Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (4). Strada Oituz Mai 9, 2014


cartiMemorial_0001Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din zona străzii Oituz. E vorba de fragmente din cartea “Victimele revoluției. Timișoara 1989″ scrisă de procurorul pensionar Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
Piaţa Operei
Bulevardul Republicii
Piaţa Libertăţii

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

STRADA OITUZ

Cazarma Oituz se întindea pe circa 10 hectare şi avea perimetrul delimitat de străzile Oituz, Popa Şapcă, Intrarea Doinei iar pe latura de nord de gardul Penitenciarului Timişoara. În această cazarmă îşi aveau sediul mai multe unităţi militare subordonate Diviziei 18 Mecanizate Timişoara, respectiv Batalionul de transmisiuni, Batalionul logistic, Batalionul de geniu şi Spitalul de linie. Începând cu 21 decembrie 1989 în cazarmă a fost încartirurit un detaşament de luptă de la U.M. 01068 Vânju Mare. Acest detaşament numeros format din 33 de cadre şi 360 militari în termen s-a deplasat la Timişoara în sprijinul forţelor militare locale din ordinul Armatei a III-a de la Craiova.

Din 20 decembrie 1989 în cazarmă a fost linişte şi nu s-au înregistrat niciun fel de evenimente până în dupăamiaza zilei de 22 decembrie. După căderea lui Ceauşescu militarii au fost anunţaţi că vor fi atacaţi de terorişti şi forţe loiale fostului dictator. Militarii din interior au organizat dispozitive de pază pe perimetrul cazărmii şi au executat misiunea înarmaţi şi cu cartuşe de război. Pe lângă militarii din batalioanele susmenţionate la apărarea cazărmii a participat şi detaşamentul de la Vânju Mare.

În jurul orelor 0,00 în zonă s-a deschis focul. Militarii au susţinut că s-a tras spre ei din blocurile din jur de la etajele superioare şi din mai multe autovehicule. Au ripostat cu foc pe direcţiile din care au sesizat că se trage. Au fost schimburi de focuri pe tot timpul nopţii dar şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie. S-au tras mii de cartuşe.

Cităm din jurnalul de luptă al unităţii din Vânju Mare:

„Pe 22.12.1989 efectivele unităţii au trecut la executarea programului întocmit şi anume: întreţinerea armamentului şi echipamentului, instrucţie de front, regulamente, verificarea muniţiei în zonă. În jurul orelor 22,00 unitatea a primit ordin să se înapoieze în garnizoana de reşedinţă dar această misiune a fost anulată la 23,00, când s-a primit ordin să se treacă la apărarea cazărmii Oituz, ca urmare a apropierii de Timişoara a 2 TIR-uri cu terorişti din direcţia Caransebeş…

La aceeaşi dată unitatea a trecut imediat la recunoaşterea locurilor de dispunere şi a poziţiilor de apărare a cazărmii, ca urmare a ordinului primit, activitate ce s-a desfăşurat până la 1,00.

Începând cu 23 decembrie ora 1,15, cazarma Oituz a fost puternic atacată de terorişti. Militarii subunităţilor dispuse în dispozitivul de apărare au respins prompt aceste atacuri, nepermiţând teroriştilor să pătrundă în cazarmă.”[69]

Misiunea de pază a fost executată şi de militarii, în special cadre, de la celelalte unităţi din cazarmă. În jurnalul de luptă al U.M. 01125 Timişoara este consemnat:

„La orele 22,50 din ordinul lt.col. Predonescu Nicolae efectivelor instalate în dispozitiv li s-au asigurat armament şi muniţie de război, câte 60 de cartuşe. Transporturile de efective, armament şi muniţie s-au asigurat cu 4 autocamioane DAC-665T.

