroşi civili, unii având asupra lor arme găsite în sediul C.C. al P.C.R., iar spre seara în jurul orei 1800, în Palatul Republicii au pătruns şi militari, printre care o subunitate de paraşutişti aparţinând U.M. 01842 Boteni.
În această stare de completă lipsă de organizare a forţelor militare aflate în Piaţă, la care s-a adăugat „elanul revoluţionar” a numeroşi civili care aveau asupra lor arme, s-au declanşat primele focuri de armă, urmate de o ripostă necontrolată asupra tuturor clădirilor cu deschidere spre Piaţă, de multe ori la indicaţiile neîntemeiate ale civililor.
Panica, teama, oboseala, stresul şi lipsa totală de coordonare au condus în momentele următoare la evenimente cu consecinţe deosebit de grave.
O situaţie deosebită s-a creat începând din seara zilei de 22.12.1989 în sediul fostului CC al PCR, ca urmare a confuziei generalizate, a panicii tot mai accentuate şi a lipsei de coordonare între componenţii diferitelor dispozitive civile şi militare, constituite ad-hoc în clădire, după criterii străine de cea mai elementară rigoare militară.
În condiţiile creării în sediu a acestor dispozitive eterogene şi supraaglomerate, care nu dispuneau de posibilităţi reale de cooperare şi nu se aflau practic sub o comandă unică, au apărut numeroase greşeli de apreciere a unor situaţii, cu consecinţa uciderii ori rănirii a numeroase persoane aflate în interior.
Starea de tensiune menţionată a fost sporită de existenţa în clădire a unor forţe aparţinând fostelor trupe de securitate (trimise aici tocmai pentru a-şi dovedi adeziunea la cauza revoluţiei), despre care însă se vehiculau cu repeziciune informaţii distorsionate, referitoare la pretinsa lor neloialitate. Această situaţie a condus la amplificarea stării de nesiguranţă şi stres, atât pentru civilii aflaţi în sediu, dar şi pentru militarii aparţinând M.Ap.N.
Lipsa de experienţă în desfăşurarea unor acţiuni de luptă în asemenea condiţii, necunoaşterea particularităţilor constructive ale fostului sediu al C.C. al P.C.R., necunoaşterea parolelor iniţiale ori ulterioarele schimbări ale acestora, destul de frecvente, precum şi necunoaşterea modificărilor survenite în amplasarea unor dispozitive militare civile ori mixte, pe scările interioare, holuri, etaje sau încăperi, au constituit coordonatele în care s-au desfăşurat evenimentele.
Revenind la momentele ce au urmat deschiderii focului în Piaţa Revoluţiei, este de menţionat că forţele militare aflate în Piaţa Revoluţiei şi în clădirile învecinate, cărora li s-au alăturat formaţiuni de gărzi patriotice şi civili înarmaţi, în contextul tensional descris, au executat un foc aproape continuu şi generalizat, fie dinspre Piaţă înspre toate clădirile adiacente (inclusiv asupra sediului C.C. al P.C.R.), dar şi invers, fiecare crezând la rândul său, că se confruntă cu un adversar.
După cum s-a mai arătat, stările confuzionale au fost determinate, în principal, de imposibilitatea obiectivă de cooperare între diferitele forţe militare şi civile aflate aici şi de inexistenţa unei comenzi unice, ferme, în condiţiile în care, în armată, actul de comandă a fost confuz, ezitant şi lipsit practic de eficienţă
În acest context, este de menţionat că, focul continuu, necontrolat şi generalizat declanşat în Piaţa Revoluţiei de forţele menţionate, pe direcţii aproape circulare, cât şi riposta altor dispozitive (având oarecum aceleaşi structuri eterogene) din clădirile învecinate, în care pătrunseseră în condiţiile descrise (Palatul Regal, Direcţia a V-a, Blocul Romarta, Biblioteca Centrală Universitara, Athenee Palace, Hotel Bucureşti, Palatul Telefoanelor ş.a.) a transformat centrul capitalei într-o zonă periculoasă, în care fiecare dintre combatanţi avea reprezentarea că celălalt este „terorist”.
În seara zilei de 22 decembrie 1989, după deschiderea focului în Piaţa Revoluţiei, militari şi civili au pătruns şi în incinta Bibliotecii Centrale Universitare (B.C.U.), pentru identificarea eventualilor suspecţi. În sediul B.C.U. se aflau de pază mai mulţi angajaţi (bibliotecari, tehnicieni, ş.a.). Datorită necoordonării, dispozitivele militare amplasate în Piaţa au deschis focul şi asupra B.C.U., neexistând vreo posibilitate să li se transmită că în clădire nu se afla „terorişti”.
Declanşarea acţiunilor de scotocire de către diferite persoane, militari sau civili, izolate sau în grup, pe terasele superioare ale unor imobile, în scopul depistării eventualilor trăgători, a produs numeroase stări confuzionale şi derută, atât în rândul populaţiei civile, cât şi a formaţiunilor militare.
Aceste acţiuni au avut nedorita urmare de a face credibile, într-o anumită măsură, zvonurile ce se vehiculau cu privire la existenţa teroriştilor, zvonuri a căror inconsistenţă şi fantezie s-au dovedit, cu prisosinţă, ulterior.
Astfel, pe clădirile mai înalte ale zonei centrale a Bucureştiului s-au urcat militari şi civili, fără a se cunoaşte între ei, fiecare având convingerea că celălalt este „terorist”.
Aşa după cum s-a arătat, militarii dispuşi pe terasa Palatului Telefoanelor şi etajele superioare ale acestuia, au executat foc asupra majorităţi clădirilor din jur, cu consecinţele descrise.
Prezenţa acestora, a fost însă reperată de revoluţionarii aflaţi la ultimul etaj al sediului C.C. al P.C.R. (şi chiar pe terasa clădirii), care au solicitat comandamentului militar din sediul C.C. al P.C.R., arme cu lunetă pentru a-i anihila pe „terorişti”.
Din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că în acest context, în urma focurilor de armă trase în zonă au rezultat următoarele victime:

(va urma)

 

8 Responses to “Cercetările Parchetului în dosarul revoluţiei (18). Bucureşti. CC – situaţie generală”

  1. Dan Pitic Says:

    ma intreb cine oare a impuscat pe bietii oameni care au incercat sa puna in functiune studioul de emisie tv din CC!?

