Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Recursul lui Gregorian Bivolaru în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS Martie 3, 2014


Am prezentat deja pe acest blog sentinţa de primă instanţă (linc) în procesul menit să lămurească colaborarea lui Gelu Voican Voiculescu cu securitatea, cît şi recursul făcut de mine (linc) la acel proces. Prezint acum recursul pe care reclamantul Gregorian Bivolaru (conducător al mişcării yoghine MISA) l-a depus la acelaşi proces. Punctele de vedere exprimate aparţin domnului Bivolaru.

Subsemnatul, Bivolaru Gregorian, având calitatea de reclamant în dosarul mai sus menţionat având ca obiect anulare act administrativ, pârâţi fiind Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) şi Voiculescu Gelu Voican, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 şi 9 şi art. 312 alin. 3 şi alin. 4 Cod procedură civilă, formulez în termen

R E C U R S

împotriva Sentinţei Civile nr. 5260/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, comunicată subsemnatului în data de 05.11.2012, şi solicit să dispuneţi casarea în întregime a acestei sentinţe şi rejudecarea pricinii la un termen stabilit în acest scop, cu administrarea de probe noi, iar pe fondul cauzei să dispuneţi:
– admiterea contestaţiei formulate de subsemnatul;
– anularea Adeverinţei nr.1245/23.02.2010 eliberate de CNSAS;
– pronunţarea unei Hotărâri prin care să constataţi calitatea de colaborator al Securităţii a lui Voiculescu Gelu Voican.

Solicit să aveţi în vedere dispoziţiile art. 304 1 C.pr.civ. şi să analizaţi cauza sub toate aspectele, şi în special necesitatea de a se administra probe, iar în situaţia în care unul din motivele de casare sau unul din argumente nu a fost încadrat corespunzător, să faceţi aplicarea art. art. 306 alin. 3  C.pr.civ.

I. Considerente introductive:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.5800/2/2010 (conexată la cea cu nr. 5744/2/2012) subsemnatul am solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, anularea Adeverinţei nr.1245/23.02.2010 eliberate de CNSAS şi pronunţarea unei Hotărâri prin care să se constate calitatea de colaborator al Securităţii a lui Voiculescu Gelu Voican.

Prin Adeverinţa nr. 1245/23.02.2010 s-a constatat în mod nelegal că lui Voiculescu Gelu Voican nu i se poate atribui calitatea de lucrător / colaborator al Securităţii. Această adeverinţă a fost emisă de C.N.S.A.S. în urma Cererii de verificare nr. 320/07 din data de 25.01.2007 a calităţii de lucrător/colaborator cu Securitatea a lui Voiculescu Gelu Voican formulată în baza art.3 din OUG nr.24/2008 modificată şi completată prin Legea nr.293/2008 de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

Adeverinţa nr. 1245/23.02.2010 a avut la bază Nota de Constatare nr. S/DI/I/488 din data de 16.02.2009 întocmită de către Direcţia de Specialitate din cadrul C.N.S.A.S. care s-a bazat la rândul ei pe un dosar de fond penal şi dosarul de urmărire informativă al lui Voiculescu Gelu Voican ce acoperă perioada 1977-1985.

Ulterior, Direcţia Juridică a C.N.S.A.S. a emis asupra acestei Note de constatare Avizul nr. S/DJ/293/08.01.2010, în care în mod corect a opinat că:

 “Documentele prezentate la punctele D şi E din Nota de Constatare nr. S/DI/I/488 din 16.02.2010 SE CIRCUMSCRIU NOŢIUNII DE COLABORATOR, astfel cum este aceasta definită la art.2 lit. B din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, deoarece probează că domnul VOICULESCU Gelu Voican a furnizat informaţii prin care a denunţat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea următoarelor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului:
dreptul la viaţă privată – art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor – art.28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art.19 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice;
dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei – art.30 din Constituţia României din 1965, art. 18 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.”

Prin Sentinţa Civilă nr. 5260/25.09.2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 5744/2/2010, instanţa de fond a dispus: ”Respinge cererile formulate de reclamanţii MIOC MARIUS REMUS şi BIVOLARU GREGORIAN  împotriva pârâţilor CONSILIUL NATIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII  si VOICULESCU VOICAN GELU ca neîntemeiate.”

Consider această sentinţă ca fiind netemeinică şi nelegală pentru următoarele

Motive de casare:

1.         Motivul de casare prevăzut de art. 304  pct. 5 C.pr.civ. – când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. 2.

– Au fost reţinute împrejurări care nu au fost puse în discuţia părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii în procesul civil.

2.         Motivul de casare prevăzut de art. 304  pct. 7 C.pr.civ. – când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii;

– Sentinţa atacată cuprinde motivări vădit contradictorii între ele, aspecte ce vor fi detaliate mai jos.

3.         Motivul de casare prevăzut de art. 304  pct. 9 C.pr.civ. – când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (O.U.G. nr. 24/2008)

– Instanţa de fond a înterpretat greşit dispoziţiile legale ale OUG nr. 24/2008 şi a constatat în mod nelegal că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru ca să fie constatată calitatea pârâtului Gelu Voican Voiculescu de colaborator al Securităţii;

– Astfel, instanţa a exclus nelegal informaţiile furnizate de  pârât Securităţii în timpul anchetei de drept comun din anul 1985, considerându-le în mod greşit ca fiind date sub presiune sau în timp ce acesta era anchetat din motive politice;

– Instanţa în mod netemeinic şi nelegal consideră că nici o informaţie furnizată de pârât nu era de natură să aducă o atingere drepturilor şi libertăţilor  fundamentale ale subsemnatului.

– Instanţa apreciază eronat că notele de informare referitoare la subsemnatul reclamant şi activitatea mea şi a practicanţilor yoga nu denunţau atitudini sau activităţi potrivnice regimului comunist, cu toate că simplul fapt de a practica yoga (individual sau în grupuri organizate) era considerat un fapt grav (având un caracter antisocial, contrar moralei socialiste, politicii partidului şi având un caracter mistico-obscurantist etc.), care atragea supravegherea, urmărirea informativă şi apoi represiunea (avertizarea etc.) şi condamnarea penală pe nedrept;

– De asemenea, se reţine în mod greşit de instanţă că pârâtul ar fi încercat să mă  ajute în timpul anchetei mele, distorsionând semnificaţia acestor împrejurări, precum şi a informaţiilor pe care pârâtul le furniza Securităţii despre subsemnatul reclamant (majoritatea cu conţinut denigrator).

– Orice alte motive de casare mai reies din expunerea detaliată a celor mai sus menţionate.

4.         Alte motive de nelegalitate

Atât Adeverinţa nr.1245/23.02.2010 eliberată de CNSAS, cât şi hotărârea instanţei se referă la activitatea pârâtului în perioada 1970-1985, lipsind orice note informative din perioada 1985 – 1989 (perioadă care a coincis cu o brutală şi concertată reprimare din partea Securităţii a Mişcării Yoga), instanţa respingând în mod nelegal solicitarea reclamantului Mioc Marius de a se depune de către CNSAS şi documentaţia privind pe pârâtul Gelu Voican Voiculescu din perioada 1985-1989.

– Au fost încălcate regulile privind conflictul de interese din şedinţa Colegiului CNSAS din data de 23.02.2012 când s-a deliberat şi a fost emisă Adeverinţa nr.1245/23.02.2010, instanţa respingând în mod nelegal proba solicitată de ambii reclamanţi de a se depune la dosar de către pârâtul CNSAS stenograma sau procesul verbal al respectivei şedinţe.

