Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (2). Bulevardul Republicii Aprilie 30, 2014


cartiMemorial_0001Continui prezentarea capitolului „Victimele de după 22 decembrie” din cartea procurorului Romeo Bălan „Victimele revoluţiei. Timişoara 1989”, apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluţiei din Timişoara. Acum, referiri la victimele apărute în zona Bulevardul Republicii.

Vezi prima parte a acestui capitol: Piaţa Operei

Vezi şi capitolul “Identificarea victimelor incinerate”  din aceeaşi carte a procurorului Romeo Bălan.

BULEVARDUL REPUBLICII

Aşa cum am precizat anterior, în apropierea Operei pe bulevardul Republicii au executat misiuni de luptă militari de la U.M 01926 Timişoara. Între aceşti militari care aparţineau de Divizia de apărare a teritoriului, de pe Calea Lipovei şi militarii aflaţi în pază la Operă, împreună cu civili înarmaţi, nu a existat niciun fel de colaborare. Din raportul unităţii rezultă că au fost două plutoane conduse de căpitanii Cioacă şi Cora, care au desfăşurat acţiuni împotriva teroriştilor aflaţi în podurile clădirilor situate în partea dreaptă a Operei din Timişoara.[31]

În noaptea de 22/23 decembrie 1989 în jurul orelor 23,00 militarii din plutonul comandat de cpt. Cora au traversat Bulevardul Republicii dinspre strada Paris spre strada Piatra Craiului. Când a trecut al doilea grup de militari s-a deschis focul spre ei dinspre Piaţa Operei. A fost împuşcat mortal soldatul Puczi Andrei-Liviu, de loc din Sîngeoargiu de Mureş. Decesul a fost constatat la Spitalul de copii din apropiere, unde militarul a fost dus de mai mulţi civili şi militari. Raportul medico-legal menţionează că Puczi Andrei-Liviu a prezentat două semne de violenţă, respectiv pe linia axilară anterioară a hemitoracelui stâng plagă cu marginile negricioase orificială cu diametrul de 1 cm (orificiu de intrare) şi în regiunea scapulară dreaptă plagă cu marginile răsfrânte cu diametrul de 2-3 cm (orificiu de ieşire). Se concluzionează că moartea a fost violentă, s-a datorat unei plăgi împuşcate toracice şi că s-a tras de la distanţă de la stânga spre dreapta.[32] Maior Grozea Daniel, care locuia în apropiere şi a însoţit plutonul cpt. Cora, a relatat că în momentul împuşcării militarului a sesizat foc la gura țevii la o fereastră situată la etajul I al Hotelului Banatului, de unde a dedus că de acolo s-a tras.[33] Martorii oculari Gherlea Elena şi Mircov Milan, de la Spitalul de copii au declarat că împotriva grupului de militari s-a deschis focul dinspre Operă.[34] Aceste declaraţii se coroborează cu raportul medico-legal, tragere orizontală de la distanţă dinspre stânga spre dreapta şi cu poziţia militarului în momentul împuşcării, cu faţa spre strada Piatra Craiului şi cu partea lateral stânga spre Operă. Dacă victima ar fi fost împuşcată dinspre Hotelul Banatul, traiectul gloţului trebuia să fie descendent şi dinspre partea dreaptă.

Pentru a ilustra lipsa de coordonare, confuzia şi schimburile de focuri dintre militarii din unităţi diferite sau chiar din cadrul aceleiaşi unităţi, care au avut loc în noaptea de 22/23 decembrie 1989 în Piaţa Operei şi pe Bulevardul Republicii din Timişoara, redau din declaraţia sergentului major Ilie Relu din U.M. 01926 Timişoara. Acesta, împreună cu 6 militari, a intrat în dispozitiv pe acoperişul imobilului de pe Bulevardul Republicii nr.4, situat în dreapta Operei.

