Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Putin şi Gorbaciov – două politici externe diferite Mai 7, 2014


Ziarul "Adevărul" din 13 ianuarie 1990 - Gorbaciov acceptă dreptul de independenţă a republicilor unionale

Ziarul „Adevărul” din 13 ianuarie 1990 – Gorbaciov acceptă dreptul de independenţă a republicilor unionale

Un grup de deputaţi vrea să-l judece pe Gorbaciov (linc) este titlul unui articol apărut în luna aprilie pe portalul Vocea Rusiei, sursă mediatică aflată sub controlul guvernului Federaţiei Ruse. Aflăm din articol că un grup de deputaţi din parlamentul rus au pregătit o cerere către procurorul general al Rusiei pentru „a investiga evenimentele din perioada destrămării URSS şi de a deschide dosare penale inclusiv împotriva fostului preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov”. Lista semnatarilor acestei cereri nu este prezentată, fiind pomenit doar unul dintre ei, Mihail Degtiarev, care argumentează astfel cererea: „urmările evenimentelor din anul 1991 le resimţim pînă în prezent. Oamenii din Kiev mor şi vor muri în continuare din vina celor care cu mulţi ani în urmă la Kremlin au decis să destrame ţara”.

Nu ştiu dacă regimul Putin va ajunge să-l trimită în închisoare pe laureatul premiului Nobel pentru pace Mihail Gorbaciov. Înclin să cred că nu, căci o acţiune de acest fel ar crea serioase probleme de imagine Rusiei, fără să rezolve nimic. Uniunea Sovietică nu se va reînfiinţa dacă Gorbaciov intră în închisoare. Putin este un pragmatic şi dacă nu va vedea foloase din gestul de a-l hărţui juridic pe octogenarul Gorbaciov, n-o va face. Dar o hărţuire politică şi prin presă se face de mult timp, şi cu rezultate vizibile. Popularitatea lui Gorbaciov în Rusia este mică în momentul actual.

Articolul de pe „Vocea Rusiei” arată însă cît de mult s-a schimbat Rusia prin venirea la putere a lui Vladimir Putin. Fostul preşedinte Gorbaciov nu mai este considerat eroul democratizării, al perestroicăi şi glasnostului, ci este omul căruia în mod făţiş i se impută „distrugerea ţării”, prin ţară înţelegîndu-se nu Rusia, ci URSS-ul.

Vladimir Putin a spus de altfel făţiş, acum cîţiva ani, că după părerea sa „dispariţia URSS este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut” (linc) şi l-a criticat nominal pe Gorbaciov pentru asta. Deputaţii care azi cer deschiderera unui dosar penal pentru Gorbaciov nu fac decît să urmeze nişte idei lansate de însuşi Vladimir Putin.

Spre deosebire de Putin, consider destrămarea URSS un lucru pozitiv. Am prevăzut-o, motiv pentru care în 1990 scriam în presa chişinăuană un articol în care îmi dădeam cu părerea despre paşii care trebuiau urmaţi pentru ca RSS Moldovenească să-şi capete independenţa (linc). Gorbaciov are meritul său în destrămarea URSS, nu prin faptul că a dorit această destrămare, ci prin aceea că a refuzat să folosească forţa pentru a o împiedica. Odată introdusă democraţia în URSS, voinţa de libertate a popoarelor componente s-a manifestat. Uniunea Sovietică nu a fost o uniune a popoarelor constituită de bună voie, ci o uniune care s-a constituit prin forţă şi care numai prin forţă se putea menţine. Cînd Gorbaciov a hotărît să nu folosească forţa pentru menţinerea URSS, destrămarea a venit firesc.

Rolul lui Gorbaciov în destrămarea URSS este foarte bine înţeles de actuala conducere a Rusiei.

