Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (9). Calea Lipovei Iulie 2, 2014


cartiMemorial_0001Continui serialul cu investigațiile parchetului militar despre teroriștii din Timișoara cu prezentarea victimelor din zona Calea Aradului Lipovei. E vorba de fragmente din cartea “Victimele revoluției. Timișoara 1989″ scrisă de procurorul pensionar general (r) Romeo Bălan și apărută în 2011 la editura Memorialul Revoluției din Timișoara.

Vezi și fragmentele anterioare despre teroriștii din Timișoara, prezentate pe acest blog:
Piaţa Operei
Bulevardul Republicii
Piaţa Libertăţii
Strada Oituz
Zona Take Ionescu
Bulevardul Revoluţiei
Calea Aradului
Poligrafia

Tot din cartea procurorului Bălan, mai citește Identificarea victimelor incinerate.

CALEA LIPOVEI

Şi pe Calea Lipovei au avut loc evenimente tragice care s-au soldat cu morţi şi răniţi, atât civili cât şi militari. Aici se afla fostul Comandament al Diviziei de apărare antiaeriană a teritoriului şi în aceeaşi cazarmă se aflau mai multe unităţi subordonate. Alăturat se afla cazarma marii unităţi de grăniceri cu unităţile subordonate. Din dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 au început să se audă focuri de armă, ceea ce a creat tensiune în rândul militarilor. Mai mult, s-au primit informaţii cu privire la terorişti care vor ataca unităţile militare şi locuinţele familiilor de cadre. La ordin, toate unităţile militare şi-au întărit sistemul de pază şi apărare, au trecut la paza unor obiective importante din zonă, cum au fost depozitele de pe fosta stradă Ialomiţa, Depozitul farmaceutic – Centrofarm etc. şi totodată au organizat patrule de militari înarmaţi pentru a verifica locurile de unde se presupunea că s-a deschis focul. Acestor patrule li s-au alăturat şi civili ca voluntari şi s-au organizat şi filtre la intrarea în oraş dinspre Lipova.

În această stare de confuzie şi de maximă tensiune s-a deschis focul în zonă, militarii fiind convinşi, la acea dată, că se luptau cu teroriştii. Nu a fost identificat, reţinut sau ucis nici un terorist însă au început să apară victime în rândul civililor şi militarilor.

În dimineaţa de 23 decembrie 1989, căpitan Aciocoiţei Alexandru, din U.M. 01864 Timişoara, împreună cu doi militari în termen, înarmaţi încerca să stabilească locurile de unde se executa foc. În jurul orelor 9,00, patrula a intrat în magazinul de pâine situat la colţul străzii Câmpina cu Calea Lipovei. Militarii s-au retras în acel spaţiu deoarece începuse să se tragă pe stradă. Un civil, respectiv Gheorghiu Constantin, refugiat şi el în magazin, a încercat să iasă pe uşa metalică din spate, care dădea spre strada Câmpina şi în acel moment a fost împuşcat. Gheorghiu Constantin a suferit o plagă împuşcată lombară, leziune ce a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale.[155] În aceleaşi împrejurări şi în acelaşi loc a fost rănit şi cpt. Aciocoiţei Alexandru. Acesta a declarat:

„După ce am verificat interiorul, în momentul în care am vrut să ies în spatele magazinului am fost lovit de glonţ în antebraţul stâng, glontele ieşind din braţ. Cred că s-a tras din al doilea bloc, maxim etajul 2, după care m-am retras la unitate, de unde am fost dus la Spitalul Militar.”[156] Ofiţerul a prezentat o plagă împuşcată transfixiantă anterobranhială stângă, cu fractură deschisă de humerus, pentru care i s-au acordat 30 de zile de îngrijiri medicale.[157]

Trebuie menţionat că pe latura dinspre strada Câmpina era amplasat Batalionul de transmisiuni al diviziei, U.M. 01926 Timişoara.

