Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS – reprogramat pentru 4 martie 2014 August 12, 2013


Înalta Curte de casaţie şi Justiţie mi-a trimis o citaţie prin care mă anunţă că recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS a fost reprogramat pentru 4 martie 2014, adică mai repede decît programarea anterioară pe 16 septembrie 2014 (linc).

Sentinţa primei instanţe în acest proces am prezentat-o deja (linc). Împotriva sentinţei am declarat recurs atît eu cît şi Gregorian Bivolaru, conducătorul mişcării yoga „MISA”.

Mai jos prezint motivele mele de recurs:

Domnule preşedinte

            Subsemnatul, Mioc Marius Remus, domiciliat în Timişoara (…), în calitate de reclamant în această pricină declar

RECURS

împotriva Sentinţei civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012, solicitînd ca în urma judecării recursului să casaţi respectiva sentinţă, să-mi admiteţi contestaţia şi să modificaţi adeverinţa 1245/23.02.2010 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) în sensul stabilirii calităţii de colaborator al securităţii a numitului VOICULESCU GELU VOICAN, cu obligarea acestuia, în solidar cu pîrîta CNSAS, la plata cheltuielilor de judecată pe care le-am efectuat la judecata de fond şi a cheltuielilor de judecată din recurs.

ÎN FAPT:

1. Dreptul meu la un proces echitabil prevăzut de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost încălcat prin respingerea neîntemeiată a unei părţi din probatoriul solicitat de mine.

La sorocul din 11 octombrie 2011 am cerut completarea probatoriului cu următoarele dovezi, care nu au fost însă înfăţişate:
– Să se ceară pîrîtei CNSAS să prezinte şi restul dosarului de securitate al domnului Gelu Voican Voiculescu. Adresa CNSAS de la vol. 7 fila 410 arată că nu a fost trimis instanţei şi părţilor dosarul de securitate integral al domnului Voiculescu, ci doar o parte din el. Apreciez că în partea de dosar pe care CNSAS-ul a ascuns-o se află lucruri relevante. De pildă nota informativă despre Paul Goma de la vol. I filele 75-84 este incompletă, lipsind sfîrşitul şi poate şi începutul. Pentru alte note informative sînt prezentate doar copii dactilografiate, nu şi declaraţiile olografe, care ar putea însă să existe în partea de dosar netrimisă instanţei de către pîrîtă.
– CNSAS să prezinte procesul verbal al şedinţei Colegiului CNSAS în care s-a discutat şi votat cazul Gelu Voican Voiculescu.
– Pîrîtul Gelu Voican Voiculescu să prezinte hotărîrea judecătorească prin care a fost condamnat la 1,5 ani închisoare în anul 1985. În nota de şedinţă de la termenul din 1 martie 2011 pîrîtul a făcut referire la această condamnare a sa. În temeiul art. 172 cod procedură civilă cer înfăţişarea hotărîrii judecătoreşti pe baza căruia pîrîtul a fost condamnat. Conform art. 172 alin 2 cod procedură civilă „cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă (…) însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris”.

a) Ascunderea de către CNSAS a unei părţi din dosarul informativ I 1212 privindu-l pe Gelu Voican Voiculescu.