Pe plan extern Gorbaciov anunţase renunţarea la doctrina Brejnev a suveranităţii limitate a ţărilor socialiste. A retras trupele sovietice din Afganistan, apoi şi din ţările membre în Tratatul de la Varşovia. În 1989 trupele sovietice se aflau pe teritoriul RDG, Cehoslovaciei, Ungariei dar n-au intervenit în evenimentele care au schimbat guvernele comuniste de acolo şi în final au făcut ca ţările respective să iasă din sfera de influenţă a Moscovei. În 4 decembrie 1989, la întrunirea ţărilor din Tratatul de la Varşovia (linc), Gorbaciov a iscălit o declaraţie prin care a condamnat invazia sovietică din 1968 din Cehoslovacia şi, în numele URSS, alături de celelalte ţări care participaseră la invadarea Cehoslovaciei, şi-a manifestat sprijinul faţă de principiile respectării independenţei fiecărei ţări în relaţiile dintre state. „Introducerea trupelor statelor lor în R.S. Cehoslovacă, întreprinsă în 1968, a constituit un amestec în treburile interne ale Cehoslovaciei suverane şi trebuie să fie condamnată (…) Istoria a confirmat cît de important este, chiar şi în cea mai complexă situaţie internaţională (…) să fie respectate cu stricteţe principiile suveranităţii şi independenţei în relaţiile dintre state”, scria în respectiva declaraţie, publicată şi de „Scînteia” din 5 decembrie 1989.

Vremurile lui Gorbaciov, cînd Moscova respecta independenţa altor ţări, sînt azi trecute. Vedem azi implicarea Rusiei în problemele Ucrainei. Unii ziarişti consideră implicarea Rusiei în Ucraina în anul 2014 ca o dovadă a faptului că aceeaşi Rusie s-ar fi implicat în 1989 în România.

Complet nelogică această poziţie. Pe de o parte, evenimentele din 2014, oricare ar fi ele, nu pot fi o dovadă pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989. E vorba de o distanţă de un sfert de veac în care multe s-au schimbat. Cel mai important: s-a schimbat conducerea de la Moscova. Vladimir Putin e cu totul altă persoană decît Mihail Gorbaciov, şi politica dusă de Putin e cu totul alta decît a lui Gorbaciov. În mod făţiş Putin l-a criticat pe Gorbaciov şi pare hotărît să „repare”, măcar în parte, ceea ce a „stricat” acesta. Propunerile făcute în parlamentul rus, de tragere la răspundere penală a lui Gorbaciov, comentariile făcute de Putin însuşi, articolele din presa apropiată Kremlinului (Vocea Rusiei face parte din această categorie), sînt dovezi ale prăpastiei existente între politica Moscovei de acum şi cea de pe vremea lui Gorbaciov. Prăpastie ignorată de mulţi părerologi din presa românească (Moise Guran, de pildă – linc), dar nu mai puţin reală.

În încheiere, reproduc o discuţie de la comentariile articolului scris de Bogdan Calehari – „Gorbaciov – Vocea cekiştilor” (linc) publicat în 18 martie 2011 pe saitul „În Linie Dreaptă”, care se consideră sait de orientare conservatoare, de dreapta. Am intervenit la acel articol cu comentarii (linc) care au generat nişte polemici. Am fost invitat în polemicile acelea să emigrez în Rusia, pînă la urmă (după alte polemici, la alte articole) mi s-a interzis să mai comentez pe saitul „În Linie Dreaptă”. Discuţiile de acolo sînt relevante pentru o anumită mentalitate existentă în societatea românească. După părerea mea, nu Gorbaciov ci Putin e vocea cekiștilor.

mariusmioc 21 martie 2011 la ora 1:37
Gorbaciov e omul care a distrus Uniunea Sovietică. Măcar pentru asta îşi merită premiul Nobel.

Costin A. 21 martie 2011 la ora 10:12
Marius, citeste articolul. Gorbaciov nu a distrus Uniunea Sovietica, aceasta s-a prabusit, ajutata si de un brinci din partea lui Ronald Rreagan. Gorbaciov a fost doar bibeloul pus sa dea bine in fata occidentului. Exact ca iliescu, un bolsevic sub acoperire, dar unul cu mai mult succes.