În aceeaşi dimineaţă, în jurul orelor 10,00, Potroghir Lucica, împreună cu cei doi copii ai săi în vârstă de 2 şi respectiv 7 ani se deplasa dinspre dispensarul medical spre domiciliu. Când au ajuns în zona pieţei agroalimentare s-a deschis focul în zonă, ocazie cu care minora Potroghir Iustina, în vârstă de 7 ani, a fost rănită în regiunea capului, parietal stânga. Potrivit raportului medico-legal nr.265 din 05.02.1990 minorei i s-au acordat 25 de zile de îngrijiri medicale. Mama victimei, martor ocular, a declarat:

„Când am ajuns în piaţa din Calea Lipovei a început să se tragă. M-am ascuns şi eu şi fetiţa sub mesele din piaţă. La un moment dat am văzut că fetiţa este plină de sânge şi plângea. Am constatat că a fost rănită la cap, în spate.”[158]

Tot în 23 decembrie, la prânz, a fost rănită grav Aciubotăriţei Marieana, aflată în balconul locuinţei sale de pe strada Borzeşti, strada perpendiculară pe Calea Lipovei. Aceasta a relatat:

„În data de 23 decembrie 1989 mă aflam în locuinţa mea din Timişoara str. Borzeşti. Locuiesc la etajul 4. În dimineaţa zilei respective am efectuat lucrări gospodăreşti, respectiv am spălat. În jurul orelor 12,00 am ieşit pe balcon să pun rufele la uscat. La mine în locuinţă se mai afla şi o vecină din bloc, Butucel Lăcrămioara. Menţionez că balconul nu este închis şi este cu faţa spre strada Borzeşti.

Nu am auzit împuşcătura dar am sesizat zgomotul făcut prin aer de glonţ. Nu am avut timp să mă feresc fiind lovită de glonţ în cap.”[159]

Aciubotăriţei Marieana a prezentat plagă împuşcată cranio-cerebrală, cu fractură de craniu la nivelul vertexului, cu eschile osoase în substanţa cerebrală, leziune ce a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale şi care s-au soldat cu infirmitate.[160]

În seara zilei de 23 decembrie la intrarea în Timişoara a fost organizat un filtru de control, la intersecţia Calea Lipovei cu strada Ion Ionescu de la Brad. Filtrul era format din militari grăniceri de la unitatea din apropiere şi din civili voluntari. Aceştia verificau toate autovehiculele care intrau sau ieşeau din Timişoara pe acea direcţie.

În jurul orelor 21,00 militarii şi civilii din filtru au oprit pentru control un autoturism Dacia 1300 cu numărul de înmatriculare 2-TM-8251, la volanul căruia se afla proprietarul, maistru militar Vîlceanu Constantin, echipat în uniformă militară. Pe scaunul din dreapta faţă se afla plutonier major Măntăluţă Aurel îmbrăcat civil dar înarmat cu un pistol cu 12 cartuşe. Cei doi erau cadre active la U.M. 01864 Giarmata şi după ce s-au legitimat le-au spus celor din filtru că se deplasează la sediul Diviziei antiaeriene, situat la circa 350 de metri de locul în care au fost opriţi. După verificare, celor doi li s-a permis accesul în oraş şi deplasarea spre unitate.

Autoturismul în care se aflau cele două cadre militare nu s-a deplasat spre marea unitate ci a virat la stânga printre blocuri. Ulterior, plt.maj. Măntăluţă Aurel a declarat că au auzit focuri de armă în faţa lor şi de aceea nu s-au mai deplasat spre unitate.

După circa jumătate de oră autoturismul în care se aflau cei doi s-a întors spre acelaşi filtru de control, venind însă pe strada Ion Ionescu de la Brad, cu intenţia de a vira dreapta spre ieşirea din oraş. Cei din filtru nu şi-au dat seama că este autoturismul pe care îl mai controlaseră şi i-au făcut semn de oprire. Inexplicabil, şoferul nu a oprit şi autoturismul şi-a continuat deplasarea în viteză. Un militar în termen aflat în filtru a deschis focul spre autoturismul considerat suspect iar apoi şi alţi militari sub comanda maiorului Nisipeanu Ioan şi plutonier Lupaşcu Adrian au tras spre autoturism. Au tras şi alţi militari grăniceri aflaţi în pază la gardul unităţii.