Prin încheierea de şedinţă din 22 noiembrie 2011 (vol. 8 fila 33) mi s-a respins cererea de a se înfăţişa restul dosarului CNSAS al pîrîtului Voican Voiculescu cu justificarea „reclamantul are posibilitatea de a se deplasa la CNSAS şi de a verifica dosarul”.
Urmînd sfatul instanţei am formulat către CNSAS o cerere de consultare a dosarului lui Gelu Voican Voiculescu la sediul instituţiei. La sorocul următor, din 31 ianuarie 2012, juristul CNSAS a cerut însă preşedintelui completului să mi se interzică accesul la dosarul lui Gelu Voican Voiculescu de la sediul CNSAS, ceea ce instanţa a aprobat. Ca urmare, n-am avut acces la acel dosar să mă conving că filele lipsă, neprezentate instanţei, nu conţin informaţii relevante despre colaborarea cu securitatea a pîrîtului Gelu Voican Voiculescu, CNSAS comunicîndu-mi prin adresa nr. P 391/12/22.02.2012 (pe care o alătur) că mi se refuză accesul la acest dosar. Sînt stupefiat de faptul că instanţa s-a contrazis pe sine, după ce în 22 noiembrie 2011 a spus că am posibilitatea să studiez dosarul la sediul CNSAS, acest drept fiind invocat ca temei al respingerii cererii mele, apoi în 31 ianuarie îmi respinge cererea pe care o adresasem nu instanţei, ci CNSAS-ului, de a consulta dosarul. Prin încheierea de şedinţă din 31 ianuarie 2012 instanţa s-a pronunţat într-o problemă care nu făcea obiectul acestei judecăţi, acea pronunţare fiind folosită de pîrîta CNSAS ca pretext pentru interzicerea dreptului meu de a studia dosarul la sediul CNSAS. Remarc că, deşi ca pretext pentru a mi se interzice consultarea dosarului la sediul CNSAS, s-a pretins că dosarul este în stare de judecată, după termenul din 31 ianuarie 2012 au mai urmat încă 5 termene de judecată.
Există indicii serioase că filele lipsă din dosar conţin informaţii relevante în cauză. Conform adresei CNSAS de la vol. 7 fila 410, CNSAS a trimis instanţei, din cele 7 volume cu cota I 1212, doar volumele 4, 5, 6 şi 7 integral, iar din volumele 1, 2 şi 3 s-au trimis doar anumite file. De remarcat că însuşi Gelu Voican Voiculescu, în concluziile scrise pag. 5 menţionează că dosarul cotă CNSAS I1212 se referă integral la domnia sa. CNSAS niciodată n-a explicat de ce din volumele 1-3 cu cota I 1212 doar o parte a fost trimisă instanţei, în timp ce volumele 4-7 aceeaşi cotă au fost trimise integral. Nota informativă despre Paul Goma (vol. I filele 75-84 instanţă) este incompletă, lipsind sfîrşitul, poate şi începutul. Filele prezentate se află în dosar CNSAS I 1212 vol. 2 filele 13-21, şi se vede din adresa CNSAS de la vol. 7 fila 410 instanţă că de la fila 22 pînă la fila 41 din dosar CNSAS I 1212 vol. 2 nu au fost depuse la dosarul instanţei. Partea din declaraţia despre Paul Goma aflată la dosarul instanţei se termină cu fila 21 verso dosar CNSAS în mijlocul unei proproziţii, deci e limpede că declaraţia e incompletă, iar de la fila 22 dosar CNSAS amintit e logic să urmeze restul declaraţiei (nu se ştie cîte file), dar acele file n-au mai fost prezentate. Nici fila 12 din dosarul amintit al CNSAS nu a fost prezentată (culmea, au fost prezentate filele 11, 11 verso şi 13), încît apare întrebarea: de ce exact fila 12 a fost omisă? Nu cumva în acea filă este începutul declaraţiei despre Paul Goma, cu precizarea numelui celui care dă declaraţia?
Apreciez că este neadevărată afirmaţia CNSAS, preluată şi în Sentinţa civilă 5260/25.09.2012 (pag. 11), precum că declaraţia despre Paul Goma e nesemnată. Semnătura trebuie să se afle pe ultima pagină a declaraţiei, într-una din filele pe care CNSAS  nu le-a prezentat instanţei (dosar CNSAS I 1212 vol. 2, de la fila 22 începînd). Totodată restul declaraţiei despre Paul Goma, neprezentat instanţei, poate conţine informaţii relevante în această cauză.
Îndoielnică este şi afirmaţia din Sentinţă (pag. 12) că cele 4 note informative despre un cetăţean palestinian (vol. 1 f. 104-125) sînt nesemnate. Apreciez posibil ca pîrîtul Gelu Voican Voiculescu să fi dat note olografe şi semnate despre acel cetăţean palestinian şi acestea să se afle printre filele din dosarul securităţii I 1212 pe care CNSAS nu le-a prezentat sau în dosarul de securitate al palestinianului respectiv, iar pentru dosarul lui Gelu Voican Voiculescu Securitatea să fi păstrat doar nişte copii dactilografiate a notelor informative respective. Şi de aceea este necesar ca CNSAS să prezinte filele lipsă din dosar dar şi să verifice posibila existenţă a unor note informative olografe ale lui Gelu Voican Voiculescu în dosarul palestinianului respectiv sau într-un dosar general al securităţii despre problema palestiniană.
În lipsa prezentării tuturor filelor din dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu, a suspectei opoziţii manifestată de CNSAS cînd am vrut să studiez acel dosar la sediul instituţiei, cît şi a cîrdăşiei existentă între persoane din conducerea CNSAS şi pîrît, cîrdăşie pe care am susţinut-o încă din cererea iniţială de chemare în judecată dar instanţa mi-a respins mijloacele de probă cu care voiam să o dovedesc, pot face orice speculaţie cu privire la conţinutul acelor file lipsă. S-a afirmat în acest proces că pîrîtul n-a semnat niciodată un angajament de informator al securităţii – eu pot bănui că un asemenea angajament a fost de fapt semnat dar CNSAS-ul îl ascunde, fiind printre filele neprezentate din dosar. S-a afirmat că pîrîtul nu a fost niciodată plătit de securitate, eu pot bănui că printre filele neprezentate există şi deconturi prin care domnul Voiculescu a primit bani pentru informaţiile furnizate. Numai obligarea pîrîtei CNSAS să prezinte integral dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu, cum am cerut în faţa primei instanţe, poate lămuri problema.

b) Refuzul de a se prezenta procesul verbal al şedinţei colegiului CNSAS prin care s-a votat în cazul Gelu Voican Voiculescu

Un alt lucru cerut de mine la sorocul de judecată din 11 octombrie 2011 a fost prezentarea procesului verbal al şedinţei colegiului CNSAS în care s-a discutat şi votat cazul Gelu Voican Voiculescu. Nici această dovadă, necesară pentru dovedirea cîrdăşiei dintre Gelu Voican Voiculescu şi Cazimir Ionescu, membru în Colegiul CNSAS, situaţie afirmată de mine încă din chemarea în judecată iniţială, nu s-a prezentat. Pentru ca instanţa să înţeleagă că membrul colegiului CNSAS Cazimir Ionescu este genul de om capabil la răspîndirea celor mai sfruntate neadevăruri cu scopul de a-i confecţiona lui Gelu Voican Voiculescu o imagine de eroic opozant al regimului Ceauşescu, alătur copie după interviul dat de Cazimir Ionescu ziarului „Adevărul”, publicat pe saitul acestui ziar în 9 noiembrie 2011, în care este relatată următoarea declaraţie a lui Cazimir Ionescu: „Cineva mi-a spus să am grijă că Voican abia a ieşit din puşcărie, că a vrut să-l împuşte pe Ceauşescu”.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Cazimir_Ionescu-revolutionar-_In_CFSN__vorbeam_intre_noi_cu_tovarasi_0_587941695.html#

