Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Otopeni, 23 decembrie 1989. Soldatul Grosu îl omoară pe căpitanul Brebenel Martie 31, 2014


OtopeniCondamnGrosuNeculai1Prezint mai jos hotărîrea judecătorească care lămureşte moartea uneia din victimele revoluţiei: căpitanul Vasile Brebenel.

TRIBUNALUL MILITAR BUCUREŞTI
Dosar nr. 297/1993

SENTINŢA NR. 481
Şedinţa publică din 23.08.1993

Tribunalul compus din:
PREŞEDINTE: Maior magistrat POPESCU TRAIAN
JUDECĂTOR: Cpt. magistrat PISTOL ŞTEFAN
PROCUROR MILITAR: Maior magistrat GEANGU DAN
GREFIER: TOGAN FLOAREA

A luat în cercetare cauza privind pe inc[ulpat] sold[at] rez[ervă] GROSU NECULAI, fost militar în termen la U.M. 01668 Otopeni, trimis în judecată prin rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare din 11 mai 1993, pentru infracţiunea de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 c[od] pen[al].
La apelul nominal au lipsit inculpatul şi partea civilă Brebenel Maria. Au fost prezenţi partea responsabilă civilmente Ministerul Apărării Naţionale, prin reprezentantul său maior de just[iţie] Florea Vladimir şi apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av. Camburi Hristu.
Procedura îndeplinită.
Grefierul a făcut referatul cauzei, învederînd instanţei că au fost depuse la dosar relaţiile solicitate privind veniturile defunctului Brebenel Vasile.
Procurorul şi apărătorul au arătat că nu au alte probe de propus.
Preşedintele a declarat cercetarea judecătorească terminată şi a dispus trecerea la dezbateri.
Procurorul, după ce a expus situaţia de fapt, a pus concluzii de condamnare a inculpatului, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prev[ăzută] de art. 178 al. 2 c.pen., la o pedeapsă privativă de libertate, orientată într-o primă jumătate a cuantumului prev. de lege, avînd în vedere persoana făptuitorului, fără antecedente penale, şomer, cît şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Reprezentantul Ministerului Apărării Naţionale a arătat că este de acord cu prestaţia lunară în măsura în care se justifică.
Apărătorul inculpatului a arătat că în lipsa inculpatului va depune concluzii scrise pînă la sfîrşitul şedinţei.

TRIBUNALUL

Deliberînd asupra cauzei de faţă, constată următoarele: GROSU NECULAI îşi efectua serviciul militar în cadrul UM 01668 Bucureşti-Otopeni, în aceeaşi incintă funcţionînd şi UM 01612 Bucureşti.
Prin rechizitoriul Direcţiei Procuraturilor Militare confirmat potrivit legii, avînd nr. 1022/P/1991 din 11.05.1993, inc. sold. rez. Grosu Neculai fost în U.M. 01668 Bucureşti-Otopeni, fiul lui Neculai şi Cornelia, născut la 19.07.1969 în com. Valea Mărului, jud. Galaţi, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvîrşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 al. 2 din c. pen., reţinîndu-se următoarea situaţie de fapt:

(more…)

 

Deşi deja mi-a răspuns la cererea mea de informaţii privitoare la manifestul prin care ieşenii au fost chemaţi la miting anticeauşist pentru 14 decembrie 1989, CNSAS a declarat recurs la hotărîrea care îl obliga să-mi răspundă Martie 27, 2014


CNSASIasi_1

Actualizare: Instanța a rămas în pronunțare.

Am relatat pe acest blog despre procesul pe care l-am avut cu CNSAS, în care am cerut instituţiei să-mi răspundă dacă are în arhivă vreun manifest prin care populaţia Iaşiului a fost chemată la un miting anticeauşist în 14 decembrie 1989.

În urma hotărîrii Tribunalului Timiş (linc), CNSAS a fost obligată să-mi răspundă la întrebare. Răspunsul, în care mi se comunica că un asemenea manifest nu a fost identificat, l-am prezentat deja pe acest blog (linc).

Ciudat însă că după ce mi-a trimis răspunsul, CNSAS a găsit de cuviinţă să introducă şi recurs la hotărîrea judecătorească prin care era obligată să-mi răspundă. Azi 27 martie 2014 e prima şedinţă de la judecarea recursului.

