Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (5). Zona Take Ionescu Mai 16, 2014


cartiMemorial_0001Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din zona străzii Oituz. E vorba de fragmente din cartea “Victimele revoluției. Timișoara 1989″ scrisă de procurorul pensionar Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
Piaţa Operei
Bulevardul Republicii
Piaţa Libertăţii
Strada Oituz

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

ZONA TAKE IONESCU

Pe acest bulevard, fostul Leontin Sălăjan, se afla ca şi prezent Inspectoratul M.I. Timiş. După căderea lui Ceauşescu militari şi civili au pătruns în inspectorat, simbol al represiunii fostului regim. Divizia 18 Mecanizată Timişoara a preluat paza inspectoratului.

Lt.col. Zeca Constantin a declarat:

„Începând cu dupăamiaza zilei de 22.12.1989 din ordinul Armatei a III-a Craiova şi la solicitarea revoluţionarilor (Alămureanu) am dat ordin de reţinere a ofiţerilor de securitate la garnizoana Timişoara. Printre cei reţinuţi au fost şi ofiţeri de miliţie, care au fost în inspectorat dar ponderea o constituiau securiştii. Deoarece fusesem anunţat de Alămureanu că există pericol să fie sustras armament din IPJ Timiş am ordonat preluarea pazei acestuia.”[109]

Dispozitivul de pază al inspectoratului a fost comandat de maior Judele Constantin şeful cercetării de la Divizia mecanizată. Paza a fost efectuată atât cu militari cât şi cu civili înarmaţi. În noaptea de 22/23.12.1989 nu au fost evenimente deosebite în zona inspectoratului şi nici nu s-au înregistrat victime.

În 23.12.1989 comanda Diviziei mecanizate a trimis un transportor blindat de cercetare pentru a păzi bulevardul Take Ionescu. T.A.B.C.-ul în care se afla 3 ofiţeri şi 2 militari în termen din U.M. 01185 Timişoara a ajuns la inspectorat în jurul orelor 14,00 şi s-a postat în faţa intrării principale. Ofiţerii au remarcat prezenţa mai multor civili înarmaţi printre cei aflaţi în pază. Comandantul transportorului, cpt. Şerban Dumitru, cel care a reorganizat dispozitivul de pază a declarat ulterior:

„În interiorul sediului Miliţiei şi Securităţii erau destul de mulţi civili, care în momentul în care am intrat acolo erau înarmaţi şi care au tras cu aceste arme.”[110]

Dupăamiaza au început să se audă focuri de armă în zona inspectoratului iar cei din interior au fost convinşi că vor fi atacaţi. Căpitanul Vlădilă Adrian a menţionat:

„Eu am primit misiunea ca împreună cu doi militari în termen şi doi civili să asigurăm intrarea principală în clădirea inspectoratului şi să permitem accesul în clădire numai persoanelor autorizate şi după legitimare. Până la căderea întunericului s-au executat focuri de armă răzleţe asupra noastră ceea ce crease o stare de tensiune în rândurile noastre.”[111]

În jurul orelor 20,00 a fost rănit prin împuşcare cpt. Şerban Dumitru, care a precizat:

„În momentul în care am intrat în clădire şi am pătruns în primul hol de la intrare am fost împuşcat din spate, din afară. Eu eram cu faţa spre holul clădirii şi spatele spre uşă. Geamurile de la uşile de la intrarea clădirii erau sparte.”[112]

Ofiţerul susţine că cei care l-au împuşcat în coapsa dreaptă au tras dinspre imobilele situate vis-a-vis de inspectorat, fapt confirmat şi de martorul ocular cpt. Vlădilă Adrian:

„În momentul în care a pătruns în clădire şi a depăşit postul nostru de control îndreptându-se spre coridorul interior care era luminat s-a auzit un foc de armă şi l-am văzut pe cpt. Şerban căzând. Realizând faptul că a fost rănit am vrut să-l ajut dar mi-a ordonat să rămân la post, el trăgându-se într-un birou alăturat, unde două fete care se aflau în dispozitiv i-au acordat primul ajutor.”[113] Au existat zvonuri că ofiţerul s-ar fi autoîmpuşcat accidental, variantă ce a fost însă infirmată de raportul medico-legal nr. 2625 din 22.09.1994:

„Având în vedere topografia şi caracteristicile plăgilor ca şi absenţa factorilor suplimentari ai împuşcării, apreciem că tragerea s-a efectuat dinspre înainte şi uşor de sus în jos de la distanţă în afara graniţei factorilor suplimentari ai împuşcării. Având în vedere aceste aspecte apreciem că nu era posibil autoîmpuşcarea. A necesitat 45 de zile de îngrijiri medicale.”[114] Din cercetările efectuate, inclusiv reconstituire, a rezultat că ofiţerul a fost împuşcat probabil dinspre exterior, fără însă să se poată stabili cu exactitate direcţia de tragere. Oricum a fost singura victimă din rândul celor care au păzit inspectoratul.