I. Dezvoltarea motivelor de casare

Motivele de casare vor fi analizate în succesiunea în care au fost analizate de către instanţa de fond cele 4 condiţii cumulative menţionate în art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008.

Vă rugăm să constataţi că instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile legale şi a constatat că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art 2 lit. B din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata că pârâtul Gelu Voican Voiculescu a avut calitatea de colaborator al Securităţii (motiv de casare prevăzut de art.304 pct. 9 C.pr.civ.), şi anume:
A) informaţiile sa nu fi fost furnizate în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată persoana;
B) persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii;
C) prin aceste informaţii se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
D) informaţiile să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În realitate, toate aceste condiţii cumulative au fost îndeplinite cu prisosinţă, după cum vom demonstra în cele ce urmează:

1. Cu ocazia analizării primei condiţii, cea de la punctul A), instanţa a reţinut în mod greşit că informaţiile furnizate de pârâtul Gelu Voican Voiculescu după arestarea din data de 17.07.1985 prin notele analizate de CNSAS, au fost date în timpul anchetei pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetat de organele de Securitate.”

În realitate, aşa cum chiar instanţa a reţinut că rezultă din informaţiile preluate de magistrat de pe portalul instanţelor de judecată, în Dosarul nr.63354/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, având ca obiect pretenţii întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009, s-a reţinut că Gelu Voican Voiculescu:
– a fost exmatriculat pe motive politice de la Institutul de Petrol si Gaze si Geologie in anul 1959
– a fost reţinut si arestat in perioada 06 mai – 22 iulie 1970 pe motive politice
– a fost urmărit pe motive politice de organele de Securitate in perioada 1965-1989.

Am verificat la rândul nostru pe portalul instanţelor de judecată soluţia din Dosarul nr. 63354/3/2010 al Tribunalului Bucureşti şi am observat cu uimire că instanţa a preluat doar parţial această soluţie privitoare la caracterul politic al condamnărilor şi măsurilor dispuse de regimul comunist împotriva lui Gelu Voican Voiculescu. Redăm mai jos varianta ei completă:

ADMITE ÎN PARTE ACŢIUNEA. CONSTATĂ CARACTERUL POLITIC AL MĂSURII ADMINISTRATIVE A EXMATRICULĂRII RECLAMANTULUI ÎN ANUL 1959 DE LA INSTITUTUL DE PETROL ŞI GAZE ŞI GEOLOGIE, AL URMĂRIRII INFORMATIVE ÎN PERIOADA 1965-1989, AL REŢINERII ŞI ARESTĂRII ÎN PERIOADA 06.MAI – 22 IULIE 1970. RESPINGE CAPETELE DE CERERE IV, V ŞI VI CA NEÎNTEMEIATE. CU RECURS. PRONUNŢATĂ ÎN ŞEDINŢĂ PUBLICĂ AZI 21.12.2011.

Vă rugăm să observaţi că această sentinţa din Dosarul nr. 63354/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti a rămas definitivă, Curtea de apel Bucureşti decizând în acelaşi dosar la data de 22.10.2012:

”RESPINGE RECURSURILE, CA NEFONDATE. IREVOCABILĂ”

Referitor la această Sentinţă invocată în motivarea hotărârii, Curtea a omis exact aspectul cel mai important în raport de demonstraţia pe care a urmărit să o facă, şi anume că a fost respins capătul de cerere IV ca neîntemeiat, adică tocmai capătul de cerere prin care Gelu Voican Voiculescu a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării de drept comun din anul 1985, în urma căreia acesta a fost încarcerat între 16 iulie 1985 – 11 iunie 1986. (conţinutul acestui capăt de cerere reiese din facsimilul primei pagini a cererii de chemare în judecată introdus chiar de pârâtul Gelu Voican Voiculescu în Concluziile sale scrise, la pagina 16)

Astfel, deşi instanţa investită să judece cererea formulată de Gelu Voican Voiculescu în baza Legii nr. 221/2009 hotărâse deja că arestarea şi condamnarea din 1985 nu au caracter politic, instanţa de fond din prezenta cauză face abstracţie de această decizie şi, depăşindu-şi atribuţiile, constată practic că ancheta/procesul din 1985 a avut caracter politic, dispunând pe cale de consecinţă în mod nelegal ca notele informative date în acel context, când pârâtul se afla în arest, nu pot fi reţinute pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securităţii. Instanţa de fond era însă sesizată doar cu contestaţia împotriva Adeverinţei C.N.S.A.S. prin care Gelu Voican Voiculescu, neputând să constate în cadrul acestei cauze caracterul politic al unui proces sau condamnări, în acest sens fiind competentă o altă instanţă. De altfel, într-o cauză având un astfel de obiect, contestatie împotriva unei adeverinte emise de C.N.S.A.S., singura modalitate în care instanţa poate lua în calcul o anchetă sau o condamnare pe motive politice în motivarea Sentinţei este dacă în prealabil ea a fost stabilită de către instanţele competente în baza legilor speciale în materie, neexistând în nici un caz posibilitatea de a îşi atribui singura competenţe în acest sens, în afara celor stabilite prin lege. (aspecte care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ.)

Vă solicităm totodată să observaţi că instanţa de fond invocă această probă în motivarea hotărârii, probă constând în informaţia privind soluţia din Dosarul nr. 63354/3/2010, fără a o fi pus înainte în discuţia părţilor în şedinţă publică (aspect care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.). Chiar instanţa consemnează că a obţinut respectiva informaţie verificând din proprie iniţiativă portalul instanţelor de judecată. Or, nepunând în discuţia părţilor această probă, pentru a da astfel subsemnatului prin apărător posibilitatea de a argumenta cele arătate mai sus, instanţa a încălcat în mod flagrant principiul contradictorialităţii, precum şi dreptul la apărare. Astfel cum reiese şi din jurisprudenţa Î.C.C.J. (Decizia nr.2508/20.03.2007, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală):Procedând astfel, decizia instanţei este lovită de nulitate, întrucât, în procesul civil, părţile au posibilitatea legală de a participa in mod activ la desfăşurarea judecăţii, atât prin susţinerea şi dovedirea drepturilor proprii, cât şi prin dreptul de a combate susţinerile părţii potrivnice şi de a-şi exprima poziţia faţă de măsurile pe care instanţa le poate dispune.

Aceste drepturi legale ale participanţilor la judecată sunt asigurate prin respectarea unui principiu fundamental al procesului civil, principiul contradictorialităţii, căruia instanţa, la rândul ei, trebuie să i se supună.

Pentru asigurarea contradictorialităţii în procesul civil, instanţa are obligaţia de a pune în discuţia părţilor toate aspectele de fapt şi de drept pe baza cărora va soluţiona litigiul.

Nerespectarea acestui principiu, care asigură implicit şi respectarea dreptului la apărare, este sancţionată cu nulitatea hotărârii.”

Considerăm totodată ca fiind evident contradictorie motivarea instanţei de fond prin care se invocă o hotărâre judecătorească prin care se respinge constatarea caracterului politic al procesului din 1985 al lui Gelu Voican Voiculescu, urmată apoi de concluzia complet opusă şi nelegală că respectiva anchetă a fost totuşi pentru motive politice. (aspect care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ.)