În anul 1985 Gelu Voican Voiculescu a fost trimis în închisoare pentru probleme de drept comun (înşelăciune în paguba avutului obştesc, fals şi uz de fals), nu pentru încercarea de a-l împuşca pe Ceauşescu. E şi absurd să crezi că pentru încercarea de împuşcare a şefului statului ar fi stat numai 11 luni în închisoare. De subliniat că nici măcar Gelu Voican Voiculescu, în acţiunea pe care a deschis-o în justiţie în temeiul legii 221/2009 (dosar 63354/3/2010) şi în care cerea să se recunoască caracterul politic al întemniţării sale din perioada 1985-1986, nu a pretins că ar fi avut vreun gînd să-l împuşte pe Nicolae Ceauşescu. Nici în concluziile sale scrise din prezentul dosar nu susţine o asemenea aberaţie.
Prezentarea procesului verbal al şedinţei colegiului CNSAS este necesară şi pentru a ne lămuri dacă e adevărat faptul, complet neobişnuit, că acel colegiu a hotărît că Gelu Voican Voiculescu nu a fost colaborator al securităţii, deşi avizul Direcţiei juridice a CNSAS indica o opinie contrară.

c) Refuzul instanţei de a obliga pîrîtul să prezinte hotărîrile penale pe baza cărora a fost condamnat în 1985

O altă cerere a mea respinsă neîntemeiat de prima instanţă este obligarea pîrîtului Gelu Voican Voiculescu să prezinte hotărîrea judecătorească prin care a fost condamnat penal la 1 an şi 6 luni închisoare în 1985. Cum pîrîtul însuşi făcuse referire la respectiva condamnare din 1985, conform art. 172 alin 2 cod procedură civilă „cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă (…) însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris”, respingerea de către prima instanţă a cererii mele de prezentare a acestei hotărîri judecătoreşti, care are autoritate de lucru judecat, fiind abuzivă. După ce această dovadă a fost respinsă, aceeaşi instanţă trage în mod greşit concluzia, în cuprinsul sentinţei, că ancheta din 1985 a avut caracter politic şi pe acest temei stabileşte că „notele date de pîrît după arestarea sa din data de 17.07.1985 nu pot fi reţinute pentru a se stabili calitatea de colaborator al securităţii” (pag. 14 a sentinţei).
Aşadar, este necesar ca pîrîtul Gelu Voican Voiculescu să prezinte hotărîrea judecătorească cu privire la condamnarea sa la închisoare în 1985, deoarece el însuşi a invocat acea condamnare. În 22 octombrie 2012 (ulterior sentinţei atacate aici) s-a isprăvit irevocabil şi procesul în care Gelu Voican Voiculescu, a cerut, în temeiul Legii 221/2009, constatarea caracterului politic al condamnării sale din 1985, capăt de cerere care i-a fost respins, ceea ce întăreşte concluzia că osîndirea sa în 1985 a avut un caracter strict de drept comun, contrar afirmaţiilor sentinţei 5260/25.09.2012.
Este de remarcat că în concluziile sale scrise (pag. 14) pîrîtul Voiculescu reia referirile la Sentinţa penală nr. 1383 din 18 noiembrie 1985, din dosar 7747/1985 şi decizia penală nr. 2119 din 20 decembrie 1985 din dosar 4649/1985. Deasemenea se referă şi la sentinţa civilă 2219 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar 63354/2/2010 (pag. 1-2 din concluziile scrise) şi invocă autoritatea de lucru judecat a acesteia (invocare falsă, căci doar prin Decizia ulterioară a Curţii de Apel Bucureşti, din 22 octombrie 2012, acea hotărîre a devenit irevocabilă). Apreciez că anume hotărîrea judecătorească a cărei autoritate o invocă pîrîtul dovedeşte netemeinicia susţinerilor dumisale, ceea ce se va vedea cînd aceasta va fi depusă la dosar.

2. Instanţa a apreciat greşit că notele date de pîrît după arestarea sa din 17.07.1985 au fost date în timpul unei anchete pe motive politice

Neîntemeiat prima instanţă a apreciat că „notele date de pîrît după arestarea sa din data de 17.07.1985 nu pot fi reţinute pentru a se stabili calitatea de colaborator al securităţii”, apreciind că respectivele note au fost date „în timpul anchetei/procesului pentru motive politice”, că a existat „o presiune efectivă din partea organelor de securitate” pentru furnizarea acestor note şi că ele au privit „cauza în care a fost cercetată şi judecată persoana” (pag. 14 a sentinţei).