La orele 23,30 efectivele rămase în unitate au ripostat cu foc conform planului de apărare împotriva teroriştilor care au atacat cazarma. S-au consumat 7.950 cartuşe de război.”[70]

În registrul istoric al U.M. 01197 Timişoara sunt notate misiunile şi consumul de muniţie pentru noaptea de 22/23 decembrie 1989:

„În jurul orelor 22,30 un detaşament condus de cpt. Andrieş Ioan, format din 4 ofiţeri, 40 militari în termen (44 pistoale mitralieră, 840 cartuşe) s-a deplasat la comandamentul Marii Unităţi, unde a primit următoarele misiuni:

– cpt. Vâtcă Nicolae + 8 militari în termen pentru paza Comenduirii de garnizoană;

– lt. Pirău Dorel + 13 militari în termen pentru apărarea localului Operei (Piaţa Operei);

– cpt. Andrieş Ioan şi lt.maj. Grăjdeanu Ermin + 19 militari în termen pentru paza unor imobile, instalarea de filtre, misiuni de scotocire, verificarea diferitelor informaţii furnizate de persoane civile;

Consum de muniţie: 2120 cartuşe.”[71]

Cazarma Oituz era situată foarte aproape de centrul oraşului, fiind înconjurată pe trei laturi de blocuri de locuinţe. La un asemenea consum de muniţie era firesc să se înregistreze şi victime. Cele mai multe victime rănite prin împuşcare au fost în noaptea de 22/23 decembrie 1989 şi dimineaţa următoare.

În seara de 22 decembrie tinerii Iordan Silviu-Sebastian, Popovici Paul-Mircea şi Todor Coriolan, prieteni şi colegi în clasa XII-a la Liceul C.D. Loga au participat la manifestările din Piaţa Operei. Când s-a deschis focul în zonă, s-au hotărât să se retragă la domiciliul lui Todor, situat cel mai aproape, pe str. Olimpiadei colţ cu strada Popa Şapcă, vis-a-vis de latura de est a cazărmii Oituz. Cei trei au ajuns la colţul străzii Olimpiadei în jurul orelor 0,00. Todor Coriolan s-a deplasat primul şi a reuşit să intre în curtea imobilului iar prietenii săi Popovici şi Iordan l-au urmat la circa 7-10 metri. În acel moment s-a deschis focul spre cei 3 tineri. Iordan Silviu-Sebastian, ultimul din şir, a fost împuşcat mortal în torace.

Din raportul medico-legal nr.1066/A din 25.12.1989 rezultă că victima a prezentat ca semne de violenţă un orificiu de intrare situat în regiunea axilară dreaptă, calibru 6-7 mm, pergamentat roşiatic, iar orificiu de ieşire nu se decelează. S-a concluzionat că moartea victimei s-a datorat unei plăgi împuşcate toracice cu hemoragie prin interesarea organelor interne şi că s-a tras din dreapta victimei de la distanţă.[72]

Prietenii victimei au relatat împrejurările în care Iordan Silviu-Sebastian a fost împuşcat mortal. Popovici Paul-Mircea a precizat:

„Am ajuns pe str. Popa Şapcă lângă unitatea militară. Todor a trecut primul peste str. Popa Şapcă luând-o către str. Olimpiadei. La colţ s-a oprit şi ne-a făcut semn să trecem. Am trecut amândoi cu bine strada. Pe str. Olimpiadei primul a fugit Todor, eu după el la 10-15 metri iar după mine Iordan la vreo 3 metri. Am auzit nişte împuşcături şi văzând că glontele venea înspre mine m-am trântit la pământ. După ce focul a încetat m-am uitat înapoi şi l-am văzut pe Iordan întins pe jos dar cu picioarele înspre mine. Am încercat să mai înaintez pe burtă şi pentru că s-a tras din nou asupra mea m-am oprit. Am stat pe burtă circa 3 ore fără să mişc.”[73]

Todor Coriolan a menţionat:

„Pentru că cunoşteam locul eu am luat-o înainte. După ce am făcut colţul la circa 10-15 metri au început împuşcăturile. S-a tras asupra mea la nivelul picioarelor. Eu am reuşit să intru în curtea casei. În timp ce alergam focul armelor automate s-a îndreptat asupra lui Iordan şi Popovici, care veneau în urma mea. Pentru că nu am mai auzit nimic de la colegii mei am presupus că aceştia au reuşit să fugă înapoi după colţul străzii.”[74]

Dacă în primele declaraţii martorii au fost evazivi în legătură cu cei care au deschis focul împotriva lor, în depoziţia din faţa Curţii Supreme de Justiţie, Todor Coriolan a relatat:

„Când am ajuns la începutul străzii Popa Şapcă locatarii din blocul aflat pe colţ ne-au atenţionat că este pericol, pentru că se trage din unitatea militară aflată pe partea de vis-a-vis a străzii. Aflând acest lucru eu m-am îndreptat precipitat spre strada pe care locuiesc şi care se afla la vreo 30 de metri de la colţul unde se afla blocul menţionat. A început să se tragă şi am văzut şi simţit cum gloanţele îmi treceau printre picioare. Se trăgea de undeva din spatele meu, mai mult ca sigur dinspre unitatea militară menţionată. Au mai apărut şi doi copii. Şi asupra acestora s-a executat foc dar au reuşit să se ascundă în clădirile din jur.

