Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Mişcarea „Revoluţia curată” se înhăitează cu apărătorul criminalilor din decembrie 1989, colonel Mircea Dogaru Iulie 21, 2014


Alex Oprea (în roşu) şi simpatizanţi ai săi, la una din acţiunile de protest organizate în faţa sediului PSD Sibiu în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare.

Alex Oprea (cu cămaşă roşie) şi numeroşii săi simpatizanţi, la una din acţiunile de protest organizate în faţa sediului PSD Sibiu în timpul campaniei electorale pentru europarlamentare. Barca pneumatică îl ironizează pe Victor Ponta care a folosit o asemenea barcă în timpul inundaţiilor. Sursă foto: facebook

De cîtăva vreme domnul Alexandru Mircea Oprea, un revoluţionar sibian, relativ necunoscut înainte (eu, cel puţin, nu auzisem de domnia sa) a înfiinţat o organizaţie numită „Mişcarea civică Revoluţia Curată”. Nu se ştie cîţi membri are această „mişcare”, nu am găsit publicată vreo listă a membrilor. În 30 mai 2014 pe saitul organizaţiei apărea un comunicat (linc) conform căreia „mişcarea” se află „în plin proces de înregistrare şi pe teritoriul României” – adică, cel puţin la acea dată nu fusese înregistrată juridic (dar mediatic era activă, sait propriu are din ianuarie, pe facebook şi pe portalul revoluţiei a avut multe intervenţii). La acţiunile mişcării „Revoluţia curată”, dacă domnul Alex Oprea nu se prezenta singur, nu erau mai mult de o mînă de oameni alături de dînsul. Asta nu a împiedicat respectiva mişcare să emită pretenţii că ar fi reprezentativă pentru revoluţionarii din România.

Acțiunile mișcării „Revoluția Curată” sînt concentrate pe ideea repunerii în plată a indemnizațiilor de revoluționar (linc) suspendate încă de pe vremea guvernului Boc.

„Revoluţia curată” are cel puţin 5 membri – Alex Oprea, Mihai Orbulescu, Dorin Aleonte, Ovidiu Stoenescu şi Viorel Ringhilescu, aceştia fiind pomeniţi într-un comunicat din 17 iulie 2014 publicat pe saitul mişcării (linc), în care se afirmă:

Singura persoană autorizată să ne reprezinte în materie de repunere în drepturi și care are mandat în acest sens să vorbească în numele nostru este dl. Col. MIRCEA DOGARU. Începînd cu data emiterii prezentei, MIŞCAREA CIVICĂ REVOLUŢIA CURATĂ, precum şi asociațiile componente ale acesteia nu mai recunosc nici o negociere sau declarație făcută în numele revoluționarilor cu excepția col. DOGARU MIRCEA cît şi/sau a reprezentanților MIȘCĂRII CIVICE REVOLUŢIA CURATĂ, după cum urmează: Alex Oprea, Orbulescu Mihai, Ringhilescu Viorel, ALEONTE Dorin, Stoenescu Ovidiu.

MIŞCAREA CIVICĂ REVOLUŢIA CURATĂ nu recunoaşte ca fiind reprezentant al revoluționarilor BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR, deoarece această grupare a fost vîndută de către liderii acesteia în frunte cu preşedintele executiv MIRCEA BUCUR şi cu preşedintele Consiliului Naţional CONSTANTIN POPESCU.

Colonelul Mircea Dogaru, care este declarat de Mişcarea Revoluţia Curată reprezentant îndreptăţit al revoluţionarilor, nu apare pe listele revoluţionarilor din Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010 (linc). Este cel puţin ciudat ca o persoană care nu are certificat de revoluţionar să reprezinte revoluţionarii anume în probleme legate de drepturile conferite de aceste certificate.

Colonelul Dogaru nu este însă doar preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, calitate în care a apărat interesele acestor militari în ceea ce priveşte pensiile. Este şi unul din cei mai activi falsificatori ai istoriei revoluţiei în interesul criminalilor din decembrie 1989. I-am remarcat activitatea încă din 1994, cînd a publicat în ziarul „Armata României” nr. 17 din 27 aprilie 1994 un articol în care lua apărarea ofiţerilor care fuseseră arestaţi pentru deschiderea focului împotriva manifestanţilor din Calea Lipovei din Timişoara, în 17 decembrie 1994. Conform principiului „orice minciună, oricît de sfruntată, este bună dacă slujeşte criminalii din 1989”, în articolul lui Dogaru se susţinea că revoluţionarii timişoreni erau experţi în „decapitarea soldaţilor într-o fracţiune de secundă”. În fapt, nici un militar n-a fost decapitat la Timişoara în decembrie 1989.

