Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Recurs în interesul legii cu privire la indemnizaţiile de revoluţionar Septembrie 23, 2013


Procurorul general Tiberiu Niţu (el însuşi posesor de certificat de revoluţionar – linc) a înaintat către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un recurs în interesul legii (linc) prin care cere reglementarea calculului corect al indemnizaţiilor de revoluţionar.

Începînd cu anul 2010 indemnizaţiile de revoluţionar nu s-au mai acordat conform metodei de calcul prevăzute de legea 341/2004, care prevede ca valoare de referinţă salariul mediu brut. Întîi a fost o reducere cu 15% prin legea 118/2010. Apoi a venit legea 285/2010 care prevedea că de la 1 ianuarie 2011 indemnizaţiile se vor mări cu 15% faţă de ce s-a acordat în octombrie 2010. Apoi au venit Legea 283/2011 şi ordonanţa de urgenţă 84/2012 prin care luptătorii cu merite deosebite au rămas fără indemnizaţii iar indemnizaţiile de revoluţionari care au rămas în plată – pentru răniţi, reţinuţi, urmaşi de eroi martir şi noiembrişti din 1987 – au rămas la aceeaşi valoare ca în 2011. Asta înseamnă că nu s-a ţinut seamă de creşterea salariului mediu brut din ultimii ani. Pentru a face lucrurile mai complicate, în fundamentarea bugetului de stat s-a renunţat la expresia „salariu mediu brut” care era la modă în 2004 cînd s-a adoptat legea 341/2004 şi s-a trecut în ultimii ani la folosirea expresiei „cîştig salarial mediu brut”.

Ca urmare, au apărut procese între unii revoluţionari şi casele de pensii, în care revoluţionarii au cerut să li se plătească indemnizaţiile conform prevederilor legii 341/2004 – lege specială – şi nu conform actelor normative ulterioare. E vorba de o diferenţă de bani pe anul 2011 pentru toţi beneficiarii de indemnizaţie, iar în anii 2012-2013 doar pentru răniţi, reţinuţi şi urmaşi de eroi martir (cu excepţia copiilor eroilor martir care au depăşit 26 de ani). E vorba de asemenea şi de felul cum aceste indemnizaţii trebuie calculate în viitor.

Practica judecătorească a fost neunitară – în unele cazuri instanţele au obligat casele de pensii să plătească revoluţionarilor diferenţa de indemnizaţie, în alte cazuri au respins aceste cereri. Acesta este motivul pentru care Parchetul General a înaintat recursul în interesul legii, opinia Parchetului fiind ca cererile de plată a diferenţei de indemnizaţie să fie respinse.

Reproduc integral mai jos textul recursului în interesul legii înaintat de Parchet:

Nr. 1201/C/7655/III-5/2012

Nr.  560/C/2665/III-5/2013

Recurs în interesul legii expediat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

la  19 septembrie 2013

C ă t r e,

PREŞEDINTELE  ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

În  conformitate cu prevederile art. 514 din Codul procedură civilă, formulez prezentul

RECURS  ÎN  INTERESUL LEGII

  În practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „Interpretarea  şi  aplicarea  dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată raportate  la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 în referire la modalitatea de stabilire, în anul 2011, a indemnizaţiilor lunare reparatorii şi indemnizaţiilor lunare acordate potrivit Legii nr. 341/2004, modificată şi completată”.

Urmare sesizării din oficiu, precum şi în considerarea sesizării formulate de Ministrul Justiţiei şi a memoriului de recurs în interesul legii nr. 1104 din 07 august 2013 formulat de Avocatul Poporului (transmis prin adresa nr.7/S.U/2013 din 08 august 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii), s-a verificat practica judiciară în problema de drept enunţată.

Din examinarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile, având ca obiect contestaţii formulate împotriva deciziilor emise de casele de pensii pentru recuperarea unor sume încasate cu titlu de prestaţii de indemnizaţii reparatorii şi indemnizaţii lunare în anul 2011, precum şi în cele având ca obiect acţiuni pentru stabilirea acestor indemnizaţii prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată la valoarea câştigului salarial mediu brut prevăzută de art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, s-a constatat caracterul neunitar al practicii judiciare,  astfel:

I.  Unele instanţe au considerat că indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se stabilesc, în anul 2011, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizaţiilor aflate în plată luna octombrie 2010, fără utilizarea indicatorului de referinţă reprezentat de câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010.