Am avut noroc şi am scăpat intrând în casă nevătămat. Ulterior, respectiv a doua zi am constatat că Iordan Silviu zăcea întins pe stradă în apropierea locuinţei mele, fiind nimerit de gloanţe în torace. În zona unde prietenul meu a fost împuşcat ardea becul de la iluminatul public, deci exista o vizibilitate bună. Mi-am dat seama că prietenul meu a fost împuşcat undeva din lateral dreapta, de undeva dinspre unitatea militară. Prietenul meu Iordan Silviu avea 18 ani.”[75]

Susţinerile martorilor sunt confirmate de cercetările efectuate la faţa locului. Pe copacii şi pe gardul din plasă de sârmă al imobilului situat pe str. Olimpiadei nr.2 au fost descoperite urme de gloanţe. Din examinarea acestora s-a putut determina direcţia de tragere, respectiv blocul alimentar al cazărmii Oituz situat pe colţul străzilor Oituz cu Popa Şapcă.

Din raportul medico-legal de examinarea exterioară a cadavrului rezultă că gloanţele au rămas în victimă. Familia s-a opus însă unei exhumări în vederea recuperării proiectilelor şi eventuala identificare a armei cu care s-a tras.

S-a realizat totuşi o exhumare la 10 ani după evenimente ocazionată de mutarea rămăşiţelor victimei într-un alt mormânt. Din procesul-verbal de exhumare din 07.10.1999 rezultă că:

„Au fost găsite ca urmare a exhumării, în zona coloanei vertebrale, resturi metalice ce au fost ridicate în vederea examinării lor criminalistice.”[76] Raportul medico-legal nr.3017/21.10.1999 constată doar prezenţa osemintelor şi unele resturi metalice în puloverul cu care fusese îmbrăcată victima.[77]

Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de Serviciul criminalistic al I.P.J. Timiş rezultă că: „resturile ,metalice din plicurile proba 1 şi proba 2 reprezintă oxizi metalici (fier, cupru şi plumb). Restul metalic oxidat reprezintă miezul din oţel al unui glonţ ce provine de la un cartuş calibru 7,62 mm. Probele supuse examinării nu au valoare operativă în vederea identificării armei cu care s-a tras).”[78]

Latura de est a cazărmii, spre str. Popa Şapcă a fost asigurată, în principal, de militari de la unitatea din Vânju Mare. Locotenentul major Cîtu Ion din această unitate a declarat:

„Fiind comandantul de companie am asigurat cu plutonul din subordinea mea apărarea unităţii spre str. Popa Şapcă dintre punctul de control şi căminul de garnizoană. În subordinea mea se afla şi lt. Negrilă. S-a tras asupra unităţii şi din blocul turn din colţul străzii Popa Şapcă. Pe clădirea blocului alimentar din colţul unităţii spre str. Oituz a fost amplasat locotenentul Cimpoieriu cu militarii din subordinea sa de la Batalionul 1. Am auzit că s-a executat foc asupra noastră şi dintr-o maşină Dacia însă eu nu am văzut.”[79]

Căpitanul Ilie Marian din aceeaşi unitate a relatat că:

„În noaptea de 22/23 decembrie 1989 am intrat în acest dispozitiv, dispunând militarii într-o apărare circulară a obiectivului. Eu am avut militarii dispuşi de la bucătărie către comandament apărând circular comandamentul şi partea spre Oituz. Deasupra blocului alimentar şi spre str. Popa Şapcă au fost dispuşi militarii din Batalionul 1 comandat de căpitanul Ivănuţă, având ca şef de stat major pe căpitan Dunărinţu Ilarion.”[80]

Militarii au declarat că noaptea în jurul orelor 1,00 s-a deschis focul spre ei. Locotenentul Negrilă Marian a precizat că:”în noaptea de 22 spre 23 decembrie s-a deschis foc puternic din două maşini, una de capacitate mare fără prelată şi dintr-un autoturism Dacia 1300 de culoare albă. Maşinile au acţionat independent.”[81]

