Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

După rebranduirea lui Ceauşescu urmează rebranduirea lui Iliescu Iunie 13, 2014


Rebranding (linc), în limbajul specialiştilor în publicitate, este o operaţiune prin care se realizează modificarea percepţiei consumatorului faţă de un anumit produs. După 1989, specialiştii în publicitate politică, adică propagandiştii, au desfăşurat o activitate susţinută de rebranduire a lui Nicolae Ceauşescu. Dînsul avea o imagine extrem de proastă în rîndul „consumatorilor”, adică a românilor, care simţiseră pe proprie piele felul cum acesta a condus România. A transforma percepţia negativă aproape unanimă a opiniei publice într-o percepţie pozitivă nu era un lucru uşor. S-a muncit însă serios în această direcţie şi, după aproape 25 de ani, putem zice că s-a realizat un progres însemnat.

Principala direcţie propagandistică a acţiunii de rebranduire a lui Nicolae Ceauşescu este schimbarea etichetei de comunist cu cea de naţionalist. Ceauşescu însuşi în întreaga sa viaţă adultă s-a declarat comunist, iar Partidul Comunist la care Ceauşescu aderase încă din tinereţe era un adversar hotărît al naţionalismului. După venirea la putere, comuniştii (în conducerea cărora se afla şi Ceauşescu) au trimis mulţi naţionalişti în închisori pentru convingerile lor politice. Dar, după moartea lui Ceauşescu propagandiştii încearcă să-l transforme în reprezentant al naţionalismului românesc. Pentru propagandişti adevărul istoric nu va fi niciodată o piedică.

În cadrul acestei propagande Ceauşescu e prezentat ca luptător pentru unirea Basarabiei cu România. Se insinuează sau se spune făţiş că pentru acest motiv ruşii ar fi pus la cale răsturnarea sa în decembrie 1989. Respectiva propagandă a ajuns şi peste Prut. De pildă, ziarul chişinăuan „Timpul” publică un articol de Gheorghe Marin (linc), în care se afirmă că între Ceauşescu şi Ivan Bodiul (conducătorul RSS Moldoveneşti) ar fi existat o „acerbă polemică” cu privire la denumirea limbii vorbite în Basarabia – moldovenească sau română. E o polemică despre care la vremea respectivă n-a auzit nimeni. Nici un document sau articol de presă din perioada respectivă nu e indicat; autorul pomeneşte despre discuţii care ar fi avut loc între Ceauşescu, Brejnev şi Bodiul fără să explice de unde cunoaşte conţinutul acestor discuţii. Am intervenit printr-un comentariu pe saitul „Timpul”, la articolul respectiv, cerînd explicaţii cu privire la sursa pe baza căreia se relatează acele discuţii; nu le-am primit.

Sigur, în vremea lui Bodiul, în Basarabia au apărut articole în care se afirma existenţa unei limbi moldoveneşti diferită de română, uneori cu accente polemice la adresa celor care contraziseseră această teză. Niciodată însă n-a fost nominalizat Ceauşescu în aceste articole, care polemizau de fapt cu persoane din ţările capitaliste, inclusiv cu secţia română de la radio Europa Liberă (unde Nicolae Lupan avea o emisiune despre Basarabia). Nici presa română nu-l critica pe Ivan Bodiul. Despre ce „acerbă polemică” ni se vorbeşte acum în 2014?

Un sfert de veac a domnit Ceauşescu peste România, şi în această perioadă Basarabia şi RSS Moldovenească au fost aproape absente în discuţiile din România. Aproape absente şi nu complet absente, cele cîteva mici excepţii fiind folosite azi de propaganda de rebranduire a lui Ceauşescu. În presa românească mai des găseai ştiri despre Irak decît despre RSS Moldovenească. În şcoli, la ora de istorie, profesorii vorbeau despre cele 3 ţări româneşti: Ţara Românească, Moldova şi Ardealul. Cînd vorbeau despre Moldova, arătau pe hartă zona dintre Carpaţi şi Prut. Nici un comentariu legat de faptul că la răsărit de Prut este tot Moldova. De fapt, harta însăşi nu oferea prea multe amănunte legat de ceea ce este la răsărit de Prut. Scria acolo doar URSS, nici măcar nu era pomenită RSS Moldovenească, şi peste Basarabia era desenată legenda hărții.

