Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (7). Calea Aradului Iunie 4, 2014


cartiMemorial_0001Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din zona Calea Aradului. E vorba de fragmente din cartea “Victimele revoluției. Timișoara 1989″ scrisă de procurorul pensionar Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
Piaţa Operei
Bulevardul Republicii
Piaţa Libertăţii
Strada Oituz
Zona Take Ionescu
Bulevardul Revoluţiei

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

CALEA ARADULUI

Din ordinul comandantului Diviziei mecanizate Timişoara, unităţile subordonate au executat pe lângă paza propriilor cazărmi şi paza unor obiective importante din oraş. Astfel unităţilor militare 01008 şi 01276, ambele din Timişoara, le-a revenit sarcina de a păzi staţiile PECO de pe raza municipiului.

În registrul istoric al U.M. 01276 este consemnat:

„În perioada 23.12.1989 orele 8,00 la 24.12.1989 orele 12,00 divizionul a primit misiunea ca în colaborare cu U.M. 01008 să execute paza şi apărarea unor obiective economice din Municipiul Timişoara, astfel:
a) la Staţia PECO din str. Tudor Vladimirescu 1 ofiţer cu 4 militari în termen;
b) la Staţia PECO din Zona Abator, 1 ofiţer cu 4 militari în termen;
c) la Staţia PECO din Calea Şagului, 1 ofiţer de la U.M. 01008 şi 4 militari în termen de la U.M. 01276 Timişoara;
d) la Staţia PECO din Calea Aradului, 1 ofiţer de la U.M. 01008 şi 4 militari în termen de la U.M. 01276;
e) la Staţia PECO din Zona Pădurea Verde, 1 ofiţer de la U.M. 01008 şi 4 militari în termen de la U.M. 01276;
f) la Staţia PECOTIM, 1 ofiţer de la U.M. 01008 şi 4 militari în termen de la U.M. 01276.

Pentru îndeplinirea misiunii de pază şi apărare a obiectivelor de mai sus s-au consumat 1745 cartuşe pentru pistol-mitralieră.”[127]

Maior Istrate Ioan din U.M. 01008 Timişoara a declarat:

„În perioada 22-26.12.1989, din oficiu, eu am asigurat coordonarea activităţii echipelor de pază şi apărare, asigurând schimbul militarilor şi aprovizionarea cu hrană. În perioada 22-24.12.1989 la Staţia PECO de pe Calea Aradului, echipa de apărare a fost comandată de locotenent Fota Nelu, din aceeaşi unitate cu mine. În echipa ofiţerului erau circa 4-5 militari în termen. Cei din echipa de pază erau înarmaţi şi aveau muniţie. Ofiţerul era înarmat dar nu pot preciza dacă avea pistol sau pistol-mitralieră. Această echipă am instalat-o în 22.12.1989 până la prânz, iar în 23.12.1989 tot dimineaţa am trecut şi am lăsat hrană militarilor. În ziua de 24.12.1989, între orele 9,00-11,00 am ajuns la Staţia PECO de pe Calea Aradului pentru a schimba echipa condusă de locotenent Fota cu o altă echipă condusă de plutonier major Tănăsie Dumitru. În momentul sosirii mele, în staţie se afla numai echipa lt. Fota şi alţi civili, printre care angajaţii PECO. La acea oră nu am văzut alţi militari în staţia respectivă.”[128]

În dimineaţa zilei de 24 decembrie 1989, familia Jubea, soţ, soţie şi fiu, se afla în bucătăria apartamentului numărul 28 de la etajul VII al blocului de pe Calea Aradului nr.15. Fereastra şi balconul aferent bucătăriei erau orientate spre Staţia PECO, unde se află în prezent Centrul financiar bancar. În acea dimineaţă, la fel ca şi în zilele anterioare, se executa foc în zonă în special spre un bloc nou în construcţie, la parterul căruia se află în prezent magazinul „MOŢUL” şi spre o staţie de betoane.

În jurul orelor 9,30, când a intenţionat să iasă pe balcon pentru a lua alimente, Jubea Andrei a fost împuşcat în braţul drept iar glonţul l-a rănit apoi grav pe fiul său Jubea Dan-Andrei [fost coleg de clasă la liceu cu mine – notă Marius Mioc] în regiunea gâtului. Amândoi au fost transportaţi de urgenţă la Spitalul Clinicile Noi dar pentru Jubea Dan-Andrei, student în vârstă de 21 de ani, nu s-a mai putut face nimic, s-a constatat doar decesul.