În fapt, deoarece arestarea şi apoi condamnarea lui Gelu Voican Voiculescu s-a făcut strict pentru probleme de drept comun, ceea ce voi dovedi prin hotărîrea judecătorească de condamnare, dacă aceasta va fi înfăţişată, hotărîre care are autoritate de lucru judecat, aprecierea instanţei e greşită.
După apariţia Legii 221/2009 pîrîtul a deschis o acţiune la Tribunalul Bucureşti (dosar 63354/3/2010) cerînd să se recunoască caracterul politic al osîndirii sale de către regimul comunist, dar acest capăt de cerere i-a fost respins, inclusiv la recurs – deci irevocabil – prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, acea hotărîre avînd autoritate de lucru judecat şi fiind opozabilă lui Gelu Voican Voiculescu. Solicit ca şi aceste hotărîri judecătoreşti să fie depuse la dosar, acestea putînd fi obţinute de la Tribunalul Bucureşti – unde se arhivează dosarul 63354/3/2010 sau direct de la Gelu Voican Voiculescu, care poate fi obligat la înfăţişarea hotărîrilor în temeiul art. 172 cod procedură civilă (vezi şi al. 2 al acestui articol).
Administrarea acestei probe este necesară şi pentru că însăşi Sentinţa civilă 5260 pomeneşte de procesul respectiv (pagina 14), dar într-un mod complet greşit, avînd la bază doar informaţiile de pe portalul instanţelor de judecată, şi acelea citate tendenţios – fragmentar (a fost eliminat exact pasajul care vorbeşte despre capetele de cerere respinse). Acelaşi proces este pomenit şi de pîrît în concluziile sale scrise (pag. 1-2). De remarcat că pîrîtul pomeneşte în concluziile sale scrise de o mulţime de înscrisuri care nu au fost depuse la dosar şi comunicate celorlalte părţi din proces.
Odată stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că arestarea pîrîtului în 1985 a fost făcută doar pentru motive de drept comun, trebuie luate în considerare şi informaţiile furnizate de acesta securităţii după arestarea din 1985. Însăşi sentinţa atacată (pag. 16) observă că aceste note scrise ale pîrîtului „se referă la relaţiile cu o serie de cunoştiinţe, la relaţiile lor cu cetăţeni străini şi la relaţiile lor intime, cît şi la discuţiile lor denigratoare cu privire la societatea socialistă, privind dificultăţile de aprovizionare a populaţiei, la sistemul de sănătate, comentariile pe marginea unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, despre interzicerea practicării yoga”. Adică sînt tipuri de informaţii care denunţă activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar şi vizează îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ceea ce impune declararea pîrîtului drept colaborator al securităţii.
Activităţile infracţionale de drept comun ale pîrîtului au deranjat securitatea. La sfîrşitul „notei de analiză” din 26.03.1980 (deci mult înainte de condamnarea din 1985) este o adnotare adresată „tov. colonel Moisa”, în care se spune despre pîrît: „Se confirmă pe a treia linie că a desconspirat legătura cu organele de securitate. Concomitent cu măsuri de verificare de a preveni să nu comită fapte infracţionale sub această acoperire, să-i atragem în mod serios atenţia că în acest mod nu ne aduce servicii de care face caz şi îşi crează situaţii penibile. Să organizăm o întîlnire la care să analizăm împreună cu el acest lucru” (f. 144 vol. 1). Este un indiciu asupra faptului că pîrîtul săvîrşea încă de pe atunci infracţiuni de drept comun avînd impresia că prin calitatea sa de colaborator al securităţii acest lucru îi va fi trecut cu vederea. Spre marea dezamăgire a pîrîtului, securitatea nu a fost dispusă să îi asigure acoperirea şi în 1985 l-a lăsat din braţe. Apreciez că activitatea infracţională de drept comun a pîrîtului a fost unul din motivele pentru care securitatea nu a manifestat încredere faţă de acesta, neapreciind la valoarea aşteptată de pîrît „serviciile de care face atîta caz”.

