Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Marin Oană cu SSPR Decembrie 21, 2013


Am mai relatat aici despre procesul prin care generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a-şi recăpăta certificatul de revoluţionar care fusese anulat de această instituţie:

Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014

În completarea ultimului articol enumerat, în care am prezentat argumentele folosite de Oană la recurs, prezint şi întîmpinarea depusă de mine, în calitate de intervenient în interesul SSPR. Precizez că la scrierea întîmpinării nu am avut la dispoziţie textul hotărîrii judecătoreşti a cărei autoritate de lucru judecat o invoc, căci acesta nu mi-a fost trimis. Am văzut doar de pe portalul instanţelor dispozitivul acesteia (linc). Fiindcă hotărîrea prevede obligaţia mea de a plăti 150 lei cheltuieli de judecată, am primit de la Administraţia Financiară Timişoara un titlu executoriu conform căruia am obligaţia să plătesc aceşti bani. Am contestat titlul executoriu într-un alt proces, la Timişoara, cerînd să mi se înfăţişeze înscrisul pe baza căruia s-a emis titlul executoriu. Tribunalul Timiş a pus în vedere Finanţelor să prezinte temeiul titlului executoriu „sub sancţiunea decăderii”. Finanţele nu s-au conformat, mă gîndeam că o să cîştig procesul şi nu mai plătesc banii, dar apoi Tribunalul Timiş şi-a declinat competenţa către judecătoria Timişoara. Acum aştept să se reia procesul la Judecătoria Timişoara, unde nădăjduiesc ca Statul, dacă tot vrea să-mi ia banii de cheltuieli de judecată, să-mi dea şi hotărîrea judecătorească care mă obligă la aceste cheltuieli. Am cerut şi Curţii de Apel Bucureşti, la acest proces cu Oană, să facă adresă către Judecătoria sectorului 1 pentru a primi hotărîrea din dosarul penal, cerere care mi-a fost aprobată (în ciuda opoziţiei lui Oană). La întîmpinare am alăturat şi o declaraţie olografă a lui Oană, dată la parchet, în care descrie faptele sale din timpul revoluţiei, declaraţie prezentată și pe blog (linc).

ÎNTÎMPINARE

prin care vă cer să respingeţi ca neîntemeiat recursul înaintat în această cauză de reclamantul OANĂ MARIN

ÎN FAPT:

Invoc autoritatea de lucru judecat a Hotărîrii nr. 383/2013 din 18 aprilie 2013, pronunţată în dosar penal 6318/229/2013 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

Invoc excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive ale SSPR şi CPRD şi lipsei procedurii plîngerii prealabile. Le-am invocat şi în faţa instanţei de fond (vezi concluziile scrise), dar au fost respinse, nejustificat după părerea mea.

Pe fondul cauzei, invoc faptul că Oană Marin a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, respectiv, că în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stînjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică. Este nerelevant dacă faptele săvîrşite de reclamant au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzînd incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor). Este de subliniat că la retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune (a nu beneficia de recunoştiinţa naţiunii prevăzută de legea „recunoştiinţei” nr. 341/2004 nu este o sancţiune; sînt milioane de cetăţeni care nu beneficiază de recunoştiinţa naţiunii, deşi unii dintre ei sînt chiar simpatici). O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cît de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie.

Autoritatea de lucru judecat a Hotărîrii nr. 383/2013 din 18 aprilie 2013, pronunţată în dosar penal 6318/229/2013 al Judecătoriei sector 1 Bucureşti

După cum am arătat şi la instanţa de fond, subsemnatul am depus plîngere penală împotriva conducătorului SSPR de la acea vreme, Adrian Viorel Nicolaescu, invocînd printre altele anume faptul că a fost preschimbat nelegal certificatul de revoluţionar al numitului OANĂ MARIN.

Demersul juridic respectiv s-a finalizat abia în 18 aprilie 2013 (după pronunţarea sentinţei din acest dosar, motiv pentru care n-am putut invoca în faţa instanţei de fond aceste aspecte), prin hotărîrea 383/2013 a judecătoriei sector 1 Bucureşti, pronunţată în dosar penal nr. 6318/229/2013. Fiind vorba de o hotărîre definitivă într-o cauză penală, constatările instanţei penale au autoritate de lucru judecat în faţa instanţei civile. 2 din constatările instanţei penale au relevanţă în această cauză: faptul că numitul Oană Marin nu era îndreptăţit să beneficieze de prevederile legii 341/2004, dar şi că fapta de preschimbare a certificatului de revoluţionar al numitului Oană Marin nu există (ceea ce contrazice direct constatările Sentinţei 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti). Aceasta a fost temeiul pentru instanţă (anterior pentru Parchet) să dispună neînceperea urmăririi penale faţă de fostul conducător al SSPR Nicolaescu Adrian Viorel.