Vă mai rugăm să observaţi că această primă condiţie analizată de instanţă (cea de la pct. A), astfel cum a fost descrisă de art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, se referă doar la informaţiile cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată. Or, informaţiile furnizate de pârâtul Voiculescu Gelu Voican în declaraţiile date în perioada în care a fost arestat în urma condamnării din anul 1985, pe lângă faptul că nu au fost date într-o anchetă din motive politice, nici nu au privit cauza pentru care acesta a fost arestat şi condamnat. Astfel, respectivele declaraţii abundă de informaţii despre persoane şi împrejurări care excedau infracţiunilor de drept comun reţinute de organele de urmărire penală în sarcina sa, pârâtul făcând referiri şi la subsemnatul, în sensul că practic yoga şi că fac schimb de xeroxuri şi cărţi de spiritualitate (a se vedea declaraţiile pârâtului de la pag.254-259, Vol.I, pag.205-207, Vol.II), amândouă informaţiile denunţând atitudini potrivnice regimului comunist şi vizând încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului.

Prin urmare, având în vedere că nu s-a făcut dovada că declaraţiile date de Gelu Voican Voiculescu în perioada cât a fost arestat în anul 1985 au fost date într-o anchetă a Securităţii pe motive politice, având în vedere că respectivele declaraţii au fost date Securităţii de bună voie în perioada dintre momentul arestării şi momentul condamnării pârâtului într-un dosar de drept comun şi având în vedere că nu privesc cauza în care a fost cercetat/judecat şi condamnat pârâtul, ele nu pot fi excluse din analiza instanţei, cum în mod greşit a decis instanţa de fond.

2. În ceea ce priveşte a doua condiţie analizată de instanţa de fond (pct. B): persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii,  vă rugăm să observaţi că instanţa, cu ocazia enunţării acestei condiţii, reţine în mod greşit că sintagmele ”indiferent sub ce formă” şi ”relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii” sunt declarate neconstitutionale (pag. 16-17 din Sentinţa atacată). În realitate, această afirmaţie este contrazisă de dispozitivul Deciziei nr. 672/26.06.2012, expusă mai jos chiar de către instanţă: furnizarea de informaţii, indiferent sub ce formă, precum relatările verbale consemnate de lucratorii Securităţii, poate fi avută în vedere la stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii doar în măsura în care sunt coroborate cu datele sau informaţiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.” Prin urmare, respectivele sintagme nu sunt neconstituţionale, ci doar ele nu pot fi avute la stabilirea calităţii de colaborator decât în măsura în care sunt coroborate cu alte probe. De aceea considerăm că este contradictorie în raport de dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale şi de natură a induce în eroare formularea instanţei de fond ”sunt declarate neconstituţionale”.

Este lesne de observat că cele 5 categorii de documente reţinute în Nota de constatare, în afară de cele date în timpul arestării din anul 1977, al cărei caracter policitc a fost constatat prin hotărâre judecătorească, se coroborează foarte uşor între ele, precum şi cu celelalte probe administrate, astfel că nici una dintre aceste categorii nu trebuie exclusă din analiza instanţei. Aceste categorii sunt:
–         note scrise si semnate de către paratul Gelul Voican Voiculescu
–         note scrise atribuite pârâtului Gelu Voican Voiculescu
–         note dactilografiate, nesemnate, atribuite pârâtului Gelu VoicanVoiculescu
–         relatări verbale consemnate de lucratorii Securităţii în note – raport
–         rapoarte, note de analiză, note – raport, plan de documentare întocmite de lucratorii de Securitate
–         transcrieri tehnică operativă.

3. Privitor la analiza condiţiilor C) şi D), vă rugăm să constataţi că prin coroborarea celor 5 categorii de documente menţionate mai sus, concluzia care se desprinde fără echivoc este că sunt de asemenea îndeplinite cu prisosinţă şi condiţiile privitoare la furnizarea de către pârât Securităţii, din proprie iniţiativă şi uneori în urma sarcinilor trasate, de informaţii prin care se denunţau activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Documentele în cadrul cărora pârâtul a furnizat date Securităţii abundă de informaţii care denunţau activităţile şi atitudinile subsemnatului de asemenea potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului, punându-mi în primejdie viaţa şi încălcându-mi dreptul de a nu fi supus la tortură, la pedepse sau tratamente inumane şi degradante, libertatea şi securitatea, viaţa privată, libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, libertatea de exprimare şi de asociere, familia, locul de muncă şi proprietatea.

Astfel, pârâtul Voiculescu Gelu Voican a furnizat Securităţii informaţii despre faptul că:
– practicam yoga împreună cu anumite grupuri de persoane, lucru interzis de autorităţile vremii;
– că eram angajat în funcţia de paznic de noapte fără a fi satisfăcut stagiul militar;
– că ar fi trebuit să mi se gasească o infracţiune de drept comun pentru care să fiu judecat şi condamnat;
– că ar fi trebuit să beneficiez de metode speciale de reeducare etc.

De asemenea, notele informative întocmite de Gelu Voican Voiculescu despre activitatea subsemnatului abundă de detalii referitoare la cărţile de spiritualitate originale sau xeroxate (considerat la acea vreme a fi o încălcare a legii presei) pe care subsemnatul le deţineam sau le împrumutam de la diferite persoane şi la diferite persoane din ţară şi din străinătate, lucrări care în urma percheziţiilor efectuate de autorităţi mi-au fost confiscate şi au fost interpretate ca fiind ostile regimului politic al perioadei respective.

Ceea ce face ca gestul său să fie şi mai sancţionabil este că majoritatea acestor informaţii din notele sale informative pârâtul le-a aflat prin prisma relaţiei de prietenie pe care pârâtul o cultiva la acea dată cu  subsemnatul:

– “După primăvara anului 1982, când în urma <afacerii> meditaţiei transcendentale aceste activităţi au fost suspendate, a lucrat ca paznic de noapte. În prezent funcţionează într-o asemenea funcţie în cadrul ICP (sau IPC) – Ministerul Construcţiilor. Nu a satisfăcut stagiul militar, fiind scutit medical (ceea ce vine în contradicţie cu încadrarea ca paznic de noapte!…).”

– “Eu sunt cel care i-a făcut cunoştinţă lui A.T. cu G.B. alias <G.>, care pe atunci era instructor de yoga la Ecran Club. Scopul acestui contact era obţinerea unor texte căci G. reprezenta o sursă de cărţi…”

– „O serie de oameni cultivaţi, studioşi au continuat să-l vadă de-a lungul anilor numai pentru că reprezenta o sursă de cărţi.”

– „…G.B. visează la dobândirea unei catedre în cadrul IEFS. Chiar recent visa să deschidă un curs la Sala Progresul. Dealtfel toţi banii şi-i investeşte în cărţi, xeroxuri, aparatură foto, magnetofoane, filme etc. Vrea să realizeze programe pe casete, filme demonstrative etc. cu care să se poată prezenta şi impune ca specialist.”

– despre profesorul M.R. afirmă că „era în legături cu G.B. tocmai pentru a-şi procura unele lucrări prin schimb”

Precizez că şi subsemnatului mi s-a solicitat în perioada în care am fost încarcerat în anul 1984 să dau declaraţii despre pârâtul Gelu Voican Voiculescu, dar, spre deosebire de acesta, am refuzat ferm să fac asta.