Liv St Omer
21 martie 2011 la ora 10:53
Gorbaciov nu a intentionat nici o secunda sa distruga URSS; dealtfel in 1991, cand s-a destramat, el inca se chinuia s-o mentina in viata si, partial, a si reusit. CSI exista inca.

Anca Cernea21 martie 2011 la ora 11:18
Marius,
URSS nu a murit. S-a transformat.

dr pepper
21 martie 2011 la ora 12:45
Daca Gorby e cel care a vrut distrugerea URSS si a meritat nobelu’, atunci de ce nu si fostul coleg de banca Ilici caruia Romania ii datoreaza drumul spre democratie si libertate sa nu primeasca si el ceva acolo, macar un oscar.

calehari
21 martie 2011 la ora 14:49
mariusmioc. Prietene, daca Gorbaciov ar fi distrus, cu adevarat URSS, i-as fi fost cel mai mare fan. Cineva l-a poreclit, pe buna dreptate, Ultimul Comunist si Gorbaciov a fost si este inca, un leninist convins, care a facut totul pentru a salva Imperiul Bolsevic. Din aceasta cauza a dat ordin trupelor KGB-ului si tancurilor armatei ruse sa deschida focul si sa striveasca sub senile, pe cei care intr-adevar nu mai vroiau sa traiasca in URSS. A fost, ca si Iliescu, un aparatcik, care s-a catarat cu o vointa de fier si totala lipsa de scrupule pana pe scaunul de comanda. Nu a avut nici macar atata caracter cat a avut ”mujicul” ucrainian Hrusciov, cel care l-a daramat de pe soclu pe Stalin cand a ajuns la putere, pentru ca, in sedinta Politburo-ului din 12 iulie1984 a votat, alaturi de ceilalti mamuti fosilizati, reprimirea in partid si reabilitarea criminalilor Molotov si Kaganovici. In acea sedinta, Hrusciov a fost infierat si Stalin laudat si reabilitat in prezenta si cu aprobarea tovarasului Gorbaciov, ajuns dupa doar un an: marele reformator, liberalul, democratul etc. etc. Dar iata ce spunea, in acea sedinta, tovarasul Ustinov: ”O sa va spun deschis ca, fara Hrusciov, decizia de a-i exclude pe Malenkov si Kaganovici din Partid n-ar fi fost niciodata luata. Mai intai n-ar fi fost acele monstruozitati revoltatoare pe care Hrusciov SI LE-A PERMIS FATA DE STALIN. STALIN, ORICE S-AR POVESTI ESTE ISTORIA NOSTRA. Nu exista nici macar un singur dusman care sa ne fi facut atata rau ca Hrusciov, prin politica sa fata de trecutul Partidului nostru, statului nostru si deasemenea fata de Stalin“. Deci daca Hrusciov era dusmanul lui Stalin si al Partidului, unul dintre prietenii lui Stalin era tov. Gorbaciov. Da, multi dintre cei care au luptat pentru distrugerea URSS, ar fi meritat Nobelul pt. Pace, dar premiul l-a luat dusmanul, inamicul lor, tovarasul Gorbaciov!

Liv St Omer21 martie 2011 la ora 15:44
Corect, multi ar fi meritat Nobelul pt pace, multi altii, si printre ei si Boris Eltsin (sper ca am scris bine numele); ca sa nu mai vorbesc de uitatul, dispretuitul Bukovski. “ideea ca Razboiul Rece s-ar fi terminat e o iluzie”, spunea acesta, si mare dreptate avea. Se pare ca Boris Eltsin ar fi fost alcoolic; unii spun (si nu stiu cat de adevarat este, luati-o doar cu titlu de inventar) ca si Basescu ar fi oarecum betiv (el totusi “stie sa bea”, cum se zice, si ne-a si demonstrat-o in direct, la alegerile din 2009, cand povestea cum se bea wikey-ul “corect”). Se pare, unii spun, poate ca e adevarat, eu nu stiu. dar pana la coada, nu pot sa nu ma intreb: de ce beau acesti oameni? Sincer, nu cred ca de bucurie. Poate ca aparent se bucura cand beau, dar……sincer, eu unul, sa fiu presedintele Romaniei, sau al Maicii Rusia, in vremurile bolnave pe care le traim, mi s-ar parea inevitabil sa ajung alcoolic.

