Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Un soldat de 1,65-1,70 înălţime, slab,tuns scurt, cu ten albicios şi accent de moldovean Decembrie 16, 2013


copertarcumafostDin cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau împrejurările omorîrii lui Radian Belici, împuşcat în 17 decembrie 1989  în Piaţa 700 din Timişoara.

Radian Belici s-a născut în 27 noiembrie 1967 la Jebel (jud. Timiş). În decembrie 1989 era pompier la întreprinderea de Confecţii Bega (acum Modatim). Avea 1 copil. A fost ars la crematoriu.

Despre el povesteşte soţia Natalia Belici, născută în 1 august 1965 la Iaşi. În 1995 cînd am vorbit cu ea era confecţioneră la Modatim. Mai povesteşte martorul ocular Ion Mădulărescu şi am găsit şi nişte fragmente relevante în raportul SRI despre revoluţie din 1994.

Belici Natalia (soţie): În seara de 16 decembrie eram cu soţul la un chef. Cineva a venit de afară şi ne-a spus ce se întîmplă în oraş. Radian a plecat la Biserica Reformată din Piaţa Maria să vadă ce se întîmplă (pe la orele 20). După două ore s-a întors şi ne-a povestit că este multă lume şi că se strigă jos Ceauşescu. Noaptea iar a plecat să vadă ce se întîmplă.

Spre dimineaţă, după ce soţul se întorsese, am văzut nişte copii (de 15-16 ani) refugiindu-se în blocul nostru (locuiam pe strada 16 februarie) pentru a nu fi arestaţi.

În după-masa de 17 decembrie, pe la ora 16, am ieşit la plimbare cu soţul şi fetiţa. La hotel Timişoara am văzut mulţi manifestanţi şi o fată cu capul spart şi plină de sînge. Radian mi-a spus: „du-te acasă cu fetiţa, că vin şi eu”.

Am lăsat fetiţa acasă şi m-am întors înapoi. Cînd să ies din bloc vecinii mi-au spus că în Piaţa 700 este un tînăr împuşcat. Am avut presimţirea că este vorba de soţul meu.

Cu vecina Ispas Viorica am plecat spre 700. Oamenii de acolo spuneau să plec că se împuşcă, dar eu le-am zis că-mi caut soţul. M-au întrebat cum arată şi cum e îmbrăcat. Le-am spus că e într-o geacă de piele şi are părul creţ. Oamenii mi-au spus: uitaţi, sînt creierii pe jos. Pe jos erau urme de creier şi sînge.

M-am dus la spitalul de ochi, unde aflasem că a fost transportat soţul. L-am găsit întins pe o banchetă şi acoperit cu un cearşaf. I-am spus unei doctoriţe să-l scape, că am o fetiţă de crescut, dar ea mi-a spus că e mort, nu mai poate face nimic.

Am plecat spre casă ca să aduc nişte vecini cu care să ridic cadavrul. Cînd am ieşit m-am întîlnit cu un coleg de serviciu, Dumitrache Nicu, care mi-a spus că o să-l ia el pe Radian. Însă doctorii anunţaseră deja Medicina Legală şi nu i-au dat voie lui Dumitrache să-l ia.

Eu am telefonat la socri şi le-am spus să vină în oraş că s-a întîmplat ceva cu Radian. În jumătate de oră au venit, dar la spitalul de ochi nu le-au dat voie nici să-l vadă (doctorii ziceau că strică liniştea bolnavilor şi să venim mîine dimineaţă că atunci o să ni-l dea acasă).

Toată noaptea am auzit cum se împuşcă. Dimineaţa la ora 6 ne-am dus la spital, unde ne-au spus să vorbim la Pompele Funebre, să nu-l ia la Morga spitalului judeţean că atunci durează mai mult ieşirea.

Soacra a vorbit cu o asistentă de la spitalul judeţean pe care o cunoştea. I-a spus că Radian va fi adus la morgă şi i-a cerut să rezolve mai repede ieşirea. Asistenta i-a spus că nu poate rezolva nimic şi a închis telefonul (am aflat că era urmărită).

Ne-am întors la spitalul de ochi. Acolo ni s-a spus că soţul a fost transportat la Judeţean.