În urma tirului concentrat autoturismul a fost oprit, ocazie cu care s-a constatat că maistrul militar Vîlceanu Constantin este decedat iar plt.maj. Măntăluţă Aurel este rănit grav. Cadrele şi militarii grăniceri au declarat că rănitul le-a spus că nu au oprit de frică.

În raportul medico-legal nr.1075/A din 26.12.1989 privind cadavrul m.m. Vîlceanu Constantin este consemnat doar orificiul de intrare al glonţului în regiunea toracică dreaptă, cu diametrul de 1 cm, cu marginile regulate, cu lipsă de substanţă şi înconjurat de un inel pergamentat. S-a concluzionat că moartea violentă s-a datorat plăgii împuşcate toracice şi că tragerea s-a efectuat de la distanţă prin poziţie laterală dreaptă.

Plt.maj. Măntăluţă Aurel a suferit plagă împuşcată gamba dreaptă şi picior stâng, plagă împuşcată antebraţ drept cu fractură de radius cu deplasare, plagă împușcată fesieră dreapta și stânga, amputație gamba stângă, leziuni care au necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale şi au produs infirmitate.[161] Declaraţiile victimei Măntăluţă Aurel sunt confuze dar admite că cei din filtru nu puteau să-i recunoască pe timp de noapte când circulau cu luminile aprinse. Nu dă însă o explicaţie plauzibilă pentru faptul că nu au oprit la cel de-al doilea control.

Nu au putut fi identificaţi toţi militarii care au deschis focul spre maşina victimelor. S-a apreciat însă că aceştia au fost în eroare de fapt când au deschis focul, motiv pentru care prin rezoluţia nr. 282/P/1993 din 06.07.1990 a Procuraturii Militare Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză.

Locul în care au fost cele mai multe victime a fost Depozitul farmaceutic – CENTROFARM – de pe strada Pasteur nr.2, situat la circa 1500 de metri de unităţile militare. Depozitul a fost păzit încă din 22 decembrie 1989 de un detaşament de la U.M. 01926 Timişoara. Comandanţii acestui detaşament au fost locotenenţii Neamţu Costel, Drăguţ Valentin şi Rancu Petru. Aceştia asigurau pe rând comanda militarilor care asigurau paza depozitului. Nu au fost probleme până în seara zilei de 23 decembrie 1989, când în jurul CENTROFARM-ului au început să se audă focuri de armă, ceea ce a creat impresia celor din interior că vor fi atacaţi.

În noaptea de 22/23 decembrie 1989, comandant al dispozitivului de pază a fost locotenent Rancu Petru. Convins că este atacat a solicitat prin staţie întăriri de la unitate. S-a reîntors la depozit locotenentul Neamţu Costel cu o grupă de militari şi au fost dublate posturile de pază. Militarii au deschis focul în special pe latura de sud a dispozitivului spre un cămin de nefamilişti şi spre o spălătorie, unde observaseră foc la gura ţevii.

Pe latura de sud între clădirea depozitului şi gardul de beton au fost în post de santinelă înarmaţi soldaţii Burcea Marinel şi Lile Cristian-Octavian. Amândoi au fost găsiţi împuşcaţi mortal. Primul a fost găsit, la schimbarea posturilor, soldatul Burcea Marinel. Acesta a fost găsit decedat în jurul orelor 23,30, fiind împuşcat în torace.

În raportul medico-legal nr.1060/A din 25.12.1989 sunt consemnate semnele de violenţă de pe cadavrul soldatului Burcea Marinel:

„1. orificiul de intrare este situat la nivelul hemitoracelui stâng pe faţa laterală subaxilar şi reprezentat de o plagă ovalară cu diametrul de 7-8 mm.