Hărţile larg folosite, în şcoli sau expuse în locuri publice, pomeneau doar despre URSS, nu şi despre RSS Moldovenească. Am însă un atlas geografic tipărit în perioada comunistă unde apare şi RSS Moldovenească. Nu există o hartă aparte a RSS Moldoveneşti – Doamne fereşte! – dar la harta României se văd ca vecini nu doar URSS la modul general, ci sînt precizate RSS Moldovenească şi RSS Ucraineană. Există şi o linie punctată care arată graniţa dintre ele, atît cît încape la marginea hărţii României. Iar în manualul de istorie pentru unul din anii de liceu erau vreo 2 rînduri în care se spunea că în 1918 Basarabia s-a unit cu România.

Cultura basarabeană era aproape absentă în România. Totuşi, în 1988 Grigore Vieru a izbutit să-şi tipărească o carte de poezii la Bucureşti, iar în nu ştiu care revistă literară de provincie se zice că a apărut o pagină întreagă cu poezii ale poeţilor basarabeni. Acestea sînt excepţiile care întăresc regula.

În concluzie, în regimul Ceaușescu cetățeanul român pasionat de istorie sau geografie putea găsi informaţii (nu prea amănunţite) despre Basarabia sau RSS Moldovenească. Cine nu avea asemenea pasiuni şi nu locuia lîngă graniţă, în zona în care se putea prinde TV Chişinău, putea să-şi trăiască întreaga viaţă fără să aibe habar că în lume există asemenea noţiuni ca Basarabia sau RSS Moldovenească.

Putem spune că subiectul „Basarabia” era, în regimul Ceaușescu, într-o situație de „semiinterdicție”. Se putea discuta în anumite cercuri restrînse, dar nu era un subiect disponibil pentru marele public. Situație asemănătoare cu cea a scrierilor politice ale lui Eminescu, la care m-am mai referit (linc), sau, ca să fac o altă comparație, cu cea a Bibliei. Era Biblia o carte interzisă în comunism? Nu, s-au tipărit Biblii chiar și în regimul Ceaușescu, care pot fi prezentate ca „document” că toți ăia care spun că religia era îngrădită în comunism mint. Dar tirajul în care regimul comunist a acceptat tipărirea Bibliei era atent drămuit, mult sub necesar, ca să nu ajungă disponibilă pentru toată lumea care dorea.

E de pomenit și faptul că, deși România nu a recunoscut existența unei limbi modovenești separate de cea română, a existat și un lingvist – academicianul Alexandru Graur – care a acceptat această teorie sovietică. Era exact lingvistul cu cel mai puternic spate politic în regimul ceaușist – unicul lingvist care avea o emisiune regulată la radio. Dar tocmai fiindcă subiectul Basarabia era „semiinterzis”, nu se făcea mare caz pe ceea ce scrisese la un moment dat Graur despre „limba moldovenească”, căci a discuta despre „limba moldovenească” ar fi însemnat a aduce în atenție un subiect inoportun.

După venirea la putere a lui Gorbaciov în URSS, mai liber se discutau legăturile Basarabiei cu România la Chișinău decît la București. În presa chișinăuană apăreau expresii de felul “Timpul cere insistent decizii care ar întoarce irevocabil pagina cu semnăturile funeste ale lui Molotov şi Ribentrop” (linc), iar la Chișinău (dar și în Țările Baltice) aveau loc manifestații publice în care era criticat pactul Ribentrop-Molotov. În acest context, la congresul al 14-lea al PCR din noiembrie 1989 (desfășurat imediat după ce la Chișinău avuseseră loc ciocniri violente între manifestanți și forțele de ordine, soldate cu incendierea Ministerului de Interne – linc), Ceaușescu a pomenit despre pactul Ribentrop-Molotov. Pe acest fapt se bizuie propaganda ceaușistă de astăzi ca să pretindă că Gorbaciov, supărat de această „sfidare” a lui Ceaușescu, a pus la cale înlăturarea acestuia. În fapt, în 1989 nu era nici o sfidare față de Moscova să vorbești despre pactul Ribentrop-Molotov, căci în însăși URSS se vorbea deschis despre acest pact. Chiar în decembrie 1989, sub conducerea lui Gorbaciov, însuși parlamentul de la Moscova (Congresul Deputaților Poporului) a condamnat oficial respectivul pact.