„În jurul orelor 1,00 – 1,30 a început să tragă asupra noastră toată Piaţa Operei inclusiv de pe partea de vis-a-vis unde era serg. maj. Sumănaru. Eu nu ştiam că serg.maj. Sumănaru era acolo şi că el a realizat dispozitiv pe partea de vis-a-vis. Când am văzut că se trage asupra noastră am luat poziţia culcat cu toată grupa, târându-mă până la o distanţă de vreo 2 metri de unde am luat o cârpă albă de pe o sârmă, am legat-o de armă şi am scos-o afară. Atunci am auzit la microfon să se înceteze tragerea, să nu se mai tragă, că se predau. Atunci am luat unul dintre soldaţi şi am coborât pe scări să mă predau, am ajuns la parterul blocului, am ieşit cu mâinile ridicate, la fel a procedat şi soldatul care era cu mine şi am mers aşa către Piaţa Operei iar reflectoarele erau asupra mea… Am ajuns în Operă, acolo l-am întâlnit pe maiorul de paraşutişti de la Caracal nu-i cunosc numele, am luat legătura cu el şi mi-a zis că el nu ştia că sunt acolo şi că cine m-a trimis pe mine acolo. Mi-a zis să mă duc înapoi pe bloc şi mi-a dat o lanternă, când ajung sus pe bloc să fac trei semnale cu lanterna. Am plecat şi când am ajuns pe bloc am făcut două semnale cu lanterna fiindcă pe al treilea nu am mai putut să-l fac deoarece a început să se tragă iar înspre mine. A început să se ţipe la microfon să nu se mai tragă deoarece sunt militari acolo.”[35]

A continuat să se tragă şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989. Unii militari şi civili înarmaţi au încercat să se afirme în luptă cu cei pe care îi considerau terorişti. Au deschis focul fără discernământ, fără verificări prealabile în zone locuite şi fără atenţionarea locatarilor. A fost folosit armament de război şi s-a tras spre locuinţe, instituţii publice şi chiar spitale. Inevitabil au fost şi victime şi ceea ce este mai regretabil este că victimele nu au avut vreo legătură cu evenimentele sau cu acţiunile militarilor. Un prim episod s-a petrecut la Spitalul de copii, situat în Piaţa Horaţiu, colţ cu Bulevardul Republicii. În spital se afla o grupă de militari de la U.M. 01926 Timişoara, încă din noaptea anterioară când fusese adus decedat colegul lor, soldat Puczi Andrei-Liviu. Nu s-a cunoscut despre prezenţa acestor militari în spital iar alţi militari au fost anunţaţi că în spital se află terorişti. Din podurile clădirilor învecinate, în special din fosta clădire a Politehnicii s-a deschis focul în mod repetat. O parte din personalul spitalului a verificat clădirea inclusiv acoperişul în căutarea celor care trăgeau din spital. Cei aflaţi pe terasa spitalului au fost consideraţi suspecţi de către cei din exterior. În aceste împrejurări s-a deschis focul inclusiv spre Spitalul de copii.

În jurul orelor 10,00, în salonul de reanimare numărul 31, situat la etajul II al spitalului, cu ferestrele orientate spre Piaţa Horaţiu se aflau asistentele medicale Nicoară Elena, Magyar Rozalia şi Daju Adriana. Acestea acordau asistenţă unei fetiţe proaspăt operate. Un glonte tras din exterior a penetrat geamul dublu al ferestrei şi a rănit-o mortal pa asistenta Nicoară Elena, mamă a doi copii minori, singura aflată în picioare în acel moment, în dreptul ferestrei. Magyar Rozalia a fost rănită în zona feţei şi a ochilor de schije de sticlă şi metalice provenite de la tragerea prin geam. Cealaltă asitentă a luat pacienta şi a părăsit salonul respectiv. Personalul medical din secţia ATI a încercat să acorde ajutor celor două rănite, însă în cazul victimei Nicoară Elena nu au făcut decât să constate decesul.