Nu se constată orificiu de ieşire”

Concluziile au fost că moartea violentă s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei plăgi împuşcate toracice cu interesare cardio-pulmonară. Glontele avea un diametru în jur de 7 mm, s-a tras din stânga victimei şi de la distanţă.”

În jurul orelor 0,30 a fost găsit şi cadavrul soldatului Lile Cristian-Octavian. Acesta era împuşcat în cap.

Raportul medico-legal nr.1051/A din 25.12.1989 consemnează următoarele semne de violenţă:

„1. orificiul de intrare aproximativ 7-8 mm situat în regiunea mastoidiană stângă de formă ovalară, pe tegumentul din jur pergamentări punctiforme multiple.

2. orificiul de ieşire situat occipital drept are un diametru de aproximativ 4-5 cm, cu eschile osoase şi hernie de creier.”

S-a concluzionat că moartea a fost violentă şi s-a datorat unei plăgi împuşcate cranio-cerebrale prin armă de foc cu direcţie oblică de la stânga spre posterior, s-a tras în limita de acţiune a factorilor complementari, calibrul glontelui în jur de 7 mm.

Cadrele şi militarii audiaţi declară că asupra lor s-a tras din exterior şi în aceste împrejurări au fost împuşcaţi cei doi soldaţi. Cu toate acestea nu au fost găsite urme de gloanţe pe clădirea depozitului de medicamente. Singurele urme de gloanţe au fost găsite pe gardul de beton dar şi acestea ca urmare a tragerilor din interior.

Depoziţiile cadrelor militare din U.M. 01926 Timişoara s-au nuanţat în cursul anilor 1999 şi 2000 când au fost reaudiaţi. Aceştia au admis că în confuzia generală militarii s-au putut împuşca între ei. Spre acest lucru pledează şi concluziile din raportul medico-legal al victimei Lile Cristian-Octavian, unde sunt consemnaţi factori suplimentari ai împuşcării, ceea ce însemnă că s-a tras din apropiere.

În cursul dimineţii la Depozitul farmaceutic a mai sosit un detaşament de 20 de militari sub comanda căpitanului Banculea Dumitru de la U.M. 01970 Săcălaz. Şi în rândul acestor militari a fost o victimă împuşcată mortal. A fost soldatul Bărbulescu Marius-Gabriel, care a fost ucis în timpul unei misiuni de scotocire a spălătoriei de lângă Depozitul de medicamente. Spre deosebire de ceilalţi doi militari ucişi în cursul nopţii, în cazul soldatului Bărbulescu misiunea a fost executată ziua, în 24.12.1989 la prânz, şi au existat martori oculari ai evenimentului:

Căpitan Banculea Dumitru a declarat:

„În cursul nopţii au existat schimburi de focuri dar nu am avut victime. A doua zi în jurul prânzului, ora cu exactitate o pot spune, 12,20, am hotărât să merg cu câţiva militari spre spălătoria de vis-a-vis de depozit de pe strada Ialomiţa să văd ce este acolo întrucât toată noaptea s-a văzut foc la gura ţevii din acea clădire. Până în acel moment nu s-a încercat nici o scotocire a acelui loc, nici de către cei de la U.M. 01926 şi nici de la o altă unitate din exterior. Am format o grupă de 5-6 oameni printre care eu ca şi comandant, militarul Bărbulescu Marius, pe ceilalţi nu mi-i mai amintesc. Am ieşit pe poarta de acces auto a CENTROFARM-ului care dă spre strada Pasteur, eram în şir indian. Soldatul Bărbulescu era după mine. S-a auzit un foc de armă mai de aproape şi cineva din spate m-a strigat, am întors capul şi l-am văzut pe Bărbulescu căzut.