mariusmioc
22 martie 2011 la ora 0:09
@All.
Nu contează ce a vrut Gorbaciov ci ce a făcut. Şi rolul său în destrămarea URSS, fie şi prin lipsa unor acţiuni, nu poate fi micşorat.
Sigur, au existat evenimentele de la Tbilisi şi din alte părţi, dar numărul morţilor apăruţi în procesul destrămării URSS a fost remarcabil de mic. Uitaţi-vă într-o ţărişoară ca Libia cîţi morţi pot fi pentru o schimbare de regim politic.
Alt aspect: Forţele care au destrămat URSS, în perioada de început în care aveau nevoie să se consolideze, s-au bizuit pe numele lui Gorbaciov. Exemplu: http://mariusmioc.wordpress.co…..aciovista/
Că Gorbaciov personal nu autorizase asta şi foarte probabil nu era de acord, nu e neapărat relevant. Rezultatul final contează.
De fapt rezultatul final e criteriul de apreciere pentru oamenii politici. Hruşciov, înainte de a-l dărîma de pe soclu pe Stalin, a fost unul din lingăii lui Stalin.
Eu în 1988-1989 citeam regulat presă sovietică şi am urmărit cu mult interes dinamica evenimentelor din URSS. Pe asta îmi bizui concluziile. Nu ştiu cîţi dintre voi erau cititori de presă sovietică în acea perioadă. Dacă nu eraţi, poate pur şi simplu vă lipsesc informaţiile pentru o analiză corectă.
Premiul Nobel pentru pace nu se dă pentru poziţionarea de partea BINELUI în tot cursul vieţii ci pentru acţiuni care au evitat războaie, făcute deseori de persoane cu trecut controversat. Credeţi că Yasser Arafat, de pildă, era luptător pentru pace din pruncie?
@dr.pepper. Revista “Time” în 1986 a scris că “se spune că” (“reportedly”) Iliescu a studiat la Moscova împreună cu Gorbaciov. “Time” nu a dat-o ca o informaţie sigură şi nu s-a vorbit acolo de “colegi de bancă”. Preluat de Europa Liberă zvonul s-a răspîndit, ceea ce l-a ajutat pe Ilici să cîştige notorietate şi pînă la urmă să pună laba pe putere în 1989, deşi individul nu avusese nici o luare de poziţie făţişă şi asumată contra lui Ceauşescu (nici măcar scrisoarea celor 6 n-a semnat-o).
Iliescu a dezminţit zvonul respectiv http://www.mediafax.ro/politic…..z-5899331/
Eu de 20 de ani aştept o investigaţie serioasă cu privire la acest aspect, dar încă n-avem ziarişti adevăraţi în România. Concluzia poate fi fie că Iliescu a minţit dezminţind, fie că revista “Time” a răspîndit un zvon neadevărat, care a influenţat istoria României. Dar, de reţinut că “Time” a avut onestitatea jurnalistică de a nu prezenta faptele respective ca informaţie sigură ci doar ca zvon.
Au trecut 21 de ani din 1989, e cazul să nu ne mai bizuim pe zvonuri.