3. Instanţa a neglijat denunţarea de către pîrîtul Gelu Voican Voiculescu a atitudinilor şi acţiunilor potrivnice regimului comunist ale numitului M.S.V.

În nota informativă din 26.04.1984 referitoare la Gregorian Bivolaru (f. 161-169 vol. 1), pîrîtul scrie:
„Pt. mersul cercetării ar trebui confruntat cu MSV, fostul său “maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei ar ieşi la iveală multe lucruri.
MSV este un individ şi mai periculos. Este un amestec de bolnav glandular şi impostor. Ţigan, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui GB. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal MSV reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, MSV este un veritabil escroc, în raport cu GB care chiar crede în ce face. MSV este în stare să vorbească [neciteţ] într-un ritm rapid, năucind auditoriul.
Din punct de vedere al competenţei este tot atît de nul. Spre deosebire [,,,] este un cinic, care înşeală cu bună ştiinţă urmărind obţinerea unor importante venituri băneşti.
MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă.
Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa. Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, MSV fiind singurul concurent a lui [GB].
[GB] este cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet şi un adevărat yoghin, pe cînd MSV este un simulant, un impostor care urmăreşte să înşele credulii şi naivii”.
Dacă-l considera pe MSV escroc, Gelu Voican Voiculescu ar fi putut merge la o conferinţă a lui MSV unde să-l demaşte bărbăteşte, în faţa discipolilor, dar a ales să-l demaşte în faţa securităţii, fără ca cel demascat să ştie asta.
La fila 26 a sentinţei se afirmă că în respectiva notă nu s-au denunţat activităţi sau atitudini împotriva regimului totalitar. Este o apreciere greşită, deoarece cînd pîrîtul informează Securitatea că Mario Sorin Vasilescu este un individ periculos, sensul în care trebuie înţeleasă această afirmaţie, după cum rezultă din întreg contextul, este că MSV prezintă pericol pentru societatea socialistă, nicidecum pentru o persoană anume.
Totodată, la momentul respectiv Securitatea ştia deja că Gregorian Bivolaru este unul din principalii promotori ai mişcării yoga din România. Demascîndu-l pe Mario Sorin Vasilescu ca „singurul concurent a lui Gregorian Bivolaru”, pîrîtul arată securităţii că şi în perioada întocmirii acelei note informative, adică aprilie 1984, Mario Sorin Vasilescu se ocupă cu yoga. Cum activitatea yoga fusese interzisă din 1982, a te ocupa cu yoga în 1984 reprezintă o activitate potrivnică regimului comunist.
Este exclusă interpretarea că demascarea lui Mario Sorin Vasilescu drept „singurul concurent a lui Gregorian Bivolaru” se referea la ocupaţia de paznic de noapte a lui Bivolaru!
Această demascare a numitului Mario Sorin Vasilescu a fost făcută de pîrît din proprie iniţiativă, fără vreo presiune a securităţii, şi a urmărit ca autorităţile să-i limiteze acestuia unele drepturi, precum şi acela de a practica yoga.
De precizat că şi în prezent domnul Mario Sorin Vasilescu se ocupă cu yoga, fiind preşedinte al „Grupului naţional de studiu şi practică yoga” – organizaţie membră a Uniunii Europene de Yoga, după cum se poate afla din pagina de internet a acestei organizaţii http://www.gnspy.org/_site/index.php?module=news&id=189&task=show&refresh=1
În plus, afirmaţia că „MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă”, coroborată cu afirmaţia că „MSV este un individ şi mai periculos”, denotă intenţia pîrîtului ca securitatea să ia măsuri împotriva lui MSV, în sensul restrîngerii dreptului acestuia de a ţine conferinţe (adică dreptul la liberă exprimare). Totodată, pîrîtul cunoştea că activitatea yoga fusese interzisă, deci arătînd că MSV era „singurul concurent” a lui Bivolaru, ştia că astfel securitatea poate lua măsuri pentru interzicerea activităţii yoga a lui MSV.
Nu trebuie aşteptat ca în notele informative ale colaboratorilor securităţii să apară îndemnuri explicite de tipul „arestaţi-l”, pentru a se concluziona că informatorul respectiv a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Asemenea îndemnuri explicite foarte rar apar în notele informative, fiindcă informatorii securităţii nu erau în poziţia de a porunci sau a da indicaţii ofiţerilor de securitate (Gelu Voican Voiculescu, care totuşi dă uneori asemenea indicaţii, este un rar contraexemplu; dar securiştii nu apreciau această atitudine a sa tupeistă). Simpla descriere într-o notă informativă a unor activităţi sau atitudini despre care informatorul ştie că nu sînt pe placul regimului comunist este suficientă pentru a concluziona că a existat intenţia îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
În cazul acesta particular intenţia de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi ale lui MSV este exprimată limpede prin cuvintele: „Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa”. Pîrîtul ştia că cazul Gregorian Bivolaru era de natură penală, şi că Bivolaru fusese arestat. Îndemnînd securitatea ca să-l implice şi pe Mario Sorin Vasilescu în acest caz penal „sub un pretext oarecare”, se vede intenţia vădită de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui MSV, fiind nerelevant dacă securitatea a urmat sau nu îndemnurile pîrîtului. Practic, Gelu Voican Voiculescu, ştiind că securitatea doreşte să distrugă mişcarea yoga din România prin înscenarea unui dosar penal, atrage atenţia securităţii: nu e destul că l-aţi arestat pe Gregorian Bivolaru, aveţi grijă şi de Mario Sorin Vasilescu! Chiar dacă se semnalează doar la modul general activitatea yoga a acestuia prin afirmaţia că este „singurul concurent” a lui Bivolaru, afirmaţia „se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa” este practic un îndemn adresat securităţii de a-l pune sub urmărire pe MSV pentru a se găsi dovezi cu care ar putea fi băgat la închisoare (coroborat şi cu afirmaţia despre periculozitatea acestuia).
În sentinţă s-au reţinut (pag. 21) ca valabile susţinerile pîrîtului că acesta a încercat să-l ajute pe Bivolaru. Să presupunem, de dragul argumentării, că este adevărată această interpretare. Este nerelevant dacă Gelu Voican Voiculescu a dezvăluit securităţii „periculozitatea” (din punctul de vedere al regimului comunist) lui MSV mînat de nobile simţăminte de prietenie faţă de Gregorian Bivolaru, ştiind că MSV şi Bivolaru „se urăsc”, dorind să-l ajute pe prietenul său Bivolaru să scape de concurenţă. OUG 24/2008 prevede constatarea calităţii de colaborator al securităţii pentru toţi cei care au furnizat securităţii informaţii de natură să contribuie la îngrădirea unor libertăţi sau drepturi ale omului, fiind nerelevantă motivaţia intimă a furnizării de informaţii securităţii (adică dacă este vorba de credinţă în comunism, interese personale sau simţăminte de prietenie faţă de Gregorian Bivolaru).
Pentru profilul moral al pîrîtului este relevantă împrejurarea că acesta consideră acceptabilă implicarea lui MSV în cazul penal deschis de securitate cu privire la mişcarea yoga, nu neapărat pe baza unor fapte reale, ci şi pe baza unui „pretext oarecare”.
Obţinerea de „importante venituri băneşti” de către MSV, nu în calitate de salariat al statului ci prin conferinţe pe diferite subiecte este de asemenea o activitate potrivnică regimului comunist demascată cu intenţie de pîrît, acel regim neacceptînd libera iniţiativă.

4. Instanţa a neglijat denunţarea la securitate de către Gelu Voican Voiculescu a unor activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist ale lui Gregorian Bivolaru