În motivarea acestor soluţii, s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 14 lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, s-a redus cu 15% cuantumul indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată.

Începând cu luna ianuarie 2011, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, drepturile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 s-au majorat cu 15% faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 285/2010 sunt imperative, speciale şi derogatorii faţă de cele cuprinse în art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire, în anul 2011, a indemnizaţiilor prevăzute de acest din urmă act normativ şi, ca atare, prevalează în aplicare.

În consecinţă, nu este aplicabil algoritmul prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, iar cuantumul indemnizaţiilor nu se determină, în anul 2011, prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de aceste dispoziţii la câştigul salarial mediu brut prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010, de vreme ce, printr-un act normativ special, cu caracter temporar – Legea nr. 285/2010 – s-au instituit alte criterii pentru determinarea cuantumului drepturilor respective care nu mai includ, ca element de referinţă, salariul mediu brut sau câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care se face plata, ci se raportează doar la cuantumul indemnizaţiilor aflate în plată în luna octombrie 2010.

În aceste condiţii, nu se poate recunoaşte în favoarea beneficiarilor acestor indemnizaţii un drept de opţiune între modalitatea de stabilire prevăzută de Legea nr. 285/2010 şi cea prevăzută de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată.

S-a considerat şi că realizarea unei distincţii între sintagmele „salariul mediu brut” şi „câştigul salarial mediu brut”, utilizate în cuprinsul art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, respectiv în art. 15 din Legea nr. 287/2010 nu prezintă relevanţă pentru stabilirea indemnizaţiilor aferente anului 2011. (Anexa I)

II. Într-o altă orientare jurisprudenţială, s-a considerat că, în anul 2011, indemnizaţiile reparatorii şi cele lunare, prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se determină prin aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la valoarea salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2010, în cuantum de 1836 lei, prevăzut de art. 16 alin.(2) din Legea nr. 12/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010.

În motivarea acestei opinii, s-a reţinut că art. 4 alin. (2), (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată prin care se indică algoritmul de calcul al indemnizaţiilor cuprind norme de trimitere la dispoziţii din legile anuale privind bugetul asigurărilor sociale de stat, completându-se cu prevederile acestor din urmă acte normative în care este stabilit cuantumul salariului mediu brut ce a stat la baza fundamentării  bugetului asigurărilor sociale de stat.

Întrucât norma de trimitere este extrem de clară în a face referire la noţiunea de „salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat”, iar nu la noţiuni echivalente, precum aceea de „câştig salarial mediu brut”, utilizată de art. 15 din Legea nr. 287/2010 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, rezultă că legiuitorul a intenţionat folosirea, în paralel, a două noţiuni economice având un înţeles diferit, la a căror cuantificare s-au folosit indicatori economici diferiţi.

S-a reţinut şi că, potrivit normelor de tehnică legislativă, cuprinse în art. 50 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, republicată, la modificarea, completarea sau abrogarea unor dispoziţii la care s-a făcut trimitere, în actul de modificare, completare sau abrogare trebuie avută în vedere situaţia juridică a normei de trimitere.

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca, în toate reglementările care fac trimitere la „salariul mediu brut”, această noţiune să fie înlocuită  cu aceea de „câştig mediu brut”, ar fi făcut această menţiune în cuprinsul legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, act normativ în care se utilizează pentru prima dată un atare termen.

Or, necuprinzând o normă în acest sens, rezultă că legiuitorul a intenţionat folosirea, în paralel, a două noţiuni economice care au un înţeles diferit şi la a căror cuantificare s-au folosit indicatori economici diferiţi.

În această situaţie nu există un vid de reglementare, întrucât Legea nr. 341/2004, modificată şi completată care consfinţeşte dreptul reclamanţilor la indemnizaţii reparatorii şi indemnizaţii lunare face o trimitere clară şi fără echivoc la noţiunea de „salariu mediu brut” care există, în continuare, din punct de vedere legislativ.

Nu se poate susţine nici incidenţa unui eveniment legislativ implicit, întrucât potrivit art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată, aceste evenimente nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.