În raportul medico-legal nr.1053/A din 25.12.1989 întocmit de Laboratorul Exterior de Medicină Legală Timişoara sunt descrise două semne de violenţă, respectiv în regiunea frontală şi la nivelul arcadei orbitare stângi o plagă anfractuoasă cu margini sfacelate cu diametrul de 3/3 cm şi în regiunea parieto-occipitală dreaptă o plagă rotundă cu diametrul de 1 cm cu lipsă de țesut şi marginile regulate. Aceste două plăgi reprezintă orificiul de ieşire şi respectiv de intrare al glontelui. S-a concluzionat că moartea s-a datorat plăgii împuşcate cranio-cerebrale iar tragerea s-a efectuat de la distanţă şi din spate.[36]

Magyar Rozalia a prezentat leziuni la nivelul feţei şi al ochilor şi a fost internată la Clinica de oftalmologie. Din raportul medico-legal rezultă că leziunile de violenţă pot avea vechimea din 23.12.1989 şi pot fi rezultatul acţiunii unor schije de geam consecutive unor împuşcări cu armă de foc.

Cercetările efectuate în cauză au stabilit că împotriva victimelor s-a deschis focul dinspre stradă. Magyar Rozalia a precizat:

„Faţă de locul în care mă aflam eu şi Nicoară Elena şi faţă de urmele din geam văzute ulterior, mi-am dat seama că s-a tras spre fereastra salonului dinspre stradă.”[37]

Martora oculară Daju Adriana a menţionat:

„La un moment dat, din afară a pătruns de jos în sus (presupun, dată fiind poziţia victimei în momentul împuşcării) un glonte, zgomotul m-a asurzit, trecând pe lângă urechea mea. Am închis reflex ochii şi instantaneu am simţit sângele victimei stropindu-mi faţa.”[38]

Am precizat aceste detalii pentru că la un moment dat s-a zvonit în spital că Nicoară Elena a fost împuşcată din interior, prin geamul de sticlă al uşii de acces, unde de asemenea s-a găsit un orificiu de glonte. Probele administrate infirmă această ipoteză. Magyar Rozalia şi Daju Adriana precizează că pe hol şi în faţa salunului nr.31 nu s-au aflat alte persoane iar orificiul din uşa de acces provine de la glontele care a rănit victima. Martorele dr. Arghirescu Teodora-Smaranda şi asistenta Vinca Anghelina aflate pe holul secţiei în apropiere confirmă că nu s-a deschis focul spre salonul 31 dinspre interior. La răspândirea zvonului a contribuit şi faptul că geamurile de la fereastra exterioară au fost înlocuite imediat şi s-a făcut curat în salon. În momentul efectuării unei constatări de către o echipă condusă de un procuror militar (15.01.1990) la faţa locului nu s-a mai găsit decât orificiul din geamul uşii de acces.[39]

Referitor la cei care au deschis focul în zonă cităm din declaraţiile victimei Magyar Rozalia şi a martorei Daju Adriana:

„Înainte de a mă aşeza pe scaun am tras cu ochiul pe geam afară şi am observat următoarele: între leagăn şi spital, ascunşi după un vagon de tramvai părăsit erau militari în uniforme kaki cu armele îndreptate în sus spre spital. În parcul central în dosul copacilor alte uniforme cu puştile spre noi iar printre aceştia circulau câţiva tineri cu alură sportivă, de a căror curaj m-am minunat.”[40]

„În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, orele 9,30 – 10,00 mă aflam în salonul 31 ATI al Spitalului de copii nr.1 Timişoara, în picioare, în faţa ferestrei ce priveşte spre Parcul Central. În faţa mea, cu capul lipit de fereastră se găsea d-na Magyar Rozalia. În spatele meu, cu circa 50 cm şi spre dreapta se găsea în picioare victima Nicoară Elena. Toate trei priveam afară, în Parc unde se aflau mai mulţi soldaţi ce arătau spre podul Universităţii Politehnice, orientaţi oblic faţă de poziţia noastră. Din podul Politehnicii cineva trăgea intens foc de armă automat în direcţia Parcului.”[41]

Au fost audiaţi şi militari care au acţionat în zonă. Locotenetul major Robescu Viorel din U.M. 01926 Timişoara a fost trimis în centrul oraşului pentru a se interesa de militarii din unitatea sa, rspectiv cele două plutoane despre care am vorbit anterior. S-a deplasat în mai multe puncte iar dimineaţa s-a întors spre Spitalul de copii, unde se afla o grupă de militari şi cadavrul sold. Puczi Andrei-Liviu.