În aprecierea notelor informative legate de Gregorian Bivolaru instanţa afirmă că nu se poate reţine că s-au denunţat activităţi potrivnice regimului comunist ale lui Gregorian Bivolaru. În argumentare, se afirmă că deşi activitatea yoga devenise potrivnică regimului comunist după interzicerea acesteia în 1982, „pîrîtul nu a indicat că reclamantul Gregorian Bivolaru ar fi practicat yoga şi după ce această activitate a fost suspendată” (pag. 24 a sentinţei).
Afirmaţia nu este adevărată, prin notele informative date de pîrît acesta confirmă că în data de 17.04.1984, cînd s-a efectuat percheziţia la care a fost martor, Gregorian Bivolaru desfăşura activitate yoga împreună cu un grup de discipoli. Este o declaraţie care a fost utilă autorităţilor în pregătirea procesului penal împotriva lui Bivolaru, acesta fiind condamnat inclusiv pentru desfăşurarea fără autorizaţie a cursurilor yoga. Chiar dacă Securitatea ştia de activitatea yoga a lui Bivolaru, pentru proces avea nevoie de dovezi, iar domnul Voiculescu a oferit o asemenea dovadă. Este adevărat că în procesul penal al lui Bivolaru nu a mai fost citat ca martor Gelu Voiculescu, ci numai persoana care l-a însoţit în data de 17.04.1984 (Zina Sabău), declaraţia lui Voiculescu fiind redundantă. Existenţa acestei declaraţii a ajutat însă autorităţile comuniste la strîngerea probatoriului şi convingerea altor martori să depună mărturie pentru că „oricum se ştie”.
Ulterior notelor informative date securităţii, din dorinţa de a cîştiga simpatia femeii cu care s-a însoţit în data de 17.04.1984, pîrîtul a jucat faţă de aceasta scena apărătorului lui Bivolaru. Interesul de a cîştiga simpatia femeii a primat. Fiindu-i interceptate convorbirile telefonice de securitate, aceasta a ajuns la concluzia nesincerităţii pîrîtului. Concluziile ofiţerilor de securitate nu trebuie însă interpretate ca un adevăr absolut. Relevant în cauză este faptul că persoana care se spune că ar fi fost ajutată de Gelu Voiculescu – reclamantul Gregorian Bivolaru – nu a avut deloc impresia că a fost ajutat în vreun fel de pîrît, ci din contră, are o convingere contrară, fapt dovedit din însăşi acţiunea în justiţie întreprinsă.
Dacă în cazul dezvăluirii activităţii yoga a reclamantului se invocă faptul că pîrîtul a considerat că securitatea oricum ştia despre asta, nu la fel stau lucrurile cu privire la dezvăluirea legăturii lui Bivolaru cu secta „Meditaţia Transcedentală”. Într-o notă informativă Gelu Voican Voiculescu scrie: „în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”.
După cum a arătat reclamantul Gregorian Bivolaru, Securitatea considera secta „Meditaţia Transcedentală” ca avînd caracter duşmănos, unul din motivele pentru care s-au luat măsuri împotriva sa fiind şi caracterizarea sa drept „element fanatic, care a făcut parte din Meditaţia Transcedentală” (pag. 6 a sentinţei). Pretextul cu care securitatea a convins conducerea partidului să interzică yoga a fost tocmai pretinsa periculozitate a yoghinilor pentru regim, ca urmare a legăturilor cu secta „Meditaţia Transcedentală”. Atrăgînd atenţia securităţii ca Gregorian Bivolaru să fie anchetat suplimentar de ofiţeri specializaţi în problema „Meditaţiei Transcedentale”, pîrîtul nu numai că a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor acestuia, ci chiar a realizat-o, fiindcă legăturile lui Bivolaru cu secta „Meditaţia Transcedentală”, poate chiar mai mult decît practicarea yoga, au fost motivaţia regimului totalitar pentru întemniţarea lui Bivolaru.

Pîrîtul a mai denunţat faptul că cărţile găsite de securitate la Mircea Rădulescu aparţin lui Gregorian Bivolaru şi că acesta reprezintă o sursă de cărţi

În nota informativă olografă din 30 aprilie 1984 (f. 178-179 vol. 1), Gelu Voican Voiculescu dezvăluie securităţii faptul că acele cărţi care fuseseră găsite şi confiscate de la locuinţa lui Mircea Rădulescu aparţin lui Gregorian Bivolaru.
Anterior, prin nota olografă din 26.04.1984 (f. 161-162 vol. 1) pîrîtul atrăsese atenţia securităţii că Bivolaru reprezintă o sursă de cărţi pentru multe persoane.
În Sentinţă (pag. 26) se afirmă că deoarece nu există nici o referire la natura cărţilor, nu se poate deduce că s-a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Nici nu era nevoie să facă pîrîtul referiri la natura cărţilor. Acestea fiind deja confiscate şi aflîndu-se în posesia autorităţilor, natura lor nu era o taină pentru autorităţi. Ceea ce avea nevoie securitatea pentru dosarul penal a lui Bivolaru era dovada că acele cărţi care fuseseră confiscate aparţineau lui Gregorian Bivolaru şi nu altora (de pildă persoanei în locuinţa căreia fuseseră găsite). Exact această dovadă necesară securităţii o furnizează Voiculescu. Ştiind foarte bine că acele cărţi fuseseră confiscate de securitate, după cum rezultă din conţinutul notei informative (f. 178 vol. 1), pîrîtul îşi dădea seama că respectivele cărţi erau considerate necorespunzătoare de către regimul comunist (altfel n-ar fi fost confiscate şi securitatea n-ar fi cerut informaţii despre proprietarul lor).
Se ştie că Gregorian Bivolaru a fost condamnat, printre altele, şi pentru „difuzare fără autorizaţie legală a unor materiale cu caracter mistic” şi „răspîndire de material obscen” (pagina 6 a Sentinţei), condamnare care după revoluţie a fost apreciată de instanţele judecătoreşti ca avînd caracter politic. Răspîndirea de cărţi de diferite feluri, inclusiv unele apreciate drept „mistice” sau „obscene”, face parte dintr-un drept fundamental al omului – libertatea de exprimare.
Prin informaţiile date, Gelu Voiculescu a contribuit direct la condamnarea lui Gregorian Bivolaru, deci la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor acestuia. Arătînd că Bivolaru e proprietarul cărţilor care fuseseră găsite la Mircea Rădulescu şi că era o „sursă de cărţi” pentru multe persoane, acesta a ajutat autorităţile să dovedească capetele de acuzare în temeiul cărora a fost întemniţat Bivolaru.

Pîrîtul a propus trimiterea lui Gregorian Bivolaru la muncă silnică

În nota informativă olografă din 26.04.1984 pîrîtul sugerează securităţii: „Dacă va fi condamnat [Bivolaru – nota mea], detenţia va trebui asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat”. Aceasta înseamnă practic îndemnul ca Bivolaru să fie supus la muncă silnică, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului.
Este adevărat că această sugestie este făcută doar în ipoteza condamnării reclamantului, dar inclusiv pentru deţinuţi trimiterea la muncă forţată este o încălcare a drepturilor omului. De aceea, deţinuţii nu pot fi scoşi la muncă împotriva voinţei lor şi li se oferă avantaje (precum reduceri de pedeapsă) în cazul în care sînt dispuşi să muncească.