Am mai sesizat că din spate venea un ARO blindat al miliţiei care s-a oprit lângă grupul nostru şi am constata că în interior se află lt.maj. Bleotu. Eu nu ştiam că Bleotu a fost plecat. Noi am plecat mai departe şi lângă militarul căzut a rămas Bleotu. Am ajuns în clădirea spălătoriei, am verificat încăperile, am urcat pe acoperiş dar nu am găsit nimic. Din acel moment dinspre acea clădire nu s-a mai tras asupra Centrofarmului. Fac precizarea că noi am tras în clădirea spălătoriei, urmele s-au văzut. Nu pot preciza dacă au fost urme de gloanţe şi pe clădirea Centrofarmului.

Ofiţerii de la U.M. 01926 nu mi-au comunicat la întoarcerea din misiune că ar avea elemente din care să rezulte că ştiu în ce împrejurări a murit soldatul Bărbulescu. Nici atunci şi nici ulterior.”[162]

La rândul său, lt.maj. Bleotu Viorel a precizat:

„Precizez că cu câteva minute înainte de a pleca militarii în misiune eu am ieşit din curtea Centrofarmului cu ABI-ul cu care venisem şi oprisem aproximativ în dreptul porţii de intrare a personalului în depozit supraveghind direcţia în care militarii urmau să meargă în scotocire.

Primul ieşise cpt. Banculea, care era undeva mai în faţă şi după el urma să plece grupa de militari. L-am văzut pe Banculea făcându-le semn să înainteze pe lângă gard. Grupa de militari formată din 5-6 militari, poate mai mulţi, am văzut că a trecut pe lângă ABI şi imediat unul dintre militari a strigat: avem o victimă. Eu nu am auzit focul de armă care a determinat împuşcarea militarului nostru, pentru că se auzeau şi alte focuri de armă în direcţia Căminului de nefamilişti şi a spălătoriei. Am coborât din ABI, militarul era căzut pe trotuar. Am cerut prin staţie să ni se trimită o salvare, care a şi venit în scurt timp şi l-a transportat pe militar la Spitalul militar. Ştiu că militarul a decedat pe drum. Nu pot preciza din ce parte s-a tras, întrucât incidentul s-a petrecut rapid şi nu am fost atent să văd cum a căzut militarul. Ceilalţi militari, ofiţeri şi militari în termen aflaţi în depozit nu mi-au comunicat nici atunci şi nici altă dată că ar şti cine l-a împuşcat pe militarul nostru.”[163]

Soldatul Bărbulescu Marius-Gabriel a decedat în 25.12.1989 la Spitalul militar Timişoara. Certificatul constatator al morţii a fost eliberat de un medic de la acest spital, astfel că victima nu a fost examinată de un medic legist. În certificat este menţionat ca diagnostic: insuficienţă cardio-pulmonară.[164]

Nu sunt însă precizate semnele de violenţă, respectiv orificiile de intrare sau ieşire a glonţului, care ar fi putut ajuta la stabilirea direcţiei de tragere.

Un alt eveniment s-a petrecut în noaptea de 22/23 decembrie 1989, eveniment soldat cu 4 răniţi.

În seara zilei de 23 decembrie plutonierul Griga Ioan din U.M. 01926 Timişoara, împreună cu doi militari în termen înarmaţi şi mai mulţi civili au organizat un filtru de control pe Calea Aradului, la ordinul comandantului direct maior Medrea Vasile. În jurul orelor 19,00, cei din filtru au fost anunţaţi că este atacat Depozitul de medicamente din Calea Lipovei. Din proprie iniţiativă, subofiţerul s-a hotărât să-i ajute pe colegii săi aflaţi în pază la depozit. Însoţit de cei doi militari şi de 8 civili s-a deplasat în Calea Lipovei cu o autoutilitară T.V. de culoare albastră cu numărul de înmatriculare 32-PH-1685, ce aparţinea de Schela de foraj petrolier Timişoara. Autovehiculul a fost condus de Husar Daniel, voluntar civil, care a pus la dispoziţie maşina de serviciu. Autoutilitara a parcurs traseul str. Câmpina, str. Ion Ionescu de la Brad dar s-a oprit la str. Pomiculturii, unde era un baraj. Cei din interior au hotărât să se întoarcă pe acelaşi traseu, fără să ştie că în urma lor s-a deplasat şi un autocamion militar de la U.M.01926 Timişoara, tot spre Depozitul de medicamente. Autocamionul condus de plt.maj. Şandor Neculai a transportat un detaşament de militari, care urma să întărească paza la depozit. Nu ştiau unii de alţii.