Raportul medico-legal nr.1052/A din 25.12.1989 a consemnat ca semne de violenţă orificiul de intrare şi de ieşire a glontelui:

„1. pe faţa laterală a gâtului o plagă de formă rotundă de 0,8 cm cu lipsă de ţesut şi înconjurată de un inel de pergamentare.
2. latero-spinal stâng în dreptul apofizei a 6-a plagă neregulată de 2/2 cm prin care herniază mase musculare.”
[129]

S-a concluzionat că moartea lui Jubea Dan-Andrei s-a datorat plăgii împuşcate carotidiene stângi şi că tragerea s-a făcut de la distanţă.

Jubea Andrei tatăl a suferit plagă împuşcată braţ drept cu fractură cominutivă de humerus, leziune ce a necesitat iniţial 65 de zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului medico-legal nr.1459 din 06.06.1990. Ulterior victima a rămas cu infirmitate permanentă.[130]

Jubea Andrei a declarat:

„N-am apucat să deschid uşa de la balcon când am auzit un foc de armă şi am fost împuşcat în braţul drept, m-am retras din faţa geamului şi am observat că fiul meu era căzut jos şi împuşcat în gât, în partea stângă. Am fost transportaţi la Spitalul clinic nr.2 iar după aproximativ o oră fiul meu a decedat pe masa de operaţie. Nu ştiu exact de unde s-a tras însă bănuiesc dinspre Poligrafie sau probabil dinspre pasajul de cale ferată.”[131]

În 01.04.1991 s-a efectuat un experiment judiciar pentru a se stabili locul de unde s-a executat foc iar în procesul-verbal s-a consemnat:

„Din bucătăria apartamentului, printr-o uşă dublă de lemn cu geam de sticlă, se face accesul pe balcon, cu o altă uşă de plasă de sârmă. În marginea uşii de lemn şi în plasa de sârmă se constată existenţa unui orificiu de intrare al glonţului cu diametru de aproximativ 0,8 centimetri. Făcând vizarea prin orificiul din uşă şi cel din plasa de sârmă, se constată că traseul glonţului este descendent. Vizând în continuare, se constată că locul de unde s-a efectuat tragerea este situat la colţul platformei de beton a staţiei PECO de pe Calea Aradului din Timişoara. Vizarea s-a făcut cu uşa din plasă de sârmă întredeschisă, aşa cum a fost în ziua de 24.12.1989.”[132]

Comandantul dispozitivului de pază de la staţia PECO, lt. Fota Nelu-Ion a declarat:

„Prima dată s-a deschis focul de către noi în dimineaţa zilei de 24.12.1989, în jurul orelor 8,30, ca ripostă, la focul tras înspre noi de la etajele superioare ale unui bloc aflat în construcţie la acea dată, la parterul căruia se află se află în prezent magazinul „Moţul”. Am sesizat mişcare la etajele superioare ale blocului menţionat dar nu am observat vreo persoană şi mai arăt că în timp cât s-a deschis focul spre noi, gloanţele ricoşau în asfalt, înspre Staţia PECO. Nu-mi mai amintesc numele celor 3 militari care erau împreună cu mine, iar soldatul Fulga la acea oră era deja plecat. Precizez că atât eu cât şi militarii am deschis focul doar spre blocul menţionat, nu şi în alte direcţii şi nici înspre blocul turn situat vis-a-vis pe Calea Aradului. După ce s-a deschis focul în zonă, am sesizat venirea unui locotenent, în uniformă M.Ap.N. cu petiţe de culoare neagră care şi el ne-a ajutat deschizând focul spre acelaşi bloc aflat în construcţie. Tot atunci mai reţin că am văzut un subofiţer, tot militar, respectiv M.Ap.N., care reţin că era cu 2 militari. Şi aceştia au deschis focul tot spre blocul aflat în construcţie. De fapt, eu am crezut iniţial, că ofiţerul, subofiţerul şi militarii au venit împreună. Azi, cu ocazia audierii, recunosc că locotenentul cu petiţe negre de atunci, ca fiind lt.maj. Robescu Viorel, despre care ulterior am aflat că este ofiţer la U.M. 01926 Timişoara. Cu privire la lt.maj. Robescu arăt că acesta a fost lângă mine, în partea dreaptă a staţiei Peco, cum stai cu faţa spre Calea Aradului, şi amândoi am deschis focul spre aceiaşi direcţie, motiv pentru care pot preciza cu certitudine că acesta nu a tras înspre alte direcţii. În legătură cu subofiţerul şi cei doi militari nu pot să afirm cu certitudine, dacă au tras sau nu, în alte direcţii.”[133]