Redau fragmente din recursul CNSAS pentru a se vedea argumentaţia juridică folosită (n-am eliminat nimic din argumentaţie; cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele):

Prin acţiunea sa precizată, reclamantul [adică eu] a solicitat CNSAS să îi comunice „dacă pe baza verificărilor efectuate pînă în momentul comunicării, a identificat documente provenind de la fosta securitate care să ateste o încercare de organizare a unui miting împotriva dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, în data de 14 decembrie 1989 la Iaşi şi dacă printre aceste documente se află vreun manifest care ar fi conţinut o asemenea chemare”. De asemenea reclamantul a solicitat ca în cazul în care sînt descoperite astfel de materiale arhivistice, să i se transmită „cîte o copie certificată după fiecare tip de asemenea manifest”. De asemenea reclamantul a solicitat să i se comunice „împrejurările în care fosta securitate ar fi intrat în posesia acestor manifeste”. Reclamantul a solicitat şi daune de 50 lei/zi întîrziere.

Faţă de aceasta, CNSAS a arătat, în întîmpinare, că solicitarea unor informaţii rezultate din arhiva fostei Securităţi nu pot face obiectul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Accesul la documentele şi informaţiile rezultate din dosarele întocmite de fosta securitate se poate realiza exclusiv în condiţiile prevăzute de norma specială care guvernează această materie, anume OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. De asemenea, pentru accesul la aceste informaţii se cer a fi respectate procedurile prevăzute de această normă specială.

(more…)

 

Împuşcat cu tricolorul în mînă Martie 25, 2014


copertarcumafostDin cartea mea “Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” redau declaraţia lui Costel Viorel Hofman, împuşcat în noaptea de 17/18 decembrie 1989 în zona străzii Ialomiţa (actuala Divizie 9 Cavalerie, unde sînt acum centrele comerciale Euro, Dedeman şi Kappa).

Costel Viorel Hofman s-a născut în 2 mai 1965 în comuna Boianu Mare (jud. Bihor). În 1989 era instalator la ICRAL, în 1995 cînd am discutat cu el era pensionat cu grad 3 de invaliditate. A fost împuşcat în picioare.

Hofman Costel Viorel: În 17 decembrie 1989 stăteam acasă (str. Balta Verde) cu soţia care era însărcinată în luna a noua. Auzisem împuşcături şi elicopterele care circulau, dar nu ştiam exact ce se întîmplă. Pe la orele 18,30-19 au sosit la mine nepoatele Cîndea Angelica şi Cîndea Rodica cu prietenii lor şi mi-au zis ce se întîmplă în centru (că se trage, sînt manifestaţii împotriva comunismului). Le-am spus că nu-mi vine să cred iar ei au plecat. Am mai auzit împuşcături de pe balcon, venise şi vecinul Lupu Cornel cu soţia şi am stat de vorbă cu ei despre ce se întîmplă în oraş. Pe la ora 20 nepoatele au revenit împreună cu prietenul lor Jeak şi au insistat să mergem şi noi cu ei. Eu mi-am convins soţia să mă lase să plec.

Am plecat împreună cu nepoatele, Jeak şi Lupu Cornel. Am ajuns la intersecţia Gh. Lazăr cu Circumvalaţiunii, unde erau în jur de 50 de manifestanţi. Printre manifestanţi se vorbea că în centru este măcel.

(more…)

 

SSPR devine Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist Martie 23, 2014


Prin art. 2 din OUG nr. 11/2014, publicată în Monitorul oficial nr. 203 din 21 martie 2014, secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor îşi schimbă denumirea şi obiectul de activitate, devenind „secretariatul de stat pentru recunoaşterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989”. Celelalte articole ale ordonanţei se referă la alte probleme.

Redau art. 2 din ordonanţa de urgenţă 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative: (more…)

 

Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR Martie 20, 2014


Actualizare 21 martie: Conform portalului instanţelor (linc), pronunţarea s-a amînat pentru 27 martie.

Azi 20 martie 2014 s-a desfășurat la Curtea de Apel București ultima ședință în procesul intentat de generalul Marin Oană SSPR-ului, pentru a reprimi certificatul de revoluționar care fusese anulat prin decret prezidențial (linc), la propunerea SSPR.