Au existat însă victime în afara inspectoratului. În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, în jurul orelor 9,00, Bancov Francisc, muncitor la Industria Lânii – I.L.S.A., se deplasa dinspre locul de muncă spre casă. Era îmbrăcat în haine de culoare închisă şi circula pe jos pe lângă bicicleta proprie. În timp ce se afla în faţa complexului comercial, situat vis-a-vis de inspectorat, Bancov Francisc a fost împuşcat mortal cu un singur glonţ.

În raportul medico-legal nr.1058 din 26.12.1989 sunt consemnate următoarele semne de violenţă:

„1. Dantura arcadei superioare este dislocată în porţiunea anterioară cu fractura palatului dur (orificiu de intrare).

2. Regiunea occipitală paramedian în stânga plagă orificială cu marginile răsfrânte care exprimă aşchiile osoase şi masă cerebrală (orificiu de ieşire).”[115]

Actul medico-legal a precizat că moartea violentă a victimei s-a datorat unei plăgi împuşcate cranio-cerebrale iar tragerea s-a făcut din apropiere.[116]

Nu există însă niciun element obiectiv (urme, factori suplimentari ai împuşcării etc.) în cuprinsul raportului medico-legal care să susţină tragerea din apropiere. Nici în procesul-verbal nr.767/P/1989 din 26.12.1989 întocmit de procurorii criminalişti, care au examinat cadavrul victimei ca neidentificat, nu există elemente în sprijinul acestei variante.[117]

Martorul ocular Paşcălău Iosif, croitor la o unitate din acel complex comercial, a relatat:

„În data de 24 decembrie 1989 fiind la unitate la orele 9,00-9,30 am auzit o împuşcătură şi atunci am mers la uşa de intrare şi am văzut jos pe caldarâm un bătrân căzut şi cu sânge prelingându-se. Zgomotul ce l-a produs împuşcătura a fost foarte mic şi s-a tras din blocul lateral dreapta, care este situat aproximativ la 10-15 metri. În faţă erau mai mulţi oameni şi în momentul căderii bătrânului toţi s-au împrăştiat, doar un tânăr m-a rugat să merg să-l aducem sus, dar eu i-am spus să nu coboare deoarece o să fie şi el împuşcat, dar el tot a încercat, a coborât câteva trepte şi în acelaşi moment a fost trasă o rafală de peste drum chiar în scările complexului iar tânărul a fugit în sus la adăpost. Când am văzut că se intensifică tragerea am închis unitatea şi împreună cu femeia de serviciu şi cu o fată care se afla la serviciu m-am retras prin spatele complexului şi am plecat acasă. Nu cunosc când a fost ridicat bătrânul şi nici nu am văzut pe cineva să-i ia ceva bătrânului.”[118]

Coroborând poziţia victimei cu leziunile de împuşcare s-a concluzionat că s-a tras dinspre inspectoratul M.I. variantă confirmată şi de faptul că tot dinspre inspectorat s-a tras asupra tânărului care a vrut să ajute victima. În momentul împuşcării afară era ziuă, victima se deplasa la circa 30 de metri de inspectorat, nu era înarmată, nu a intenţionat să se apropie de militarii din pază. Cu toate acestea Bancov Francisc a fost considerat suspect şi împuşcat mortal. Mai trebuie precizat că nu existau restricţii de circulaţie iar în faţa complexului comercial erau câteva zeci de persoane. Legitimaţia de serviciu a victimei a fost dusă la poarta fabricii I.L.S.A. de o persoană necunoscută, unde a fost găsită de un văr al acestuia. Cei care l-au împuşcat pe Bancov Francisc şi-au dat seama de eroarea făcută dar nu au raportat evenimentul şi au lăsat victima în stradă de unde a fost ridicată ca neidentificată. Mai mult s-a răspândit zvonul că victima este un terorist care s-a sinucis împuşcându-se în gură pentru a nu fi capturat. În 28 decembrie 1989 mai multe victime neidentificate iniţial au fost înhumate de autorităţile militare într-o groapă comună în Cimitirul eroilor din Timişoara. Bancov Francisc înhumat în aceleaşi împrejurări a fost îngropat separat fiind considerat terorist. Aceste zvonuri l-au determinat probabil pe medicul legist să facă aprecierea că s-a tras din apropiere.