Vă solicit să constataţi că din documentele depuse la dosar de către pârâtul C.N.S.A.S. rezultă fără echivoc că Gelu Voican Voiculescu era la acea dată perfect conştient de persecuţiile la care am fost supus în timpul regimului comunist datorită opţiunii mele ferme de a practica Yoga, în condiţiile în care aceasta fusese interzisă prin Hotărârea nr.1253 din 27.08.1982 a Biroului Comitetului Executiv al Consiliului Naţional pentru Educaţie Fizică şi Sport în care se prevedea că „se interzice organizarea şi funcţionarea oricăror forme de yoga şi karate…”

Opţiunea mea de a practica Yoga în continuare împreună cu prietenii mei în acel context politic a fost considerată de către autorităţi ca fiind o activitate şi o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.  Din aceste considerente am fost urmărit de Securitate ani de zile, am fost supus la numeroase percheziţii şi confiscări de cărţi rare ce aparţineau domeniului Yoga, filozofiei orientale şi altor ştiinţe conexe, am fost „avertizat”, anchetat şi condamnat pe nedrept la pedeapsa cu închisoarea, unde am fost bătut şi torturat în mod repetat. Subsemnatul, ca urmare a diferitelor forme de rezistenţă politică pe care le manifestam, am fost constant în atenţia Securităţii, aspect pe care pârâtul îl cunoştea. Persoanele considerate indezirabile pentru regimul comunist erau supuse diferitelor înscenări şi adeseori erau acuzate pe nedrept de infracţiuni de drept comun, aspect ce reiese şi din notele informative date de Voiculescu Gelu Voican.

Acesta a fost si motivul pentru care TRIBUNALUL BUCUREŞTI, prin Sentinţa civilă nr. 1271 din 01.07.2011 dată în Dosarul nr. 48765/3/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea ca nefondate a recursurilor Ministerului Public şi Statului Român, A CONSTATAT CARACTERUL POLITIC AL CONDAMNĂRILOR şi al internarii forţate la psihiatrie a subsemnatului din timpul regimului comunist.

Prin urmare, concluzia instanţei de fond, care reţine greşit că nu sunt întrunite aceste condiţiile de la punctul C) şi D), este în totală contradicţie cu probele administrate, fiind profund nelegală, având în vedere abundenţa de informaţii evidente de natura celor prevăzute de art. 2 al. b din OUG nr. 24/2009 pe care pârâtul le-a furnizat Securităţii. Este revoltător ca instanţa de fond să facă eforturi considerabile pentru a încerca să găsească explicaţii cât mai ”plauzibile” pentru a justifica comportamentul profund imoral al pârâtului (reţinând afirmaţiile acestuia că în realitate ar fi vrut să-l ajute pe subsemnatul), în loc să analizeze cu luciditate conţinutul informaţiilor şi să constate evidentul. De fapt, această atitudine revoltătoare reiese şi din Adeverinţa CNSAS contestată, unde practic nu se neagă că pârâtul Gelu Voican Voiculescu ar fi colaborat cu Securitatea, ci doar că are o scuză, şi anume aceea că şi el la rândul lui ar fi fost ”urmărit” de Securitate, fiind la rândul lui o ”victimă”. Această atitudine a CNSAS, preluată şi de instanţa de fond în motivarea sentinţei este de natură a demonstra că această hotărâre a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, deoarece prevederile OUG nr. 24/2009 nu exclud nici ipoteza ca un colaborator al Securităţii să fi fost urmărit la rândul lui, nu exclud nici posibilitatea ca să nu fi avut un angajament de colaborator, nici posibilitatea ca să nu aibă un nume conspirativ. Astfel că nu pot fi reţinute ca fiind corecte afirmaţiile instanţei de fond potrivit cărora: ”Trebuie observat că aceasta este singura explicaţie plauzibilă întrucât nu exista nicio altă dovadă din care să rezulte că pârâtul ar fi încheiat un angajament de colaborare cu Securitatea sau că ar fi fost de acord să i se atribuie un nume conspirativ. Mai mult, în toate aceste cinci note pârâtul Gelul Voican Voiculescu s-a semnat cu numele său, nefolosind niciun nume conspirativ.”

Consider că nu aceasta este datoria instanţei să găsească scuze pârâtului privind activitatea sa de a informa Securitatea, ci doar de a analiza natura informaţiilor furnizate şi modul în care au fost furnizate.

De asemenea, prevederile ordonanţei nu se referă nici la condiţii legate de stabilirea şi analizarea intenţiilor celui care furnizează informaţii Securităţii. Prin urmare, consider ca fiind extrem de ofensatoare la adresa subsemnatului şi de natură a minimiza suferinţelor trăite de subsemnatul pe vremea regimului comunist reţinerea instanţei: ”Atunci când a dat cele cinci note referitoare la cazul Bivolaru, paratul Gelu Voican Voiculescu nu a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale reclamantului Gregorian Bivolaru sau a altor persoane, ci a avut intenţia de a-l ajuta pe acesta.”

În primul rând, instanţa de fond nu a fost investită să analizeze intenţia cu care cineva dă informaţii Securităţii care îndeplinesc în mod evident condiţiile prevăzute de art.2 lit. b din OUG nr. 24/2009 pentru a se constata calitatea de colaborator, ci doar dacă sunt îndeplinite respectivele condiţii. Simplul fapt că notele pe care pârâtul le-a dar Securităţii conţin informaţii care denunţau atitudini regimului totalitar  şi vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului este suficient pentru a se constata calitatea de colaborator, nefiind necesar a se analiza şi reţine de către instanţă şi intenţia cu care acesta le-a dat. De altfel, nu este necesar nici ca notele să fi avut o eficienţă efectivă, în sensul ca în urma lor Securitatea să fi luat măsuri impotriva celui denunţat sau să îi îngrădească anumite drepturi. Este suficient ca informaţiile ”să denunţe” activităţi potrivnice regimului comunist şi ”să vizeze” încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În acest context, doresc să mai arăt că apreciez ca fiind de natură a mă prejudicia afirmaţia extrem de gravă a instanţei legată de faptul că organele de Securitate cunoşteau deja dinainte o parte dintre informaţiile furnizate de pârât în legătură cu subsemntul, aspect care este de natură a contribui la exonerarea acestuia de efectele furnizării lor. Este evident că instanţa interpretează din nou greşit legea, adaugând la ea practic şi alte condiţii noi, pe lângă cele privitoare la necesitatea existenţei unui angajament de colaborare sau a unui nume conspirativ, cum ar fi şi aceasta privind necesitatea existenţei unui element de noutate al informaţiei furnizate.

Din analiza conţinutului acestor note mai rezultă cu prisosinţă şi că persoana care le-a întocmit a furnizat informaţiile „din proprie iniţiativă” (astfel cum de altfel consemnează şi ofiţerul de securitate), perfect conştient de ceea ce face şi de consecinţele faptelor sale, fiind date aparent dintr-o postură de „expert” în probleme de ocultism, yoga, spiritualitate, de pe poziţii de superioritate chiar faţă de autorităţile statului, cărora le critică nepermis de aspru (din postura sa) activitatea şi cărora le oferă „soluţii” şi le face „recomandări”. Din aceste note nu reiese că cel care semnează respectivele note resimţea teamă faţă de regimul de atunci sau că se afla la rândul său într-o postură de „victimă” a regimului, iar conţinutul lor arată cu prisosinţă că era cât se poate de conştient de faptul că informaţiile pe care le dădea Securităţii făceau parte din categoria celor care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului, ceea ce s-a şi petrecut de altfel atunci când am fost privat de libertate şi mi s-au confiscat cărţile şi alte bunuri de valoare.