Parchetul de pe lîngă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti (PJS1B) a dat rezoluţie de neîncepere a urmăririi penale la plîngerea penală pe care o depusesem. În referatul aprobat prin acea rezoluţie nu se contestă caracterul nelegal al preschimbării cetificatelor de revoluţionar pentru OANĂ MARIN şi alte 2 persoane, sesizate în plîngerea mea, dar se afirmă că „din precizările Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 [SSPR], ca şi din declaraţiile persoanei reclamate şi a funcţionarilor SSPR audiaţi, rezultă faptul că numele celor trei persoane menţionate mai sus [inclusiv Oană Marin – nota mea] au fost tipărite în Lista finală din Monitorul oficial nr. 467 bis/2010 dintr-o eroare a bazei de date electronice dar acest lucru nu conferea vreun drept persoanelor respective, acest lucru fiind dat doar de certificatul de revoluţionar preschimbat. Precizăm faptul că simpla menţionare a numelor celor trei pe Lista finală despre care se face vorbire nu a produs consecinţe juridice”.

Împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale am făcut plîngere la prim procurorul PJS1B, care mi-a fost respinsă, cu următorul argument: „din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoanelor indicate de către petent în plîngere, respectiv Oană Marin, Suceavă Ion şi Buzgău Pavel, nu le-au fost preschimbate certificatele de revoluţionari (…). Avînd în vedere că din analiza conţinutului plîngerii a rezultat că aceasta se referă la faptul că aceste persoane nu erau îndreptăţite să beneficieze de prevederile legii 341/2004, ţinînd cont de rezultatele actelor premergătoare efectuate, în mod corect s-a concluzionat că faptele nu există, includerea în mod eronat a acestor persoane în lista publicată în Monitorul oficial neavînd nicio relevanţă (…) SSPR a comunicat că menţionarea acestor persoane ca beneficiari ai preschimbării certificatelor este o eroare materială, iar publicarea acestei liste nu produce consecinţe juridice”.

Am contestat la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti rezoluţia prim-procurorulul PJS1B. Conform portalului instanţelor, la data de 18.04.2013 instanţa mi-a respins contestaţia.

Precizez că hotărîrea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti nu mi-a fost comunicată, am aflat-o doar de pe internet, de pe portalul instanţelor. La judecătoria Timişoara se află pe rol dosarul 7056/30/2013 în care am cerut să mi se comunice respectiva hotărîre a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Aşadar, există acum o hotărîre judecătorească definitivă, pronunţată într-o cauză penală, deci cu autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, care atestă faptul că numitului OANĂ MARIN nu era îndreptăţit să beneficieze de certificat de revoluţionar dar nici nu i s-a preschimbat certificatul de revoluţionar.

Alătur spre dovedirea acestei stări de fapt apărute după pronunţarea sentinţei de fond, deci care nu putea fi invocată atunci, copii după următoarele acte:
–         Rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror Niţă Oana Raluca
–         Referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale al Direcţiei Generale de poliţie Bucureşti, pe care s-a întemeiat rezoluţia de NUP a procuroarei Niţă
–         Rezoluţia prim procurorului Ban Cristian Mihai de la PJS1B din 10 ianuarie 2013 prin care se menţine soluţia procuroarei Niţă.
–         Plîngerea adresată de mine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti prin care contestam rezoluţiile PJS1B. În plîngere foloseam ca argument şi Sentinţa 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, pe care o alăturasem plîngerii.
–         Extras de pe portalul instanţelor de judecată, care atestă respingerea plîngerii mele şi menţinerea rezoluţiei PJS1B. Deoarece nu mi s-a comunicat hotărîrea judecătorească prin care mi s-a respins plîngerea penală legată (printre altele) de preschimbarea nelegală a certificatului de revoluţionar al numitului OANĂ MARIN, solicit instanţei să facă o adresă către Judecătoria sectorului 1 Bucureşti pentru a primi acea hotărîre judecătorească, care are autoritate de lucru judecat în această cauză.

Lipsa procedurii plîngerii prealabile

Nu repet argumentaţia în favoarea acestei excepţii pe care am dezvoltat-o la instanţa de fond prin concluziile scrise. Îmi menţin argumentele de acolo, iar aici adaug doar elementele de noutate cunoscute de mine după pronunţarea sentinţei, deci pe care nu le puteam invoca la instanţa de fond.

În mod greşit se afirmă în Sentinţa 6182 din 31 octombrie 2012 că „reclamantul a obţinut preschimbarea certificatului nr. 117/16.05.1991 eliberat în baza Legii nr. 42/1990 cu certificatul seria LRT-O nr. 00002, astfel că nu este aplicabilă procedura de contestare a listelor finale conform Legii nr. 341/2004”.

