Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (3). Piaţa Libertăţii

Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din Piața Libertății. E vorba de fragmente din cartea „Victimele revoluției. Timișoara 1989” scrisă de procurorul pensionar Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
– Piaţa Operei
– Bulevardul Republicii

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

PIAŢA LIBERTĂŢII

Una dintre cele mai păzite zone din Timişoara în decembrie 1989, mai ales după căderea lui Ceauşescu, a fost Piaţa Libertăţii. Aici se afla Comandamentul Diviziei 18 Mecanizate Timişoara, ce ocupa împreună cu Cazinoul militar latura de vest a pieţei. Ca şi în prezent pe latura de sud a pieţei se afla Comenduirea Garnizoanei Timişoara. Comandantul diviziei, lt.col. Zeca Constantin, a declarat:

„În perioada menţionată comandamentul diviziei a fost apărat atât de cadrele din interior cât şi de forţe militare de la unităţi subordonate care au păzit cu tancuri, TAB-uri şi trupe. Piaţa Libertăţii a fost păzită de forţele proprii şi din câte reţin şi de un detaşamant de la U.M. 01970 Săcălaz. Nu mi s-a raportat că au fost victime în Piaţa Libertăţii în noaptea de 22/23 decembrie 1989. Dacă au existat sunt convins că au fost confuzii între cei care au acţionat în piaţă.”[52]

Lt.col. Ghinea Petre, din U.M. 01185 Timişoara, a asigurat paza Comandamentului diviziei cu un număr de 5 transportoare blindate, care au intrat în dispozitiv în Piaţa Libertăţii în noaptea de 22/23 decembrie 1989 în jurul orelor 22,00. Acest ofiţer a menţionat:

„După orele 22,15 – 22,30 şi până către orele 23,00 în Piaţa Libertăţii s-au auzit sporadic rafale şi împuşcături izolate. Toate încercările de a localiza aceste împuşcături au eşuat. Singurul aspect care le diferenţia de zgomotul normal al muniţiei utilizate de armamentul din dotarea unităţilor noastre era zgomotul, mult diminuat de parcă ar fi fost utilizate arme cu calibre mici… La un moment dat în Piaţa Libertăţii s-au auzit strigăte care semnalau apariţia unor elicoptere în zbor şi a unor paraşutişti care fuseseră lansaţi. Personal nu am văzut nimic şi consider că focul declanşat fără justificare de mijloacele dispuse în faţa comandamentului a impus o puternică stare de nelinişte şi nesiguranţă asupra evenimentelor care se derulau. Am fost trimis de col. Mancu Florin să merg la fiecare mijloc de foc şi să-i determin să înceteze focul. Am transmis că focul se va deschide numai la ordin. Cu toate acestea au fost destule situaţii în care acest foc a fost deschis fără nicio justificare concretă.”[53]

După ce în Piaţa Operei s-a deschis focul, mai multe persoane s-au retras spre Piaţa Libertăţii care era împânzită de trupe şi tehnică militară. Mai mulţi civili printre care Lungu Gheorghe şi Horvath Ştefan s-au oferit voluntari pentru a ajuta la acţiunile desfăşurate de militari. În jurul orelor 24,00 cei doi se aflau în faţa Comenduirii de garnizoană. La un moment dat dinspre Muzeul Banatului s-a deplasat o coloană de transportoare blindate pe actuala stradă Lucian Blaga. De pe un transportor blindat s-a deschis focul şi au fost răniţi Lungu Gheorghe şi Horvath Ştefan.

Lungu Gheorghe a relatat:

„Aproape în acelaşi timp trei transportoare se deplasau dinspre Muzeu spre Piaţa Libertăţii pentru a curăţa zona de terorişti cu toate că nu am sesizat focuri de pe nicio clădire din piaţă. În momentul în care cel de-al treilea transportor a trecut prin dreptul Garnizoanei, eu împreună cu Horvath Ştefan mă aflam în mijlocul drumului din faţa Garnizoanei. Văzând că acesta încetineşte am avut o presimţire şi i-am spus colegului să ne culcăm că vom fi împuşcaţi. În acelaşi timp s-a deschis focul din transportorul cu numărul 247 sau 245 iar eu m-am adăpostit după copacul din colţ. Menţionez că tragerea s-a efectuat de la o distanţă de aproximativ 8 – 10 metri. În momentul în care m-am întors înspre Horvath, care se afla în spatele meu în poziţia culcat şi care fusese deja împuşcat în cap, m-am lăsat descoperit fiind împuşcat în zona subscapulară dreaptă şi trântit la pământ din cauza şocului.”[54]