mariusmioc
22 martie 2011 la ora 0:54

M-aţi incitat cu discuţia asta, aşa că continui. Vă recomand spre lectură ziarul “Adevărul” din 13 ianuarie 1990 – articolul “Gorbaciov în favoarea principiului autodeterminării pînă la separare a republicilor unionale”. Dacă drumul pînă la o bibliotecă e complicat, găsiţi facsimilul articolului publicat acum un an pe saitul meu: http://mariusmioc.wordpress.co…..sovietici/
Gorbaciov nu a fost adept al destrămării URSS, dar a acceptat ideea (înscrisă de Lenin în constituţia URSS) că republicile unionale au drept la separare. Tradiţia sovietică de pînă atunci spunea că cine vorbeşte de separare trebuie trimis în Gulag sau pe lumea cealaltă, iar ce scrie în constituţia URSS e doar de formă. Poziţia lui Gorbaciov a ajutat pe cei care în final chiar au destrămat URSS.
Aştept să văd un politician de vîrf de la Bruxelles care să vorbească despre dreptul legitim al statelor membre ale Uniunii Europene de a părăsi Uniunea, fără ca asta să însemne neapărat că respectivul politician doreşte destrămarea UE.

Liv St Omer
22 martie 2011 la ora 1:50
@marius, domnule, principiul ala al separarii, si Lenin si Gorby l-au institit exact asa: de forma. Stii matale de vreo republica sa fi reusit chiar sa ramana independenta? Moldova a fost 50 de ani ruseasca, si la fel si balticii. Iar argumentul “numărul morţilor apăruţi în procesul destrămării URSS a fost remarcabil de mic” poate fi folosit si legat de Iliescu: in fond, nici el n-a omorat decat mai putin de 1000 de oameni, ceea ce e scuzabil, nu? Cam de la ce nr de oameni in sus se transforma dupa parerea dvs un presedinte de tara intr-un criminal? Eu cred ca inca de la unul singur, si mai cred in principiul crucii rosii (un principiu de stanga, dealtfel, enuntat tot de un filosof stangist): “un mort e un mort”, indiferent de rasa, religie, clasa, orientare politica.
Sa auzim numai de bine.

Pataphyl
22 martie 2011 la ora 1:55
Marius Mioc
Înțeleg că aveți o oarece vîrstă căci ați avut posibilitatea de a urmări pe viu acea perioadă. Nu vreau să mă întind deloc, doar să vă fac știut modul cum am receptat atunci cele relatate la #28-29. Locuiam în Iași, “prindeam rușii” cu lighene de aluminiu și o rupeam oleacă rusește căci în anii 50 era obligatoriu să o înveți… Evident că în negura ceaușistă ideile lui Gorby arătau altfel și le priveam cu oarece speranță. Avînd totuși și alte surse de informare, speranțele se limitau doar la o lungire a lesei, nu puteam concepe mai mult… decît în vis. După marea revoluție stalinistă a lui ilici ne-a fost ceva mai ușor să realizăm cîți bani-lumină valorau articolele din fosta Scînteie rebotezată pripit Adevărul (după model sovietic, din Iskra în Pravda). Estimp, faptele s-au mai limpezit, apa otrăvită atunci de teroriști se încăpățînează să rămînă potabilă, mai avem probleme în a identifica teroriștii lui Iliescu, de fapt e clar că Iliescu e bine-mersi spasiba și foarte plauzibil că teroriștii care trăgeau din toate pozițiile s-au diversificat și au împînzit Parlamente locale & continentale, afaceri de inspirație mafio-putinistă, incluzînd (în special) controlul media.

Poziţia lui Gorbaciov a ajutat pe cei care în final chiar au destrămat URSS.

Sper că nu credeți serios în chestia asta. Cu excepția notabilă a celor trei state baltice, a căror incorporare în mă(t)reața Uniune n-a fost nicicînd recunoscută în Vest, ceilialți sînt și azi prizonieri ai noului Gulag, dacă ridică nasul sînt instantaneu pedepsiți – vezi Gruzia și chiar Basarabia – mă refer la “republica” (cu armata a) a XIV-a a lui Smirnov. V-aș îndemna să recitiți cu multă atenție unele texte mai recente de pe site-ul nostru, mai cu seamă cele ale lui Bogdan Calehari – dacă ignorați accente ce vi se par – poate – pătimașe, mi-e greu să-mi imaginez că nu veți fi de acord cu mare parte din argumentele invocate.