5. Instanţa a neglijat denunţarea la securitate de către Gelu Voican Voiculescu a lui Paul Goma şi a unor persoane care l-au vizitat

Sentinţa (pag. 26) pomeneşte de existenţa unei note nedatate, nesemnate, atribuite pîrîtului Gelu Voican Voiculescu (f. 75-84 vol. 1).
Nu sînt convins că această notă este nedatată şi nesemnată. După cum am arătat la punctul 1a) CNSAS a ascuns o parte din dosarul privindu-l pe Gelu Voican Voiculescu, inclusiv file de imediat înainte şi imediat după ceea ce s-a prezentat din această notă despre Paul Goma, pretins nesemnată, dar cert incompletă, căci filele prezentate se termină la mijlocul unei propoziţii. Există indicii puternice că anume o parte din nota olografă despre Paul Goma a fost ascunsă. În partea ascunsă ar putea exista datarea şi semnătura.
Curtea a apreciat că „nu pot fi considerate informaţii prin care se denunţau informaţii potrivnice regimului comunist împrejurarea că s-a indicat că Paul Goma ar fi spus:
            – că şi-a asumat rolul de purtător de cuvînt în numele adevărului, în locul unei mari personalităţi din cultură, în speranţa că încurajaţi de gestul său se vor găsi pînă la urmă şi asemenea pesoane.
            – că problemele individului într-o societate trebuiau dezbătute deschis.
            – că din moment ce România a semnat Convenţia Drepturilor Omului şi Tratatul de la Helsinki, aceste angajamente trebuiau respectate”.
În aceste aprecieri curtea a pornit de la greşita prezumţie că Republica Socialistă România era un stat de drept. Formal-juridic într-adevăr, din moment ce România semnase Convenţia Drepturilor Omului şi Tratatul de la Helsinki, nu era nimic potrivnic regimului să ceri respectarea acestor angajamente, cum o făcea Goma. Totodată, deoarece însăşi Constituţia în vigoare prevedea libertatea de exprimare, formal nu era nimic potrivnic regimului să ceri discutarea deschisă a problemelor individului în societate. În fapt, situaţie de notorietate, cunoscută şi de pîrît în momentul redactării notei, asemenea atitudini erau considerate potrivnice regimului totalitar şi generau acţiuni ale securităţii precum punerea sub urmărire, hărţuiri, interdicţii de publicare în cazul scriitorilor (Goma însuşi le-a suferit), uneori chiar arestare.
Chiar şi informaţii despre starea de spirit sau psihologia lui Paul Goma puteau fi folosite de securitate împotriva acestuia, ceea ce pîrîtul ştia.
Totodată, simplul fapt că cineva îl vizita pe Paul Goma era suficient ca Securitatea să ia în vizor respectiva persoană, situaţie de asemenea cunoscută de pîrît. Gelu Voican Voiculescu a indicat în nota sa alte persoane care îl vizitaseră pe Goma, ştiind că aceasta poate duce la punerea lor sub urmărire de către securitate.
Mai mult, conform notei de analiză din 04.07.1979 a securităţii (f. 130-134 vol. 1) Gelu Voican Voiculescu a susţinut că a avut intenţia ca după stabilirea legăturii cu toţi adepţii lui Goma să prezinte întreaga acţiune organelor de securitate şi a solicitat sarcini pe linia SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România – mişcare de care era legat şi Goma). Securitatea nu avea încredere în pîrît şi nu i-a solicitat sarcini suplimentare în această problemă.

6. Instanţa a apreciat greşit că notele dactilografiate nesemnate despre un cetăţean palestinian nu se coroborează cu alt mijloc de probă

Încă din 1977 pîrîtul a furnizat securităţii informaţii despre un cetăţean palestinian consemnate în note dactilografiate, nesemnate (f. 104-125 vol. 1).
În temeiul Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672/2012, prima instanţă a considerat că aceste note informative nu pot avea forţă probantă deoarece nu sînt coroborate cu date şi informaţii provenite din alte documente sau rezultate din alte mijloace de probă (pag. 28 a Sentinţei).
De fapt aceste note informative se coroborează cu raportul din 27.12.1978 întocmit de ofiţerul Moisa Constantin în care se menţionează că pîrîtul Gelu Voican Voiculescu a fost sfătuit să continue relaţiile cu un cetăţean palestinian (f. 126-129 vol. 1). Ofiţerul a propus ca relaţiile pîrîtului cu palestinianul să continue fiindcă acestea existau anterior, cum se vede din notele respective.
De menţionat că pîrîtul nu a contestat niciodată paternitatea notelor informative respective.
În lipsa prezentării de către CNSAS a întregului dosar privindu-l pe Gelu Voican Voiculescu (problemă discutată mai sus – punctul 1a), nici măcar nu e sigură afirmaţia că acele note informative despre cetăţeanul palestinian există exclusiv sub formă de file dactilografiate, nesemnate.
De remarcat că în notele informative respective se demască atitudini politice ale cetăţeanului palestinian şi acţiuni de propagandă politică realizate de acesta, propagandă şi atitudini care în anumite aspecte erau potrivnice politicii regimului comunist din România, iar intenţia este vădit aceea de a împiedica palestinianul respectiv, şi la modul general, oficiul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, să desfăşoare activităţi care nu se încadrează în politica guvernului român cu privire la Orientul Apropiat. În acest sens pîrîtul a dat şi sfaturi securiştilor (în acelaşi stil în care a dat sfaturi şi în cazul Gregorian Bivolaru) pentru punerea sub urmărire a unor cetăţeni palestinieni, ceea ce înseamnă îngrădirea unor drepturi şi libertăţi ale acestora. De pildă, în nota din 16.01.1978 sugerează ca pentru funcţia de secretară a oficiului Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei din Bucureşti să fie infiltrată o pesoană care „să cunoască limba arabă, dar fără ca acest lucru să fie cunoscut de personalul oficiului O.E.P.”. Este nerelevant şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată dacă politica regimului comunist privitoare la Orientul Apropiat era corectă sau nu.
În aceeaşi notă din 16.01.1978 se vorbeşte că pîrîtul a avut numele conspirativ „COSTEA”, ceea ce vine în contradicţie cu susţinerea că niciodată n-a folosit nume conspirative în relaţia cu securitatea.