Raportul medico-legal nr.203/30.01.1990 precizează că Lungu Gheorghe a prezentat o plagă împuşcată în seton cu sfâşierea muşchiului subclavicular drept, leziune ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.[55]

Horvath Ştefan confirmă cele declarate de prietenul său:

„Acel T.A.B. s-a oprit şi am văzut că au aprins un reflector cu ajutorul căruia au luminat spre noi, moment în care au şi deschis focul asupra noastră. Lungu s-a refugiat după un copac, iar eu m-am aruncat la pământ, în părculeţul situat în prelungirea parcării din faţa Comenduirii garnizoanei. În acele împrejurări, eu am fost împuşcat, însă totuşi îmi amintesc că acel T.A.B. a fost manevrat spre înapoi, probabil să aibă mai lung culoar de tragere asupra noastră, mai ales că Lungu a tot căutat să se ascundă după pom”.[56]

Medicii legişti au constatat că victima a prezentat o plagă împuşcată oculară dreaptă cu glonţ restant în mediastin, leziune ce a necesitat 4 luni de îngrijiri medicale. Raportul medico-legal nr. 789 din 26.03.1991 precizează de asemnea că leziunile s-au vindecat cu sechele ce constituie infirmitate permanentă.[57]

Aproximativ în aceleaşi împrejurări au mai fost împuşcaţi doi civili, care s-au refugiat lângă monumentul din Piaţa Libertăţii în momentul când în piaţă a venit coloana de transportoare dinspre Muzeul Banatului. S-a deschis focul atât de pe transportoarele în mişcare cât şi de pe transportoarele aflate în dispozitiv pe latura Comandamentului diviziei. Au fost răniţi Cota Iosif şi Teodorescu Ionel, care împreună cu alte persoane sosiseră din Topolovăţul Mare pentru a se alătura mişcării revoluţionare.

Cota Iosif a precizat:

„După poziţia leziunilor pe care le-am suferit, în degetul mare de la piciorul drept am fost lovit de gloanţe venite dinspre Restaurantul militar de la acele T.A.B.-uri, iar în fesa dreaptă, după poziţia leziunii şi după cum stăteam adăpostit, am fost lovit de gloanţe venite dinspre T.A.B.-ul care a circulat prin faţa Direcţiei agricole.”[58]

Leziunile suferite de Cota Iosif au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.789 din 09.07.1991.

Şi Teodorescu Ionel a relatat că a fost împuşcat în aceleaşi împrejurări ca şi prietenul său, lângă statuia din Piaţa Libertăţii. Acesta a suferit plagă împuşcată transfixiantă gamba dreaptă, care a necesitat 22 de zile de îngrijiri medicale potrivit raportului medico-legal nr.55/90 din 25.10.1994.[59]

Este evident că toate cele 4 victime, persoane civile, au fost considerate suspecte de militarii de pe transportoare şi s-a deschis focul spre ele. Tot militarii au fost cei care au transportat ulterior victimele la spital.

Cu privire la rănirea victimelor sunt relevante declaraţiile unor ofiţeri.

Lt.col. Ghinea Petre a menţionat:

„De după monumentul din centru pieţei s-au auzit strigăte şi solicitări de ajutor. Am fugit acolo şi am ajutat câțiva oameni să iasă la lumină, din care unul rănit, l-am trimis la spital. I-am cerut scuze pentru cele întâmplate rănitului. Cei doi subofiţeri din T.A.B.-ul care executase foc, mi-au raportat că fuseseră trimişi de comanda U.M. 01185 Timişoara. Nu după multă vreme a mai apărut un T.A.B. fantomă, care s-a oprit din viteză în Piaţa Libertăţii şi a executat focul pe două direcţii: în lungul străzii unde era consignaţia, către ceainărie şi spre Spitalul militar, ulterior am aflat că au fost răniţi grav oameni. În T.A.B. era lt. Rusu cred şi mr. Şerban din U.M..01185 Timişoara.”[60]