Cităm din declaraţia ofiţerului:

„În timp ce intram în spital a început să se tragă în zonă, fără însă, să pot preciza direcţiile de tragere. Atât eu cât şi militarul am fugit din spital, acesta refugiindu-se spre sediul COMTIM-ului, iar eu, m-am adăpostit după un şir de tramvaie oprit în Piaţa Horaţiu. În timp ce stăteam adăpostit după tramvaie, m-am uitat să văd de unde se trage şi am sesizat că se trăgea dinspre clădirea Facultăţii de Electrotehnică de la nişte geamuri de deasupra intrării principale, de undeva din pod… Glonţul tras spre mine a ricoşat din metalul vagonului foarte aproape de capul meu, sărindu-mi vopsea de pe tramvai în ochi. Mi-am dat seama că s-a tras spre mine fiind ochit dinspre Facultatea de Electrotehnică. Atunci am executat şi eu foc în rafale spre cele trei gemuleţe de la podul Facultăţii. După ce am tras eu rafalele nu s-a mai tras de la cele trei gemuleţe. După puţin timp am sesizat că se trăgeau câteva focuri de la alte geamuri ale podului facultăţii, pe rând, în sensul spre centrul oraşului, respectiv spre Hotelul Banatului. Am deschis din nou focul spre două geamuri de la podul Facultăţii de Electrotehnică…

Precizez că înainte de a apărea transportorul, eu am discutat cu un locotenent major de infanterie, care era şi el în zonă. Când a venit transportorul acel lt.maj. a discutat cu cei din T.A.B.C. În timp ce discutau, dinspre Spitalul de copii a venit un civil care le-a spus că a observat un civil înarmat pe platforma de pe spital. Eu le-am spus militarilor să nu deschidă focul deoarece știam de existenţa grupei de militari din cadrul unităţii noastre. La un moment dat s-a deschis din nou focul în zonă, eu am tras din nou spre clădirea Electrotehnicii şi cred că cei din T.A.B.C. au tras o rafală şi spre Spitalul de copii, spre acoperişul spitalului.”[42]

Plutonierul Herman Gigi-Marcel, din U.M. 01185 Timişoara, mecanic conducător pe un T.A.B.C. a relatat:

„În ziua de 23 decembrie 1989 dimineaţa în jurul orelor 9,00 aflându-mă în zona Spitalului de copii – Politenhnică am fost surprinşi de focuri de armă, din direcţia Politehnică. Am oprit T.A.B.C.-ul şi ne-am desfăşurat în zona Parcului Central. În zonă se aflau 2 –3 troleibuze oprite iar călătorii erau pe jos în poziţia culcat, şi un locotenent de transmisiuni căruia nu-i cunosc numele dar care ne-a comunicat că s-a tras asupra lui. L-am luat cu T.A.B.C.-ul la noi la unitate.”[43]

Maior Chiriţă Toni, aflat în acelaşi transportor, a declarat următoarele:

„Pe drum rulând spre unitate am fost din nou opriţi în dreptul Spitalului de copii, unde un grup de civili ne informa că se trage asupra lor, atât dinspre Policlinica de copii cât şi dinspre podul Politehnicii. Am oprit în faţa Institutului Politehnic şi am studiat acoperişurile, geamurile prin lunetă dar nu am observat nimic deosebit. Un singur lucru mi s-a părut totuşi demn de luat în seamă, unul din geamurile (trei ovale) ale podului Politehnicii era spart. Pe baza acestei certitudini am deschis foc cu mitraliera de 7,62 mm în două rânduri asupra acelui punct… Deci am tras convins şi conştient că în acel loc, în podul Institutului Politehnic nu există nici un pericol de rănire a unor persoane şi totodată unghiul de tragere era mai mare de 45o.”[44]

Faţă de poziţia şi locul în care se aflau victimele Magyar Rozalia şi Nicoară Elena este posibil ca împotriva lor să se fi deschis focul dinspre Parcul Central.