Alt ofiţer, locotenent Badea Marius, a declarat că:

„În noaptea de 22/23 decembrie 1989 orele 1,00-1,10 aflându-mă în dispozitivul ordonat, asupra noastră a început să se execute foc cu arme automate din căminul de garnizoană. La acest atac prin surprindere militarii aflaţi în dispozitiv au deschis focul asupra locului de unde s-a tras.”[82]

Toţi militarii audiaţi arată că au deschis focul spre strada Popa Şapcă spre maşini şi imobile convinşi că sunt atacaţi.[83] Semnificativă pentru a exprima starea de confuzie şi de tulburare a militarilor mi se pare depoziţia soldatului Dirig Vasile:

„Imediat după această întâmplare prin deschizătura celor două componente ale porţii metalice precum şi în spaţiul dintre balamale şi punctul de susţinere s-a deschis foc, eu am observat foc la gura ţevii din acel loc. Atunci am ripostat şi am tras prin poarta metalică mai multe rafale de pistol mitralieră.”[84]

Niciunul dintre militari nu relatează nimic despre împuşcarea tânărului Iordan deşi poarta metalică se află în dreptul străzii Olimpiadei lângă blocul alimentar.

Familia Iordan şi-a pierdut unicul fiu elev în ultimul an de liceu. Acesta s-a deplasat pe o stradă iluminată public, nu s-a apropiat de unitatea militară şi fără nici un fel de somaţie a fost împuşcat mortal. Mai trebuie precizat că la acea dată nu au fost impuse nici un fel de restricţii de circulaţie în Timişoara.

Pe fondul provocărilor din jurul unităţii, militarii i-au considerat pe cei 3 tineri suspecţi şi fără să verifice au tras spre ei. Deşi militarii au relatat că unitatea a fost atacată nu s-a probat acest lucru şi nici o persoană nu a încercat să pătrundă în cazarmă. Dacă atacul ar fi fost real, în rândul militarilor s-ar fi înregistrat foarte multe victime, deoarece de pe clădirile din jur exista posibilitate de vizibilitate şi de tragere spre curtea cazărmii.

Un singur militar a fost rănit în cazarma Oituz în noaptea de 22/23 decembrie 1989, respectiv locotenentul Mîndrilă George de la unitatea din Vânju Mare. În registrul istoric al unităţii este consemnat:

„Încă de la primele schimburi de focuri a fost rănit grav şi transportat la spital comandantul Companiei 2 lt. Mîndrilă George.”[85]

Lt. Mîndrilă George-Gabriel a declarat în legătură cu împuşcarea sa:

„Eu eram postat în zona chioşcului alimentar din unitate cu faţa spre gard şi căminul de garnizoană. În jurul orelor 24,00 s-a deschis foc din nou asupra noastră din exterior, militarii răspunzând cu foc.

În jurul orelor 2,30 noaptea, mă aflam în acelaşi loc cu faţa tot spre căminul de garnizoană şi la un moment dat am simţit că am fost rănit în partea dreaptă în zona lombo-fesială. Am fost transportat la spital, iar în urma operaţiei care mi s-a făcut mi-a fost extras din fesă miezul de oţel al unui glonţ de 7,62 mm calibru. Colegii au găsit în manta şi cămaşa de plumb.”[86]

În raportul medico-legal se precizează că ofiţerul a prezentat plagă oarbă prin împuşcare a regiunii lombo-fesiere drepte cu retenţie de glonţ, leziune ce a necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale.[87]

Deşi ofiţerul susţine că a fost împuşcat din exteriorul unităţii, faţă de poziţia indicată, s-a tras înspre el din spate lateral dreapta posibil şi din interior.

Pe parcursul cercetărilor a fost identificat şi autoturismul Dacia 1300 de culoare albă din care militarii susţineau că s-a tras. Acesta aparţinea plutonierului major de miliţie Pena Constantin, care a declarat că nu avea armament şi nu a deschis focul în zonă. Relatăm din depoziţia acestuia:

„În jurul orelor 18,00 am plecat acasă iar mai târziu am plecat la familia Paka Ladislau din Timişoara str. Dr. Russel nr.5, ap.35, unde am stat până în jurul orelor 22,00 când am auzit împuşcături pe Bd. Leontin Sălăjan. Crezând că este atacat inspectoratul am plecat să dau o mână de ajutor dar nu am fost primit. Întorcându-mă pe str. Olimpiadei în dreptul nr.5 am fost primit cu rafale de foc din curtea unităţii militare de pe strada Oituz, care mi-au spart parbrizul de la maşină iar eu am rămas culcat în maşină până s-a potolit focul. Văzând că nu se mai trage am intrat în imobilul cu numărul 5 sau 3 de pe strada Olimpiadei şi am sunat la familia Karoly.”[88]

Acesta a fost teroristul în viziunea militarilor aflaţi în cazarma Oituz.

