Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Proprietatea intelectuală și experiența mea de inginer Iunie 16, 2014


După isprăvirea facultății, timp de doi ani am lucrat chiar în meseria pentru care mă pregătisem – cea de inginer. Am fost inginer proiectant la Prompt SA – institut de proiectări continuator al fostului CCSITMRTU ceaușist (Centrul de Cercetări Științifice și Inginerie Tehnologică pentru Mașini de Ridicat și Transport Uzinal). La CCSITMRTU lucrase în perioada comunistă atît taică-meu, cît și unchiul meu care emigrase în SUA. Din perioada comunistă am niște reviste editate de institut în care atît taică-meu cît și unchiul meu au publicat articole. Cînd am lucrat eu acolo, Prompt SA era încă în proprietatea statului. Mai apoi a fost privatizat, patron a ajuns omul de afaceri Mihai Olariu, care prin intermediul Prompt SA a pus stăpînire și pe UMT.

Apropo de problema proprietății intelectuale, iată experiența mea de inginer la Prompt SA. Institutul avea o arhivă uriașă cu diferite proiecte făcute de-a lungul zecilor de ani. Cînd trebuia proiectat ceva nou, aveai sursă de inspirație un proiect mai vechi, nu trebuia să începi de la zero.

Îmi amintesc o temă de proiectare primită: braț mobil care se fixează pe o mașină și poate ridica o cabină în care să stea unul sau doi muncitori care să facă reparații la înălțime. Tipul de utilaj folosit de cei care schimbă becurile la stîlpii de electricitate sau fac reparații la stîlpii ăia. Temă de proiectare, spre exemplu – cabina să poarte o sarcină de 200 kg și să poată fi ridicată la înălțimea de 9 metri. Ce fac? Caut în arhivă un proiect asemănător. Găsesc că în trecut, poate cu 10 sau 20 de ani în urmă, s-a mai proiectat așa ceva, dar pentru sarcina de 300 kg și înălțime de 10 metri. Iau desenele de la proiectul vechi și fac niște ajustări ca să corespundă la noile date – 9 metri în loc de 10 metri și 200 kg în loc de 300 kg. Multe piese sau subansamble le las neschimbate – nici nu le mai desenez din nou, doar indic numărul de desen de la proiectul vechi. La cîteva piese schimb niște dimensiuni și trebuie să fac desen nou. Dar și la ele mă inspir din creația intelectuală a proiectantului vechi – păstrez aceeași formă a piesei, același mod de îmbinare cu alte piese, același mod general de funcționare. Piesa e doar ceva mai lungă sau mai scurtă, mai groasă sau mai subțire decît la proiectul vechi. Ăsta era modul obișnuit de lucru la institutul de proiectări. Cred că ar fi fost o prostie ca la fiecare proiect să se înceapă de la zero, să se reinventeze roata, ca nu cumva să se „plagieze”, să se folosească „creația intelectuală” a altuia. Și chiar dacă aș fi făcut proiectul de la zero, nu-i sigur că n-aș fi nimerit peste o soluție constructivă asemănătoare cu ceva care deja s-a proiectat. Deci acuzație de încălcare a proprietății intelectuale tot ar fi putut fi adusă.