Un alt episod dureros s-a petrecut în aceiaşi dimineaţă de 23 decembrie 1989 pe strada Piatra Craiului, paralelă cu Bulevardul Republicii şi în imediata apropiere. În jurul orelor 9,30 în apartamentul nr.24 al imobilului cu numărul 1, situat la etajul VI, a fost împuşcată mortal minora Negruţiu Laura-Andreea în vârstă de 9 ani. Victima se afla în locuinţa bunicilor ei, aşezată pe pat într-o cameră care are fereastra spre strada Piatra Craiului. Fereastra era închisă şi avea ruloul de lemn tras, nefiind posibilitatea de vizibilitate spre stradă. La un moment dat un glonte tras din exterior a pătruns prin rulou şi geam şi a ucis-o pe minoră.

Raportul medico-legal descrie două semne de violenţă respectiv oridiciul de intrare şi ieşire al glontelui: cervical anterior plagă cu marginile negricioase cu diametrul 1 cm şi cervical posterior stânga plagă cu marginile răsfrânte cu diametrul de 3 cm. S-a precizat că moartea s-a datorat unei plăgi împuşcate cervicale şi că tragerea s-a efectuat de la distanţă dinainte înapoi.[45]

Negruţiu Nicolae, bunicul fetiţei, a predat cămaşa unui glonţ deteriorată găsită în rana situată sub maxilarul victimei. Ulterior, tatăl victimei a predat un miez de oţel al unui glonţ, găsit la circa 1 an în tăblia de lemn a patului unde se afla victima în momentul împuşcării. Elementele de muniţie au fost expertizate balistic şi s-a concluzionat că au făcut parte dintr-un cartuş calibru 7,62 mm, model 43, cu glonţul, miezul şi tubul din oţel.[46]

Bunicii victimei nu au putut de niciun fel de relaţii cu privire la cei care au deschis focul. Ei au dus fetiţa în acea cameră pentru a fi în siguranţă deoarece în curtea imobilului se auziseră anterior focuri de armă.

Faţă de traiectoria uşor descendentă a glontelui având în vedere orificiile din ruloul de lemn şi poziţia victimei culcată pe pat s-a concluzionat că s-a deschis focul de la un nivel superior. Vis-a-vis de blocul în care a fost ucisă victima se află imobilul cu numărul 3 care are mai multe scări. Ambele imobile au 7 etaje şi au terase la nivelul superior. Din cercetările efectuate a rezultat că în dimineaţa zilei de 23 decembrie cel puţin două grupuri de militari au deschis focul de pe terasa imobilului de la numărul 3. Într-o primă etapă s-a cunoscut că un ofiţer şi un subofiţer au tras de pe terasă. Astfel, martorul Comşa Constantin, administrator pe str. Piatra Craiului nr.3, a relatat că în prezenţa colocatarului Şutic Gheorghe a permis accesul pe terasa blocului unui ofiţer şi unui subofiţer M.Ap.N., pe care i-a descris, şi a menţionat:

„Cel îmbrăcat în combinezon a ieşit pe acoperiş şi s-a deplasat spre colţul blocului dinspre imobilul Piatra Craiului nr.1. Subofiţerul a ieşit şi el pe acoperiş dar a rămas în uşă, făcându-i asigurarea celuilalt. După circa un minut am auzit două rafale de automat dinspre partea unde se deplasase cel îmbrăcat în combinezon. După câteva minute acesta s-a întors şi fiind întrebat de subofiţer ce s-a întâmplat a răspuns că a văzut pe acoperişul imobilului de la numărul 1 un individ care a îndreptat arma spre el şi atunci a deschis şi el foc în acea direcţie. După aceea, în timp ce noi discutam în legătură cu locul de unde s-ar putea trage de pe strada noastră, subofiţerul a deschis şi el focul spre iluminatoarele bisericii catolice de la colţul străzii cu Bulevardul Politehnicii”[47] . Acelaşi lucru l-a relatat şi martorul Şutic Gheorghe, care a precizat că de la subofiţer a aflat că ofiţerul avea gradul de locotenent major.