În prezent strada Olimpiadei se numeşte Martir Iordan Silviu-Sebastian. Palidă consolare pentru familia Iordan care în aceste împrejurări tragice şi-a pierdut unicul fiu.

Şi în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 s-a deschis focul dinspre cazarma Oituz spre zonele învecinate împotriva unor persoane considerate suspecte.

În jurul orelor 10,00, la colţul străzii Popa Şapcă cu Bastionul, în spatele unui copac de lângă Porticul Bastionului a fost împuşcat mortal Pădurariu Costache. Acesta sosise în Timişoara în acea dimineaţă împreună cu alţi doi consăteni din comuna Bârna, sat Jureşti. Victima, pensionată medical gradul II pentru silicoză, venise la Timişoara pentru a de interna la spital. Nu a mai apucat fiind împuşcat lângă Bastion.

Martorul ocular Petran Gheorghe, consătean cu victima a declarat:

„De acolo am pornit pe jos, cu intenţia de a ajunge la Gara de Est şi să luăm trenul spre casă. Am venit pe strada Oituz şi acolo la nivelul etajului 1 al primei clădiri venind dinspre Piaţa Mărăşti, am văzut mai mulţi militari la ferestre cu armele îndreptate spre stradă, dar nu trăgeau şi ne-au atenţionat să plecăm din zonă pentru că se trage. Reţin că erau subofiţeri şi ofiţeri inferiori. Reţin că aveau caschete verzi în cap şi chiar m-am mirat că semănau cu grănicerii şi nu ştiam ce caută în acea unitate militară. Noi am traversat strada Oituz şi am urmat traseul strada Matei Corvin, G. Coşbuc, Paul Chinezul şi am ieşit în Piaţa Doiceşti din faţa Tribunalului Timiş. Cum am trecut de strada Oituz, în urma noastră s-a deschis focul dar nu am văzut exact cine a tras, văzându-se scântei şi gloanţe ricoşate din asfalt. Nu pot să-mi dau seama dacă cei care au tras au fost sau nu militarii pe care îi văzusem anterior.

Când am traversat strada Popa Şapcă de la colţul Tribunalului spre colţul Bastionului, a început să se tragă spre noi, motiv pentru care eu şi Pădurariu ne-am adăpostit în spatele unui copac iar Timiş s-a aruncat într-o groapă în faţa Bastionului, unde se află în prezent pizzeria Horse. În locul în care am stat eu şi Pădurariu sunt doi copaci mai groşi cu diametrul de 80 cm. Noi am stat ascunşi după primul pom dinspre Tribunal. Se trăgea de-a lungul străzii Popa Şapcă şi se vedeau ricoşeuri în asfalt şi s-a tras şi înspre Bastion, în dreptul unde eram noi. Faţă de poziţia în care ne aflam apreciez că s-a deschis focul spre noi dinspre Piaţa Dr. Russel, unde se află o biserică sau dinspre unitatea militară, colţul Popa Şapcă cu strada Oituz. Mai precizez încă o dată, că azi am fost la faţa locului şi am văzut încă o dată poziţia şi apreciez că s-a deschis focul spre noi dinspre unitatea militară, colţul str. Popa Şapcă cu str. Oituz.

