Fanii lui Pacepa trec sub tăcere declaraţiile acestuia legate de presupusa invazie de agenţi sovietici în decembrie 1989

Interviul lui Pacepa de la B1TV, prezentat deja pe acest blog (linc), conţine o declaraţie fermă şi fără echivoc a generalului Ion Mihai Pacepa cu privire la una din teoriile intens vehiculate de mass-media dîmboviţeană cu privire la revoluţia din decembrie 1989. “Nu există nici o dovadă că în 1989 şi 1990 ar fi existat un influx de agenţi sovietici în România”, spune Pacepa, numind această teorie „cîntec de adormit Miţura”. Adică, Pacepa îi consideră pe cei care dau crezare afirmaţiei că în decembrie 1989 zeci de mii de agenţi sovietici ar fi pătruns în România pentru a-l răsturna pe Ceauşescu ca fiind de nivelul intelectual al fostei deputate PRM Miţura Arghezi (linc), fiica poetului Tudor Arghezi, pe vremea cînd avea 3 ani şi tatăl ei i-a compus această poezie.

Pacepa: „Nu există nici o dovadă că în 1989 şi 1990 ar fi existat un influx de agenţi sovietici în România” (video)

Generalul Ion Mihai Pacepa a dat un interviu postului B1TV (lui Andrei Bădin) în care vorbeşte despre revoluţia din 1989. Redau acest interviu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.

Transcriere înregistrare:

Propagandă ceauşistă la „Vocea Rusiei”

De mulţi ani românilor li se povesteşte despre mitul „antirusului” Ceauşescu, care ar fi plătit cu viaţa nesupunerea sa faţă de ruşi. „Vocea Rusiei”, organ de presă care în mod făţiş reprezintă punctul de vedere al Federaţiei Ruse, se pare că n-a aflat cît de antirus a fost Ceauşescu, căci oferă în decembrie 2013 cititorilor un serial despre revoluţia română din 1989 scris de pe cele mai ferme poziţii de reabilitare a lui Ceauşescu.

Serialul este scris de Valentin Vasilescu, fost deputat PRM între 2000 şi 2004 (linc) (asta explică orientarea ceauşistă a scrierilor sale), fost comandant ajunct al Bazei Militare Otopeni, care fusese la un moment dat arestat în scandalul „Ţigareta 2”, dar ulterior a primit rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale, motiv pentru care a izbutit să obţină despăgubiri de 13688 lei + 140000 lei daune morale (linc).

Crăciun fericit!

Cititorilor acestui sait le urez Crăciun fericit. Mai jos vă ofer nişte colinde cîntate pe fondul unor filmări făcute la un an de la revoluţie, cu nişte comentarii în germană (cu subtitrare în engleză) legate de revoluţie.

Şedinţă CPRD: Fostul secretar de stat Costin a făcut o delaţiune privind acordarea a 1200 certificate de revoluţionar unor persoane ce nu meritau acest titlu

În şedinţa CPRD din 28 noiembrie 2013, postată pe saitul Camerei Deputaţilor (linc) s-au discutat unele lucruri legate de falsurile care s-au făcut cu certificate de revoluţionar. Şedinţa a avut loc cu puţin înainte de osîndirea la 7 ani închisoare (în primă instanţă) a fostului secretar de stat la SSPR George Costin (linc) (numit în funcţie de Emil Boc – linc). În şedinţă s-a discutat şi despre dosarul penal a lui George Costin. Citez din procesul verbal al şedinţei:

Domnul secretar de stat Victor Socaciu arată că s-a început prin a convoca o şedinţă cu principalii decidenţi ai SSPR de-a lungul timpului, pentru a determina unde s-au făcut greşeli şi de ce sînt atît de multe dosare pe rolul instanţelor judecătoreşti în general şi în special la tribunalul din Piteşti, condus de Parchetul DNA Piteşti unde erau suspicionate un unăr de 4289 certificate eliberate.

Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Marin Oană cu SSPR

Am mai relatat aici despre procesul prin care generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a-şi recăpăta certificatul de revoluţionar care fusese anulat de această instituţie:

– Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
– Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
– Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
– Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
– Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
– Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
– Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014

În completarea ultimului articol enumerat, în care am prezentat argumentele folosite de Oană la recurs, prezint şi întîmpinarea depusă de mine, în calitate de intervenient în interesul SSPR. Precizez că la scrierea întîmpinării nu am avut la dispoziţie textul hotărîrii judecătoreşti a cărei autoritate de lucru judecat o invoc, căci acesta nu mi-a fost trimis. Am văzut doar de pe portalul instanţelor dispozitivul acesteia (linc). Fiindcă hotărîrea prevede obligaţia mea de a plăti 150 lei cheltuieli de judecată, am primit de la Administraţia Financiară Timişoara un titlu executoriu conform căruia am obligaţia să plătesc aceşti bani. Am contestat titlul executoriu într-un alt proces, la Timişoara, cerînd să mi se înfăţişeze înscrisul pe baza căruia s-a emis titlul executoriu. Tribunalul Timiş a pus în vedere Finanţelor să prezinte temeiul titlului executoriu „sub sancţiunea decăderii”. Finanţele nu s-au conformat, mă gîndeam că o să cîştig procesul şi nu mai plătesc banii, dar apoi Tribunalul Timiş şi-a declinat competenţa către judecătoria Timişoara. Acum aştept să se reia procesul la Judecătoria Timişoara, unde nădăjduiesc ca Statul, dacă tot vrea să-mi ia banii de cheltuieli de judecată, să-mi dea şi hotărîrea judecătorească care mă obligă la aceste cheltuieli. Am cerut şi Curţii de Apel Bucureşti, la acest proces cu Oană, să facă adresă către Judecătoria sectorului 1 pentru a primi hotărîrea din dosarul penal, cerere care mi-a fost aprobată (în ciuda opoziţiei lui Oană). La întîmpinare am alăturat şi o declaraţie olografă a lui Oană, dată la parchet, în care descrie faptele sale din timpul revoluţiei, declaraţie prezentată și pe blog (linc).

ÎNTÎMPINARE

Ziarul „Adevărul” îl ponegrește pe Ion Caramitru (2 video)

În zilele revoluției, Ion Caramitru i-ar fi vînat pe teroriștii Rembrandt și El Greco, scrie Ștefan Mitroi în 17 decembrie 2013 pe saitul ziarului „Adevărul” (linc). Caramitru ar fi vinovat fiindcă în 22 decembrie 1989 s-a tras asupra Muzeului de Artă al României, se susține în articol.

De la Alexandru Cebuc (care în decembrie 1989 făcea declarații pentru ziarul rusesc „Pravda” – linc), partenerul de dialog a lui Ștefan Mitroi, aflăm că la Muzeul de Artă au ars în timpul revoluției „laboratorul de restaurare şi nişte lucrări, nu însă dintre cele de mare valoare… şi cîteva fişiere de la grafică”. Vinovat pentru aceasta este declarat Caramitru.

Activitatea lui Caramitru în 22 decembrie 1989 este însă înregistrată video. Am prezentat înregistrarea video încă din decembrie 2008 (linc).

Generalul Marin Oană – relatare despre revoluţia din Bucureşti

Reproduc aici o declaraţie olografă a generalului Marin Oană, în 1989 locotenent-colonel şi comandant al regimentului 1 mecanizat Bucureşti, dată parchetului în dosarul revoluţiei. Respectiva declaraţie am depus-o şi la dosarul procesului prin care Oană doreşte să-şi recapete certificatul de revoluţionar. În data de 3 noiembrie 2009 Oană a dat o declaraţie scurtă, pe care n-o mai reproduc, în care spune că începînd cu 4 noiembrie va face declaraţii mai complete, ceea ce a şi făcut. Declaraţia e destul de amănunţită, ceea ce mă face să cred că Oană a avut la dispoziţie şi nişte însemnări ale sale mai apropiate în timp de momentul revoluţiei.