Or, faţă de legile generale, de stabilire a bugetului asigurărilor sociale de stat, Legea nr. 341/2004 are un caracter special, ceea ce exclude aplicarea dispoziţiilor art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, republicată, potrivit cărora, în cazuri deosebite, în care la elaborarea şi adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite.

În acest sens au fost invocate şi dispoziţiile art. unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 privind utilizarea indicatorului de referinţă câştigul salarial mediu brut în actele normative din domeniul muncii şi protecţiei sociale, text în care se arată că sintagma „salariul mediu brut pe economie utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” se înlocuieşte cu sintagma „câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat” doar în cuprinsul Cap. IV din Legea nr. 329/2009, modificată şi completată.

Dacă legiuitorul ar fi dorit această înlocuire şi în alte acte normative din domeniul asigurărilor sociale, ar fi prevăzut aceasta în mod expres, astfel încât, faţă de redactarea restrictivă a dispoziţiilor art. unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011, câştigul salarial mediu brut prevăzut de art. 15 din Legea nr. 287/2010 nu poate fi aplicat într-un alt domeniu decât cel indicat de ordonanţă, iar în aplicarea legii, nu se poate adăuga la textul acesteia. (Anexa II)

III. Într-o a treia orientare jurisprudenţială, s-a considerat că, în anul 2011, indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, modificată şi completată se determină prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4)  şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011, în cuantum de 2022 lei, prevăzut de art. 15 din legea nr. 287/2010.

În motivarea acestor soluţii, s-a arătat că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată conţin norme de trimitere la prevederile legii bugetului asigurărilor  sociale de stat, corespunzătoare anilor pentru care se face plata, iar prin modificarea conţinutului normei de referinţă, se modifică şi norma de trimitere, fără a fi necesară o prevedere expresă în acest sens.

Împrejurarea că, în cuprinsul Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011 nu se mai regăseşte noţiunea de „salariu mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat”, ci aceea de „câştig salarial mediu brut” nu este de natură a conduce la concluzia că legiuitorul ar fi avut în vedere o altă instituţie juridică, întrucât interpretarea legii trebuie făcută în sensul aplicării sale.

În plus, nicio dispoziţie legală nu defineşte cele două noţiuni, de „salariu mediu brut” şi, respectiv, de „câştig salarial mediu brut”, astfel încât se poate considera, din perspectiva aplicării legii, că acestea au acelaşi înţeles.

De asemenea, Legea nr. 341/2004, modificată şi completată nu poate fi lipsită de efecte din cauza unor necorelări terminologice, intervenite în urma  înlocuirii unui termen de referinţă cu altul, esenţial fiind faptul că, indemnizaţia prevăzută de acest act normativ se raportează la indicatorul care fundamentează bugetul asigurărilor sociale de stat.

De altfel, raţiunea legiuitorului a fost aceea ca, indemnizaţiile reparatorii şi lunare să se calculeze în funcţie de un indicator de referinţă (suma care se are în vedere la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata), indiferent de modul în care acesta este denumit – „câştig salarial mediu brut” ori „salariu mediu brut”.

În consecinţă, chiar dacă art. unic al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 11/2011 se referă doar la Cap. IV din Legea nr. 329/2009, modificată şi completată, din expunerea de motive a ordonanţei, rezultă că adoptarea sa a fost determinată de faptul că, în unele reglementări, se face referire la indicatorul „salariul mediu brut”, indicator care nu mai este folosit la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat. Deci, intenţia legiuitorul a fost de a înlocui această noţiune cu aceea de „câştig salarial mediu brut”.

Contrar, s-ar ajunge ca Legea nr. 314/2004, modificată şi completată să nu mai poată fi aplicată în partea referitoare la stabilirea indemnizaţiilor, iar drepturile reclamanţilor să fie golite de conţinut în lipsa unei valori a indicatorului de referinţă pentru determinarea acestora.

În cadrul acestei opinii s-a considerat şi că, măsura de majorare cu 15% a cuantumului indemnizaţiilor aflate în plată în luna octombrie 2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 trebuie corelată cu modalitatea în care Legea nr. 341/2004 reglementează calculul indemnizaţiilor.