În momentul în care a fost împuşcat Pădurariu Costache se afla cu spatele spre copac şi cu faţa orientat spre Hotel Continental iar eu eram imediat după el cu faţa spre el. În momentul în care şi-a schimbat puţin poziţia şi a ieşit din dreptul copacului cu partea lui dreaptă, Pădurariu Costache a fost împuşcat, glonţul intrându-i undeva lateral în coapsa dreaptă şi ieşirea în partea interioară a pulpei drepte. În câteva minute Pădurariu Costache a murit la faţa locului pentru că îi fusese atinsă artera sau vena femurală şi s-a scurs de sânge.[89]

În raportul medico-legal se precizează că moartea victimei s-a datorat hemoragiei externe prin plagă împuşcată a arterei femurale drepte.[90]

La fel ca şi în cazul victimei Iordan, militarii aflaţi în dispozitiv la cazarma Oituz nu au dat niciun fel de relaţii cu privire la acest episod. Soldatul Dirig Vasile este singurul care relatează tangenţial despre acest eveniment:

„Din discuţiile purtate am aflat că a doua sau a treia zi de la declanşarea acestor evenimente de pe blocul alimentar ar fi fost împuşcat un bătrân însă nu cunosc împrejurările şi nici numele bătrânului.”[91]

În dimineaţa de 23 decembrie în apropierea cazărmii Oituz au fost şi răniţi.

În jurul orelor 10,00, pensionarul Ifrim Eugen se afla în bucătăria apartamentului său numărul 42 situat la etajul VII al imobilului situat în Piaţa Dr. Russel nr.5 şi privea pe fereastra care are vedere spre cazarma Oituz. Precizăm că este vorba de blocul turn de 10 etaje situat chiar la colţul cu str. Popa Şapcă, loc din care militarii susţineau că s-a tras. Ifrim Eugen a relatat:

„În momentul în care m-am ridicat pentru a veni în cameră am simţit o durere cumplită în umărul stâng şi mi-am dat seama că fusesem împuşcat. Soţia mi-a acordat primele îngrijiri şi apoi am mers la spital unde am fost operat. La întoarcerea de la Spitalul municipal am găsit în tocul de sus al uşii debaralei o bucată din glonţul care m-a rănit şi pe care acum înţeleg să o predau organelor de anchetă. Analizând personal şi din curiozitate direcţia din care am fost împuşcat am ajuns la concluzia că s-a tras spre mine din curtea unităţii Oituz, de pe lângă copacul mai mare dintre clădirea unităţii.”[92]

Pentru leziunile suferite prin împuşcare victimei i-au fost acordate în final 100 zile de îngrijiri medicale, conform raportului medico-legal nr.789 din 02.04.1991.[93]

În aceiaşi dimineaţă, în jurul orelor 9,30, au fost răniţi prin împuşcare Cojocaru Gheorghe şi Hădăuţ Constantin, care se aflau în faţa Bisericii evanghelice din Piaţa Dr. Russel.

Cojocaru Gheorghe a relatat:

„În ziua de sâmbătă 23 decembrie 1989, în jurul orelor 9,30 mă aflam la Fântâna Punctelor Cardinale din Timişoara mergând spre atelierul de tâmplărie al ICSMA, aflat în apropiere. Eram cu cumnatul meu Hădăuţ Constantin din comuna Bulgăruş. Militarii aflaţi în curtea cazărmii din apropiere, pe colţ str. Oituz cu Popa Şapcă ne-au cerut să plecăm urgent de acolo întrucât se trage. Căutând adăpost am ajuns în faţa bisericii lângă Judecătorie. Nu am mai putut înainta întrucât s-a deschis foc asupra noastră. Eu am fost rănit la mâna stângă. Cumnatul meu a fost rănit în organele genitale. Gloanţele trase asupra noastră veneau din direcţia Bastionului, posibil să se fi tras şi din blocul cu 10 etaje.”[94] În raportul medico-legal se menţionează că victima prezintă o plagă împuşcată în regiunea cubitocarpiană stângă, leziune ce a necesitat 15 zile de îngrijiri medicale.[95]

Cu ocazia reconstituirii din 02.06.2000, victima a indicat poziţia în care se afla, cu spatele spre biserică şi cu partea stângă spre colţul Oituz cu strada Popa Şapcă.[96] Hădăuţ Constantin relatează aceleaşi împrejurări ca şi cumnatul său, cu precizarea că amândoi au ajuns la Spitalul Clinicile Noi. Fiind rănită superficial victima nu a rămas internată, nu a solicitat act medico-legal şi nici nu s-a înscris pe lista răniţilor.[97] Tot în dimineaţa de 23 decembrie, în jurul orelor 9,00, pe strada Popa Şapcă, lângă fostul Muzeu de etnografie şi folclor de la Bastion a fost rănit prin împuşcare Catargiu Viorel. Acesta, împreună cu alte persoane, verificau un autovehicul T.V. cu motorul pornit, în care nu se afla nici o persoană.