Lt.col. Şerban Dumitru confirmă că a condus o coloană de 4 T.A.B.-uri, care s-a deplasat dinspre Muzeul Banatului şi a traversat Piaţa Libertăţii dar susţine că nu au deschis focul:

„Am ajuns cu cele 4 T.A.B.-uri în zona centrală a oraşului şi am intrat pe str. K. Marx (Lucian Blaga) şi apoi ne-am continuat drumul prin Piaţa Libertăţii, iar de la liniile de tramvai am virat la stânga fiind îndreptaţi cu faţa spre Piaţa 700.”[61]

Şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie s-au auzit focuri de armă în imobilele care mărginesc Piaţa Libertăţii. Militarii aflaţi în pază la sediul marii unităţi au deschis focul spre direcţiile de unde credeau că se trage. Nu s-au semnalat victime în aceste împrejurări nici măcar în rândul militarilor, care erau relativ descoperiţi în piaţă.

În jurul orelor 10,00, un grup de civili i-au anunţat pe militari că persoane necunoscute trag din imobilul situat pe str. V. Alecsandri nr. 1, situat în colţul de nord-est al pieţei. La faţa locului s-a deplasat o echipă condusă de locotenentul major Ghizdărescu Ion, şi din care făceau parte soldaţii Budugan Manuel, Ioniţă Valentin şi Roşianu Ion, toţi din U.M. 01185 Timişoara. Militarii au pătruns în curtea imobilului iar sold. Ioniţă a fost lăsat de pază la poarta de acces. Soldatul Budugan Manuel a rămas pe un coridor de la parter iar ofiţerul însoţit de soldatul Roşianu s-a deplasat spre un alt imobil din curte. În acel moment militarii au deschis focul motivând că asupra lor s-a tras din cel de-al doilea imobil. În aceste împrejurări a fost împuşcat din spate în torace soldatul Budugan Manuel, din a cărui declaraţie cităm:

„A venit şi soldatul Roşianu care a plecat spre curtea interioară cu ofiţerul iar eu am rămas în coridor cum am precizat. Dincolo de curtea interioară era un alt corp de clădire cu un balcon mic către curte, din care a început să se tragă asupra noastră. Am ripostat cu toţii trăgând cu armele dar nu i-am văzut pe agresori. Foloseau arme automate. Mă aflam în coridor şi trăgeam prin fereastră către balconul amintit, când am fost împuşcat din spate, cred că din direcţia camerei cu paturi, un singur foc. Glontele a pătruns prin spate, a interesat plămânul stâng şi a ieşit prin faţă aproape de inimă.”[62]

Dormitorul din care a crezut victima că s-a tras asupra sa era situat în spatele militarului lateral dreapta şi fusese anterior controlat chiar de acesta şi nu constatase existenţa vreunei persoane. Actele medicale indică însă că militarul a fost împuşcat din spate lateral stânga, unde se afla poarta de acces în imobil, păzită de militari.

Raportul medico-legal concluzionează că militarul a suferit o plagă împuşcată toraco-pulmonară stângă, leziune gravă ce i-a pus viaţa în primejdie şi a necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale.[63]

În zona centrală a oraşului nu s-au mai înregistrat victime până în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989 când în apropierea Pieţei Timişoara 700 au fost rănite prin împuşcare 3 persoane.