Hotărîrea 383/2013 a judecătoriei sector 1 Bucureşti, pronunţată în dosar penal nr. 6318/229/2013, la care m-am referit mai sus, menţine rezoluţiile anterioare ale PJS1B, atestînd că fapta de preschimbare a certificatului de revoluţionar al numitului OANĂ MARIN nu există. Această hotărîre are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză (art. 22 cod procedură penală).

Reclamantul era în situaţia că nu i s-a efectuat preschimbarea certificatului (acesta nefiind semnat de preşedintele CPRD – fila 29 – şi neînmînat reclamantului), deci trebuia să facă contestaţie la CPRD conform art. 9 alin. 5 din Legea 341/2004. Neîndeplinindu-şi această obligaţie, acţiunea sa se cuvine a fi respinsă pentru neîndeplinirea procedurii plîngerii prealabile.

Lipsa calităţii procesuale pasive a SSPR şi CPRD

Conform art. 9 alin. 6 din Legea 341/2004 „titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) se atribuie, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare constituite pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, potrivit principiilor cuprinse la art. 2 şi criteriilor stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi, pe baza certificatelor doveditoare preschimbate conform alin. (1)”.

Factorul de decizie în atribuirea titlurilor, cît şi în retragerea lor, este preşedintele României. Pîrîta Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR) face doar nişte propuneri, iar Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) dă un aviz asupra propunerilor SSPR. Preşedintele României este suveran în a hotărî în ce măsură acceptă sau nu propunerile SSPR avizate de CPRD.

Reclamantului i-a fost retras titlul de luptător rănit în revoluţie prin decret al preşedintelui României (filele 43 şi 44). Pîrîtele SSPR şi CPRD nu pot anula un decret al Preşedintelui României. O hotărîre judecătorească care ar obliga SSPR şi CPRD să elibereze un certificat de revoluţionar pentru reclamant ar fi nelegală cîtă vreme titlul de luptător în revoluţie al acestuia a fost anulat, iar conform art. 5 alin. 3 din Legea 341/2004, noul tip de certificat este „singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi”. Adică, ar însemna ca SSPR şi CPRD să elibereze un act fals, care să ateste posesia unui titlu nevalabil, un fals în acte publice, iar Oană Marin, dispunînd de acest certificat, ar putea beneficia de prevederile legii 341/2004 deşi titlul său a fost anulat de preşedintele României.

            Fondul chestiunii

La judecata de fond am solicitat proba cu interogatoriul reclamantului OANĂ MARIN, pentru a se lămuri activitatea dînsului în perioada revoluţiei. Proba a fost respinsă, dar documentul depus la dosar arată că acesta, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat Bucureşti, a avut acţiuni împotriva revoluţiei.

Pentru lămurirea suplimentară a activităţii lui OANĂ MARIN în perioada revoluţiei depun copie după declaraţiile olografe date de reclamant în faţa Parchetului Militar în datele de 3, 4, 11, 12 şi 17 noiembrie 2009.

În decembrie 1989 domnul OANĂ MARIN era comandant al Regimentului 1 Mecanizat – UM 01210 Bucureşti, după cum explică în declaraţia din 3 noiembrie 2009.

Despre ziua de 21 decembrie 1989, domnul OANĂ relata în declaraţia olografă (între paranteze drepte – comentariile mele):

„21.12.1989 orele 14,30-17,00

            Începe calvarul. O.S.R. [ofiţerul de serviciu pe regiment – nota mea] m-a anunţat că sînt sunat de M.Ap.N. [ministrul apărării naţionale] – G[ene]ral Milea, de la care am primit direct ordin, să pregătesc în vederea unei misiuni un B.I./TAB [batalion de infanterie cu transportoare amfibio blindate], uin B.I./autovehicule şi un B.Tc. [batalion de tancuri], apoi a revenit şi a ordonat să mă deplasez în Piaţa Palatului numai cu B.I./TAB, începînd cu orele 16,00. (…)

            La orele 16,00 am început deplasarea către locul ordonat, iar începînd cu orele 16,45 m-am dispus în Piaţa Palatului, între Palatul Regal şi restaurantul Cina. (…)

            21.12.1989 orele 21,00-24,00 (…)

            Se discuta problema abordării „baricadei” de către cei doi generali, de către 4 tancuri simultan, pe întreg bulevardul.

            Am fost întrebat, mi-am spus punctul de vedere că este mai bine cu 3 tancuri, centru şi dreapta-stînga părţii carosabile a b-dului Magheru. A fost de acord.

            Iniţial pe tancuri erau infanterişti ca desant, legaţi cu curele de piele să nu cadă de pe ele. Am raportat că este bine să abordăm baricada fără desant.