    • mariusmioc Says:

      Serialul va continua cu prezentarea individuală a fiecărei victime din CC, dar nu am remarcat precizări de felul că au încercat să pună în emisie studioul TV. De obicei se precizează rezultatele examenului medico-legal (unde a fost împuşcat – cap, mînă, picior, dacă a mai trăit – cîte zile de îngrijiri medicale a avut), uneori sînt şi amănunte despre împrejurările împuşcării, dar pe scurt. Scrieţi dv. ce cunoaşteţi despre episodul pe care-l relataţi şi cine sînt victimele.

  2. cereti televiziuni sa dea dosarul FRONTUL DEMOCRAT ROMAN pe care l-am dat la poarta respectiv ofiterilor care nu m-au lasat sa intru nu am ascuns nimic l-am dat dosarul precum si inregistrarile de la ploiesti din 22 decembrie 1989 si vedeti voi cele 18 puncte ale FRONTULUI DEMOCRAT ROMAN si vedeti falsificarile facute , iti vad procedeul; mioc crezi ca astai democratiea , te inseli. tot o tineti inainte cu proclamatia … !

  3. alk Says:

    Ce spune dl. Jean Constantinescu: „Pe la orele 17:30 se adunaseră 40-50 persoane, în mare parte necunoscute mie. In timp ce se primeau mesaje ameninţătoare, despre apa otrăvită etc., încercam să-mi dau seama cine sînt specialiştii din jurul meu. Devenisem oarecum bănuitor observînd că nu primeam răspunsuri concrete şi, mai ales, după ce am văzut că în sală intrau personalitaţi ale vechiului regim, ca de pildă, Corneliu Mănescu şi un fost ministru al energiei. Se circulase o listă pentru identificarea persoanelor şi specialităţilor, primisem hîrtie şi creion, aşteptam sosirea domnului Iliescu. In încăpere funcţiona un televizor iar pe cele două ferestre deschise spre piaţă ajungeau la noi frînturi din cuvîntările de la balconul clădirii.
    Cu totul pe neaşteptate, pe la orele 17:45, atmosfera destul de destinsă a fost brusc curmată de împuşcături de foc automat, care mie mi s-a parut intens. Am fost atunci sigur că ricoşează gloanţe printre noi. Ulterior, privind din stradă clădirea, m-au mirat puţinele urme de gloanţe din jurul ferestrelor şi am ajuns la înţelegerea că răpăiala aceea intensă a fost în mare parte simulată. [Am mai realizat că tragerile au debutat atunci cînd mulţimea devenise nemulţumită de ce auzea şi vedea la balcon]. După un moment de derută, cineva a fost rugat să stingă lumina şi sala s-a golit în grabă prin cele doua uşi către coridorul dinspre curtea interioară. Cred ca am fost singurul rămas în întunericul din încapere. Mi-am aruncat în grabă pe umeri fularul şi un pardesiu larg, şi m-am aşezat lateral lîngă una din cele două fereastre deschise, cu mîna dreaptă spre Piaţă, încercînd să disting trăgătorii şi mai ales ce se întîmpla în Piaţa plină de oameni, de unde răbufnise un vuiet amplu.
    După a doua sau a treia apariţie la marginea ferestrei, nu îndeajuns de precaute, deşi mă aflam în întuneric, am fost doborît de o lovitură puternică. Foarte probabil, s-a tras cu armă automată cu vizare în infraroşu” DECI 17:45 CEL TIRZIU (DUPA UNII 17:20 – 17:30), in nici un caz 18:45.

  4. alk Says:

    Mai este discutabil si „patrunderea militarilor” in BCU si Directia V in noaptea de 22. Daca in BCU s-a intervenit in 23 si 24 cu intermitente (conform marturii angajati BCU), in Directia V nu s-a intervenit pina in 24 la prinz si nici in DSS.

  5. Nica Leon Says:

    Marius, ce te-a făcut să bănuieşti că aşa ar fi fost, atunci cînd ai scris aşa:
    „Anunţarea sinuciderii generalului Vasile Milea pe postul naţional de radio a favorizat depăşirea dispozitivelor militare de blocare a căilor de acces, fără victime în rândul populaţiei.” De unde crezi că ştiam noi, cei din stradă sau militarii, din acele dispozitive, ce ziceau unii la radio sau la tv.?!
    Deşi au trecut mai bine de 25 de ani de atunci, nici acum nu se cunoaşte adevărul acelor zile, care au făcut românilor fuduli atît de mult bine! Halală adunătură, ce se făleşte că ar fi popor!

    • mariusmioc Says:

      Veștile circulă. E destul ca o persoană să audă la radio despre sinuciderea lui Milea, să coboare în stradă și să spună celor de acolo, și în scurt timp, din om în om, află toți de pe stradă, chiar dacă n-au ascultat personal emisiunea. Unii din stradă puteau avea și radio portabile.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s