Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Chişinău, 1989. Hărţuiri judiciare Februarie 21, 2014


LA230289_procese1LA230289_procese2Am mai publicat pe acest sait articole despre situaţia existentă în Basarabia în perioada gorbaciovistă (vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990). Un nou articol pe această temă acum, scris publicat de Alexandru Donos în 23 februarie 1989 în săptămînalul „Literatura şi Arta”, care era cea mai importantă publicaţie care susţinea în acei ani mişcarea naţională din Republica Moldova. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat cîteva explicaţii ale mele.

Lecţie de democraţie?
(ce se întîmplă duminicile la Chişinău)

Un şir de cititori ne-au reproşat că în numărul trecut al săptămînalului i-am condamnat pe nedrept pe cei ce-şi cer în văzul tuturora drepturile legitime în consens cu imperativele restructurării. Într-adevăr, poate că am fost prea categoric la acest capitol, descriind o parte a incidentului de la 12 februarie din piaţa Biruinţei, al cărui martor am fost fără să vreau. Vorba e că un grup format din peste o sută de persoane (cifra a fost numită în presă, la radio şi la televiziune) a venit la monumentul lui V. I. Lenin scandînd o serie de lozinci legate de actualitate şi problemele zilei (dar nu lozinci cu caracter instigator, cum scrie ATEM-ul [Agenţia Telegrafică Moldovenească, agenţie de presă oficială a guvernului RSS Moldoveneşti]). Împrăştiind grupul de cetăţeni, detaşamente de miliţieni au reţinut o serie de persoane, 18 dintre care au fost deferite judecăţii, ce a avut loc la 17 februarie a.c. ATEM-ul, care a trimis la acest proces judiciar patru corespondenţi ai săi,, s-a străduit să facă o informaţie operativă, care a fost publicată de acum în ziarele republicane. Vom ecspune şi noi mai jos decizia judiciară, însă înainte de aceasta ţinem să precizăm că în comunicarea oficială apărută abia la 17 februarie în ziarul „Chişinău. Gazeta de seară” sîntem informaţi că de pe urma măsurilor luate de miliţieni nimeni n-a avut de suferit. La judecătorie, însă, cîţiva cetăţeni dintre cei reţinuţi au declarat şi au prezentat acte ale ecspertizei medicale, precum că li s-au pricinuit diferite traume, arsuri în regiunea feţei sau leziuni corporale. Depoziţiile referitoare la brutalitate şi pricinuirea leziunilor au fost ecspediate de către judecătorie procurorului pentru a fi controlate şi a se lua măsurile de rigoare.

Deci, iată decizia judecătoriei populare a raionului Frunze. Cazurile celor 18 persoane trase la răspundere administrativă au fost eczaminate separat de către patru judecători. Dosarele a patru cetăţeni (între care erau şi două femei) au fost clasate (precraşenî), dar nu suspendate (priostanovlenî), cum scrie presa, deoarece s-a dovedit că au nimerit întîmplător în piaţă. Alte două persoane au fost preîntîmpinate [avertizate]. Nouă cetăţeni, însă, au fost amendaţi (de la 20 pînă la 100 de ruble fiecare), iar unuia şi anume lui M. V. Moroşanu, inginer principal la Institutul de proiectări tehnologice „Tehstroiproect”, i s-a prescris muncă de corecţie pe un termen de două luni cu reţinere a 20 la sută din salariu. De fapt, M. V. Moroşanu se afla în acelaşi grup, întocmindu-i-se la început un proces verbal asemănător cu celelalte, care i-a şi fost adus la cunoştiinţă. Peste două zile cineva dintre şefi (stilul administrativ de comandă mai acţionează) a dat indicaţie de a se face cu aceeaşi dată încă un proces verbal, precum că Moroşanu ar fi opus nesubordonare cu rea voinţă lucrătorilor miliţiei şi deci să i se intenteze un proces mai aspru. Acel şef, însă, nu ştia, probabil, că M. V. Moroşanu are numai mîna stîngă, cu care nu putea nici într-un caz să se împotrivească celor cîţiva miliţieni ce l-au reţinut. În timpul şedinţei judiciare s-a stabilit că el n-a opus rezistenţă lucrătorilor miliţiei, ci doar şi-a ecspus deschis indignarea în legătură cu metodele brutale de reţinere a cetăţenilor.

Dacă judecătoria ar merge în pas cu suflul novator al restructurării, cînd primii paşi de publicitate şi democratizare a vieţii permit ca poporul să-şi ecspună deschis opinia, să înainteze cerinţele asupra unor probleme actuale, rezolvarea cărora este frînată pe diferite căi, ea ar fi clasat toate cele 18 dosare. Zicem aceasta pentru că legislaţia în vigoare referitoare la tema respectivă, ca şi literatura de specialitate nu ecsplică, din păcate, în care cazuri avem de-a face cu un miting. Or, nu orice grupare e miting nesancţionat [neaprobat]? Dacă ne permitem să reţinem un grup de cetăţeni ce-şi ecspuns deschis, prin scandarea de lozinci, protestul referitor, bunăoară, la tărăgănarea rezolvării unor probleme stringente, atunci poate fi reţinut orice grup de oameni care discută pe piaţă, care se indignează stînd la rînd la magazin, orice publicist, scriitor sau coreespondent netitular care abordează aceleaşi probleme, ecspunîndu-le public, în faţa a zeci ori sute de mii de cititori. De altfel, după cum a spus avocatul B. F. Guzun în cadrul şedinţei judiciare, grupul adunat pe piaţa Biruinţei la 12 februarie nu poate fi numit miting, căci el n-a avut oratori şi n-a folosit tribuna. Şi apoi, adăugăm noi, atunci cînd e vorba de un adevărat miting, ar fi bine ca judecătorii să eczamineze dacă organizatorii lui au cerut sancţiune [aprobare] sau nu. Dacă da, atunci să se intereseze de ce nu li s-a satisfăcut cererea. Prin urmare, în cazul descris mai sus, credem, nu putea fi aplicat articolul 174 prim din codul cu privire la contravenţiile administrative. Ba din contră: după cum arată actele de ecspertiză s-a făcut abuz de forţă din partea organelor de miliţie. Chiar şi ATEM-ul a fost nevoit să pomenească despre „metodele brutale de reţinere a cetăţenilor”.