Toman Veronica, fiica victimei a declarat:

„Am locuit împreună cu soţul şi cu fiica mea şi cu tatăl meu Bancov Francisc la adresa mai sus menţionată. Tatăl meu era văduv, mama mea fiind decedată din anul 1978. Ultima dată l-am văzut pe tatăl meu în seara zilei de 22 decembrie 1989 şi ştiu că dimineaţa în 23.12.1989 a plecat la serviciu. De atunci nu l-am mai văzut.

Vărul meu primar Şerbeţchi Iosif, care lucrează tot la I.L.S.A. Timişoara a primit legitimaţia de serviciu a tatălui meu de la un cetăţean, care i-a spus că tatăl meu este mort în zona Complexului comercial de pe bulevardul Leontin Sălăjan, vis-a-vis de Inspectoratul M.I. De atunci l-am căutat pe tatăl meu în mai multe locuri, spitale, morgă, dar nu l-am găsit, până astăzi 15.01.1990 când l-am recunoscut în persoana decedatului dezgropat în Cimitirul Eroilor, în colţul Calea Lipovei cu strada Ialomiţa. Eu personal nu ştiu ca tatăl meu să fi posedat armă. Până în anul 1981 tatăl meu a fost ţăran cooperator la Recaş iar de atunci de când ne-am mutat la Timişoara, tatăl meu a lucrat până în prezent la I.L.S.A. Timişoara.”[119]

În 2007 la Parchetul Militar Timişoara s-a prezentat un cetăţean care a solicitat includerea sa în rândul persoanelor care au participat la evenimentele din decembrie 1989. Cu această ocazie a relatat că în acele zile a ajutat la paza Inspectoratului M.I., fiind înarmat de militari. A mai relatat că într-o dimineaţă, la solicitarea militarilor, a deschis foc cu puşca cu lunetă asupra unui bărbat situat în zona Complexului Comercial şi care părea suspect. Să fie cel care l-a împuşcat pe Bancov Francisc? Nu există suficiente elemente pentru a afirma acest lucru dar se confirmă faptul că cei din inspectorat au tras spre civilii de vis-a-vis.

De o moarte la fel de absurdă a avut parte şi Nemoianu Virgil, inginer la Uzinele Mecanice Timişoara. În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 acesta se afla la domiciliul bunicii sale situat în Timişoara str. Tulnicului, bl. T2, et.1, apartament 8. În jurul orelor 9,00, Nemoianu Virgil se afla în camera de zi şi privea pe fereastra dinspre parcarea de pe strada Buftea. Această stradă, denumită în prezent Vasile Goldiş, face legătura între bulevardul Take Ionescu şi Revoluţiei spre clădirea Poştei.

La un moment dat un glonţ a penetrat geamurile ferestrei şi l-a rănit mortal, în cap, pe Nemoianu Virgil. Alertată de zgomot bunica victimei, în vârstă de 82 de ani, şi-a găsit nepotul decedat căzut cu faţa în jos în dreptul fotoliului pe care fusese aşezat.

În raportul medico-legal numărul 1049/A din 24.12.1989 sunt consemnate, ca semne de violenţă, orificiile de intrare şi de ieşire ale unui glonţ:

„1. plagă cu marginile negricioase orificială în regiunea mandibulară stângă cu diametrul de aproximativ 1 cm.

2. plagă cu marginile răsfrânte orificială în regiunea accipitală.