Autocamionul militar a oprit la intersecţia străzilor Borzeşti cu Ion Ionescu de la Brad din cauza schimburilor de focuri din zonă iar detaşamentul militar sub comanda cpt. Ştirb Aurel şi locotenent Neamţu Costel, şi-a continuat drumul pe jos spre depozit. La autocamion a rămas şoferul plt.maj. Şandor Neculai şi doi militari în termen. Aceştia au sesizat apropierea autoutilitarei T.V., cu viteză şi cu farurile pe faza lungă, şi i-au somat pe cei din interior să oprească. T.V.-ul nu a oprit, motiv pentru care cei de lângă autocamion au deschis focul spre pneuri. În acest incident au fost răniţi şoferul Husar David şi plt. Griga Ioan, aflaţi pe scaunele din faţă şi alţi doi civili Sur Ioan şi Bapţan Gheorghe, aflaţi pe banchetele din spate.

Husar David a declarat:

„Am mers prudent şi la un moment dat s-a tras asupra noastră din faţă. Cauciucurile au fost sparte şi maşina s-a oprit. Am simţit că sunt rănit în piciorul stâng iar subofiţerul la piciorul drept şi ceilalţi au fost împuşcaţi în mâini şi la picioare. A venit un plutonier care ne-a recunoscut şi ne-a spus că au fost în eroare de au tras. Era coleg cu subofiţerul şi erau buni prieteni.”[165]

Husar David a suferit plagă împuşcată cu fractură cominutivă pilon tibial stâng, leziune ce a necesitat 70 de zile de îngrijiri medicale.[166]

Plutonier Griga Ioan, care a suferit plagă împuşcată transfixiantă fesă dreaptă şi picior drept, leziune ce a necesitat 40-50 de zile de îngrijiri medicale,[167] a relatat:

„Nu pot preciza dacă am fost împuşcat de militari sau terorişti. Militarii care au tras iniţial au încercat să vină în ajutorul nostru dar nu s-au putut apropia datorită schimbului de focuri.”[168]

Bapţan Gheorghe nu a putut da relaţii cu privire la cei care l-au împuşcat şi a prezentat plagă împuşcată coapsa stângă, ce a necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale.[169]

Sur Ioan care a suferit o plagă împuşcată în braţul drept cu glonţ fixat pe marginea posterioară a axilei, leziune ce a necesitat 30-40 de zile de îngrijiri medicale,[170] a precizat următoarele:

„După ce s-a tras, Griga şi noi cei din maşină, am strigat că suntem militari şi să se înceteze focul. Atunci a venit la maşină un subofiţer cu o grupă de militari, subofiţer despre care ulterior am aflat că se numeşte Şandor. L-am auzit pe plt. Griga reproşându-i lui Şandor că l-a nenorocit pe el şi pe noi ceilalţi când a tras în noi iar Şandor s-a scuzat spunând că nu a ştiut că eram noi în maşină.”[171]

Prin rezoluţia nr.281/P/1993 din 05.07.1993 a Procuraturii militare Timişoara s-a dispus a nu se începe urmărirea penală faţă de plt. Şandor Neculai deoarece s-a apreciat că acesta şi militarii care l-au însoţit au fost în eroare în momentul deschiderii focului.