În acea dimineaţă un grup de cadre de la U.M. 01121 Timişoara (Giroc) s-a deplasat spre centrul oraşului pentru a ridica de la bancă banii pentru plata salariilor. Au fost anunţaţi de persoane civile că se trage în Piaţa Timişoara 700 şi s-au deplasat într-acolo deşi misiunea lor era alta. Când au ajuns în zona fostei fabrici Fructus au sesizat că se trage dinspre Liceul de construcţii din apropiere şi au deschis focul. S-a ripostat spre ei şi au fost răniţi plutonier major Dumitru Constantin şi locotenentul Mitrea Gheorghe. Subofiţerul a relatat împrejurările în care a fost rănit:

„Din liceu se trăgea din 2-3 puncte, armele cred că erau cu lunetă, aveau o mare precizie. Eu am fost rănit în umăr, după aceea în piciorul drept. Imediat după aceea a fost rănit în umăr locotenentul Mitrea, care se găsea lângă mine. Am fost luaţi şi transportaţi la Spitalul judeţean. La faţa locului unde s-a tras au venit două T.A.B.-uri, care au intervenit. Nu cunosc dacă au reţinut persoanele care au tras asupra noastră.”[64]

Plt.maj. Dumitru Constantin a prezentat plagă împuşcată transfixiantă picior drept şi plagă împuşcată tangenţială scapulară dreapta, leziuni ce au necesitat 40-50 de zile de îngrijiri medicale.[65] Locotenentul Mitrea Gheorghe a suferit plagă împuşcată transfixiantă umăr drept, fără leziuni osoase, ce a necesitat 30 de zile de îngrijiri medicale.[66]

În aceeaşi dimineaţă, Secui Mircea se afla la domiciliul său situat în imobilul numărul 2 de pe strada Oneşti (actualmente Fr. Liszt), în apartamentul nr.12 de la etajul 4. În zonă se trăgea dinspre Parcul Botanic şi dinspre Poligrafie. La un moment dat s-a deschis focul spre fereastra apartamentului său şi un glonţ ricoşat l-a rănit în regiunea lombo-abdominală stângă cu perforare multiplă de jejun. Leziunile au necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale, i-au pus viaţa în primejdie şi au cauzat infirmitate.[67] Secui Mircea a declarat:

„Eu mă aflam în baie şi când am ieşit, un glonţ a pătruns prin geam, a ricoşat de mai multe ori lovind pereţii şi apoi m-a rănit pe mine. Intrarea în corp s-a făcut prin spate, deasupra fesei stângi, subcostal şi nu a ieşit afară.

La scurt timp s-a întrerupt focul iar eu am reuşit să cobor. I-am văzut pe cei care trăgeau şi declar că erau militari în termen veniţi cu un camion militar. Purtau cu toţii uniforme de aviaţie şi îi însoţeau un ofiţer. Nu am văzut gradul, dar avea mustaţă neagră şi bogată. Era destul de robust. L-am întrebat de ce au tras asupra noastră şi mi-au relatat că o femeie necunoscută le-a comunicat că se trage din acest imobil, însă nu era adevărat acest lucru. Femeia nu a mai fost găsită. Militarii s-au îmbarcat cu toţii în camion iar eu am fost urcat în cabină. M-a însoţit o vecină Sorina. Am fost dus la Spitalul militar şi lăsat acolo, fiind internat cred că în jurul orelor 11,00 .[68]

–-

[52] Dosar nr.308/P/2000, filele 103-107

[53] Ibidem, filele 21-25

[54] Ibidem, filele 53, 54

[55] Ibidem, fila 56

[56] Ibidem, filele 66, 67

[57] Ibidem, filele 75, 76

[58] Ibidem, filele 83-85

[59] Ibidem, fila 96

[60] Ibidem, filele 21-25

[61] Ibidem, filele 119, 120

[62] Ibidem, filele 16, 17

[63] Raport medico-legal colectiv, poziţia 20

[64] Dosar nr.4/P/1990 Procuratura Militară Timişoara, fila 355

[65] Ibidem, fila 357

[66] Ibidem, fila 360

[67] Raport medico-legal colectiv, poziţia 219

[68] Dosar nr.4/P/1990 Procuratura Militară Timişoara, fila 199

Mai citeşte:
– Fostul procuror Romeo Bălan: “Armata era prea puternică în primii ani după revoluţie pentru ca generalii să poată să fie anchetaţi”
– Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene
– Revoluţia din Reşiţa: Rechizitoriul pentru uciderea lui Norbert Pongracz şi Ioan Smaranda şi rănirea lui Liviu Pădurean
– 4 cărţi noi despre revoluţie

• cărţi
• revoluţia română din 1989