Catargiu Viorel a menţionat:

„Am încercat să verificăm cabina şoferului dar portiera era închisă. Eu am strigat să vină un şofer să mute T.V.-ul. În acel moment s-a tras din clădirea Bastionului, respectiv de la ferestrele de jos ale Expoziţiei şi am fost rănit în piciorul drept, sub genunchi.”[98] Victima a prezentat plagă împuşcată genunchiul drept, leziune ce a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.[99]

Aproximativ la aceeaşi oră, în apropierea Băncii Naţionale, în timp ce trecea strada, a fost împuşcată victima Tăbăcaru Marian. Acesta a prezentat plagă împuşcată fosa iliacă dreaptă cu ruptură traumatică de arteră femurală şi fractură de col femural drept, leziune ce a necesitat 3-4 luni de îngrijiri medicale.[100] Victima nu a putut indica trăgătorii relatând că a fost împuşcat din spate dinspre Bastion.[101]

Uţanu Mihai a sesizat Procuratura militară cu privire la faptul că în 24.12.1989 soţia sa Uţanu Stela a fost împuşcată la domiciliul comun, situat în Timişoara, str. Iaşi nr.12, în zona cazărmii Oituz. Familia Uţanu a predat organelor de anchetă un glonţ şi trei cămăşi din oţel al unor gloanţe. Raportul balistic a concluzionat că glontele şi cămăşile provin de la cartuşe calibru 7,62 mm.[102] Victima a fost împuşcată în locuinţă după ce mai multe gloanţe au penetrat fereastra închisă cu tot cu ruloul de lemn şi încă o uşă din interior.

Din cercetările la faţa locului a rezultat un traiect relativ orizontal ceea ce pledează pentru o tragere din stradă, locuinţa fiind la parter.[103]

Uţanu Stela a prezentat plagă împuşcată abdominală la nivelul fosei iliace drepte, leziune ce a necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale.[104]

Uţanu Stela împreună cu familia a emigrat definitiv în Germania încă din 1990 astfel că nu a fost audiată pentru a da detalii.

O situaţia şocantă s-a petrecut în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989 pe strada Paul Chinezul colţ cu strada Oituz, vis-a-vis de cazarma Oituz. Ebner Petru-Matei, muncitor la Formaţiunea ascensoare a ICRAL Timişoara, s-a deplasat la sediul Formaţiunii situat pe str. Paul Chinezul în jurul orelor 9,00 pentru a semna condica. Uşa era încuiată şi Ebner nu a putut pătrunde în interior.

Fără niciun fel de somaţie, militarii aflaţi în clădirea de peste drum, din cazarma Oituz, au deschis focul spre acesta şi l-au împuşcat mortal. Este greu de înţeles de ce militarii l-au considerat pe Ebner Petru-Matei suspect numai pentru că a tras de uşa de la locul de muncă. Trebuie menţionat că era ziua, nu existau restricţii de circulaţie iar victima nu s-a apropiat de unitatea militară, aflată la circa 30-40 de metri. După ce l-au împuşcat, militarii nu s-au deplasat să-l reţină şi în aceste condiţii victimei nu i s-au acordat îngrijiri medicale.

Din depoziţia soţiei victimei, Ebner Iuliana, rezultă că soţul ei a rămas împuşcat în stradă circa 4-5 ore până când a fost ridicat de o autosalvare şi transportat la morgă.[105]

În raportul medico-legal nr.1076/A din 25.12.1989 sunt consemnate ca semne de violenţă: pe faţa anterioară a abdomenului 3 orificii în jur de 6-7 mm cu distanţă între ele de 3-4 cm orientate oblic. Medicii legişti au concluzionat că moartea s-a datorat unei plăgi împuşcate abdominale prin armă de foc cu hemoragie internă consecutivă lezării organelor abdominale. S-a precizat că s-a tras din faţă oblic de sus şi de la distanţă.[106]

Vuc Nicolae, martor ocular a declarat:

„Pe la orele 9,00 am auzit focuri de armă şi am ieşit afară în stradă să vedem de curiozitate ce s-a întâmplat, de ce se trage. Am ieşit pe strada Oituz şi în faţa fostei întreprinderi de reparat lifturi era căzut un bărbat, pe care l-am recunoscut ca fiind un lucrător de la lifturi cu care am fost coleg cu ani înainte şi-l ştiam după nume de Peter.