Au fost schimburi de focuri şi în zilele de 24 şi 25 decembrie, care s-au soldat cu victime atât în rândul civililor cât şi al militarilor. Mai mulţi cetăţeni din zonă au solicitat sprijin de la unităţile militare şi acestea au trimis patrule înarmate pentru a verifica locurile sau persoanele suspecte. S-a deschis focul fără verificări prealabile într-o zonă cu blocuri de locuinţe. Urmările nu s-au lăsat aşteptate.

Achim Petru a fost rănit grav în timp ce se afla în locuinţa unui cunoscut al său pe strada Ecoului:

„În ziua de 24 decembrie 1989 orele 11,00 mă aflam la domiciliul numitului Puiu Constantin, din strada Ecoului nr.3 et.III ap.7, cartierul Calea Lipovei. În acest timp dinspre biserică se trăgeau focuri de armă automate. Eu m-am apropiat de geamul bucătăriei să observ mai bine de unde se trage, şi mai mult tangenţial glonţul a trecut prin cutia craniană, lezându-mi creierul. Glonţul a ieşit din cap, a atins peretele şi un calendar ce a luat foc. Au intrat mai mulţi militari ce erau angajaţi în luptă cu teroriştii şi m-au transportat la Spitalul Judeţean, unde mi s-a făcut operaţie şi am rămas cu o pareză pe partea stângă a corpului.”[172]

Victima a suferit plagă împuşcată cranio-cerebrală tangenţială parietală dreaptă, cu retenţie de corp străin, eschile libere fronto-temporal dreapta, leziuni ce au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale şi care au produs infirmitate.[173]

Tot în locuinţă a fost rănit şi minorul Ioniţă Constantin în vârstă de 9 ani, locuinţă situată pe strada Ion Ionescu de la Brad bloc B105, et.III ap.12. Acesta a relatat:

„În 25 decembrie pe la ora 10,00 mă jucam cu fratele meu de 8 ani în dormitor. Un glonţ a trecut prin geam, a ricoşat în perete şi m-a lovit în mâna stângă. S-a tras din spatele blocului. Nu ştiu cine a tras cu arma. Am fost adus la Clinicile Noi şi apoi transportat la Spitalul de copii – chirurgie. Am fost operat scoţându-mi-se un glonţ din braţ.”[174]

Minorul a suferit plagă împuşcată transfixiantă braţ stâng, cu fractură cominutivă a humerusului stâng, luxaţie superioară a capului humeral stâng, leziune ce a necesitat 50 de zile de îngrijiri medicale.[175]

A fost rănit şi soldatul Raţiu Ştefan din U.M. 02819 Timişoara (grăniceri) în timp ce făcea parte dintr-o patrulă ce acţiona în cartier:

„În ziua de 24 decembrie, plutonul nostru a fost scos în cartier pentru anihilarea unor terorişti aflaţi într-o şcoală. Am verificat dar nu era nimeni. Nu se trăgea în acel timp. Când am trecut pe lângă alimentară, din mai multe părţi, cred că de pe acoperiş s-a tras în noi. Ne-am adăpostit într-o curte şi am stat pe burtă. Un glonţ a ricoşat, dar nu ştiu de cine tras, m-a lovit în omoplatul drept şi mi-a ieşit prin spate, oblic. Cred că s-a tras de sus dintr-un pod. Noi nu am tras deoarece nu vedeam în cine. Ne-am retras cu toţii în cazarmă iar eu am fost dus la Spitalul militar, unde am fost operat. Nu au fost prinşi terorişti şi nici răniţi sau ucişi.”[176]

Militarul a prezentat plagă împuşcată a regiunii scapulare humerale drepte, leziune ce a necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale.[177]

Căpitanul Gheorghe Constantin din cadrul Diviziei de apărare antiaeriană a teritoriului Timişoara a fost un militar plin de zel mai ales în timpul represiunii demonstraţiilor din Calea Lipovei din 17 decembrie 1989, când s-au înregistrat 6 morţi şi 28 de răniţi. Alături de comandantul diviziei, generalul Rotariu Constantin, şi lt.col. Păun Ioan a fost condamnat la închisoare pentru omor deosebit de grav şi tentativă la această infracţiune. Într-un final a fost graţiat.