În declaraţie e descrisă perioada 17-25 decembrie 1989. Sînt pomenite primirea alarmei de luptă, trimiterea trupelor împotriva demonstranţilor pe 21 decembrie, retragerea în cazărmi pe 22 (Oană spune că a fost făcută din proprie iniţiativă, fără vreun ordin de la superiori), ordinul venit de la Stănculescu în 22 (rezultă de aici că acesta avea comanda efectivă a armatei la acea dată) de a merge la TVR, situaţia de la TVR în care „cadrele şi militarii în termen, în 10-15 minute am luat pumni şi palme ce nu am luat toată viaţa” şi cele întîmplate la TVR, inclusiv amănunte despre aducerea acolo a lui Nicu Ceauşescu sau „întîlnirea de taină” care s-a desfăşurat în cabinetul directorului TVR între unii lideri ai FSN (aici nu e limpezit de unde ştie Oană ce s-a discutat la acea întîlnire, din moment ce nu spune că ar fi participat la ea).

DECLARAŢIE      [notă procuror militar: 04.11.2009 Dată în prezenţa mea]

1. Subsemnatul Oană Marin, fiul lui Florea şi Maria, născut la 20.06.1946 în localitatea Alexandria, judeţul Teleorman, CNP (…), cu domiciliul în Bucureşti (…) dau următoarea declaraţie.

2. În perioada martie 1986 – aprilie 1990 am fost comandantul R 1 Mc [regimentului 1 mecanizat] (UM 01210 Bucureşti) dispusă în str. Antiaeriană nr. 4-6, sector 5, unitate care a participat direct şi nemijlocit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

3. În continuare voi prezenta în ordine cronologică, pe zile, momente şi ore, activitatea desfăşurată în perioada 17-26.12.1989.

Arestat de la serviciu

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia lui Ioan Geangu, persoană care a fost închisă în aceeaşi celulă cu mine, în subsolul Inspectoratului M.I. Timiş.

Ioan Geangu s-a născut în 20 ianuarie 1950 la Bacău. În 1989 era electrician auto la IELIF Timişoara (secţia Moşniţa Veche). Cred că avea acelaşi loc de muncă şi în 1995, cînd i-am luat declaraţia de mai jos. Faptul că a fost arestat de la serviciu şi nu în stradă mi se pare concludent. În procesul „celor 25” s-a pretins că strîngerea de informaţii pe care o făcea securitatea nu a avut legătură cu represiunea.

Geangu Ioan: Duminică m-am întors din judeţul Bihor cu maşina prietenului Hîrţa Ioan. Seara am auzit scandal, focuri de armă, şi am ieşit în stradă pe Calea Buziaşului. Aici m-am întîlnit cu prietenul Doru Berejovschi. La început eram doar vreo 20 de persoane. Am mers printre blocuri şi am mai adunat lume (pînă la vreo 150 de demonstranţi).

Pe Calea Buziaşului, după sensul giratoriu, am făcut o baricadă din containere şi pietre de bordură, ca să nu poată trece armata dacă vine dinspre Buziaş. Strigam lozinci împotriva dictaturii. Din oraş a venit un grup de demonstranţi care au spus că peste tot s-au spart vitrine, de ce aici nu?, iar apoi au aruncat cu pietre în vitrine. S-a spart alimentara, tutungeria, librăria şi s-a dat foc la tutungerie.

De pe strada Lidia (Venus) a apărut o dubă de miliţie. Erau vreo 7 miliţieni care au coborît din dubă, s-au desfăşurat în linie şi au început să tragă. Noi ne-am împrăştiat, ne-am ascuns printre blocuri şi am început să aruncăm cu pietre. După un timp ne-am adunat iar în stradă, cînd am văzut că miliţienii se retrag. Ei au tras din nou şi l-am văzut pe Doru Berejovschi împuşcat în mînă iar pe o femeie împuşcată în pulpa piciorului.

Mucenicii revoluţiei timişorene

Prezint o listă a celor ucişi în revoluţia timişoreană şi a timişenilor ucişi în revoluţie în alte zone ale ţării.

Mucenicii revoluţiei timişorene
(Nume, prenume, vîrstă, meserie, zona în care au fost împuşcaţi)

17 decembrie:

1. Andrei Maria, 25 ani, casnică, podul Decebal. Arsă la crematoriu.

2. Aparaschivei Valentin, 48 ani, şofer, Calea Girocului.

3. Apro Mihai, 31 ani, lăcătuş, Calea Girocului. Ars la crematoriu.

4. Avram Ioan Vasile, 40 ani, controlor de calitate, Operă. Răposat în 26 decembrie, la spital.