Am văzut că uşa metalică de la intrarea de la lifturi era găurită şi mi-am dat seama să s-a tras din clădirea de vis-a-vis după direcţia de intrare a gloanţelor. Nu am văzut pe nimeni în zonă.

În clădirea de vis-a-vis, cam în apropierea staţiei de troleibuz, la etaj, am văzut nişte militari la geamuri, dar eu nu am văzut dacă aceştia au tras sau nu. Când am revenit să-l luăm pe bătrânul Peter am constatat că între timp venise salvarea şi-l transportaseră la spital.”[107]

Un alt martor ocular căpitan Ilie Marin din U.M. 01068 Vânju Mare a relatat despre eveniment:

„Nu cunosc nimic despre împrejurările în care s-a deschis foc spre strada Popa Şapcă unde a fost ucis numitul Iordan Sebastian. În schimb fac precizarea că eu mă aflam în dispozitivul spre strada Oituz unde de asemenea am avut o situaţia în care un cetăţean de circa 40-45 ani a vrut să forţeze subsolul unui bloc situaţie în care noi l-am somat să se oprească, acesta a fugit iar militarii au deschis foc asupra sa.

La un moment dat am văzut când cetăţeanul a căzut, l-am somat să rămână pe loc, dar s-a ridicat şi a fugit mai departe. Eu am mers să verific la faţa locului dar cetăţeanul nu mai era şi am văzut pe stradă în locul respectiv o baltă de sânge, semn că persoana respectivă a fost rănită.

Din dispozitivul care era în partea respectivă şi au deschis foc asupra cetăţeanului eu am avut 2 militari, unul la geamul de la parter şi unul la etaj dar nu îmi mai amintesc numele lor. De asemenea au tras cadrele care asigurau paza batalionului de transmisiuni.”[108]

În condiţiile date militarii nu aveau niciun drept să acţioneze şi cu atât mai puţin să deschidă focul fără să verifice situaţia.

[69] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 144-146

[70] Ibidem, filele 148-151

[71] Ibidem, filele 154-160

[72] Ibidem, filele 46-48

[73] Ibidem, filele 26, 27

[74] Ibidem, filele 30, 31

[75] Dosar nr.6/1990 al Curţii Supreme de Justiţie, termen 25.10.1990

[76] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 3, 4

[77] Ibidem, filele 13, 14

[78] Ibidem, filele 35-41

[79] Ibidem, fila 134

[80] Ibidem, fila 135

[81] Dosar nr.308/P/2000, vol.II, fila 35

[82] Ibidem, fila 47

[83] Ibidem, filele 30-50

[84] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 141, 142

[85] Ibidem, filele 144 -146

[86] Ibidem, filele 72, 73

[87] Raport medico-legal colectiv, poziţia 139              

[88] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 74-76

[89] Dosar nr.308/P/2000, vol.VII, filele 9, 10

[90] Ibidem, fila 19

[91] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 139,140

[92] Dosar nr.308/P/2000, vol.XVIII, filele 96, 101

[93] Ibidem, filele 108, 109

[94] Dosar nr.308/P/2000, vol.XVIII, filele 161, 162

[95] Raport medico-legal colectiv, poziţia 55

[96]Dosar nr.308/P/2000, vol.XVIII, filele 146 – 158

[97]Ibidem, filele 163, 164

[98]Dosar nr.4/P/1990, fila 44

[99]Raport medico-legal colectiv, poziţia 42

[100] Raport medico-legal colectiv, poziţia 232

[101] Dosar nr.4/P/1990, fila 217

[102] Dosar nr.308/P/2000, vol.XVIII, filele 127-135

[103] Ibidem, filele 136-142

[104] Raport medico-legal colectiv, poziţia 235

[105] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIII, filele 1, 2

[106] Ibidem, fila 7

[107] Ibidem, fila 3

[108] Dosar nr.308/P/2000, vol.IV, filele 135, 136

Mai citeşte:
Fostul procuror Romeo Bălan: “Armata era prea puternică în primii ani după revoluţie pentru ca generalii să poată să fie anchetaţi”
Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene
Revoluţia din Reşiţa: Rechizitoriul pentru uciderea lui Norbert Pongracz şi Ioan Smaranda şi rănirea lui Liviu Pădurean
4 cărţi noi despre revoluţie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s