Este evident că domnul Gelu Voican Voiculescu cunoştea faptul că a deţine înainte de 1989 cărţi despre practica yoga, a coresponda cu persoane din afara ţării pe această temă, a desfăşura şedinţe în grup de practică yoga, erau considerate de către autorităţi activităţi şi atitudini ostile regimului politic de atunci, deoarece şi pârâtul avea preocupări asemănătoare.

De altfel, faptul că pârâtul era conştient că informaţiile furnizate produc efecte juridice nedrepte împotriva celor care fac obiectul lor reiese chiar din împrejurarea că Gelu Voican Voiculescu face aprecierea că atât subsemnatul, cât şi M.S.V. suntem „periculoşi”, datorită influenţei pe care am putea-o avea asupra persoanelor cu care venim în contact, şi face recomandări exprese cu privire la tipul de detenţie dur care să mi se aplice în urma unei condamnări (la data la care făcea aceste „recomandări” subsemnatul mă aflam deja arestat, în aşteptarea unei soluţii a instanţei de fond) şi la modul în care M.S.V. poate fi şi el  făcut obiectul unui dosar penal prin fabricarea de dovezi şi împotriva lui: „…influenţa lui [G.B.] asupra celorlalţi este nocivă. Consecinţele ei pot fi grave…”. (…) „Practic, ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar … l-ar putea lecui, totodată avându-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat, detenţia trebuie asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă … Pentru a nu crea un erou din el, vor trebui adunaţi toţi discipolii şi demascat în faţa lor.”(…) „M.S.V. [adică Mario Sorin Vasilescu] este un individ şi mai periculos. … Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul G.B. Se pot găsi dovezi suficiente împotriva sa.”

În al doilea rând, din dovezile existente la dosar rezultă contrariul susţinerii instanţei de fond că pârâtul ar fi vrut de fapt să mă ajute. Motivul pentru care pârâtul Gelu Voican Voiculescu s-a oferit cu atâta zel să dea note la Securitate cu privire la subsemnatul este acela de a putea avea sub control o anchetă care ar fi putut conduce şi la el, datorită legăturilor pe care acesta le avea cu subsemnatul, privind schimbul de cărţi pe teme de spiritualitate şi xeroxuri ale unor astfel de cărţi, atitudini care erau împotriva regimului totalitar comunist. Chiar şi susţinerea că pârâtul l-ar fi angajat şi plătit pe avocatul Chircu este contrazisă de dovezile existente în dosar. În realitate, dacă este adevărat că pârâtul l-a angajat pe respectivul avocat, nu a făcut-o în nici un caz ca să mă apere pe mine în procesul din anul 1984, ci tot cu scopul de a putea fi permanent informat şi de a ţine sub control modul cum decurge ancheta, care îl viza indirect. De altfel îngrijorarea pârâtului cu privire la acest aspect reiese cu prisosinţă tocmai din înregistrările cu tehnică operativă. Prin urmare, este greşită reţinerea instanţei că pârâtul l-a angajat şi plătit pe avocatul Chircu pentru a îmi susţine cauza în 1984, dovada fiind însăşi hotărârile de condamnare ale subsemnatului din acel an, din care reiese că am fost apărat la fond de un apărător desemnat din oficiu, dl. Av. Motoncea Radu, şi în recurs de un avocat ales, dl. Av. Vonghizos Cristu. Numele avocatului Chircu nu apare în dosarul în care am fost condamnat în anul 1984.

Faptul că pârâtul nu spune adevărul referitor la această presupusă intenţie de ”a mă ajuta” reiese şi din declaraţiile din presă ale domnului Gelu Voican Voiculescu referitoare la faptul că dumnealui ar fi fost cel care a dat ordin să fiu eliberat ”în data de 28 decembrie 1989”. Aceste afirmaţii nu sunt adevărate şi sunt contrazise de documente oficiale. Imediat după Revoluţie, când eu eram internat cu forţa la Spitalul de psihiatrie Poiana Mare (cunoscut ca fiind locul unde erau trimişi spre a fi practic exterminaţi deţinuţii politici), prietenul meu, dl. Catrina Nicolae, s-a deplasat la domiciliul lui Voiculescu Gelu Voican, rugându-l să mă ajute să fiu eliberat, dar acesta l-a dat efectiv afară şi i-a trântit uşa în nas. În realitate, eu am refuzat să părăsesc spitalul în zilele care au urmat după Revoluţie, deoarece am considerat că este mult mai important să aştept o decizie şi implicit o clarificare oficială a cazului meu. Fiind conştienţi de abuzul psihiatric la care fusesem supus (aspect pe care mi l-au mărturisit chiar ei) şi la care fuseseră şi ei parte, medicii Spitalului Poiana Mare s-au adresat din proprie iniţiativă de urgenţă instanţelor judecătoreşti cerând înlocuirea măsurii de siguranţă, pe motiv că „în urma aplicării tratamentului medical s-a constatat că starea sănătăţii bolnavului s-a ameliorat”. Astfel, Judecătoria Băileşti din Jud. Olt a hotărât în ziua de 26 decembrie 1989 eliberarea mea din spital, dată la care am şi părăsit instituţia. Astfel, eu am fost eliberat în 26.12.1989 şi nu în 28.12.1989 (cum susţine în mod fals pârâtul), din aceste considerente expuse mai sus, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, şi nu datorită intervenţiei lui Gelu Voican Voiculescu, care în realitate a refuzat să mă ajute.

În al treilea rând, este greşită reţinerea instanţei că informaţiile din notele informative date de pârât în anul 1984 nu au fost date simultan perioadei arestării subsemnatului din 17.04.1984. Ele sunt date exact în preioada cât subsemnatul eram în arest preventiv, între momentul arestării efective şi întocmirea rechizitoriului din 20.08.1984, şi anume la datele de: 18.04.1984, 20.04.1984, 24.04.1984, 26.04.1984 şi 30.04.1984. Ele abundă de informaţii care au contribuit la desfăşurarea anchetei împotriva mea, informaţii privind activitatea subsemnatului legată de practica yoga, constând în întruniri cu acest scop şi în schimbul de cărţi şi xeroxuri pe teme specifice (considerate a fi încălcări ale legii presei), precum şi de indicaţii de cum să decurgă ancheta în ceea ce mă priveşte, sugerându-se de exemplu:

– anchetarea subsemnatului de către Securitate pe linia ”Meditaţia Transcedentală”, ştiindu-se că simpla legătură cu această miscare era considerată o atitudine ostilă regimului comunist.

– tipul de pedeapsă care să îmi fie aplicată, informaţie de natură a îmi aduce atingere drepturilor şi libertăţilor subsemnatului

– faptul că încalc legea presei (prin schimburile de xeroxuri) şi legea privind încadrarea în muncă, referitor la lipsa stagiului militar pentru încadrarea ca paznic de noapte. etc.

Din analiza notelor informative date de pârât despre arestarea mea reiese foarte clar că Voiculescu Gelu Voican cunoştea foarte bine planurile Securităţii în ceea ce priveşte arestarea mea.