Observ recent în presa dîmbovițeană că nu numai Nicolae Ceaușescu e rebranduit propagandistic în luptător pentru Basarabia, ci și Ion Iliescu. Acest lucru se face prin ziarul Evenimentul Zilei, condus de Ion Cristoiu, omul pe care l-am numit încă din 1993 vîrful de lance al campaniei de falsificare a istoriei revoluției (linc). În articolul Roxanei Roseti De ce trebuia să tacă Ceauşescu în ceea ce priveşte Basarabia (linc), de pe saitul „Evenimentul Zilei” din 7 iunie 2014 se continuă propaganda conform căreia Ceauşescu era interesat de Basarabia. A tăcut el pe acest subiect, dar „trebuia să tacă”, ni se explică. Totuşi, în ciuda titlului, nu se spune concret de ce trebuia să tacă. Se face doar o afirmaţie generală, fără alte explicaţii: „Ambele părţi au renunţat la vechile antagonisme în favoarea apropierii dintre Uniunea Sovietică şi România”. Întreg articolul se pretinde că se bizuie pe „unul dintre multele documente secrete „marca” WikiLeaks, publicate anul trecut”, dar nu se dă vreun linc sau trimitere la locul unde s-ar putea vedea originalul documentului. Am întîlnit de nenumărate ori în presa românească referiri la documente care chipurile ar dovedi anumite situaţii, dar cînd se verifică documentele originale la care s-a făcut trimitere, nici vorbă ca acele documente să dovedească ceea ce se pretindea că dovedesc (vezi asemenea cazuri comentate pe acest blog: Dezvăluirile lui Vladimir Bukovski despre revoluţia română şi jurnalismul de tip Mediafax (linc), Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts (linc), Minciunile istoricului Cristian Troncotă. Declaraţia lui Iulian Vlad în procesul revoluţiei de la Timişoara (linc)).

Titlul articolului pomenește despre Ceaușescu, dar în conținutul articolului nu e relatată nici o atitudine a lui Ceaușescu. Se vorbește însă despre o atitudine a lui Ion Iliescu: „primul secretar al Comitetului Judeţean Iaşi al PCR, Ion Iliescu, a spus  ambasadorului american că este oarecum ciudat faptul că Republica Sovietică Moldovenească are legături mai strînse cu Bulgaria decît cu România”.

Ceaușescu a fost rebranduit deja ca luptător pentru Basarabia. Se pare că următorul pe lista demnitarilor comuniști care luptau eroic (cu rezultate zero) pentru strîngerea legăturilor dintre România și RSS Moldovenească este Ion Iliescu.

Mai citește:
– Previziune din 1994: Dacă anumite condiţii sînt îndeplinite, calea spre reabilitarea ceauşismului e deschisă în România. Ion Cristoiu şi raportul SRI despre revoluţie
– Propagandă în ziarul “Adevărul”: eroul Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS
– Nou episod de propagandă ceauşistă în “Adevărul”
– Nouă aberaţie în cadrul campaniei de reabilitare a lui Ceauşescu: Acesta ar fi vrut să ridice o statuie mareşalului Antonescu
– “Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni în ziarul Adevărul
– Securitatea lui Ceauşescu şi Basarabia. Activitatea lui Ion Stănescu, fondatorul “unităţii anti-KGB” a securităţii
– Din nou despre Ion Stănescu, fondatorul “unităţii anti-KGB” a securităţii
– Valentin Ceauşescu, viitorul preşedinte al României?
– Răstălmăcirile lui Larry Watts şi răstălmăcirile altora despre Larry Watts
– Mircea Munteanu: Noi dovezi despre criza din 1989 din România. Ministerul de Externe al RSR: “În cazul în care veţi fi întrebaţi (repetăm: numai în cazul în care veţi fi întrebaţi) în legătură cu aşa-zisele evenimente de la Timişoara, răspundeţi cu toată claritatea că nu aveţi cunoştiinţă despre aşa ceva”
Propaganda ceauşistă deplînge “propaganda neagră” împotriva lui Ceauşescu din 1989
Propaganda ceauşistă reluată în forţă în mass-media dîmboviţeană
Un simpatizant a lui Nicolae Ceauşescu: Constantin Dobre, conducătorul mişcării muncitoreşti din Valea Jiului din 1977
Propagandă ceauşistă la “Vocea Rusiei”
Vocea Rusiei continuă propaganda în favoarea lui Ceauşescu
23 August – ziua “Marii insurecţii naţionale armate antifascistă şi antiimperialistă” şi a pactului Ribentrop-Molotov (3 video)
1989, Chişinău: “Timpul cere insistent decizii care ar întoarce irevocabil pagina cu semnăturile funeste ale lui Molotov şi Ribentrop”
A. N. Iacovlev răspunde ziarului “Pravda” despre pactul Ribentrop-Molotov. “Este evidentă devierea de la normele leniniste ale politicii ecsterne sovietice”
1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s