Aştept să văd un politician de vîrf de la Bruxelles care să vorbească despre dreptul legitim al statelor membre ale Uniunii Europene de a părăsi Uniunea, fără ca asta să însemne neapărat că respectivul politician doreşte destrămarea UE.

Asta-i chiar bună: puteți da un exemplu nominal de politician de vîrf al UERSS? Și care să aibă în plus abilitatea mintală de a pricepe întrebarea Dv. confuză? Vi-l sugerez pe Rompuy, e belgian-beget, minte n-are, minte cît cuprinde, nimeni nu-l prinde, un Bursuc neprins. Toate bune!

P.S. V-am citit postarea cu multă atenție, am reținut în special relația cu publicația “Literatura și Arta” pe care o citeam cu nesaț în acei ani, ba i-am cunoscut nemijlocit pe foarte mulți dintre cei care o scriau. Mulți au evoluat ulterior foarte “ciudat”, unii au dispărut pur și simplu din peisaj, încă mai am contacte cu prieteni din Chișinău cu care schimb sporadic amintiri ale acelor vremuri. Dar cunosc (ca profesor) și o generație mai tînără, care are – normal – alte idei. Și e mai bine informată decît ne-am putea imagina!

Liv St Omer
22 martie 2011 la ora 1:57
@marius si daca tot “m-aţi incitat cu discuţia asta”, va mai intreb ceva: daca tot admirati oameni gen Gorbaciov, nu cumva il admirati si pe nenea Putin? Nici el “nu a omorat decat putini oameni”, daca e sa cercetam, nu-i asa? Intrebarea e, daca tot admirati genul asta de oameni, de ce nu emigrati in Rusia? Cum v-ar placea, sa fiti condus de un astfel de om? Eu zic sa incercati asta, doar asa, sa vedeti cum e.

Liviu Crăciun
22 martie 2011 la ora 3:34
cum sa vrea distrugerea urss? dimpotriva
la ce credeti, dle mioc, ca se referea cu Common European Home?

mariusmioc22 martie 2011 la ora 9:32
@Liv St Omer, Pataphyl
Articolul la care am făcut trimitere din “Adevărul” redă nişte declaraţii reale ale lui Gorbaciov.
Văd că minimalizaţi destrămarea URSS. Putin n-o minimalizează, o numeşte “cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20″. Interesante nuanţele diferite pe acest subiect ale lui Medvedev http://www.mediafax.ro/externe…..ui-5088696
Acum se ia ca ceva de la sine înţeles că URSS nu mai există, aşa cum se ia ca dela sine înţeles răsturnarea lui Ceauşescu, dar istoria putea lua şi alt curs.
Existau la Moscova în vremea respectivă şi forţe care credeau că trebuie respectată tradiţia sovietică şi trimişi în închisoare cei care vor separarea republicilor unionale de URSS. Dacă nu era Gorbaciov în frunte şi s-ar fi adoptat acea procedură standard, nu sînt deloc convins că ar fi apărut vreun puşcaş marin american ca să-i salveze.
Dar ce legătură are Gorbaciov cu acţiunile lui Iliescu? În 21 de ani încă n-aţi priceput că Iliescu a făcut tot ce a făcut fiindcă aşa a vrut el, Iliescu, nu fiindcă aşa i-a poruncit Gorbaciov? Nici măcar la Iaşi, unde se vota pro-Iliescu cu 90% (nu caghebiştii votau aşa ci românii, urmaşii răzeşilor lui Ştefan), nu s-a priceput lucrul ăsta?