Toate acestea reies, de exemplu, din descrierea modului în care a decurs percheziţia din data de 17 aprilie 1984 care a avut loc într-o locuinţă în care subsemnatul aveam o întâlnire cu mai mulţi practicanţi yoga şi în urma căreia subsemnatul am fost arestat şi ulterior condamnat la o pedeapsă privativă de libertate: Părerea mea personală este că efectul de surpriză a fost ratat, descinderea având loc prea devreme, grupul fiind găsit luând notiţe sub dictarea lui <G.>, şi nu în posturile concrete yoga etc. – Aceasta se poate verifica şi din fotografiile instantanee care s-au făcut pe loc în momentul intrării .’…/. Îmi exprim părerea că nici percheziţia nu s-a făcut cu maxim de rigoare. Atenţia a fost distrasă de tot felul de obiecte care nu aveau legătură cu cazul. Nervozitatea cu care s-a lucrat a permis unele neglijenţe, în acelaşi timp unii lucrători făcând mici confuzii din ignoranţă. Aş fi fost mai plăcut impresionat de mai multă detaşare în atitudine şi comportare în exerciţiul funcţiunii, precum şi dacă s-ar fi respectat mai riguros prevederile legale.”

Este evident din analiza textului de mai sus că Voiculescu Gelu Voican cunoştea faptul că scopul percheziţiei era să îi surprindă pe cei din respectiva locuinţă în posturi yoga efectuate sub directa îndrumare a subsemnatului, ceea ce a dus la arestarea subsemnatului, deoarece practica yoga fusese interzisă de către regimul comunist în anul 1982.

Pârâtul comentează faptul că percheziţia a fost un eşec din cauză că a fost făcută prea devreme, înainte ca să se înceapă şedinţa practică de yoga în timpul căreia am fi putut fi surprinşi în posturi practice yoga, astfel cum autorităţile intenţionau să o facă. Totodată, autorul notei face referire la faptul că are cunoştinţă de conţinutul fotografiilor realizate cu ocazia percheziţiei, fotografii pe care le critică că nu sunt relevatoare privind scopul iniţial al percheziţiei.

Consider de asemenea greşită şi în contradicţie cu Sentinţa civilă nr. 1271/2011 (al cărei dispozitiv este menţionat şi de instanţa de fond în sentinţa atacată), sentinţă prin care s-a constatat caracterul politic inclusiv al condamnării subsemnatului din anul 1984, afirmaţia instanţei potrivit căreia: ”Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantului Gregorian Bivolaru potrivit căreia informaţiile furnizate de paratul Gelu Voican Voiculescu au stat la baza intocmirii, la data de 20.08.1984, a Rechizitoriului impotriva sa, din moment ce toate cele cinci note au fost date de parat in fata ofiţerilor de Securitate si nu în faţa organelor de urmărire penală”.

În realitate, chiar acesta este unul dintre motivele pentru care s-a dispus constatarea caracterului politic al condamnărilor subsemnatului, şi anume faptul că dosarele subsemnatului de drept comun au fost instrumentate de către Securitate şi nu de către Miliţie, iar motivul anchetei a fost chiar acela că practicam yoga şi aveam preocupări considerate a fi pe linia Meditaţiei Transcedentale. Prin urmare, împrejurarea că notele pârâtului nu ar fi putut influenţa rechizitoriul pentru că au fost date la Securitate este eronată, deoarece ancheta din 1984 a fost instrumentată chiar de către Securitate, o copie a rechizitoriului existând de altfel şi în dosarul de urmărire informativă a subsemnatului.

Din conţinutul notelor informative semnate de Gelu Voican Voiculescu reiese fără echivoc că acesta cunoştea care este planul Securităţii în ceea ce mă priveşte şi că a fost de acord să ajute la rândul lui la aducerea lui la îndeplinire, atât prin informaţiile furnizate, cât şi prin „sfaturile” şi recomandările pe care le-a oferit din proprie iniţiativă.

Este edificator, prin urmare, faptul că informaţiile furnizate de Gelu Voican Voiculescu în notele date Securităţii se referă chiar la împrejurările din viaţa şi activitatea mea personală care au stat la baza întocmirii Rechizitorului din 20 august 1984 în Dosarul nr.5514/1984 al Judecătoriei Sector 4. Ele se regăsesc aproape fidel în paginile Rechizitoriului. Asemănarea Rechizitoriului cu conţinutul notelor informative date de Voiculescu Gelu Voican, astfel cum au fost redate în Adeverinţa C.N.S.A.S., sunt izbitoare şi dovedesc că informaţiile furnizate de către acesta erau de natură a aduce atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale subsemnatului.

Un alt motiv de nelegalitate constă şi în respingerea de către instanţa de fond a solicitării subsemnatului de a mi se încuviinţa depunerea Sentinţei civile nr. 1271/2011 dată în Dosarul nr. 48765/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, prin care s-a constatat caracterul politic al condamnărilor şi măsurii internării forţate la psihiatrie pe timpul regimului comunist, pe motiv că nu are legătură cu cauza.

Vă rugăm să observaţi că pe de o parte instanţa susţine în mod greşit că această sentinţă nu are legătură cu cauza, iar pe de altă parte reţine în considerentele sentintei recurate aspecte din ea. (aspecte ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ.)

Totodată, mă consider prejudiciat de această măsură nelegală de a mi se respinge această probă, deoarece acestă sentinţă reţine foarte clar contextul în care subsemnatul am fost o victimă a regimului, aspecte pe care dacă instanţa le-ar fi cunoscut nu ar făcut afirmaţii eronate şi în contradicţie evidentă cu realitatea.

În acest context doresc să fac câteva referiri la problema denumită ”culte-secte” în contextul Securităţii. Aceasta problemă, astfel cum era considerată de regimul comunist, a fost permanent un obiectiv al Securităţii  încă din 1949-1950. Fiecare cult în parte avea un dosar de evidenţă pe obiectiv, care includea: tabele fişe în care erau trecuţi toţi indivizii suspectaţi de activitate duşmănoasă, cu indicarea datelor complete de identificare şi conţinutul materialelor compromiţătoare existente asupra fiecăruia dintre ei; tabele de informatori care au lucrat în obiectiv sau problemă, diferite materiale informative şi de anchetă care prezintă interes pentru Securitate, referate şi sinteze pe obiectiv, plan de căutare al informaţiilor etc. Suspiciunea sau simpla apartenenţă la o organizaţie considerată de regimul comunist ca fiind ”sectantă” făcea obiectul muncii de Securitate, pentru descoperirea eventualilor ”duşmani ai poporului”. În fiecare trimestru Direcţia I a Securităţii alcătuia un Program de măsuri pe linia problemei ”Elemente ostile” din rândul cultelor şi sectelor. Munca de Securitate presupunea supravegherea informativă a întregii activităţi pe problema ”culte-secte” şi tot ansamblul de măsuri (descoperirea legăturilor cu străinătatea, difuzarea de literatură, împiedicarea activităţilor de cult şi dizidenţelor, inclusiv manipularea opiniei publice prin serviciul de contrainformaţii). Supravegherea se desfăşura în toate domeniile de activitate ale suspecţilor – locul de muncă, domiciliul etc., întocmindu-se un Plan de măsuri pentru persoanele urmărite (individual) care, pe lângă  supravegherea lor şi a anturajului (inclusiv prin percheziţii secrete, tehnică operativă la locul de muncă şi domiciliu, dirijarea unor informatori în anturaj, filaj, interceptarea corespondenţei), includea şi măsuri ofensive ca: destrămarea grupului, informarea organizaţiilor socialiste în care cei supravegheaţi lucrau, compromiterea membrilor grupării în scopul producerii de disensiuni, neutralizarea celor care refuzau să coopereze. După Afacerea Meditaţia Transcedentală, în anii 1980-1984, adepţii ”sectei mistico-religioase ilegale Meditaţia Transcedentală”, precum şi tot ceea ce Securitatea asocia cu acest subiect, erau permanent supravegheaţi de Securitate: ”deţinerea/difuzarea de literatură mistico-religioasă” a atras condamnarea mea pentru răspândire de materiale obscene (1977); ”activitatea yoga desfăşurată clandestin, organizarea şi realizarea flagrantului în urma căruia s-a trecut la cercetarea celui în cauză în stare de arest.” (Raport cu propuneri DUI Grig, nr. 132/13.10.1984).