La vremea respectivă procesul criminalilor din Calea Lipovei era abia la început, se putea spune că inculpaţii beneficiau de prezumţia de nevinovăţie. Între timp, vinovăţia acestora a fost constatată prin hotărîre definitivă a Curţii Supreme. Faptul că ulterior preşedintele Ion Iliescu a dat un decret de graţiere nu schimbă cu nimic constatarea instanţei privind vinovăţia inculpaților. Articolul lui Mircea Dogaru poate fi considerat astfel ca o încercare de favorizare a infractorilor.

În acea perioadă se încerca ascunderea implicării armatei în reprimarea revoluţiei de la Timişoara. Recunoaşterea acestei implicări a dus în final la condamnarea generalilor Chiţac şi Stănculescu. Cred că respectivii domni au simţit încă de atunci primejdia care venea de la dosarul Calea Lipovei, deşi formal nu erau inculpaţi în acel dosar. Mare parte din campania de falsificare a istoriei revoluţiei (linc) începută imediat după fuga lui Ceauşescu provine din încercările de a-l scăpa pe Stănculescu de închisoare.

În 1994 am luat atitudine împotriva articolului lui Mircea Dogaru, determinînd şi o interpelare în parlament cu privire la acesta. Atît articolul lui Dogaru cît şi interpelarea din parlament am prezentat-o în cartea mea „Falsificatorii istoriei” cît şi pe acest blog (linc). Am remarcat că textele mele legate de Dogaru din cartea „Falsificatorii istoriei” au fost incluse și într-un clip de pe youtube (linc) al utilizatorului „Asociația 17 Decembrie 1989 – In Memoriam Constantin Zabulic”, cont care se pare că aparține unui părinte al eroului martir al revoluției din Timișoara Constantin Zăbulică.

Pe alt sait al meu, documente1989, am prezentat hotărîrea judecătorească din dosarul Calea Lipovei, dar numai de la primă instanță (linc), unde inculpații au fost achitați. Chiar și acea hotărîre de achitare confirmă însă implicarea armatei în crimele din acea zonă, achitarea fiind dispusă pe temeiul că ordinul de reprimare al revoluției ar fi fost legal, fiindcă ar fi fost decretată stare de necesitate. La recursul judecat de ÎCCJ hotărîrea a fost casată, inculpații fiind condamnați.

Dogaru a recidivat şi în 2013, cînd la o emisiune a postului România TV a spus: “Regret că la ordinul partidului armata n-a tras în decembrie 1989!” (linc). Deloc surprinzător, emisiunea respectivă era una de propagandă pro-Stănculescu.

În paralel cu activitatea în favoarea criminalilor din 1989, după suspendarea plăţii indemnizaţiilor luptătorilor remarcaţi în revoluţie Mircea Dogaru s-a manifestat în favoarea reluării acestor plăţi. Forţele interesate în ascunderea criminalilor din 1989 sînt dispuse să ofere revoluţionarilor indemnizaţii şi avantaje materiale, cu condiţia ca aceştia să accepte falsificarea istoriei.

Mi s-a întîmplat și mie să fiu invitat la postul România TV la o emisiune în care era și Dogaru (el era în studio la București, gata să-și manifeste „empatia” pentru revoluționari și să-i susțină în acordarea indemnizațiilor, eu luînd legătura de la Timișoara și auzind la cască ce se discută în emisiune). Realizatorii emisiunii au încercat să respecte Ordinul de Zi pe Unitate transmis tuturor canalelor mass media din București: de a consolida în opinia publică impresia că revoluționarii sînt ăia care au ca preocupare exclusiv să se smiorcăie că nu primesc drepturi destule de la stat. Am refuzat să intru în jocul realizatorilor TV, știam că smiorcăiala televizată nu va rezolva nimic, fiind doar un mod subtil de compromitere a revoluționarilor (linc), și am deturnat discuția spre alte probleme (în speță, măgăria reprezentată de asigurarea obligatorie a locuințelor). Ca urmare, am fost trecut pe lista neagră a acelui post TV, ca persoană care nu mai are ce căuta la emisiuni.

Dorin Lazăr Maior – președintele de la acea vreme a Blocului Național al Revoluționarilor, între timp osîndit la 7 ani închisoare pentru șantaj (linc), era și dînsul printre cei care colaborau cu Mircea Dogaru. A semnat și niște protocoale alături de acesta, și chiar mai important, a semnat protocoale alături de Victor Ponta (linc). N-au folosit la nimic aceste protocoale, decît la compromiterea revoluționarilor. Indemnizațiile nu s-au reacordat, cu toată iscălitura lui Ponta.