După mai multe investigaţii au fost identificate cele două cadre militare. Lt.maj. Mireanu Constantin şi plt. Sas Pavel, ambii din U.M. 01185 Timişoara, au făcut parte din echipajul T.A.B.C.-ului care acţiona la Spitalul de copii şi despre care am făcut vorbire mai sus. Cei doi militari au confirmat că s-au deplasat pe terasa imobilului de pe strada Piatra Craiului dar că nu au deschis focul spre blocul victimei ci spre imobilul situat pe str. Republicii nr.10, unde au văzut persoane suspecte înarmate. Ofiţerul a declarat:

„După aceea am plecat împreună cu plt.maj. Sas Pavel spre blocul de pe strada Piatra Craiului, unde am urcat pe terasa blocului de unde am văzut pe terasa blocului de pe Bulevardul Republicii (unde la parter este magazinul COMTIM) doi indivizi … Din observarea pe care am făcut-o am observat că indivizii erau înarmaţi cu pistolete, atunci am executat câteva focuri de armă asupra lor, fără să-i nimeresc.”[48]

Subofiţerul confirmă prezenţa pe acoperiş nu şi faptul că s-a deschis focul:

„Eu am urcat pe scări împreună cu un civil care spunea că este pensionar militar. Când am ajuns pe bloc l-am anunţat pe lt. Mireanu că am ajuns şi eu sus. Am rămas pe terasă care era protejată dar puteam observa acoperişul Politehnicii precum şi intersecţia unde se afla T.A.B.C. căruia i-am făcut semn cu pistolul mitralieră ridicat în sus. Asupra mea nu s-a tras dar asupra lt. Mireanu s-a tras un foc în momentul când s-a înapoiat pe terasă. Glonţul a lovit în peretele casei liftului de la scara (cred că a treia dinspre parc) unde am urcat noi.”[49]

La reconstituierea efectuată în prezenţa martorilor oculari Comşa Constantin şi Şutic Gheorghe, lt.maj. Mireanu Constantin a indicat ca direcţie de tragere terasa blocului situat pe Bulevardul Republicii nr.10 şi s-a constatat că din poziţia indicată de ofiţer exista posibilitate de vizibilitate şi tragere spre acel imobil.[50]

Ulterior, martorul Comşa Constantin şi-a completat declaraţia iniţială şi a relatat că după plecarea celor două cadre militare alţi 2-3 militari în termen, însoţiţi de tineri, care purtau bransarde tricolore pe braţ s-au deplasat pe acoperişul blocului pe care au urcat prin efracţie. Nu a putut preciza dacă aceştia au deschis sau nu focul în zonă.[51]

––

[31] Dosar nr.308/P/2000, vol.XVII, filele 2,3

[32] Ibidem, fila 7

[33] Ibidem, fila 17

[34] Ibidem, filele 12-15

[35] Ibidem, filele 16, 18

[36] Dosar nr.308/P/2000, vol. XVI, fila 15

[37] Ibidem, fila 5

[38] Ibidem, fila 29

[39] Ibidem, filele 5-13

[40] Ibidem, fila 30

[41] Ibidem, fila 29

[42] Ibidem, filele 44 -46

[43] Ibidem, fila 59

[44] Dosar nr.308/P/2000, vol.III, filele 76,77

[45] Ibidem, fila 19

[46] Ibidem, filele 20-45

[47] Ibidem, fila 46

[48] Ibidem, filele 75, 76

[49] Ibidem, filele 49, 50

[50] Ibidem, fila 74

[51] Ibidem, fila 47

 

2 Responses to “Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (2). Bulevardul Republicii”

  1. Czinka Ovidiu Says:

    Buna seara. Sunt nepotul eroului PUCZI ANDREI LIVIU din Sangeorgiu de Mures. Bunica mea paterna este mama eroului. Daca se poate sa imi dati o adresa sa va contactez. Este foarte interesant articolul pe care l-ati postat. Toate cele bune!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s