Concluziile sunt că moartea lui Nemoianu Virgil a fost violentă şi s-a datorat unei plăgi împuşcate cranio-cerebrale iar tragerea s-a efectuat de la distanţă cu armă de foc cu glonţ, dinainte înapoi.”[120]

După ce participase la manifestaţiile din Piaţa Operei, Nemoianu Virgil a rămas la domiciliul bunicii sale pentru a o îngriji, aceasta fiind în vârstă şi cardiacă. Marcată de cele întâmplate, bunica victimei a decedat și ea la 24.01.1990. I-a povestit însă fiicei sale, Nemoianu Matilda Valeria, medic, despre împrejurările în care a decedat fiul ei. Aceasta a declarat:

„De la mama am aflat că în dimineaţa precedentă fiul meu s-a sculat pe la ora 9,00, a servit micul dejun şi a cerut o cafea. În timp ce era în bucătărie pentru a-i pregăti cafeaua, mama a auzit o vâjâitură, l-a strigat pe fiul meu dar nu a primit răspuns. L-a găsit în sufragerie căzut în faţa geamului într-o poziţie ghemuit cu faţa în covor. Era împuşcat în cap, respectiv în ochiul stâng. Pe covor era o baltă de sânge. Am observat în geamul de la sufragerie două orificii de circa 10-12 mm.”[121]

În momentul când a fost ucis Nemoianu Virgil era căsătorit şi avea un fiu în vârstă de 1 an şi 8 luni, care nu a apucat să-şi cunoască tatăl.

În zona în care a fost împuşcat mortal Nemoianu Virgil au acţionat mai multe patrule de militari şi civili înarmaţi care au deschis focul, fără nici o somaţie, spre locuri sau persoane care li s-au părut suspecte. Fiind zărită la geam probabil că victima le-a părut suspectă astfel că s-a deschis focul spre ea. Nu au fost identificaţi cei care au acţionat în zonă.

Un episod izolat s-a petrecut în noaptea de 22/23 decembrie 1989 pe strada Simion Bărnuţiu, unde a fost rănit prin împuşcare Ghenţ Ioan. Acesta a relatat:

„În noaptea de 22/23 decembrie 1989, în jurul orelor 2,30 împreună cu cumnatul meu Pecuş Dumitru am ieşit spre str. Simion Bărnuţiu să vedem ce se întâmplă. Am stat în pasajul de la parterul blocului cu 8 etaje situat vis-a-vis de Întreprinderea Modern Timişoara, fiind ascuns după un stâlp de susţinere. De acolo am observat mai multe tancuri şi T.A.B.-uri ale armatei care veneau dinspre centru spre Calea Lugojului. Nu am observat ca din tancuri sau T.A.B.-uri să se fi tras în orice caz nu în direcţia noastră. După ce au trecut aceste autovehicule, la un moment dat am simţit că sunt împuşcat din spate în hemitoracele posterior drept cu 2 gloanţe şi cu un glonţ în piciorul stâng, sub genunchi. Am fost ajutat de cumnatul meu şi dus până în faţa blocului, de unde cu un autoturism particular am fost adus la Spitalul V. Babeş, unde am fost operat şi mi s-a extras un glonţ din umărul drept, celelalte două gloanţe ieşind din corp. Având în vedere poziţia în care mă aflam cred că am fost împuşcat din blocurile din spatele meu, blocuri cu 4 etaje, cam de la nivelul 1 sau 2. Am văzut pe radiografie glontele extras şi am văzut că avea calibru redus şi puţin ascuţit. Personal nu am văzut cine m-a împuşcat şi nici înainte sau după ce am fost rănit nu am văzut terorişti sau alte persoane care să fi deschis focul împotriva populaţiei.”[122] Ghenţ Ioan a suferit leziuni ce au necesitat mai multe luni de îngrijiri medicale.

[109] Dosar nr.308/P/2000, vol. XVIII, filele 244-247

[110] Ibidem, filele 45, 46

[111] Ibidem, filele 49, 50

[112] Ibidem, filele 45, 46

[113] Ibidem, filele 49, 50

[114] Ibidem, fila 57

[115] Dosar nr.308/P/2000, vol. IX, fila 43

[116] Ibidem, fila 43

[117] Ibidem, fila 6

[118] Ibidem, fila 9

[119] Ibidem, fila 8

[120] Dosar nr.308/P/2000, vol.XIV, fila 14

[121] Ibidem, fila 12

[122] Dosar nr.6/1990, vol.IV, fila 354

Mai citeşte:
Fostul procuror Romeo Bălan: “Armata era prea puternică în primii ani după revoluţie pentru ca generalii să poată să fie anchetaţi”
Procuror militar general (r) Romeo Balan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene
Revoluţia din Reşiţa: Rechizitoriul pentru uciderea lui Norbert Pongracz şi Ioan Smaranda şi rănirea lui Liviu Pădurean
4 cărţi noi despre revoluţie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s