Fiind un act normativ special, Legea nr. 341/0004 trebuie aplicată cu prioritate şi  nu poate fi considerată modificată din perspectiva art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010.

Întrucât în cuprinsul acestui din urmă act normativ nu se face nicio referire cu privire la modul de calcul al indemnizaţiilor, rezultă că acesta rămâne cel prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, intenţia legiuitorului fiind aceea de a restitui beneficiarilor reducerea de 15% operată asupra cuantumului acestor drepturi în anul 2010.

Aceasta înseamnă că, pentru anul 2011, s-a constatat că se poate înlătura măsura reducerii indemnizaţiilor cu 15%, existând posibilitatea bugetară de a se reveni la situaţia anterioară acestei diminuări, fără a fi înlăturat  algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004 constând în aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din acest act normativ la valoarea câştigului salarial mediu brut, prevăzută de art. 15 din Legea nr. 287/2010. (Anexa III)

       Apreciez prima orientare jurisprudenţială ca fiind în acord cu litera şi spiritul  legii, pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr. 341/2004 s-a adoptat un ansamblu de măsuri, în semn de gratitudine faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987.

În cadrul acestor măsuri, a fost instituit un sistem reparatoriu sub forma unor indemnizaţii băneşti al căror cuantum se determină potrivit algoritmului prevăzut de art. 4 şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată.

Astfel, potrivit art. 4 alin. (1) teza I din acest act normativ, persoanele care au obţinut titlurile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3, de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite beneficiază de o indemnizaţie lunară reparatorie calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul în care se face plata, numai dacă au un venit mai mic decât acest salariu mediu brut.

Totodată, prin art. 5 alin. (1) lit. m) din acelaşi act normativ s-a prevăzut, în favoarea persoanelor indicate în cuprinsul art. 3 alin. (1) lit. b) şi art. 4 alin. (1), respectiv cele care au obţinut titlul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi urmaşii de erou – martir, dreptul la o indemnizaţie lunară, adăugată la pensia pentru limită de vârstă, echivalentă cu un coeficient de 0,6 calculat la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.

În contextul crizei economice, a fost adoptată Legea nr. 118 din 30 iunie 2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, iar prin art. 14 alin. (1) lit. d) s-a dispus reducerea cu 15% a indemnizaţiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Perioada de aplicabilitate a acestui act normativ a fost cuprinsă în intervalul  3 iulie 2010 -31 decembrie 2010.

Prin art.16 din Legea nr. 118/2010 s-a prevăzut că, începând cu data de 1 ianuarie 2011 urmează a se aplica politici sociale şi de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condiţiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum şi cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat şi ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011.

În considerarea acestor din urmă dispoziţii legale, prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-a dispus ca, începând cu luna ianuarie 2011, să fie majorate cu 15drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) şi d) şi alin. (4), art. 13 şi 14  din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, faţă de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010.

Din aceste drepturi fac parte şi indemnizaţiile lunare reparatorii, precum şi indemnizaţiile lunare prevăzute de art.4 alin. (4) şi art.5 alin. (1) lit. m) din Legea nr.341/2004, modificată şi completată.

Acordarea acestei majorări se circumscrie unor măsuri de corecţie, aplicate în cursul anului 2011, în contextul economic, invocat de legiuitor în expunerea de motive a Legii nr. 285/2010  în care se arată că efectele măsurilor stabilite prin Legea nr. 118/2010 nu au fost absorbite la nivelul preconizat.

Pe această cale nu s-a urmărit revenirea la algoritmului de calcul prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată şi determinarea cuantumului indemnizaţiilor prin raportarea coeficienţilor prevăzuţi de aceste norme la indicatorul economic ce a stat la baza fundamentării bugetului asigurărilor sociale de stat din anul 2011, indiferent de modul în care acesta a fost consacrat legislativ ori configurat economic, ci recuperarea unei părţi din reducerile operate în cursul anului 2010.

În acest context, prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 s-au instituit norme  speciale, cu caracter temporar potrivit cărora, prin derogare de la regula generală instituită prin Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, indemnizaţiile reparatorii şi cele lunare nu se mai determină, în anul 2011 pe baza algoritmului prevăzut de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, ci prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat în plată în luna octombrie  2010.