Mișcarea „Revoluția Curată” anunță că nu mai recunoaște Blocul Național al Revoluționarilor ca structură reprezentativă pentru revoluționari. Spre deosebire de domnul Alex Oprea și prietenii săi, eu n-am de ce să declar nereprezentativitatea Blocului Național al Revoluționarilor, fiindcă niciodată n-am făcut parte din el. Nici asociația 17 Decembrie din Timișoara la care sînt membru n-a făcut parte din Blocul Național al Revoluționarilor, delimitîndu-se atît de aripa Maior cît și de aripa Costin, încă înainte ca respectivele persoane să fie inculpate penal (linc). Politicienii, de la Emil Boc la Victor Ponta și de la Ion Iliescu la Emil Constantinescu sau Sorin Ilieșiu, au fost cei care nu s-au delimitat de asemenea „lideri” revoluționari și prin prezența la congrese sau iscălirea de documente politice alături de aceștia i-au declarat reprezentativi, sfidînd astfel acele organizații revoluționare care nu făceau parte din BNR, precum asociația 17 Decembrie Timișoara a răniților și familiilor îndoliate din revoluție.

România este un stat democratic. Drepturile pentru revoluționari sînt hotărîte de poporul român. Personal, cea mai mare perioadă de după revoluție n-am primit nici un fel de indemnizație, în ciuda impresiei existentă în opinia publică (răspîndită de mincinoși profesioniști precum Grigore Cartianu – linc) că revoluționarii, din decembrie 1989 încoace nu fac nimic decît sînt plătiți regește din bugetul statului. După primirea certificatului preschimbat conform legii 341/2004, am considerat indemnizația o completare binevenită a veniturilor. N-a fost niciodată singurul meu venit și în condițiile în care legea oferea indemnizații la o mulțime de alte tagme – de la deținuți politici și noiembriști brașoveni din 1987, pînă la sportivi de performanță, oameni de cultură sau, mai nou, diplomați pensionari (linc), n-am considerat nimic anormal în faptul că există o indemnizație și pentru revoluționarii din 1989. La ora actuală Victor Ponta refuză să reia plata indemnizațiilor pentru revoluționari dintr-un motiv simplu: ca om politic simte că printr-o asemenea atitudine cîștigă voturi mai multe decît pierde. Refuzînd plata indemnizațiilor revoluționarilor, Ponta își crează imaginea propagandistică de om politic responsabil care face economii la bugetul statului. Că, în timp de economisește 1 leu cu revoluționarii crează legi prin care cheltuie 10 lei cu alte tagme (indemnizații pentru diplomați, aviatori, grefieri – linc), asta ține de manipularea clasică din politică.

E dreptul domnilor de la „Revoluția Curată” să se alieze cu cine vor. Îl declară reprezentant al lor pe Mircea Dogaru în timp ce, pe facebook, îl atacă pe Dumitru Dincă, inițiator al mișcării Piața Universității din 1990. Dar dacă se aliază cu Mircea Dogaru înseamnă că, pentru iluzoria impresie că vor obține reluarea plății indemnizațiilor, sfidează martirii revoluției. Mă simt dator să spun că pe mine, această mișcare „Revoluția Curată” nu mă reprezintă deloc.

Mai citeşte:
Lorin Fortuna despre Mircea Dogaru (răspuns la o interpelare a mea)
Mircea Dogaru: Regret că la ordinul partidului, armata n-a tras în decembrie 1989 (video)
Mircea Dogaru, apărător al criminalilor din decembrie 1989
Ce n-am putut să spun la emisiunea de la România TV. “Un mod subtil de compromitere a revoluţionarilor” (video)
Revoluţionarul – arhetip al profitorului?
Campania împotriva revoluţionarilor şi făţărnicia politicienilor
Scurt istoric al revoluţionarilor şi al compromiterii lor în opinia publică
Nevoia de onestitate şi decenţă în discuţiile despre revoluţionari
Cazul George Costin. Transferarea propagandistică a răspunderii de la politicieni la revoluţionari
“Oameni care de 21 de ani nu fac nimic”
Făcătură la Antena 1 despre revoluţionari
Politicieni, facem licitaţie! Cine dă mai multe drepturi materiale pentru anticomunişti şi recunoaşte merite anticomuniste la mai multe persoane, va cîştiga concursul de anticomunism!
Guvernul crează “instituţia indemnizaţiei”. Pentru diplomaţii pensionari. Revoluţionarii cu merite deosebite vor rămîne fără indemnizaţii şi în 2014
Guvernul dorește extinderea “instituției indemnizației”
Miting al revoluționarilor la București (video). Actualizare: Declarații Victor Ponta: “Bani pentru impostori nu o să dăm niciodată. Banii pentru cei care au fost cu adevărat revoluţionari … îi avem alocaţi şi îi vom plăti” (video)
În 1990 scriam despre “acoperirea adevărului despre revoluţie printr-un potop de minciuni”

 

2 Responses to “Mişcarea „Revoluţia curată” se înhăitează cu apărătorul criminalilor din decembrie 1989, colonel Mircea Dogaru”

  1. intro societate democrata poti face o actiune daca este buna si este buna la el cotizeaza el plateste inpozit pa ONG faceti cai bine daca aveti adeptii

  2. nu toti pricepeti ce spun eu ca nu va vedeti lungul nasului


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s