De altfel, face impresia că tulburările de acest fel sînt provocate şi de apariţia deteşamentelor de miliţie în piaţa Biruinţei în ultimele duminici. Acest lucru s-a văzut destul de clar chiar şi duminica trecută (19 februarie). Plutoane întregi de miliţieni apăruseră din nou la colţurile pieţei Biruinţei. Pe la ora 16,00 aici au mai sosit o serie de limuzine, autobuse şi alte vehicule ale organelor de păstrare a ordinii publice. La vederea unui asemenea tablou lumea a început să se oprească pe ambele părţi ale pieţei ca să vadă cu ce ocazie sînt aduse şi demonstrate toate acestea, cine pot deveni victime. Un grup de cetăţeni a început să se apropie de monumentul lui V. I. Lenin, venind din partea străzii Puşchin. Incidentul a şi izbucnit. Cîţiva dintre ei au fost înşfăcaţi de miliţie şi vîrîţi într-o maşină. Cei adunaţi pe trotuarul de lîngă arc au dat busna în piaţă în semn de protest. Le-a urmat eczemplul şiu mulţimea adunată lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare. Centrul pieţei era plin de lume. Organele de miliţie au încetat reţinerile. Cu greu, însă transportul urban continua să funcţioneze. Nu se ştie de ce lucrătorii miliţiei i-au bruscat şi pe fotografii amatori care au nimerit întîmplător pe piaţă, silindu-i să descarce aparatele şi interzicîndu-le să fotografieze cele întîmplate. Care-i motivul? Ce secrete ascundem? Comportarea organelor de menţinere a ordinii publice? Bine, dar cum putem ascunde acest lucru în văzul sutelor de pietoni ocazionali?

Lumea scanda şi astfel de lozinci care cereau ca actualul grup format pentru decretarea legilor asupra statului limbii să fie dizolvat [vezi articolul „1989. Nedumeriri şi nelinişti la Chişinău” (linc) pentru nemulţumirile legate de componenţa grupului desemnat să analizeze problemele limbii „moldoveneşti”]. Ea cerea să apară la tribună reprezentanţi ai conducerii. În cele din urmă a sosit M. S. Platon, locţiitor al preşedintelui consiliului de miniştri ai republicii, care a spus că guvernul e la curent cu toate problemele, dar nu pot fi soluţionate dintr-odată. În privinţa grupului, a adăugat dumnealui, s-au comis unele greşeli care vor fi reparate. El i-a chemat pe cei prezenţi să deie dovadă de calm şi să părăsească piaţa. Mulţimea striga ca mai întîi să plece de aici miliţia. Peste cîteva minute au părăsit piaţa toate maşinile organelor de păstrare a ordinii publice. Lumea începu să se împrăştie. Grupuri de miliţieni părăseau şi ele piaţa Biruinţei, fiind petrecute cu aplauze de cei care rămăseseră pe trotuare.

De aici poate fi trasă o singură concluzie: conducerea republicii să-şi aplece mai des urechea la glasul poporului, la cerinţele lui, să nu se teamă de un dialog deschis cu masele, să le ecsplice care probleme pot fi soluţionate acum, de ce, bunăoară, se tărăgănează chestiunea referitoare la statutul şi grafia limbii moldoveneşti, să reacţioneze prompt la încălcările ce se fac în cadrul campaniei electorale. La urma urmei, nu-i atît de straşnic dacă comitetul eczecutiv orăşenesc ar sancţiona [aproba] (măcar din cînd în cînd) organizarea manifestărilor cerute de mişcarea democratică întru susţinerea restructurării, atunci cînd, bineînţeles, eczistă o temă actuală şi de însemnătate stringentă. În felul acesta ar fi cunoscute mai în de aproape doleanţele maselor populare. Totodată ar dispare treptat necesitatea ca lumea să iasă şi să se adune în străzi sau în centrul oraşului ca să-şi ceară dreptul legitim.

Alecsandru Donos

Mai citeşte:
12 februarie 1989: Miting neaprobat la Chişinău
1989: Nedumeriri şi nelinişti la Chişinău

Cu privire la Mihail Moroşanu, principalul acuzat în procesele pomenite şi o celebritate locală a acelor vremi, citeşte:
1988, Chişinău: Ce se vorbeşte la întrunirile asociaţiilor neformale?
1988, Chişinău: Neformal despre “neformali”. “A fost adoptată decizia: Cu organele de partid să ducă tratative numai cei fără de partid”
– Pentru alte articole din presa moldovenească a acelei perioade vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s