Rezolvarea conflictului generat de existenţa concomitentă, în anul 2011, a două acte normative care reglementează acelaşi aspect se realizează prin aplicarea cu prioritate a actului normativ special şi derogatoriu, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Aşadar, normele speciale conţinute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 sunt aplicabile cu prioritate faţă de cele cuprinse în Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, ca lege generală.

Pornind de la această rezolvare a raportului dintre cele două acte normative care au avut, în anul 2011, un element comun de reglementare, respectiv stabilirea indemnizaţiilor reparatorii şi a celor lunare prevăzute de Legea nr. 341/2004, se observă că soluţiile jurisprudenţiale adoptate în celelalte două orientări observate prin care se dă prevalenţă algoritmului de calcul prevăzut de Legea nr. 341/2004, inversează raportul dintre legea specială şi cea generală şi o aplică pe aceasta din urmă, ceea ce nu corespunde nici conţinutului normativ al art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 şi nici spiritului reglementării.

Astfel, analiza reglementărilor care s-au succedat aplicării Legii nr. 285/2010, demonstrează că voinţa legiuitorului a fost consecventă şi în anii 2012 – 2013.

În contextul instituirii unui set de măsuri financiare în domeniul bugetar, de adaptare la condiţiile economice şi sociale existente în această perioadă, incluzând şi reducerea ori limitarea unor cheltuieli bugetare destinate plăţii unor drepturi băneşti[1], s-au adoptat reglementări similare, respectiv: art. II – art. 8 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010, introdus prin Legea de aprobare nr. 283/2011 prin care s-a stabilit că, în anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011 şi art. II – art. 18 din aceeaşi ordonanţă prin care s-a stabilit că, în anul 2012, indemnizaţiile prevăzute de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată nu se mai acordă.

Tot astfel, potrivit art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, cuantumul drepturilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010, modificată şi completată a fost majorat, începând cu luna iunie 2012, cu 2,3% faţă de cuantumul aflat în plată în luna mai 2012, fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010.

Pentru anul 2013, potrivit dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, drepturile prevăzute la art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012 au fost menţinute în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012.

Unele dintre aceste soluţii legislative au fost analizate de Curtea Constituţională atât în cadrul controlului anterior, cât şi al celui posterior de constituţionalitate, iar în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional s-a stabilit că, deşi temeiul moral al acordării beneficiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, izvorât din sentimentul de recunoştinţă pentru cei care, prin jertfa şi contribuţia proprie, au condus la căderea regimului comunist şi la instaurarea democraţiei, este incontestabil, aceasta nu constituie, totuşi, potrivit Constituţiei, o obligaţie de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existenţa unui drept fundamental la obţinerea unor indemnizaţii în virtutea calităţii de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Ca atare, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, legiuitorul are deplina competenţă de a stabili condiţiile şi criterii de acordare a indemnizaţiilor reparatorii, fiind liber să aprecieze asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum şi asupra condiţiilor şi criteriilor de acordare, ţinând seama de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite şi necesitatea îndeplinirii şi a altor obligaţii ale statului[2].

Nu se poate reţine nici considerentul exprimat în cea de-a treia orientare jurisprudenţială, potrivit căruia legiuitorul ar fi intenţionat revenirea la modul de calcul al indemnizaţiilor prin utilizarea algoritmului prevăzut de Legea nr. 341/2004, iar textul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 a avut doar semnificaţia restituirii diminuării cu 15% operate asupra acestor indemnizaţii în cursul anului 2010 care se adaugă la majorarea rezultată din aplicarea coeficienţilor prevăzuţi de art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (2) lit. m) din Legea nr. 341/2004 la suma de 2022 lei, reprezentând câştigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2011.

Astfel, din cele expuse anterior, rezultă că reducerea cu 15% operată în temeiul Legii nr. 118/2010 a fost recuperată în baza unor măsuri legislative ulterioare Legii nr. 285/2010, astfel încât, în luna iunie 2012, indemnizaţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 118/2010 au atins nivelul avut în luna iunie 2010, fără a-l putea depăşi în mod legal.

