Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ziarul FSN Timiş „restabileşte adevărul” Aprilie 7, 2014


Lupean_CuvRom18_250891

După apariţia articolului meu „Unul din huligani am fost eu” (linc), în „Expres Magazin” nr. 27/1991, publicaţia „Cuvînt Românesc” din 25 august 1991, editată de partidul FSN Timiş (conducător al filialei fiind la acea vreme Claudiu Iordache) a publicat sub semnătura lui Virgil Lupean un articol critic la adresa mea.

Reproduc acest articol, care este unul din puţinele situaţii în care cineva m-a criticat referindu-se la lucruri concrete scrise de mine. Articolul reflectă poziţia de atunci a FSN de a dezvinovăţi armata, consistent şi cu acţiunea parchetului militar, care evitase să trimită în judecată pentru evenimentele din Timişoara pe cineva din armată (procesul Chiţac-Stănculescu a început abia în 1997).

Restabilirea adevărului

Cu toate că sînt de dată recentă, evenimentele revoluţionare ce au avut loc la Timişoara, în decembrie 1989, sînt comentate şi tratate în diferite moduri. În ultimul timp se caută, de unele persoane, ca să se mistifice adevărul în legătură cu aceste evenimente.

Cine are interesul ca adevărul să fie falsificat?

Cui foloseşte această propagandă menită să lovească în cei mulţi, adică în cei care au început şi finalizat revoluţia anticomunistă? Şi cei mulţi – o afirm cu toată răspunderea – au fost muncitorii şi armata. Fără aportul acestora, Revoluţia nu ar fi avut succes. Şi atunci, de ce unii încearcă să falsifice realitatea?

În revista „Expres Magazin” din 10-16 iulie a.c., un necunoscător (sau răuvoitor) al evenimentelor, publică un articol intitulat „Unul din huligani am fost eu” şi afirmă, în acest articol, printre altele, următoarele: „Am instigat lumea la violenţă împotriva miliţienilor fiindcă aşa am considerat necesar”. Autorul acestui articol, pe nume Marius Mioc, spune că în prezent face parte din Comisia pentru Adevăr şi Dreptate din cadrul asociaţiei „17 Decembrie”. Îmi închipui de cîtă obiectivitate poate să dea dovadă această persoană care nu demult a îndemnat la violenţă. Tot dînsul mai afirmă, atît în „Expres Magazin”, precum şi în „Totuşi Iubirea”, în articolul „Revoluţia între mistificare şi adevăr” din 28 iulie a.c., că singura unitate militară din Timişoara, care a trecut de partea revoluţiei înainte de căderea lui Ceauşescu, a fost U.M. 01955. Falsitatea acestei afirmaţii o voi demonstra mai jos.

Despre participarea unora sau altora la Revoluţie se poate vorbi mult. Un lucru însă e cert. Revoluţia e opera muncitorilor, indiferent de naţionalitate şi convingeri religioase, şi aceştia au avut sprijinul armatei. Din păcate, acum, alţii caută să profite de roadele ei.

Pentru a clarifica aceste probleme se impun unele precizări: Revoluţia din Timişoara a fost declanşată de tinerii muncitori în tilele de 16-17 decembrie 1989, care şi-au manifestat dorinţa de libertate, în mod paşnic, şi nu au agresat pe nimeni. Miile de participanţi la Revoluţie, din acele zile, precum şi în cele următoare, au fost în majoritate muncitorii, care, în ziua de 20 decembrie 1989, au declarat grevă generală. Este adevărat că în rîndurile zecilor de manifestanţi s-au strecurat şi elemente huliganice care au agresat militari ai armatei şi M.I., au spart magazine, au furat şi au încercat să atace unele obiective vitale pentru buna desfăşurare a activităţilor economice.

În nici o situaţie – indiferent de stat – nu se justifică agresarea omului în uniformă. Toate legile – din orice ţară – interzic agresarea militarilor. Şi atunci cum se face că unii care au provocat armata şi unităţile M.I. se laudă acum cu acest lucru? Care a fost mobilul acestor provocări? Este bine că armata nu le-a luat în seamă şi a trecut de partea poporului. Deci, cu excepţia unor elemente destabilizatoare, zecile de mii de timişoreni ce au participat la Revoluţie au avut o comportare civilizată şi nu au agresat pe nimeni. Ne amintim că, în acele zile fierbinţi, s-au cosntituit pichete formate din 2-4 muncitori care verificau pe toţi cei care se alăturau revoluţionarilor, aceasta în scopul eliminării unor elemente turbulente ce doreau să provoace scandal. Şi spre cinstea muncitorilor, s-a reuşit acest lucru.

A fost prea curată Revoluţia noastră, pornită din Timişoara, ca să fie denigrată. Şi culmea, acum, unii ne facem un punct de glorie din faptul că am agresat militari.

Este adevărat că la Timişoara, în ultima parte a Revoluţiei, au participat şi unii studenţi şi elevi, precum şi ţărani din împrejurimi, dar aportul acestora a fost rpea mic în raport cu muncitorii.

Atît în „Expres Magazin”, cît şi în „Totuşi Iubirea”, domnul Mioc afirmă că singura unitate militară din Timişoara care s-a alăturat Revoluţiei a fost UM 01955. Este adevărat că această U.M., începînd cu 20 decembrie 1989, s-a alăturat Revoluţiei. Dar cel care face afirmaţia că această U.M. ar fi fost singura care s-ar fi alăturat Revoluţiei nu cunoaşte realitatea deşi, din păcate, afirmă că face parte din Comisia pentru Adevăr şi Dreptate. Aceşti domni care fac afirmaţii fără acoperire trebuie să ştie că la acea dată U.M. respectivă nu avea în dotare TAB-uri. Şi atunci cum se explică că în ziua de 20 decembrie 1989 pra 12, zecile de TAB-uri, aflate în oraş şi conduse de cadre active şi militari în termen, au defilat pe arterele oraşului cu o parte din manifestanţi urcaţi pe acestea. Acest lucru pot să-l confirme zecile de mii de timişoreni participanţi la măreaţa noastră Revoluţie. Miile de revoluţionari din Timişoara, împreună cu militarii, s-au înfrăţit şi strigau „Armata e cu noi!”. Ale cui au fost aceste TAB-uri? De pe alte planete? Nu! ACestea au fost ale armatei din Timişoara, care, începînd cu 20 decembrie 1989, au trecut de partea Revoluţiei anticomuniste. Aceasta este realitatea.

Virgil Lupean

P.S. Mulţumim pentru indicaţia de a citi ce scriu unii şi alţii despre Revoluţie. Am fost martor ocular, împreună cu zeci de mii de timişoreni, la aceste evenimente, Revoluţia a fost a muncitorilor şi a armatei. Restul s-a aliniat. Deocamdată atît, domniulor denigratori ai istoriei poporului român.

Mai urmăreşte, despre atmosfera care exista în cadrul armatei din Timișoara în decembrie 1989, declarațiile fostului maior (acum general) Viorel Oancea din filmul documentar Candelă împotriva timpului (linc).

Mai citeşte:
Timişoara – oraş liber în 20 decembrie 1989. Mit sau realitate?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s