Locotenentul major Robescu Viorel a confirmat prezenţa subofiţerului în staţia Peco:

„În afara civililor, în staţia Peco, pe latura din dreapta, cum priveşti spre Calea Aradului, am observat un grup de militari, format dintr-un tânăr ofiţer, un subofiţer mai în vârstă şi doi militari în termen care ripostau foc cu foc spre blocul aflat în construcţie.”[134]

Deschiderea focului de către militarii din staţia Peco a fost relatată şi de martorul ocular Şiacovici Ştefan:

„Mai precizez că înainte de a pleca la verificarea celor două blocuri am văzut pe cei 3 militari din spatele staţiei Peco deschizând focul spre Calea Aradului. Alţi doi militari, care erau lângă pompe, trăgeau spre staţia de betoane şi spre blocul nou în construcţie.

După ce am revenit la Staţia Peco, în prezenţa mea, militarii nu au vorbit nimic despre împuşcarea celor doi din blocul de pe Calea Aradului nr.15.”[135]

După împuşcarea celor doi, mai mulţi militari şi civili înarmaţi au percheziţionat apartamentele, inclusiv cel al victimelor, încercând să recupereze gloanţele. Fiat Cornelia, vecina victimelor a declarat:

„Militarul avea cască metalică pe cap şi la fel avea unul dintre civili. Au solicitat să percheziţioneze apartamentul familiei Jubea şi eu le-am deschis să se uite, deoarece cheia se afla la mine, o luasem de la doamna Jubea ca să se liniştească. Cei care au făcut percheziţie nu au găsit nimic în apartament şi la un moment dat mi-au cerut gloanţele, dar eu le-am spus că nu am găsit nici un glonţ.”[136]

Alt vecin, Zvâncă Constantin, a menţionat:

„Mai mulţi din acei tineri şi doi militari au început să facă control în bloc. Dintre civili o parte spuneau că au împuşcat un terorist dar eu le-am spus că au greșit și au împușcat un om nevinovat. Cei doi militari erau speriaţi.”[137]

Este evident că spre apartamentul familiei Jubea au tras militarii din Staţia Peco. În absenţa glonţului nu a putut fi identificată arma cu care s-a tras şi implicit nici autorul. Nu a fost identificat nici subofiţerul care potrivit documentelor militare nu apare ca prezent în acel loc.

Un episod bizar s-a petrecut în incinta Uzinelor textile Timişoara în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989. În jurul orelor 11,00, Flueran Steliana, muncitoare la secţia ţesătorie, aflată într-un grup de persoane, se deplasa printre hale spre aleea principală care duce spre poarta de acces de pe Calea Aradului. La un moment dat a fost împuşcată în torace şi abdomen din faţă de la distanţă. În aceeaşi dupăamiază a decedat la Spitalul V. Babeş din Timişoara.

Potrivit raportului medico-legal numărul 1062/A din 25.12.1989, victima a prezentat plagă toraco-abdominală prin armă de foc dar nu s-au putut face precizări cu privire la calibrul glontelui şi la direcţie.[138]

Flueran Paul, fiul victimei a declarat:

„La acea dată lucram toată familia la Uzinele textile Timişoara, respectiv mama Flueran Steliana, tata Flueran Ion şi eu. În ziua de 25.12.1989 am venit la fabrică. Pe la orele 10,00 dimineaţa ştiu că şeful de secţie a aprobat să plecăm acasă care doream. Toată secţia a plecat. Pe calea de acces spre poartă, între hale, eram mai multe persoane, între care şi noi. Eu eram mai în faţă cu câţiva paşi de mama. La un moment dat am auzit o şuierătură pe la urechea stângă. Am întors capul şi în acel moment mama a spus: am fost lovită, şi atunci mi-am dat seama că a fost împuşcată undeva în piept. Nu am auzit zgomot de armă. Glonţul a venit din faţă.”[139]