Rezultă astfel indubitabil dintr-un vast material probator că, pe de o parte, instanţa nu ia în consideraţie contextului istoric în care s-au desfăşurat evenimentele, iar pe de altă parte,  atunci când apreciază de exemplu, că simplul fapt de a aduce la cunoştinţa organelor de Securitate informaţii şi aspecte concrete (deţinerea de literatură, practicarea exerciţiilor yoga) referitoare şa informaţii pe care Securitatea deja le cunoştea, sau că asemenea informaţii au fost furnizate înainte ca yoga să fie interzisă sunt grave erori şi distorsiuni (voite) ale adevărului şi situaţiei de fapt.

Practica yoga era considerată atitudine ostilă regimului comunist care trebuia reprimată. Poate actualmente pare desuet, dar simplul interes manifestat de o persoană faţă de yoga (fără a mai pune în discuţie legături personale cu persoane urmărite, deţinerea de literatură de specialitate, participarea la cursuri de iniţiere publice şi, după 1982, clandestine) atrăgea supravegherea Securităţii, cu consecinţe teribile pentru cei implicaţi, care erau lucraţi informativ, avertizaţi, şi în unele cazuri, condamnaţi. Potrivit mărturiilor celor implicaţi în acea perioadă, practica yoga se desfăşura sub pretextul unor cursuri de gimnastică, iar apoi în clandestinitate, apărarea acestora, când erau supuşi anchetei, fiind că la întâlnirile respective nu se practia yoga (şi devine astfel  evident că furnizarea unor informaţii şi elemente concrete – de ex. cărţi de specialitate, punerea la dispoziţie a locuinţei în acest scop,  erau  probe preţioase puse la dispoziţia organelor de securitate).

Pe de altă parte, se poate observa existenţa unui anumit modus operandi al Securităţii în această situaţie şi în situaţii similare: strângerea de date conducea la deschiderea dosarului de urmărire informativă,  munca informativă conducea la strângerea de probe concomitent cu avertizarea şi măsurile ”ofensive” (de tip destrămarea anturajului etc.), iar în cazul ”elementelor” perseverente condamnarea acestora pentru presupuse infracţiuni de drept comun. În ceea ce priveşte fenomenul denumit de unii cercetători Reprimarea Mişcării yoga, Securitatea era interesată de identificarea practicanţilor yoga, de organizarea cursurilor şi întâlnirilor clandestine, de confiscarea şi împiedicarea răspândirii literaturii despre yoga, iar urmărirea penală începea cu organizarea unui flagrant, anchetarea celor implicaţi, percheziţii, destrămarea grupului şi în final condamnarea liderilor. Se poate remarca din întreg conţinutul dosarului participarea pârâtului la toate aceste faze ca şi colaborator al Securităţii.

Pârâtul cunoştea, fără îndoială, datorită trecutului său, modul în care acţiona Securitatea şi faptul că Securitatea urmărea persoanele care practică yoga şi de ce anume erau interesaţi lucrătorii operativi, dovada fiind că le furnizează exact informaţiile de care aceştia aveau nevoie şi pe baza cărora în final se urmărea condamnarea subsemnatului. Pârâtul se pretinde ”expert” în fenomenul yoga (chiar se consideră un informator care nu este ”de rând”), furnizează informaţii extrem de complete şi amănunţite despre persoanele urmărite, dovedeşte ”iniţiativă” şi chiar este ”impertinent” şi ”critică” organele de securitate! Ne întrebăm cu legitim temei: cine avea acest curaj până în anul 1989? Natura informaţiilor furnizate exclude buna sa credinţă în acel moment. Informaţiile sunt precise, nu dovedesc că pârâtul a furnizat informaţii incomplete, care să inducă în eroare sau să protejeze în vreun fel persoanele la care se referă. Pârâtul chiar participă la percheziţia care a însemnat începutul anchetei penale şi a unei noi condamnări politice pentru subsemnatul, cea din 1984. Iaraşi ne întrebăm cu legitim temei şi credem că este un caz singular, care dovedeşte din plin colaborarea cu Securitatea: cine participa la o percheziţie a Securităţii până în anul 1989? În opinia subsemnatului, probele din dosar descriu profilul tipic al unui colaborator. Instanţa interpretează greşit colaborarea pârâtului cu Securitatea ca fiind  ”metoda menţinerii în contact şi influenţării pozitive, scopul fiind prevenirea comiterii unor eventuale acţiuni ostile ”, deşi reţine în mod contradictoriu şi că ”pârâtul nu a negat că o parte din aceste note au fost date din proprie iniţiativă” (pag. 16-17, paragraf ultim, respectiv primul paragraf, sentinţa). Concluzia magistratului fondului este neverosimilă şi contrazisă atât de realitate (practica muncii informative a Securităţii), cât şi de conţinutul notelor informative: ”Prin urmare, ceea ce au urmărit organele de Securitate, până la arestarea pârâtului la data de 17.07.1985, a fost supravegherea şi controlarea pârâtului si nu obţinerea unor informaţii de la acesta” (pag. 16, paragraf ultim, sentinţa). Există numeroase precedente în care fie şi o singură notă de informare sau note de informare legate de o singură persoană au atras atribuirea calităţii de colaborator (cazul lui Adrian Marino etc.). Or, în cazul de faţă dosarul pârâtului abundă de note informative în sensul dat de art.2 lit.b din OUG nr. 24/2009. Chiar şi dacă ar fi fost un ”dizident politic”, ceea ce trebuie dovedit, chiar şi o singură situaţie de colaborare cu Securitatea va duce la atribuirea calităţii de colaborator. Datorită trecutului său, condamnării etc. era imposibil ca pârâtul să nu fi ştiut că îi sunt ascultate telefoanele. În realitate munca sa de aşa zis ajutorare a subsemnatului în timpul anchetei a fost o operaţiune de infiltrare, influenţare şi ţinere sub control a victimelor anchetei. Magistratul apreciază doar ca fiind ”deplasate” informaţiile furnizate de pârât, însă analiza atentă a acestora relevă clar intenţia de a mă denigra şi îndepărta de subsemnatul pe practicanţii yoga, în spiritul muncii de contrainformare a Securităţii.

Personal  consider că pârâtul a contribuit la condamnarea mea prin colaborarea sa cu Securitatea, pentru faptul că am organizat cursuri clandestine de yoga până în anul 1989.

Lipsa oricăror informaţii despre activitatea informativă a pârâtului din perioada 1985-1989 reprezintă o gravă lacună atât a activităţii CNSAS prevăzute de art. 6 şi urm. din O.U.G. nr. 24/2008, cât şi a cercetării judecătoreşti.

Nu în ultimul rând, doresc să menţionez şi relaţia de notorietate de prietenie dintre Cazimir Ionescu şi pârât, acesta fiind cel care, în şedinţa Colegiului CNSAS, văzând că Avizul Direcţiei Juridice a fost în defavoarea prietenului său, Gelu Voican Voiculescu, a urmărit şi a reuşit influenţarea membrilor Consiliului pentru a vota în favoarea pârâtului, acreditând versiunea de ”urmărit politic”, ignorând-o deliberat pe aceea de ”colaborator”, astfel cum reiese din stenogramele apărute în presa vremii.