Liv St Omer
22 martie 2011 la ora 10:27
Deci vedeti bine dle Mioc, admiteti si dvs ca “drepturile republicilor sovietice” existau de fapt doar pe hartie. Despre Iliescu exista dovezi filmate ca a incercat sa cheme tancurile de la Moscova, in decembrie 89, intr-un moment de slabiciune. Asta cred ca spune tot despre faptul ca “a facut ce a vrut”. Iliescu a fost unul din cei 6 “pioni” ai lui Gorbaciov, in strategia de “inlocuire” a dictatorilor est-europeni cu niste dictatori ceva mai “soft”; Romania este dealtfel singurul loc unde strategia a reusit, partial. Strategia fiind, se stie, bucatarisita de “vizionarul” Andropov. De atata amar de vreme, domnule, se cunoaste si strategia, se cunosc si oamenii care trebuiau s-o aplice, se cunosc si rezultatele. Faptul ca URSS s-a destramat in final nu il face pe Gorbaciov sa apara ca un inger, ci mai degraba tot ca un ticalos incapabil, “viclenia proasta”, cum ar zice TRU. Discutia in sine, acum, dupa 20 de ani, vorba dvs, e oarecum aberanta, pentru ca adevaratele intentii ale lui Gorbaciov au iesit la iveala demult. Va urez sanatate.

calehari
22 martie 2011 la ora 15:08
mariusmioc@42. Domnule , observ ca , atrageti atentia asupra minimalizarii consecintelor destramarii URSS si il ”invocati” pe Putin care, om constient si cu scaun la cap (n-ati spus-o dvs) o considera ”cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului 20“. Imi permit sa va atrag atentia, daca mai acceptati si alte pareri in afara celor ale criminalului de la Kremlin, ca cea mai mare catastrofa geopolitica a sec.20 a fost APARITIA URSS si nu destramarea ei.
Va puneti vad, intrebarea: ”Dar ce legatura are Gorbaciov cu actiunile lui Iliescu?” Daca in 21 de ani nu ati aflat inca raspunsul la ea, fara sa ma intreb ce ati facut in timpul asta, va urez inca 21 de ani de sanatate (cel putin) si cine stie? Poate aveti noroc.
La Iasi, in 1990, nu au votat urmasii razesilor lui Stefan cel Mare. La Iasi dar si in alte locuri, au votat urmasii tancurilor sovietice.
Daca imi permiteti o parere, pentru ca sfaturi nu dau, ar fi bine sa incercati sa obtineti informatiile pe subiect si din alte surse nu numai din ziarele sovietice, rusesti, pro Putin, pro KGB-FSB. Dupa nume pareti roman. O sa-mi spuneti ca, cine mai e roman in ziua de azi? Daca nu mai vedeti pe nimeni, incercati dumneavoastra.