Acelaşi ofiţer a fost foarte activ şi după căderea lui Ceauşescu, comandând mai multe patrule pentru descoperirea teroriştilor din Calea Lipovei. În dimineaţa zilei de 24 decembrie, o patrulă condusă de cpt. Gheorghe Constantin, din care au mai făcut parte soldaţii Belgiu Gabriel şi Jurcan Adrian, a verificat Grădiniţa nr.4 de pe strada Irlandei, unde s-au raportat persoane suspecte, dar nu au găsit nimic. S-au deplasat, apoi la solicitarea unui cetăţean, în curtea imobilului de la numărul 46, unde afirmativ se aflau suspecţi. Ofiţerul s-a apropiat de un W.C. şi i-a ordonat soldatului Belgiu ca în momentul în care el va deschide uşa acesta să tragă, ceea ce s-a şi întâmplat. În W.C. nu era nimeni dar militarul obosit şi cu tulburări de vedere l-a împuşcat pe ofiţer. Acesta a suferit plagă toracică transfixiantă postero-anterioară prin împuşcare hemitorace drept, cu hemopneumotorax şi şoc hemoragic, leziune ce i-a pus viaţa în primejdie şi a necesitat 35 de zile de îngrijiri medicale.[178]

Cpt. Gheorghe Constantin s-a folosit de acest eveniment mai ales în perioada când era cercetat pentru victimele din 17 decembrie 1989, susţinând că el s-a jertfit în luptele cu teroriştii. Ştia foarte bine însă cine l-a rănit dar i-a convenit mai mult postura de erou decât aceea de victimă întâmplătoare, rănită din eroare. Ulterior, fostul ofiţer a avut parte de o moarte violentă, respectiv a căzut pe casa scărilor în imobilul în care locuia.

Faţă de soldatul Belgiu Gabriel s-a dispus a nu se începe urmărirea penală prin Rezoluţia nr. 283/P/1993 din 13.06.1994 a Procuraturii militare Timişoara, apreciindu-se că militarul a fost în eroare.

[155] Raport medico-legal colectiv, poziţia 102

[156] Dosar nr.6/1990, vol.IV, fila 149

[157] Raport medico-legal colectiv, poziţia 5

[158] Dosar nr.6/1990, vol.IV, fila 293

[159] Ibidem, fila 20

[160] Raport medico-legal colectiv, poziţia 2

[161]Raport medico-legal colectiv, poziţia 147

[162] Dosar nr.97/P/1990 al Secţiei Parchetelor Militare, vol.VI, filele 101, 102

[163] Ibidem, filele 103, 104

[164] Dosar 6/1990 C.S.J., vol.II, fila 569

[165] Dosar nr.6/1990 al C.S.J., vol.IV, fila 110

[166] Raport medico-legal colectiv, poziţia 111

[167] Raport medico-legal colectiv, poziţia 101

[168]Dosar nr.6/1990 al C.S.J., vol.IV, fila 25

[169] Raport medico-legal colectiv, poziţia 28

[170] Raport medico-legal colectiv, poziţia 208

[171] Dosar nr.6/1990 al C.S.J., vol.IV, fila 190

[172] Ibidem, fila 9

[173] Raport medico-legal colectiv, poziţia 10

[174] Dosar nr.6/1990 al C.S.J., vol.IV, fila 117

[175] Raport medico-legal colectiv, poziţia 118

[176] Dosar nr.6/1990 al C.S.J., vol.IV, fila 186

[177] Raport medico-legal colectiv, poziţia 202

[178] Raport medico-legal colectiv, poziţia 97

(va urma)

 

One Response to “Procuror Romeo Bălan: Teroriștii din Timișoara, după 22 decembrie 1989 (9). Calea Lipovei”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s