Ca atare, din perspectiva raţionamentului juridic la care achiesăm, observăm că nu prezintă relevanţă, pentru anul 2011, indicatorul economic utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent acestui an, de vreme ce legiuitorul a înţeles să stabilească, prin acte normative derogatorii, cu caracter temporar, un alt mod de calcul al indemnizaţiilor reparatorii şi lunare, iar acesta nu mai include în algoritmul utilizat variabila anuală, reprezentată de salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat din anul în care se face plata drepturilor, ci constă în acordarea periodică a unor majorări exprimate în cote procentuale, prin raportare la cuantumul indemnizaţiilor, aflat în plată, în anumite perioade de referinţă.

          În concluzie, în  interpretarea  şi  aplicarea  dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, modificată şi completată raportate  la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, indemnizaţiile lunare reparatorii şi indemnizaţiile lunare prevăzute de Legea nr.341/2004, modificată şi completată se calculează, în anul 2011, prin majorarea cu 15% a cuantumului indemnizaţiei  aflat în plată în luna octombrie 2010.

*

*                *

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 517 din Codul de procedură civilă solicit admiterea recursului în interesului legii şi pronunţarea unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a legii.

PROCUROR GENERAL

Tiberiu- Mihail Niţu


[1] În acest sens, Curtea Constituţională, decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012;

[2] decizia nr. 1087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008;  decizia nr. 1576 din 7 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012; decizia nr. 1009 din 27 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 64 din 30 ianuarie 2013; decizia nr. 1046 din 11 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 101 din 20 februarie 2013; decizia nr. 184 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 361 din 18 iunie 2013; decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013; decizia nr. 306 din 13 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 482 din 1 august 2013;

Notă: Recursul procurorului Niţu face referire expresă doar la indemnizaţiile pe 2011 – probabil doar pe această problemă a apărut practică judiciară contradictorie, fiindcă din 2012 cea mai mare parte a revoluţionarilor – adică luptătorii remarcaţi prin fapte deosebite, au rămas fără indemnizaţii deci nu mai aveau ce diferenţă de indemnizaţie să ceară. Răniţii, reţinuţii şi urmaşii de eroi martir care au rămas cu indemnizaţii şi după 2012 probabil nu au intentat procese. După părerea mea, dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge raţionamentul domnului Niţu şi va stabili că indemnizaţia pe 2011 trebuie calculată conform Legii 341/2004 şi nu conform actelor normative ulterioare, acest lucru va trebui aplicat şi pentru anii 2012 şi 2013, ceea ce deschide posibilitatea unor procese pentru plata diferenţei de indemnizaţie şi pentru aceşti ani, din partea acelor categorii de revoluţionari cărora nu li s-a anulat indemnizaţia.

Mai citeşte:
Adevărul despre “fraternizarea” de la Televiziune. Tiberiu Niţu, prim adjunct al procurorului general şi muşamalizarea cazului celor 27 de împuşcaţi de la Tîrgu Mureş
Adevărul despre elicopterul care a tras la televiziune, speriindu-l pe actualul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Niţu
Revoluţionarul Tiberiu Niţu, propus pentru funcţia de procuror general al României. Declaraţia integrală despre faptele din revoluţie
Contestaţia împotriva certificatului de revoluţionar a procurorului Tiberiu Niţu, reanalizată deşi fusese respinsă în 2010
Indemnizaţiile luptătorilor remarcaţi în revoluţie – suspendate în anul 2012
Luptătorii remarcaţi în revoluţie rămîn fără indemnizaţii şi în 2013

 

3 Responses to “Recurs în interesul legii cu privire la indemnizaţiile de revoluţionar”

  1. ana Says:

    Buna ziua,stie cineva cand urmeaza sa se faca cea de a 2 plata a indemnizatiilor restante ,in ce luna a anului 2013?multumesc frumos

  2. anunt Says:

    Oare cati dintre cei care beneficiaza de aceasta indemnizatie, au fost intr-adevar revolutionari adevarati?

  3. Un Revoluţionar care a participat la Revoluţie în Târgovişte şi nu i s-a eliberat Certificatul de Revoluţionar pentru că domnilor în Decembrie 1991 mi s-a cerut o RECOMANDARE DE LA COTROCENI de la Tavareşki ILIESCU de la secretarul Asociaţiei Luptătorilor din Decembrie 1989 din Târgovişte.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s