7. Diferite documente ale securităţii sînt respinse la analiză fiindcă nu se coroborează cu alte probe

Deoarece, cum am arătat la punctul 1a), CNSAS a ascuns o parte din dosarul privindu-l pe Gelu Voican Voiculescu, asemenea afirmaţii sînt nedovedite. Numai după înfăţişarea paginilor lipsă din dosar se vor putea trage concluzii despre ce se coroborează cu alte probe şi ce nu.

ÎN DREPT: Codul de procedură civilă, OUG 24/2008, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

ÎN PROBAŢIUNE:
            Alătur acestui recurs:
–         Fişa dosarului 63354/3/2010 de pe portalul instanţelor, care dovedeşte că capătul de cerere al domnului Gelu Voican Voiculescu privind constatarea caracterului politic al hotărîrii judecătoreşti de condamnare din 1985 la 1 an şi 6 luni închisoare a fost respins (coroborează cu pag. 16 din concluziile scrise ale lui Gelu Voican Voiculescu). Hotărîre irevocabilă, cu autoritate de lucru judecat opozabilă lui Gelu Voican Voiculescu.
–         adresa CNSAS nr. P391/12/22.02.2012 care dovedeşte că instituţia a refuzat să-mi puină la dispoziţie, în vederea studierii, dosarul I 1212 avînd ca titular pe Voiculescu Voican Gelu, încălcîndu-mi astfel dreptul la un proces echitabil.
–         Copie articol de pe saitul „Adevărul”, în care membrul colegiului CNSAS Cazimir Ionescu dezinformează halucinant, pretinzînd că Gelu Voican Voiculescu a vrut să-l împuşte pe Ceauşescu înainte de 1989
–         Copie pagină de internet a Grupului naţional de studiu şi practică yoga condus de victima Mario Sorin Vasilescu.

Înscrisuri de obţinut de către instanţă
–         Să se facă adresă către Tribunalul Bucureşti pentru a se comunica hotărîrile judecătoreşti motivate (primă instanţă şi recurs) din dosarul 63354/3/2010 din cauza Gelu Voican Voiculescu împotriva statului român prin Miinisterul Finanţelor. Alternativ aceste hotărîri judecătoreşti ar putea fi înfăţişate şi de Gelu Voican Voiculescu (dar e mai sigură primirea lor direct de la instanţă)
–         Să fie obligat pîrîtul Gelu Voican Voiculescu să înfăţişeze Sentinţa penală nr. 1383 din 18 noiembrie 1985, din dosar 7747/1985 şi decizia penală nr. 2119 din 20 decembrie 1985 din dosar 4649/1985, prin care a fost condamnat la închisoare. În temeiul art. 172 al. 2 cod procedură civilă „cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă (…) însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris”.
–         Să fie obligată pîrîta CNSAS să prezinte filele din dosarul I 1212 avînd drept titular pe Gelu Voican Voiculescu care nu au fost prezentate pînă acum instanţei (vezi fila 410 vol. 7)
–         Să fie obligată pîrîta CNSAS să prezinte procesul verbal al şedinţei colegiului CNSAS în care s-a votat în cazul Gelu Voican Voiculescu.
–         Să fie obligată pîrîta CNSAS să verifice existenţa unor note informative ale pîrîtului Gelu Voican Voiculescu în dosarul palestinianului menţionat în notele informative dactilografiate de la filele 104-125 vol. 1 sau într-un dosar general întocmit de securitate legat de problema palestinienilor din România. Să comunice rezultatul verificărilor şi în caz că se vor găsi asemenea note să le comunice instanţei.
–         Să fie obligat reclamantul Gregorian Bivolaru să prezinte hotărîrea judecătorească prin care a fost condamnat înainte de 1989, cît şi hotărîrea judecătorească prin care se stabileşte că condamnarea acestuia a avut caracter politic.

Vezi pe acest blog evoluţia procesului cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
Cererea de recuzare şi respingerea ei
Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican
Gelu Voican Voiculescu cere suspendarea procesului legat de colaborarea cu securitatea. CNSAS refuză să-mi dea acces la dosarul original a lui GVV
Cererea de suspendare respinsă. Voican Voiculescu a depus o nouă cerere de recuzare
A 2-a cerere de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Ce alte procese a mai avut GVV
A 3-a cerere de recuzare a judecătorului Ionel Radu
Gelu Voican Voiculescu, amendat cu 700 lei. Cererea de recuzare – respinsă
Motivele amendării lui Gelu Voican Voiculescu, cel care era cît p-aci să ajungă secretar de stat la SSPR
Instanţa a amînat pronunţarea pe 11 septembrie
Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican şi CNSAS: 25 septembrie
Concluziile mele scrise şi soluţia primei instanţe
Sentinţa din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS

Mai citeşte, din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu:
Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”
Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu
Securitatea despre Gelu Voican Voiculescu: “Se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate”
Departamentul juridic al CNSAS a cerut declararea lui Gelu Voican Voiculescu drept colaborator al securităţii
Nota de constatare a CNSAS în cazul Gelu Voican Voiculescu
Raport al securităţii despre Gregorian Bivolaru
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2)

Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)
Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în “Adevărul”
CPRD respinge contestaţia mea legată de Ion Iliescu şi amînă soluţionarea contestaţiilor legate de Gelu Voican Voiculescu şi Constantin Aldescu

 

One Response to “Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS – reprogramat pentru 4 martie 2014”

  1. TAPUS CONSTANTIN Says:

    Domnule Marius Mioc , Va apeciez staruinta si efortul pentru aflarea adevarului si demascarea impostorilor si ma refer aici in primul rand la descoperirea falsilor revolutionari si a acelora care au colaborat cu organele de represiune comuniste . Va doresc succes si astept noi vesti de la dumneavoastra .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s