Faţă de locul şi poziţia în care s-a aflat victima s-a presupus că s-a tras de la înălţime. Ing. Vornicu Mihai a menţionat:

„Precizez că în incinta perimetrului fabricii este un turn de apă, construcţie cu cea mai înaltă înălţime. Acest turn de apă era păzit în ziua respectivă, dar nu-mi amintesc de cine, armata sau gărzile patriotice.”[140]

Oricum nu s-a putut stabili cu certitudine dacă s-a tras din acel turn sau de pe clădiri. Nu au fost identificaţi cei care au deschis focul.

Tot în dimineaţa zilei de 25 decembrie 1989, pe Calea Aradului din Timişoara a fost rănit prin împuşcare Băran Georgian. Fiind subofiţer în rezervă, în perioada 23-25 decembrie, a participat împreună cu foştii săi colegi de la U.M. 01185 Timişoara la mai multe operaţiuni militare de pe raza oraşului. Într-o primă declaraţie, dată în ianuarie 1990, Băran Georgian a relatat împrejurările în care a fost împuşcat:

„Din 23 decembrie 1989 am participat cu unităţile de armată, respectiv cu T.A.B.-ul condus de plutonier Diaconu de la U.M. 01185, cu care am fost coleg de muncă, la prinderea teroriştilor în Timişoara.

În ziua de 25 decembrie 1989, în jurul orelor 11,00 ni s-au semnalat doi terorişti vis-a-vis de I.T.T. Calea Aradului într-un bloc în construcţie. Ne-am deplasat cu T.A.B.-ul acolo. Civilii au spus că cei doi terorişti au coborât în subsol, unul fiind rănit. Eram înarmat, am coborât din T.A.B. Am somat prin voce să se predea. Nu era nimeni, n-a răspuns nimeni. În timp ce verificam s-a tras asupra mea din cabina macaralei turn. Am ripostat trăgând cu pistolul mitralieră. S-a tras asupra macaralei şi de pe TA.B. Am urcat pe macara pentru a ajunge la cabină, fiind convins că cel din cabină este mort. Ajungând sub cabină teroristul a tras asupra mea, cred că erau gloanţe dum-dum, mi-a lovit mâna dreaptă, piciorul drept, schijele m-au atins la faţă şi mâna stângă, una mi-a trecut razant prin apropierea zonei rinichilor. Militarii au acoperit cu foc, trăgând în cabina macaralei până am coborât şi am fost dus la spital.”[141]

În raportul medico-legal colectiv se menţionează că Băran Georgian a prezentat plagă împuşcată gamba stângă şi braţul drept, leziuni ce au necesitat 25 de zile de îngrijiri medicale. S-a precizat că tragerea s-a făcut de la distanţă.”[142]

Deşi existau elemente că Băran Georgian a fost rănit de militarii care îl însoţeau, acesta a susţinut constant că a fost împuşcat de persoane necunoscute, probabil terorişti.

După 5 ani de la evenimente, în 21.01.1994, Băran Georgian a decedat, moartea fiind patologică şi datorându-se unui infarct miocardic. Soţia sa a predat asociaţiei de revoluţionari o scrisoare adresată de soţul ei lui Ion Cristoiu la 21.06.1993 şi neexpediată. Băran Georgian recunoaşte practic că a ştiut de la început autorii rănirii sale. Am să redau în întregime conţinutul acestei scrisori:

„Mă numesc Băran Georgian, sunt timişorean şi locuiesc pe Calea Torontalului nr.25A sc.C ap.2. Sunt posesor al certificatului de luptător cu numărul 994, fiind rănit în revoluţie. Prin intermediul cotidianului dvs. aş dori să pun o întrebare Comisiei pentru aplicarea Legii nr.42 şi d-lui preşedinte Ion Iliescu:

În data de 22 decembrie 1989 TVR a început să transmită Revoluţia în direct. Se ştia bine în acea vreme că T.V.R. transmitea între orele 20,00-22,00. În majoritatea judeţelor ţării s-a aflat de revoluţie abia în seara zilei de 22 decembrie, ori la acea oră sforile erau trase. D-l Ion Iliescu, în mod conştient, a transmis pe postul de televiziune (seara)mesajul în care solicita grevă generală pe tot parcursul României. Şi acum întrebarea:

Pe ce criterii şi din ce motive, în acele judeţe s-au eliberat certificate de luptător cu merite deosebite, poate chiar mai multe decât în Timişoara, unde, practic s-a răbdat sub gloanţe şi teroare 7 zile, până când a început Bucureştiul şi încă 4 zile după aceea.

Inclusiv eu, iniţial, am primit certificat de rănit în legătură cu evenimentele din Decembrie 1989, certificat care practic nu-mi conferea nici un drept, dar pentru faptul că nu am ieşit în stradă pentru drepturi, timp de un an am tăcut. Abia la intervenţia colegilor care mi-au cunoscut activitatea şi a d-lui procuror Bălan, care avea dosarul meu şi-mi cunoştea aportul la evenimente am solicitat schimbarea certificatului. Şi l-am primit pe cel de luptător, dar nu am beneficiat de nici un drept care mi-l conferă certificatul, deoarece s-au epuizat resursele şi de spaţii comerciale şi de teren agricol şi numerele de telefon. S-au terminat pentru mine.

Sunt invalid de gradul II (pensionat), două infarcturi, cu recomandări de imobilizare la pat, iar la solicitarea montării unui post telefonic mi s-a cerut să-mi schimb domiciliul. Am făcut şi acest lucru, am făcut un schimb dezavantajos de locuinţă doar pentru a avea telefon dar tot nu-l am.

Mai presus de toate, cei care au tras în noi au avantaje, iar noi suferinzii avem hârtii, după care am alergat mult. Personal îmi cunosc agresorul, acel criminal odios care a vrut să mă scoată din circulaţie. Norocul meu este că s-a dovedit un slab trăgător. Dar asta nu i-a împiedicat pe superiorii lui să-l avanseze în grad.

Recunosc că sunt un laş, că peste tot (proces, procuratură) am declarat că nu ştiu cine a tras în mine. Dar cum puteam recunoaşte, când asasinul este liber, înarmat şi avansat?

Inclusiv prietenul meu care se afla lângă asasin, nu are curajul să vorbească deoarece a fost ameninţat şi el cu familia lui.

Dar de acum mi-e indiferent. Oricum, la gravitatea sănătăţii mele un glonţ este binevenit. (Dar să-mi fie adresat mie, nu membrilor familiei).

Şi ca un sfat! Să se retragă toate certificatele de luptător sau să se declare nule, să se facă altele, cu altă prezentare şi să se dea celor ce le merită. Este singura soluţie, astfel impostorii, „teroriştii” şi asasinii sunt alături, ţinându-se de mână cu victimele.”

[127] Dosar nr.308/P/2000, vol. XVIII, fila 262

[128] Dosar nr.308/P/2000, vol.XI, fila 59

[129] Ibidem, fila 19

[130] Ibidem, fila 33

[131] Ibidem, fila 22

[132] Ibidem, fila 3

[133] Ibidem, filele 62, 63

[134] Ibidem, filele 65, 66

[135] Ibidem, filele 34-36

[136] Ibidem, fila 37

[137] Ibidem, fila 38

[138] Dosar nr.308/P/2000, vol.V, fila 2

[139] Ibidem, fila 8

[140] Ibidem, fila 4

[141] Dosar nr.6/1990, vol. IV, fila 145

[142] Raport medico-legal colectiv, poziţia 36

(va urma)

Mai citeşte:
Fostul procuror Romeo Bălan: “Armata era prea puternică în primii ani după revoluţie pentru ca generalii să poată să fie anchetaţi”
Procuror militar general (r) Romeo Bălan: Identificarea victimelor incinerate ale revoluţiei timişorene
Revoluţia din Reşiţa: Rechizitoriul pentru uciderea lui Norbert Pongracz şi Ioan Smaranda şi rănirea lui Liviu Pădurean
4 cărţi noi despre revoluţie

 

One Response to “Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (7). Calea Aradului”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s