mariusmioc
23 martie 2011 la ora 11:08
@Liv St Omer
Drepturile republicilor sovietice au fost gîndite să existe doar pe hîrtie dar, inclusiv datorită lui Gorbaciov, au ajuns să devină reale, ceea ce a dus la destrămarea URSS în 1991.
Cele care nu aveau însă statut de republică unională – cum ar fi Tatarstanul şi Cecenia – nu au izbutit să scape de stăpînirea rusească, deşi după număr de populaţie şi suprafaţă nu erau mai prejos decît Estonia, de pildă. Paradoxal, constituţia sovietică a fost respectată.
Că mai există influenţă rusească e firesc, dar această influenţă e în scădere. În Ardeal mai există influenţă ungurească şi după aproape 100 de ani de la separarea de Ungaria.
Sînt curios să văd “dovezile filmate că Iliescu a încercat sa cheme tancurile de la Moscova, in decembrie 89″. Cine le are e rugat să le pună pe youtube. Eu am pus pe youtube multe dovezi filmate despre 1989: http://www.youtube.com/user/MiocMarius
Oricum asta n-ar schimba faptul fundamental că n-au fost nici un fel de tancuri sovietice în România, în 1989. Ar fi doar o dovadă în plus că Gorbaciov avea altă politică decît Iliescu.
Cred că sîntem de acord asupra faptului că Gorbaciov nu a dorit destrămarea URSS. Eu zic că, fără s-o dorească, a îngăduit-o, ceea ce este totuşi un merit al său.
@calehari, eu cred că erau români cei care au votat cu Iliescu în 1990, ca şi cei care strigau “noi muncim, nu gîndim!” pe străzile Bucureştiului sau băteau golani în iunie 1990. Şi mai cred că n-au fost nici un fel de tancuri sovietice care să-i silească pe români să-l voteze pe Iliescu cu 85% în 1990 (iar în zona Moldovei cu peste 90%; îmi amintesc că recordul era la Botoşani cu 96%).
Tot români erau şi cei care răsturnau maşini cu numere de Timişoara în alte oraşe şi refuzau să onoreze comenzile întreprinderilor din Timişoara în 1990, după ce apăruse Proclamaţia de la Timişoara. Proclamaţie care cuprinde idei considerate eretice azi, precum: “a fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”.
Acum sînt la modă teoriile contrare, alea cu revoluţia făcută prin complotul activiştilor şi securiştilor şi cu lovitura de stat.
Ceauşescu din mormînt priveşte satisfăcut consensul realizat în opinia publică românească asupra adevărului spuselor sale despre agenturili străine care au acţionat în decembrie 1989. Cine pune la îndoială spusele lui Ceauşescu riscă azi să fie considerat … comunist.
Şi totuşi mai răzbat puncte de vedere divergente, precum al profesorului american Mark Kramer de la Harvard: Marea contribuție a spionilor sovietici la Revoluţia română: „N-au făcut absolut nimic!” http://www.evz.ro/marea-contributie-a-spionilor-sovietici-la-revolutia-romana-n-au-facut-absolut-nimic-89.html
Eu am informaţii despre revoluţia din 1989 din surse de toate felurile şi am publicat 10 cărţi pe acest subiect. La bază nu sînt totuşi un teoretician al revoluţiei din 1989 ci un practician al ei. M-am apucat de scris numai după ce am văzut aberaţiile care se publică pe acest subiect.

Mai citeşte:
Mark Kramer, profesor de istorie la Harvard: Marea contribuţie a spionilor sovietici la revoluţia română e că n-au făcut absolut nimic
Proclamaţia de la Timişoara: “A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”
Cinghiz Abdulaev, paiul de care se agaţă Stănculescu (sprijinit de Jurnalul Naţional)
4 decembrie 1989 – întrunirea ţărilor membre în Tratatul de la Varşovia
Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
Cu întîrziere, ziarul “Adevărul” recunoaşte că a minţit despre la tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi
Samoşchin: “Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989
Comsomolscaia Pravda din 11 februarie 1990: Evacuarea cetăţenilor sovietici din Bucureşti
Ruşii şi revoluţia română din 1989 – două păreri opuse: Ion Raţiu şi Virgil Măgureanu
New York Times, 31 decembrie 1989: Revoluţia română îi inspiră pe moldovenii sovietici
Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax
Teoria invaziei sovietice în 1989: un munte de documente lipsă
Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts
Teoria basarabenilor-criminali în mass-media românească
Propagandă ceauşistă la “Vocea Rusiei”
Vocea Rusiei continuă propaganda în favoarea lui Ceaușescu
Declaraţii securiste despre revoluţia din Timişoara. “Informaţiile obţinute … nu au pus în evidenţă nici lideri şi nici amestecul vreunei puteri străine în producerea evenimentelor de la Timişoara. Raportarea acestor date … generalului I. Vlad a produs iritare şi chiar supărare” (Emil Macri)
Pacepa: “Nu există nici o dovadă că în 1989 şi 1990 ar fi existat un influx de agenţi sovietici în România” (video)
Fanii lui Pacepa trec sub tăcere declaraţiile acestuia legate de presupusa invazie de agenţi sovietici în decembrie 1989
Moise Guran justifică crimele din decembrie 1989

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s