În dovedirea celor de mai sus solicit proba cu înscrisuri (inclusiv cele care vor fi solicitate potrivit art. 172 C.pr.civ).

reclamant Bivolaru Gregorian prin avocat Mihaela Mîţu

Cu privire la procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS, mai puteţi citi pe acest blog:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
Cererea de recuzare şi respingerea ei
Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican
Gelu Voican Voiculescu cere suspendarea procesului legat de colaborarea cu securitatea. CNSAS refuză să-mi dea acces la dosarul original a lui GVV
Cererea de suspendare respinsă. Voican Voiculescu a depus o nouă cerere de recuzare
A 2-a cerere de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Ce alte procese a mai avut GVV
A 3-a cerere de recuzare a judecătorului Ionel Radu
Gelu Voican Voiculescu, amendat cu 700 lei. Cererea de recuzare – respinsă
Motivele amendării lui Gelu Voican Voiculescu, cel care era cît p-aci să ajungă secretar de stat la SSPR
Instanţa a amînat pronunţarea pe 11 septembrie
Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican şi CNSAS: 25 septembrie
Concluziile mele scrise şi soluţia primei instanţe
Sentinţa din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS – reprogramat pentru 4 martie 2014
Interviu despre procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS (video)

Mai citeşte, din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu:
Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”
Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu
Securitatea despre Gelu Voican Voiculescu: “Se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate”
Departamentul juridic al CNSAS a cerut declararea lui Gelu Voican Voiculescu drept colaborator al securităţii
Nota de constatare a CNSAS în cazul Gelu Voican Voiculescu
Raport al securităţii despre Gregorian Bivolaru
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2)

Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)
Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în “Adevărul”
CPRD respinge contestaţia mea legată de Ion Iliescu şi amînă soluţionarea contestaţiilor legate de Gelu Voican Voiculescu şi Constantin Aldescu

 

8 Responses to “Recursul lui Gregorian Bivolaru în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS”

  1. Gurul Bivolaru a incercat sa-si faca biserica si in perioada administratiei comuniste a tarii, dar nu i-a mers cu autoritatile de atunci care gestionau responsabil tara si aparau populatia de riscul de a intra in ghearele vreunor escroci. ‘Revolutionarul’ criminal si oportunist Gelu Voican Voiculescu a fost un infractor si un oportunist si in perioada sistemului socialist. Ca a fost unul dintre cei care l-au dat in git pe Bivolaru la acea vreme nu face din Bivolaru un martir si nici nu legitimeaza escrocheria, prostitutia, urinoterapia si ‘Miscarea pentru Integrare Spirituala in Absolut’.

    Gurul Bivolaru si-a insusit numele si muzica filmului ‘Calauza’ al lui Andrei Tarkovsky si si-a turnat propria saga de om schizoid al secolului 21.

    Fundul lui Dumnezeu s-a deschis pentru ‘spirala’ de la Baile Herculane a ‘Miscarii pentru Integrare Spirituala in Absolut’.

    Eu cred ca la acea vreme autoritatile au gresit cu Bivolaru caruia trebuia sa i se faca un examen medical psihiatric si trebuia internat intr-un spital de specialitate. Poate s-ar fi intilnit la un moment dat acolo si cu Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu si altii din floarea ‘revolutionarilor’ de mai tirziu. Poate la Gataia! Daca ar fi fost bine paziti acolo ar fi fost poate crutata tara de marea nenorocire abatuta asupra ei in decembrie 1989!

    • mariusmioc Says:

      Autorităţile comuniste au făcut exact ce ziceţi dv. că trebuiau să facă. Bivolaru a fost internat într-un spital de psihiatrie în perioada comunistă. Că după 1989 Bivolaru a făcut nişte filme în care îşi face propagandă, se numeşte libertate de exprimare. O valoare pe care ştiu că dv. nu o preţuiţi.

      • Intr-adevar, l-au trimis abia in 1989. Inseamna oricum ca omul a fost consultat de medici si i s-a stabilit un diagnostic, deci dupa ’89 s-a dat drumul la nebuni in mod deliberat pentru a distruge tara.

        Este clar ca Romaniei i s-a pregatit aceasta cursa a manipularii si indobitocirii populatiei prin intermediul religiei, propagandei mediatice, pseudo-stiintei si subculturii. Fundamentalizarea religioasa, degradarea calitatii educatiei scolare, conditionarea pavloviana spre consum compulsiv prin intermediul publicitatii, misizarea, manelizarea, indobitocirea societatii romanesti sub toate aspectele si pe toate planurile au fost un obiectiv de prima importanta pentru cei care au luat cu japca tara in 1989 si pentru stapinii lor din exterior.

        Lipsa de cultura si educatie priveaza fiinta umana de capacitatea si facultatea de a gandi critic, de a-si reprezenta corect realitatea inconjuratoare si de a face o alegere avizata. Indobitocind oamenii si societatea au reusit sa opereze devalizarea si jefurea tarii fara nici un obstacol si fara nici o rezistenta din partea societatii.

        Religia a fost conceputa si folosita din cele mai vechi timpuri ca o arma de razboi psihologic pentru controlul si manipularea maselor. In acest film se da de urma felului in care si motivelor pentru care a fost fabricata religia crestina.

        Evenimetele din decembrie 1989 au fost si ele un sketch de razboi psihologic si debutul unui mit cvasi religios prin a carui minciuna urmau sa fie `legitimate` sistemul social ticalos capitalist, impostura si jaful.

        La carul prostirii si manipularii societatii romanesti au fost inhamati escroci calificati cum sint: `revolutionarii`, `politicienii`, ` oamenii de afaceri`, `jurnalistii`, `sfintii parinti` si toate soiurile de bivolari.

      • alin Says:

        involuatul1989 e un puiut de securist care si-ar fi dorit sa continuam sa ne inchinam doar la secta securistilor si a activistilor de partid. involuatul habar n-are ca lui Gregorian Bivolaru i s-a recunoscut (cu greu dupa 20 de ani) statulul de persecutat politic al regimului comunist inclusiv pentru internarea fortat si abuziva din 1989 http://misa-yoga.blogspot.com/2012/02/decizie-irevocabila-gregorian-bivolaru.html

        si nu vrea sa citeasca carti documentate din arhiva CNSAS precum cele ale dizidentului Gabriel Andreescu:
        http://www.polirom.ro/catalog/carte/misa-radiografia-unei-represiun-4937/
        http://www.polirom.ro/catalog/carte/-reprimarea-miscarii-yoga-in-anii-80-3185/

        acest micut securist gaseste pe youtub doar emisiuni propagadistice antiMISA facute de televiziunile securistului Dan Voiculescu si a „revolutionarului” mason Adrian Sarbu. nivelul lui de educatie nu-i permite sa urmareasca decat emisiuni culturale „elevate” de tip „acces direct” si „maruta”.

        celor care doresc sa vada si altceva le recomand:
        http://www.yogaesoteric.net/
        http://misatv.ro








      • mariusmioc Says:

        Domnul involutia1989 este un vechi comentator pe acest blog, convins că tot ce a făcut Ceaușescu a fost bun. Nu mă miră că aprobă și măsurile luate de regimul comunist împotriva lui Bivolaru.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s