Am fost prezenți eu, generalul Oană însoțit de avocat și reprezentantul SSPR. Au lipsit CPRD și intervenienta asociația 21 Decembrie din București. (more…)

 

Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene Martie 19, 2014


cartiMemorial_0001Despre problema cadavrelor revoluţionarilor timişoreni, furate în decembrie 1989 de la morga spitalului judeţean şi dusa la crematoriul din Bucureşti, unde au fost arse, cît şi despre minciunile copioase care s-au scris pe acest subiect, am mai scris pe acest blog. Vezi:
“Misterul” celor 40 de cadavre
Dezinformarea Paulian Păsărin, din nou la modă în blogosferă
Biserica mucenicilor arşi de la Timişoara, sfinţită la Popeşti-Leordeni
Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (1)
Gheorghe Diaconescu, fost procuror general adjunct, despre incinerarea cadavrelor de la Timişoara (2)
Victor Stănculescu reia minciuna cu misterul celor 40 de cadavre (video)

În cartea procurorului Romeo Bălan „Victimele revoluţiei. Timişoara – 1989” editată în 2011 de asociaţia Memorialul Revoluţiei se explică amănunţit felul cum au fost identificate cadavrele incinerate. Procurorul militar (acum pensionar, general în rezervă) Bălan a fost direct implicat în cercetarea evenimentelor revoluţiei din Timişoara, deci nu vorbeşte din auzite. Cartea dînsului – despre care poate am să mai scriu – este una de referinţă în ceea ce priveşte evenimentele de la Timişoara. Din păcate, ca şi celelalte cărţi editate pînă acum de asociaţia „Memorialul Revoluţiei”, nu se găseşte în librării ci doar în unele biblioteci şi poate fi procurată doar direct de la sediul Memorialului Revoluţiei. Redau mai jos capitolul „Identificarea victimelor incinerate” din această carte. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt inserate comentarii ale mele. La sfîrşitul articolului sînt indicate sursele folosite de autor.

IDENTIFICAREA VICTIMELOR  INCINERATE (more…)

 

Braşov: „oameni care s-au opus pe faţă revoluţiei au devenit peste noapte activişti de frunte ai FSN” Martie 17, 2014


Brasov_RL120190„România Liberă” din 12 ianuarie 1990 publică o scrisoare din Braşov în care se semnalează fenomenul năpîrlirii unor slugi ale regimului ceauşist, devenite după revoluţie (chiar şi în acest oraş unde s-a vărsat sînge) activişti ai FSN. Redau respectivul articol.

Scrisoare din Braşov

Din ziarul local „Gazeta de Transilvania”, din data de 6.I.1990 am aflat pentru prima oară componenţa Consiliului Provizoriu al FSN din judeţul Braşov. Din păcate zvonurile îngrijorătoare privitoare la componenţa acestui consiliu s-au dovedit întemeiate.

Oameni care pînă în ziua de 22.12.1989, la ora prînzului, cînd s-a anunţat fuga criminalului dictator, erau uneltele docile şi devotate ale acestuia, oameni care s-au opus pe faţă revoluţiei, au devenit peste noapte activişti de frunte ai FSN şi s-au autointitulat reprezentanţi ai poporului.

Ne referim aici la următoarele persoane pe care le cunoaştem:

– Săpunaru Simion, director general CITAMA, membru al fostului C.C. al P.C.R., membru al prezidiului fostului congres al 14-lea al P.C.R., congres de tristă amintire, ruşinea poporului român;

– Mateescu Ion, director general al I.A.Bv., membru în fostul comitet judeţean P.C.R.

Ambii s-au opus la plecarea muncitorilor la demonstraţie, luînd cuvîntul la staţia de amplificare în ziua de 22.12.1989, ambii au ca antecedente destituiri din funcţii nu numai pe motive profesionale, cazuri de notorietate publică, ambii au fost reintegraţi în funcţii de conducere doar ca elemente docile fostei puteri politice.

Săpunaru Simion, trimis pe platforma I.A.Bv., personal de către fostul dictator – după propria afirmaţia – după evenimentele de la 15.11.1987, a contribuit la regizarea vizitei de tristă amintire a dictatorului din august 1988, cînd muncitorii uzinei au fost încuiaţi în secţii. În schimb au fost aduşi „cetăţeni” din afara întreprinderii; se dorea astfel obţinerea unei atmosfere de „caldă recunoştiinţă” care trebuia să astupe glasurile ce nu conteneau să condamne represiunea din 15 noiembrie 1987. (more…)