            Către orele 23,30, dinspre Piaţa Universităţii se deplasa un autocamion-basculantă cu viteză mare, farurile fază lungă aprinse, chiar pe centrul bulevardului. Şoferul a sărit din aceasta, dar a tras şi de volan spre stînga. Maşina s-a oprit într-un copac aflat în dreptul intrării în parcajul [neciteţ]. Urmările impactului se văd şi astăzi la copac.

            S-a profitat de acest moment, tancurile au trecut peste baricadă, fără să se producă contactul cu manifestanţii, aceştia au început să fugă către ceasul din Piaţa Universităţii. O parte au intrat în staţia de metrou Universitate, iar alţii au continuat să fugă către Piaţa Rosetti şi Piaţa Unirii.

            Cele trei tancuri au ocupat poziţii, unul la Piaţa Universităţii şi două la Piaţa Rosetti.

            Forţele care erau în contact cu manifestanţii i-au urmărit, au blocat căile de acces în staţia de metrou mai puţin ieşirea spre Muzeul de Istorie. (…)

            22.12.1989 orele 00,00 – 04,00

            A început „evacuarea” manifestanţilor din staţia de metrou Universitate, aceştia au început să iasă prin intrarea-ieşirea neblocată. Cei care ajungeau la verticală erau „îmbarcaţi” în mocrobuze TV şi evacuaţi – duşi la Jilava. Ceilalţi erau aşezaţi – bătuţi lîngă gardul Muzeului de Istorie şi păziţi”.

Fapta reclamantului, care în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea de forţe de represiune din cadrul regimentului pe care îl comanda cu scopul ca aceste forţe să fie folosite pentru dispersarea manifestanţilor (cum au şi fost folosite), propunerile făcute de dînsul de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicate de manifestanţi (propuneri puse în practică), ceea ce a avut ca efect dispersarea manifestanţilor şi a înlesnit arestarea ulterioară a unora dintre ei, sînt acţiuni împotriva revoluţiei. În conformitate cu art. 8 din legea 341/2004, respectivele fapte îl fac pe domnul Oană Marin incompatibil cu dobîndirea certificatului de revoluţionar.

Mai citeşte:
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București

 

2 Responses to “Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Marin Oană cu SSPR”

  1. securitatea vazind ca nu poate sa ma omoare inca imi face un dosar penal cu numarul 4200 din 26 iulie 2014 spunind ca am permis necorespunzator eu am permis categoria cum prevede regulamentul valabil si pentru b1 el nu recunoaste refuza sa imi imineze procesul verbal de constatare ca scurt istoric in martie 30 sint lovit de 2 masini care sau tamponat intre ele a incercat cu multe intimidari ca nu am itp ca nu am permis i-am raspuns concret ca nui nevoie deocamndata asa cum scrie in legislatie abia din 2016 pina atunci eu nu mai sint la 64 de ani datorita batailor cu bastonul de cauciuc cu socuri electrice colicistul imi este fript asa cum mia spus doctorul de la urgente dupa ce mi sa facut endoscopia anala a stomacului acum vor sa ma bage in puscarie din nou sa ma omoare fiul lui bunescu nicolaie cel care ma anchetat este sef la politia ploiesti tot pe vasile lupu nu ma sperie moarte o primesc cu ocjii deschisi dar prostia din romania nu cred ca va iesi vrodata slugi au slugi vor murii digeaba pacat de singele varsat FRONTUL DEMOCRAT ROMAN voi protesta cu copii serox a cea ce mia trimis parchetul politia totul este o facatura , stresul ma facut mai dur si inca ceva de crede politia ex militia ca proverbul lor sint un floc in calea puli cum spun politisti sa stie ca flocul a luat foc si pirleste toate capetele de pula . tel meu 0720175140 TRAIASCA FRONTUL DEMOCRAT ROMAN MOARTE TIRANILOR CASETA DIN P-LOIESTI 22 DECEMBRIE 1989 NU VA LASATI PROSTITI CARE PUTETI

  2. Din anul2002 de cand au ajuns pdl sa faca ordine in randul revolutionarilor ,si cu ajutorul secretarilor sspr pusi pe post politic atunci a fost momentul de rascruce a revolutionarilor ,impostori sau ( cei care faceau parte din fostul sistem ) a inceput sa faca deosebirea intre ei care detineau spatii comerciale si castigau enorm dupa urma lor care totodata nu trebuia sa detina certificat de revolutionar si prosti care fara vina lor neavand cunostinte de cauza ,ei se impuneau iar uni dintre cei saraci se revoltau de drept dar fara folos , acum ei tot au, iar cai care sunt revolutionari de drept ,si au ramas putini tot asupra lor se abate OUG95/2014,va spun cinstit pe ceilalti care au plecat acuma din sistem tot bine traiesc , parerea mea e ca de geaba ne luptam cu un sistem bine pus la punct si au puterea in mana ,ca noi leam puso pe tava ,ne meritam soarta .


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s