Ca să fiu înţeles, simplific tema de proiectare de mai sus: să zicem că am de proiectat nu întregul mecanism care să ridice cabina muncitorului la înălţime, ci numai acea cabină. Cabina se poate concepe într-o mulţime de feluri. Îmi pot închipui o cabină făcută din ciment, cărămizi şi mortar, sau din lemn, sau din fier, sau din aramă, sau din aur. În toate cazurile cabina îşi îndeplineşte funcţia pentru care a fost creată – să ţină un muncitor în ea. Pe baza bunului simţ ingineresc, fără prea multe calcule, aleg să folosesc fierul la construcţia cabinei. Alt inginer a proiectat şi el o astfel de cabină din fier – asta nu înseamnă neapărat că m-am inspirat de la el. Din mulţimea de tipuri de oţel existente aleg un anume tip de oţel. Fiindcă cabina aia nu e mare scofală, bunul simţ îmi zice să aleg cel mai obişnuit şi mai ieftin oţel existent. Dacă alt inginer a ales exact acelaşi tip de oţel ca şi mine iar nu înseamnă neapărat „plagiat”. La problemă identică s-a găsit, pe baza bunului simţ, soluţie identică. Mai departe – forma cabinei. Poate fi circulară, dreptunghiulară, rombică, hexagonală, pentagonală, sau poate avea o formă neregulată, inginerul fiind liber să-şi dezvolte talentele de Picaso. Dar dacă proiectezi o formă neregulată, eşti obligat (spre deosebire de Picaso) să defineşti exact forma respectivă, să dai fiecare cotă, fiecare curbură etc. Greu de proiectat şi greu de executat. Bunul simţ îţi spune să alegi o formă simplă – de pildă de dreptunghi cu laturile de 1 metru şi 2 metri, pe ideea că în cabina aia muncitorul are nevoie de un pic de spaţiu de mişcare, dar nu prea mult, că de poziţionat la obiectivul intervenţiei va fi poziţionat prin maşina care transportă cabina. Dacă alt inginer a ales tot dreptunghi de 1*2 m, iar nu înseamnă neapărat „plagiat”. Putea să aleagă 0,95*2,05 m, ar fi fost o cabină cam la fel de bună, dar e tendinţă firească să se aleagă dimensiuni întregi. Mai departe – să fie cabina acoperită sau descoperită? E bine ca pe lîngă cei 9 metri înălţime la care e ridicată cabina să mai cîştig 2 metri posibilitate de intervenţie prin înălţimea muncitorului. E bine să nu existe vreun acoperiş care să-l stînjenească la intervenţie, bonus realizarea cabinei va fi mai ieftină şi întreaga construcţie mai uşoară. Dacă-i timp urît poate-l plouă pe muncitor, dar dă-l dracului, n-am obligaţia să-i creez condiţii de lux. Practic, cabina va fi o platformă dreptunghiulară cu o balustradă care să împiedice căderea accidentală a muncitorului. Totuşi, astea nu-s idei atît de geniale încît să fie imposibil să le fi venit şi altora, independent. Mai departe – cum ataşez balustrada de platformă. Pot s-o ataşez cu şuruburi, dar balustrada aia odată montată nu va mai trebui demontată. Deci cel mai logic e să folosesc sudarea. Dacă alt inginer a gîndit la fel poate însemna doar folosirea logicii. Adică, pot exista o mulţime de coincidenţe între proiecte făcute complet independent. Totuşi, dacă se apucă două persoane să proiecteze fiecare o asemenea cabină, sînt şanse mari să fie şi diferenţe între proiecte. Dar în lume s-au proiectat deja mii de asemenea cabine, un proiect făcut complet independent are şanse mari să se asemene cu vreunul deja existent undeva pe planetă.

Posibilitatea de a folosi ideile bune ale predecesorilor cred că a fost unul din motoarele progresului omenirii de-a lungul veacurilor. La ora actuală, legile proprietății intelectuale sînt o frînă în calea acestui progres și un obstacol în calea libertății economice. Marile corporații își angajează armate de avocați cu care să-și hărțuiască juridic concurența. Devine mai important pentru un producător să aibă avocați buni decît să aibe ingineri buni. De pildă, giganții Samsung și Apple s-au războit în justiție pentru pretenții de miliarde de dolari (linc). În lumea de azi un mic producător nu are cum să răzbească chiar dacă ar avea capacitate tehnologică, căci nu rezistă la costurile juridice. Proprietatea asupra unei idei mi se pare o noțiune dubioasă și fiindcă înseamnă a interzice altcuiva să aibă aceeași idee. Or niciodată nu se poate ști dacă două persoane nu au avut aceeași idee independent una de alta. Cu cît ideea este mai simplă, cu atît probabilitatea ca ea să vină independent în mintea mai multor persoane e mai mare, iar tendința actuală a marilor corporații este să-și patenteze toate fleacurile. Cum populația Pămîntului a depășit 7 miliarde (iar numărul inginerilor deasemeni a crescut spectaculos față de perioadele istorice trecute), chiar și coincidențe cu probabilități mici se pot realiza. De pildă, Apple s-a plîns și a primit despăgubiri pentru că Samsung a folosit funcția „slide to unlock” la telefoane mobile inteligente. Poate are dreptate. Dar cine poate garanta că din 7 miliarde de pămînteni nu ar putea exista vreunul căruia să-i vină ideea funcției „slide to unlock” fără să se inspire de la Apple? Cu ce drept s-ar putea interzice cuiva să-și folosească propriile idei, doar pentru că aceeași idee a mai avut-o altul înainte (de fapt, nici nu contează primul care a avut o idee, ci primul care face formalitățile juridice de patentare – în general marile corporații fiind cele care fac asemenea formalități)?

Mai citeşte:
Manipulare lingvistică: echivalarea copierii neautorizate cu furtul sau pirateria
Valentin Ceauşescu cere interzicerea piesei “Ultimele ore ale lui Ceauşescu”
Valentin Ceauşescu cere despăgubiri pentru folosirea numelui “Ceauşescu” într-o piesă de teatru

 

One Response to “Proprietatea intelectuală și experiența mea de inginer”

  1. Leon Nica Says:

    În ţara prostanilor fuduli e posibilă orice prăduială!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s