În 19 decembrie am mers cu soacra la spitalul judeţean. Aici era cordon de poliţie şi armată. Ne-au întrebat ce căutăm. Am spus că avem un mort la morgă. Persoana respectivă ne-a întrebat cine sîntem şi i-am spus că mama şi soţia. Omul a spus să aşteptăm şi a vorbit prin staţie cu cineva. După cinci minute ne-a spus să ne urcăm într-o maşină că ne arată unde e mortul Belici Radian. Eu am zis că n-avem ce să urcăm în maşină că morţii sînt în spitalul judeţean. I-am zis soacrei că ăştia vor să facă ceva cu noi.

Cred că în 21 decembrie ni s-a dat voie să intrăm la Medicina Legală. Acolo n-am găsit nici un act care să arate că soţul meu a ajuns aici.

În 22 ni s-a dat voie să intrăm la morgă, dar nu era acolo. O asistentă ne-a spus că îşi aminteşte de un băiat creţ îmbrăcat aşa cum era Radian.

După-masa am auzit de gropile comune din cimitirul săracilor şi eroilor. Am fost acolo să-l căutăm, dar degeaba.

Mai tîrziu am aflat de la Procuratura Militară că soţul meu a fost ars la crematoriul din Bucureşti.

24 august 1995

Mădulărescu Ioan (martor ocular): În 17 decembrie 1989 în jurul orei 16,30-17 mă aflam printre demonstranţi împreună cu Vlad Elisabeta. Mergînd spre Piaţa Libertăţii pe străzi laterale am ajuns în colţ la gostatul de vizavi de restaurantul de la Casa Armatei. Ajuns în colţ am fost somat de un militar (soldat) tînăr, de 1,65-1,70 înălţime, cu ten albicios, slab, fără mustaţă, tuns scurt care ne-a spus: „înapoi că vă împuşc!” şi a tras în sus. Soldatul avea accent de moldovean. Ne-am întors şi ne-am îndreptat spre Piaţa 700 (făcînd un ocol). Cînd am ajuns în dreptul colţului spitalului militar cu oncologia am văzut că acel militar care ne-a somat stătea cu faţa spre noi şi trăgea. După cîţiva paşi l-am văzut căzut la pămînt lîngă un copac pe un tînăr brunet cu faţa stropită de sînge şi doi bărbaţi încercau să îl ridice în poziţia şezînd. Am aflat ulterior că pe rănit îl chema Belici Radian. Rănitul a fost transportat la spitalul oftalmologic. Menţionez că în momentul cînd s-a tras asupra lui Belici R. în piaţa 700 nu era nici un fel de manifestaţie, nu se strigau lozinci, deci nu înţeleg motivul pentru care s-a tras.

5 aprilie 1991

Raportul SRI despre revoluţie:

                „Plutonier major (r) Buşilă – fost infirmier la Batalionul CFR Săcălaz – făcînd uz de armă, a provocat moartea prin împuşcare a numitului Belici Radian. În prezent subofiţerul este fugit din ţară”.

Sinteza Parchetului Militar despre revoluţie:

                „Dosar nr. 330/P/1991 privind evenimentele din Piaţa «Timişoara 700», ce au avut loc în 17 decembrie 1989.

                În contextul deschiderii focului în Piaţa Libertăţii, un grup format dintr-un subofiţer şi doi militari în termen a acţionat la intersecţia străzilor C. Brediceanu cu str. Mărăşeşti, situată spre Piaţa «Timişoara 700».

                În piaţă s-au înregistrat 2 morţi şi 9 răniţi, toţi prin împuşcare. Majoritatea răniţilor declară că s-a tras dinspre grupul de militari, dar nu au putut indica elemente de identificare a acestora, respectiv dacă aparţineau de Ministerul Apărării Naţionale sau Ministerul de Interne, semnele de armă sau gradele acestora”.

Mai citeşte alte mărturii din revoluţia timişoreană la pagina Mărturii din revoluţia timişoreană.

 

One Response to “Un soldat de 1,65-1,70 înălţime, slab,tuns scurt, cu ten albicios şi accent de moldovean”

  1. […] Cităm din cartea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, scrisă de revoluționarul Marius Mioc. […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s